231 matches
-
cuvinte.) Pe urmă, mai erau și poreclele prietenelor ei: ca să nu mai zic de prietene în sine! Pudi, Pip și Pietricică, Crevete, Brută și Labă, Scârț, Buf și Baba - ai fi zis că a fost colegă la Vassar cu nepoții Rățoiului Donald... Dar și argoul meu o indispunea pe ea. Prima dată când am zis „futu-i“ în prezența ei (și a prietenei ei Pietricică, cu gulerașul ei de Peter Pan și cu jacheta ei de lână, bronzată ca o indiancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
când l-am strigat pe Gică să fie atent la ceva. Acum priveam toți patru la un adevărat spectacol hazliu. Mai în dreapta noastră, cam la 50 de metri, se afla un cârd de rațe albe, care avea ca titular un rățoi, foarte mare și frumos, gri pe corp și cu aripile negre. Dumnealui ridicase privirea și se uita atent spre apă. Ce se întâmplase? Pe malul celălalt era alt cârd de rațe, pestrițe. Din cârd se desprinsese un rățoi, imaculat de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
titular un rățoi, foarte mare și frumos, gri pe corp și cu aripile negre. Dumnealui ridicase privirea și se uita atent spre apă. Ce se întâmplase? Pe malul celălalt era alt cârd de rațe, pestrițe. Din cârd se desprinsese un rățoi, imaculat de alb și înota harnic spre malul nostru. Făcu un mic ocol și acostă la mal cam la 15 metri în dreapta. Apoi, tiptil, am putea spune hoțește, uitându-se în dreapta și nu în direcția în care mergea, se apropie
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
călărească. Titularul, revoltat, probabil, de o asemenea îndrăzneală, se grăbi spre locul faptei. Ajuns acolo, îl apucă pe intrus cu ciocul de moțul capului și încercă să-l dea jos de pe rață. Dar adversarul se ținea bine în șea. Apoi, rățoiul negru îi dădu un brânci și-și aruncă adversarul, care căzu cu zgăibăracele în sus și se urcă el pe rață. Celălalt reveni pe picioare, se scutură ca de un un vis urât, o luă la fugă, sări în apă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fugă, sări în apă și-o tuli spre nevestele sale de pe malul celălalt. Gică râdea cu hohote, sănătos, din toată inima. Râdeam și noi, fiecare în felul lui. Mai târziu avea să reia întregul episod, întreaga întâmplare cu cei doi rățoi rivali și, bineînțeles că și de data aceasta un nou val de hohote de râs îl cutremură. Gică iubea viața, trăia din plin orice întâmplare și nu rata nicio ocazie de a demonstra cât de mult știe el să o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mai spălat pe picioare de o lună, puteam să aud cum o fătucă încearcă pentru a cincea oară să facă ceva cu o banană prea coaptă, cum un surdo-mut și orb ucide o femeie după ce a siluit-o, cum un rățoi violează o pichere, cum un pseudopoet chinuie o poezie proastă, cum un calvar rămâne uitat în noianul întâmplărilor cotidiene, cum un tâmpit, proprietar al unei mașini de dactilografiat încearcă să-și scrie pentru a opta oară romanul vieții sale și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
tablă și căutau diferite localități pe o hartă a Europei. Multe din ele erau mai înalte decât băieții și aveau sâni rotunjiți frumos sub sarafan, în jurul lor, necăjindu-le, se învîrteau băieții, cu ciudatele lor nume totemice, Șobolanul, Mamutul, Porcul, Rățoiul. În zgomotul difuz al clasei, în aerul galben, zdrențuit de siluete și mutre familiare, s-a petrecut lucrul acela inexplicabil. Am privit brusc în sus, ca și când cineva m-ar fi strigat, și la un metru deasupra mea și puțin mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ani cu doagele în lături; vor aduna în ele prunele, să facă țuică. Sora lui are grijă de mîncare. În fiecare zi, unul din feluri e pe bază de pește proaspăt. Cristina a primit în dar, de la o vecină, un rățoi, pe care îl chinuie mereu, ba să-i dea apă, ba mîncare, ba să-l alinte. Sora mai mare a lui Mihai, din orășelul apropiat, vine din cînd în cînd cu cursa de după-amiază și le aduce de mîncare, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
l-ar putea cuprinde și pe el fobia numelor. Dar odată întors la masa de scris, înconjurat de pereții îmbrăcați în sutele de cărți, și-a regăsit stăpînirea de sine. Acolo însă, în fața acelui semidoct, trecut prin viață ca un rățoi care măcăie pe luciul unei bălți, s-a simțit fragil chiar și-a reproșat că n-a găsit alt nume. Ba a început s-o salute cu mai mult respect pe acea Mirela bătrînă și retrasă în problemele ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
președintele Sánchez Cerro cu o săptămînă Înainte de a fi ucis, mîncau acum frații lui. Numai Julius mînca În sufrageria cea mică, a copiilor, care se numea acum sufrageria lui Julius. Aici exista un fel de Disneyland; pe pereți se aflau Rățoiul Donald, Scufița Roșie, Mickey Mouse, Tarzan, Cita, Jane cea frumos Îmbrăcată, Superman bătându-l pe Dracula de scoate și jegul din el, Dracula, Popeye și Olivia cea slăbănoagă; În sfîrșit, toată această faună tapisa cei patru pereți. Spătarele scaunelor erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
doctorul a poruncit să te odihnești ca să te poți duce luni la școală. CÎnd nu se uitau la el, Julius căuta crenguța prin toate ungherele. N-o vedea nicăieri. Buricuța apăru din nou aducînd pentru fiecare cîte o carte cu Rățoiul Donald. Cano Își Întinse brațul prins În atele. „Au!“, țipă de durere. Ai grijă, dragul bunicii, doctorul a spus să nu miști mîna. Toți trebuie să suferim. El ne-a Învățat să suferim. El a suferit mai mult ca nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
uitîndu-se la șifonier simți că-l prinde toropeala, Cano trăia sub efectul acelei mobile uriașe, ce liniștit citea, aplecat deasupra mesei; la lumina unui singur bec care atîrna sus de tot, În tavan. Julius abia reușea să urmărească poveștile cu Rățoiul Donald, somn lung, profund și liniștitor... În sufragerie, o Cina cea de taină de argint pe fond negru și Încă un bec atîrnînd sus de tot, Învăluind Într-o lumină odihnitoare masa uriașă și neagră. Julius se simți Înfiorat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ușa de la dormitor și Cano Închise repede șifonierul. Bătrînica observă ceva ciudat În purtarea lor, dar nu-i certă, fiindcă se vedea că Julius era un copil foarte bine crescut. Le spuse că puteau să schimbe Între ei poveștile despre Rățoiul Donald, În felul ăsta fiecare poate citi două cărți cu Rățoiul Donald și adăugă că era păcat că nu puteau ieși să se joace puțin În curte, fiindcă trebuie să stai liniștit ca să te poți duce la școală. Treci În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ciudat În purtarea lor, dar nu-i certă, fiindcă se vedea că Julius era un copil foarte bine crescut. Le spuse că puteau să schimbe Între ei poveștile despre Rățoiul Donald, În felul ăsta fiecare poate citi două cărți cu Rățoiul Donald și adăugă că era păcat că nu puteau ieși să se joace puțin În curte, fiindcă trebuie să stai liniștit ca să te poți duce la școală. Treci În pat și nu te mai mișca. Așa-i poruncea bunica. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vă spun o parabolă: La ferma lui Porky, o gâscă face un ou de aur. Porky îl admiră fericit și caută să afle cine a realizat minunea. Apare și presa ca să consemneze evenimentul. Gâsca - știa ea ce știa - tace chitic. Rățoiul Duffy se bagă pe fir și își atribuie măreața realizate. E purtat pe brațe, apare pe prima pagină a ziarelor, e adulat. Până îl fură mafioții, îl închid într-o cameră și-l forțează să repete figura. Duffy apelează la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
perioada anilor de școală, când, la București, la Liceul de lângă Cișmigiu, lipsit de grijile vieții, un grup de colegi - Urmuz (Demetrescu-Buzău), Ciprian (George Ciprian), el (V. Voiculescu) și Nicu Constantinescu (Nicolae Constantin- escu, pictorul), înființaseră Societatea literară botezată «Capul de rățoi». Numai că membrii ei, dedați la șotii și năzdrăvănii, cum mărturisea doctorul într-un interviu dat lui N. Crevedia și publicat în Universul literar nr. 21 din 18 mai 1930, au făcut de pomină acțiunile ei în toată școala. Ca să
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
zvonului de amurg al luncii. Din când în când treceau și stârci mari cu chemări răgușite; stârci pitici albi, când dădeau peste noi, își învăluiau zborul mai sus, cu spicul moțului fâlfâind. Între bălți, începeau să umble cârduri mici de rățoi stingheri în zborul lor de sară, cu șușuit de aripi. La plăvii, rămâneau rațele năpârlite și familiile lor de rățuște, pândind cu ochii lor de mărgele cum se boltește cea mai lungă înserare a anului. O jumătate de ceas am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un roșu de desene animate. Se gândi la un Walt Disney care își pierduse mințile. Ca un fel de răspuns la gândul lui, un Donald Duck malefic răsări pe ecran, cu un falus cu pene atârnându-i între picioarele de rățoi. Rățoiul țopăia, furios de impotent, precum veritabilul Donald. Claire izbucni în râs. Danny se uită cum cei doi câini se urmăresc unul pe celălalt și se atacă, cum cel mai închis la culoare se aruncă la stomacul celui pătat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
roșu de desene animate. Se gândi la un Walt Disney care își pierduse mințile. Ca un fel de răspuns la gândul lui, un Donald Duck malefic răsări pe ecran, cu un falus cu pene atârnându-i între picioarele de rățoi. Rățoiul țopăia, furios de impotent, precum veritabilul Donald. Claire izbucni în râs. Danny se uită cum cei doi câini se urmăresc unul pe celălalt și se atacă, cum cel mai închis la culoare se aruncă la stomacul celui pătat și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
marcă indelebilă a castrării sale aurorale. Rața, ea, nu ratează. Tautologic exprimându-ne, sau comițând o judecată analitică, adecă reperând subiectul în definiția predicatului, și viceversa, ni-i îngăduit să afirmăm despre dânsa că... ratează. Omul ratează. Rața rațează, iar rățoiul... se rățoiește. De unde concluzia, lesne de tras de ea, că, posedând ț la purtător, dispunând de sedilă unde trebuie, nu le-a ratat chiar pe toate celea... confratele Luca Pițu. Mda, am dovedit coragiul neobrăzarea, tupeul de a mă rățoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
grotescului sau macabrului, imaginea se desprinde...” Se” desprinde din sclipirea ochilor tăi, profilându-se vag și plăcut - ca un corp evanescent de ceață colorată, născut brusc în miezul minții tale - în fața ochilor tăi ... trece o clipă prin cameră, ca un rățoi flasc și morbid , privindu-te în ochi pe tine -„se” - tu cerebralul, grațiosul și sublimul, comicul și tragicul, cu corpul, umbra, ticurile, gesturile , gusturile și privirea ta de-o clipă... pentru a se reîntoarce apoi în corpul lui de cuvinte
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
de care el pomenise mai Înainte căpătau forme și proporții neobișnuite În conștiința ei. Creșteau și descreșteau. Căpătau când o nuanță gălbui-sinilie, când gălbui-portocalie. Dacă organul era În formă de tirbușon, Înseamnă că era ca la vier. Sau ca la rățoi. Lung și subțire, aducând cu cordonul de la telefon. „Are ceva necurat În el, Își spuse Mașa. Te pomenești că iese prin pantaloni, ți se Încolăcește pe pulpe și Își face toate poftele. Și oare nu e prea lung?“ Despre oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de acest amestec de violență și incomunicabilitate ce definește interacțiunea dintre europeni și spațiul african. Cato este el însuși o siluetă dificil încadrabilă în categoriie familiare și previzibile - cu un fizic dezagreabil, ce le evocă celor din jur chipul unui rățoi, dezertorul este capabil simultan de cele mai abjecte și nobile gesturi. Ambiguitatea sa morală îi oferă lui Cato atributele excentricității. Cato este un inadaptabil, ce caută în zona nedomesticită a Africii împlinirea destinului inclement. Peregrinările lui Cato sunt punctate de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mai năzdrăvan Făcea baie într-un lighean, Vărsa apă peste tot Cu al său aprig înot. Când trecu un șoricel Îl udă pe mititel: -Hei rățușcă năzdrăvană Dute-n lacul din poiană, Acolo poți înota Fără a mă mai uda! Dar rățoiul curios A sărit în iarbă jos, Privindu-l pe șoricel Spuse: -Uită-te la el! Eu sunt mare înotător, Aici mă antrenez de zor Făcând salturi în piscină. Crezi că eu am fost de vină C-ai trecut tu pe aici
R??u?ca by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83583_a_84908]
-
Privindu-l pe șoricel Spuse: -Uită-te la el! Eu sunt mare înotător, Aici mă antrenez de zor Făcând salturi în piscină. Crezi că eu am fost de vină C-ai trecut tu pe aici?! Vezi...ia seamă la pisici! Și rățoiul năzdrăvan A sărit iar în lighean.
R??u?ca by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83583_a_84908]