341 matches
-
asta. Nu ne-au dat căldură, ne-au ținut în frig toată iarna. Nici apă caldă n-am avut. Bolnavă de inimă... frigul a dat-o gata. D-aia, domnule, d-aia, că oamenii uită! Nici nu le pasă, se rățoi bătrânelul spre elegantul domn, rezemat de stâlp și cufundat în lectură. Uite la ei! Uită de toate, poți să le faci orice, uită. Cum le dai puțină plăcere, o zi frumoasă, un covrig, domnule, dă-le un covrig și puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
asupra fotografiei de pe șemineu, cu ea și prințul William, la un meci polo de binefacere. — Încă mai visezi să intri În familia regală ? zice Lissy. Nu mai știu, cu câți ani e mai mic ca tine ? — Termină cu prostiile ! se rățoiește Jemima la ea, colorându-se ușor. Zău, Lissy, câteodată ești complet imatură. Oricum, nu-mi doresc absolut deloc un inel cu piatră prețioasă pe deget, răspund eu. Jemima Își ridică sprâncenele perfect arcuite, În semn de „vai de capul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Domnul Harper va intra, poate va schimba câteva cuvinte cu unul sau doi dintre voi, vă va privi cum lucrați. Așa că doresc să vă purtați cât mai normal, dar, firește, la cele mai Înalte standarde... Ce sunt hârtiile astea ? se rățoiește brusc, cu ochii la un teanc de șpalturi frumos aranjate, din colțul de lângă biroul lui Fergus Grady. — Sunt... Îhm... propunerile grafice pentru noua campanie Panther Gum, spune Fergus, care de felul lui e foarte timid și creativ. N-am unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dându-mi degetele la o parte și Încheindu-și nasturii grăbit. Emma, pentru numele lui Dumnezeu, suntem la birou ! — Și ce dacă ? Suntem tineri, ne iubim... Îmi cobor mâna un pic mai jos, iar Connor cască ochii mari. — Termină ! se rățoiește la mine. În clipa asta ! Emma, ce-i cu tine, ai băut sau ce ? — Nu vreau decât să facem sex ! E chiar așa de mult ce-ți cer ? — E chiar așa de mult dacă-ți cer să o facem În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un altul. Nenea Paul, vreau o acadeaaa ! — Bună, Paul ! zic cu moralul la pământ. Te distrezi ? — Cel care a inventat Ziua Angajaților În Familie merită Împușcat, zice fără nici o urmă de umor. Dă-te naibii jos de pe piciorul meu ! se rățoiește la unul dintre copii, și cei trei Încep să țipe Încântați. — Mami, dar nu e nevoie să cheltui nici un penny, murmură Artemis, trecând pe lângă mine Îmbrăcată În sirenă, În compania unei femei cu aer de generăleasă, care are pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vezi ! Vreau să spun, tu cum te-ai simți dacă cineva ar face public faptul că... porți bikini de damă ? Aidan devine livid la față de șoc. — Dar nu port bikini de damă ! — Știu că nu porți bikini de damă ! mă rățoiesc la el. Sau, mai bine zis, nu știu că da sau că nu, dar am zis doar așa, să presupunem pentru o clipă că ai purta. Cum te-ai simți dacă cineva ar spune asta lumii Întregi, Într-un așa-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
faci dacă colega ta de serviciu e o vacă nesuferită care, atunci când crede că n-o vede nimeni, se scobește În nas“. Cei din jur Își țin respirația, iar Artemis se face roșie ca sfecla. Ba nu-i adevărat ! se rățoiește. — Am zis eu că despre tine e vorba ? răspund nevinovată și-mi aprind computerul, cu un gest Înflorit din mână. Gata de ședință, Artemis ? spune Paul, ieșind de la el din birou cu servieta și cu o revistă În mână. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
gândesc, poate ar fi bine să facem și un interviu separat cu ea. Tăvăleala mea cu șeful cel mare. Ai putea scoate bani frumoși din povestea asta, adaugă către mine. — Nu ! zic Îngrozită. — Emma, nu mai fi așa mimoză ! se rățoiește Jemima. Crede-mă, În adâncul sufletului Îți dorești mult asta. Nu-ți dai seama, asta poate fi șansa unei noi cariere pentru tine. — Dar nu vreau o nouă carieră ! — Ei bine, ar trebui să vrei ! Tu ai idee cât câștigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
doar... Mă întorc, ținând buchetul lui Lucy cu ambele mâini, pentru că e destul de greu. Și, spre groaza mea, Angela Harrison tocmai coboară scările. Se holbează la mine și o clipă am sentimentul că vrea să mă omoare. Ce faci? se rățoiește la mine. Dă‑mi buchetul! Mi‑l smulge din mâini și își apropie fața atât de tare de a mea încât îi simt răsuflarea mirosind a gin. Ascultă, domnișorico, îmi șuieră în ureche, nu mă duci pe mine cu zâmbetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de o seară, zice repede. Doar un impuls stupid... adică... — Ce se întâmplă, Suze? Fac o față lungă. O, Doamne, nu e Nick, nu? Nick e ultimul prieten al lui Suze, cel care era mereu deprimat și beat și se rățoia la ea. Un adevărat coșmar, sinceră să fiu. Dar, din câte știu eu, a terminat‑o cu el acum câteva luni. — Nu, nu e Nick. E... O, Doamne. — Suze... — OK! Dar promite‑mi că nu... Că nu ce? Că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
furișat afară dimineață? Nu, zice Suze, fâstâcită toată. Adică, da. Îmi surprinde privirea și se îmbujorează. Dar a fost chiar ultima, ultima dată. Pe vecie. Sunteți un cuplu foarte drăguț, zic, cu un zâmbet larg. — Nu mai zi asta! se rățoiește la mine, stresată. Nu suntem un cuplu. — OK, zic, iertând‑o. Cum spui tu. Mă uit la ceas. Știi, ar cam trebui să plecăm. Da. Cred că da. Vai, Bex... Mă uit la Suze, și ochii ei sunt plini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
lui de piatră, coroana grea atingând cu rămurișul ei Încâlcit soclul Înecat În roșul lalelelor, jetul limpede de apă țâșnindu-i din răni. Ce oroare! Dar nu, nu așa se privește arta! — Și o constatare banală te face să te rățoiești la o pasăre nevinovată? Vezi că bătrânețea nu este nici Înțeleaptă, nici calmă, așa cum se crede? De fapt, oamenii vârstnici sunt nervoși, depresivi, lipsiți de răbdare! — Christa care le știe pe toate! Acum ai devenit și specialistă În gerontologie! De când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tristețe nevoia de a fi singură și, din momentul acestei revelații, începu să petreacă ore întregi sub copacul lui Sampath, închisă într-un cocon intim, în care să lăsa în voia propriilor gânduri, se înfășura în reverii nesfârșite, medita îndelung, rățoindu-se în mod nefiresc dacă era întreruptă. Și, jos, în bazar, mai era și băiatul de la Hungry Hop, care n-avea habar de chinul prin care trecea ea. — Baap re! conchise ea, ar trebui să afle cu siguranță, pentru că acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
în boala lor mintală, iar Rafael a rămas desigur la părerea lui de atunci că ar fi o dovada crasă de inconștiență din partea ei să plece. Copiii, da, ce-ar fi făcut cu copiii? Asta în primul rând, iar Mirela, rățoindu-se ca un copil rău, căruia i s-a urcat răsfățul la cap, care copii, că atunci doar p-ăsta mare-l mai aveam și n-ar fi fost o problemă. N-am știut, nu știam, dragostea mea, că numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fripturile pe masă, și alt glas pițigăiat, de fetișcană: — Vino, Nemuritorule, să te punem la treabă, că lui Zizi i-a murit. — I-a murit la intrare, chicotiră alte glasuri. Alo-alo, ne auzi? Nemuritoruleeee... Băi, mortăciune! reveni vocea lui Zizi, rățoindu-se aproape îngrijorată. Răspunde! Ce-ai pățit de nu răspunzi? Zi o vorbă. Hai, dă un semn, trăiască mă-ta de băiat deștept. Te-am făcut cu mobil, și-acum faci pe supăratul. Mai vrei să-ți iau un telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Cum tenul lui Derek era de culoarea strălucitoare a boabelor de cafea, era imposibil să-ți dai seama dacă roșea sau nu. Își drese glasul cu zgomot. — Zău așa, Lou, doar nu ești mama... — Zi mersi că nu sunt, se rățoi ea. Destul de departe pentru ca Linda să se supere, ai? — Crede-mă, nici n-a dat pe acolo, insistă Derek. Nu am văzut-o. Lou Îl privi bănuitoare. — Și apoi ce s-a mai Întâmplat? Un tren hurui pe sub pod. Speram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Doar așa, de curiozitate, am spus eu, hotărându-mă să joc totul pe-o carte. În definitiv, nu era vina mea că Janice Își vărsase amarul unei străine, Într-o stație de autobuz. — Eram la serviciu În momentul acela! se rățoi ea. Presupun că mă bănuiești pe mine de moartea Lindei. Aveai un motiv să faci asta, i-am răspuns fără asprime. Spre surprinderea mea, Janice roși ușor. Își purta părul strâns Într-una din acele Împletituri-spic, așa că am văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
sa mamă? Eu împing furioasă patul într-o parte, deja ne-am îndepărtat destul de mult; reacția lui mă scoate din sărite, însă, cel puțin, este genuină, o cunosc, nu este asemenea zâmbetelor acelora nou dobândite. De ce faci pe naivul, mă rățoiesc eu, tu și Firea ta, știi foarte bine că Natura și Firea pot fi îngrozitoare uneori, Natura poate produce dezastre, mama aceasta își distrugea propriul copil, îl maltrata, ar fi trebuit să îi vezi trupul plin de vânătăi, gurița fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
poftele, fosta învățătoare ieșea pe holul vilei și striga: - Madam Istrate! Rogu-te, trimite-o pe aia mică să-mi aducă niște lichior de caise, că mă arde de la pastilele astea. Umenea ijóghi vjelútke, spasiba! - Babetă nemuritoare! Auzi cum se rățoiește, zici că noi am fi caprele pe care le învăța rusește la Chichirești! Dar dacă voia ca măcar „aia mică” să pupe ceva din apartamentul de la doi, trebuia să execute. De aia murea madam Istrate când vedea că mai coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
grăsane? Hă hă hă! Târfă blondă, s-o fut pe mă-ta! face spume Baronu’, trăgând neputincios de grilajul solid. Ia uită-te la el cum stă ca un canar obez în colivie și mai are și tupeul să se rățoiască la mine! hai, taci cu mămica, fazan durduliu și pocit ce ești! Făă, ce-ți fac! te omor fă...mama mă-tii de sclavă...! de-abia mai poate să țipe la blonda care se îndepărtează dând muzical din fese. Sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Bestia de bebeluș, ori e-al lui (și parcă-parcă aduce cu el, din profil!), ori e din grădina lui..., tot un drac! Felicitări, tăticule! Pater familias! Ce-ai găsit, al tău să fie! Voi n-ați terminat cu logoreea? se rățoiește Bursucul la ei, autoritar. Vorbiți mult prea mult și prea fără de noimă. Ați fi fost niște hangii a-ntâia! Aveți limbariță, nu glumă! Nu v-ar strica niște cârcei, aicea, sus, la gât. Lăsați-l pe Arhanghel, să-și continue
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
privi cu oroare chiar și ideea unor orătănii în vecinătatea ei selectă. Și atunci ? în timp ce eu stăteam împietrit și încercam să găsesc o explicație, Gertrude a mai făcut cîțiva pași legănați, a deschis larg ciocul și a dat să se rățoiască la mine. Din gîtlejul ei nu a ieșit însă nici un sunet. A mai încercat de cîteva ori - vroia să-mi spună probabil ceva -, dar tot fără nici un rezultat. Îi e sete ! - mi-a fulgerat prin minte și am dat năvală
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dracu, cu blana ta zbârlită cu tot, că nu te-am pus io să stai ascunsă după perdea ! Ei, nu, să nu-ți verși nervii pe mine, dacă bărba-tu s-a dus la Matracucă, apoi nu la mine să te rățoiești, că pe ziua de azi am înghițit și-am răbdat destule ! O minută nu mai stau aici, nici să mă rogi-n genunchi, eee-hee, d-acu, și-n genunchi să mă rogi, că tot degeaba ! Că-s io bună, bună
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-i arunc disprețuitor, în față: " Ce crezi tu, prostuțo, mult o să mă joci tontoroiul? Nu ți se pare că ai întrecut măsura? Mai vezi de altul!" Tocmai atunci a venit Rița să facă curat prin odaie. ― Ieși afară! m-am rățoit la ea. Biata slujnică speriată o rupse la fugă fără a mai cere vreo lămurire. Gestul ei caraghios îmi stârni râsul și odată cu râsul se duse pe copcă și îndîrjirea mea. " La urma urmei, de ce-mi fac atâta sânge
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cântă, joacă, fac un adevărat rai din casa mea. Nu-mi venea să cred urechilor. Bizar omuleț! Nu-l cunoșteam decât de câteva minute și parcă eram prieteni de când lumea. ― Închiriez camera, domnule Coleșiu. ― Ce Coleșiu? Ce domnule? s-a rățoit la mine. Mie să-mi spui unchiule, iar eu o să-ți spun nepoate, și am terminat. Fără multă tocmeală. ― Bine... unchiule, așa am să-ți spun. Dar să ne înțelegem: cât îmi ceri pe cameră? ― Îmi dai cât poți și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]