823 matches
-
continuat vreo doi ani după aceea. Calitatea acută pe care o avea - și pe care o folosisem ca pe o armă Împotriva fratelui meu - dispăru. Atingerea lui free din imnul național ținea deja de trecut. Mama tot credea că sunt răcită. Vânzătoarele mă săreau cu privirea, căutând-o pe femeia care le ceruse ajutorul. Nu era un sunet dizgrațios. Era un amestec de flaut și fagot, având consoanele ușor estompate, cu un soi de bruschețe și răgușeală În tot ce rosteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la umbra copacilor de acacia cu coroana largă, În spatele cărora se Înălța un deal bolovănos; În față se Întindea o pajiște până la malul unui râu pietros, În spatele căruia se afla pădurea. Și au stat și și-au băut cocteilurile abia răcite, ezitând să se privească-n ochi cât timp băieții au pus masa. Wilson și-a dat seama că toți băieții se cam prinseseră cum stă treaba și, când l-a surprins pe servitorul lui Macomber uitându-se curios la stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
proaspăt, în atmosfera terestră, este efectuată de plante, în procesul (reacția) de fotosinteză, explicată de doctorul Emil Rădulescu, în cartea sa „ Alimentație inteligentă. Ești responsabil pentru propria sănătate”(2007, (28)). În funcție de anotimp, aerul proaspăt din exterior trebuie prelucrat: filtrat, vara răcit, eventual umezit cu apă; iarna aerul trebuie uscat (i se micșorează conținutul de vapori de apă), încălzit, într-un cuvânt, condiționat. Evacuarea aerului viciat, din încăperi și introducerea aerului proaspăt din exterior, se numește ventilarea clădirilor. La majoritatea clădirilor, ventilarea
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
zi prea importantă pentru mine și nu puteam zăbovi. Voiam să fiu cât mai departe posibil de pachete și am călătorit în ultimul vagon, al patrulea, până la Kasumigaseki. Când să trec la linia Marunouchi, totul din jur devenise întunecat. Eram răcită și luam medicamente, mă gândeam că asta era cauza. Nu am dat prea mare atenție. Apoi, la stația X am ieșit puțin afară și, din nu știu ce motiv, cerul era întunecat. Nu era alb-negru, ci mai degrabă maro. Întocmai ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cute adînci Îi brăzdau ca niște corzi bărbia moale și urme de coșuri stăteau una lîngă alta ca niște ghimpi de cactus. Fără să se miște, șeful Își miji ochii și rîse sarcastic, tunînd cu vocea lui nesuferită de cîine răcit: — Ai cam luat-o-n serios, nu ? — Și de ce să n-o iau? — Da, dar măcar ai vreo speranță cît de mică? — Nu, nu am. — Exact cum am bănuit. N-ar trebui să te prinzi atît de tare În afacerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vârsta bătrână. Cum mă topesc, risipit în apă de timp. Eram speriat cândva de un astfel de prag la care știam că voi ajunge. Spaima de odinioară mi-o trăiesc acum doar în lentoarea unor astfel de clipe de magmă răcită. În contemplare neputincioasă și în gol de gânduri. Îmi pare rău că îmbătrânesc într-o lume urâtă, între oameni înglodați în meschinării și temeri. Oameni asuprindu-se unul pe altul dintr-o neînțeleasă patimă a supremațiilor. Închipuiam cândva să notez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În genealogia lui Popescu sau, cine știe, poate-i o simplă prietenă. Începe să-mi fie greu să-i Înțeleg pe cei care au cu cinci-șase ani mai puțin decât mine! Oferindu-i În sfârșit fetei ceașca de cafea deja răcită, Îl Întrebă pe elev: — Ei, și, ce-ai aflat? — A fost foarte interesant, zise Popescu și se opri. În tăcerea instalată brusc În cameră după vorbele lui se auzi prima sorbitură a fetei. Evitau să-și Întâlnească privirea, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
seamă că "nu-i prea dau concursul", și mă apostrofă: ― Băjenarul (că așa mă chema el, cu articol enclitic), ce e cu dumneata, dom'le? Asta se cheamă cîntat? ― Nu mă simt bine, don' profesor! Cred c-am răcit! ― Ce răcit, dom'le, n-ai răcit, dar ți-e gândul la cai verzi pe pereți, dom'le! Dar ce dispoziție puteam avea, când peste câteva ore trebuia să dau piept cu inamicul, în persoana tatălui meu? Am ieșit de la cor tare
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mine și de obturația mea de canal. —întotdeauna i-a plăcut băutura, a spus Dermot, fără să manifeste nimic din reticența lui Emer. Chaquie părea profund dezamăgită. — Mereu m-a bătut la cap că trebuie să bea whisky când e răcită sau porto sau coniac când e deranjată la stomac sau... — Ce vină am dacă sunt deseori bolnavă? l-a întrerupt Chaquie cu un accent mai snob decât de obicei. Josephine i-a aruncat o privire, iar Chaquie a lăsat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mari depărtări. Pentru câteva secunde, lui Luke i-au sclipit ochii. —Grozav! Apoi a înțeles la ce mă refeream. A, da, sigur, păpușo! M-am dezbrăcat de restul hainelor aruncându-le direct pe podea. Deși nu era nevoie să fiu răcită ca să fac chestia asta. Apoi m-am urcat în pat, în așternuturile foarte răcoroase. Pentru o clipă, m-am simțit ca-n rai. Probabil c-am adormit, fiindcă următorul lucru de care-mi aduc aminte e că Luke stătea aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care o făcusem în biroul lui Jackson, mă simțeam mai puțin sigură de hotărârea mea ca oricând. Dar trebuia s-o fac. Înainte să mă pot răzgândi, am sunat la biroul lui Vivian. — Grant Books. Milton părea să fie foarte răcit. — Milton? Sunt Claire... — Milton nu mai lucrează în compania noastră. Pot să vă ajut cu ceva? — A! Da, aș vrea să vorbesc cu Vivian. Ne-am întâlnit săptămâna trecută și... E acolo? — O secundă, vă rog. Noul asistent mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
intră în odaia fetiței ca din întâmplare, se opri lângă sobă și privi spre urs. ― Ursul ăsta a fost cuminte sau umblă brambura? Mă tem că a plecat și te-a lăsat singură. Oare nu știe că iubita mea este răcită? Nu știe că stă toată ziua în pat și se plictisește? ― Da, da! Chiar așa face! întări cu convingere micuța, vorbind de sub pilota cu care se acoperise în grabă. M-a lăsat toată ziua singură. Aș fi vrut să joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lui Moș Iacob, la care nu participam cu mâna; cu sufletul-la-gură, da. Fiindcă era „‘ndelicată tare”. O singură dată s-a Întâmplat să-i scape căpacul În interiorul polobocului, iar atunci a tras mult aer În piept și, dintr-o dată cu sudoarea răcită, mi-a zis: - Ian’ du-te tu, măi băiete, la voi acasă și caută-mă pe-acolo - da trage ușa după tine, să n-auzi ce delă am eu cu-aista... Delă, adică treabă. Cu căpacul căzut, neascultătorul. Am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
decât de obicei și m-am gândit să-l folosesc într-un scop nobil. Am înțeles. James a oftat și s-a lăsat să cadă pe scaunul lui din capul mesei. Julia a umplut două pahare cu un Chardonnay franțuzesc răcit și-a așezat în mijloc un platou cu șuncă Parma și alte salamuri asortate. —Deci? Ai avut o zi bună? l-a întrebat ea veselă. —Așa și-așa, a răspuns bărbatul ridicând din umeri. Dar tu? — Am rezolvat o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
face cu bătrânii, de vreme ce nu mai există moartea ca să le reteze excesul de veleități macrobiene. Căminele pentru vârsta a treia și a patra, aceste instituții caritabile create spre liniștea familiilor care nu au timp și nici răbdare să curețe nasuri răcite, să se ocupe de sfincterele obosite și să se scoale noaptea ca să pună cadrul lângă pat, n-au Întârziat nici ele, așa cum făcuseră spitalele și agențiile de pompe funebre, să dea cu capul de zidul plângerii. Făcând dreptate cui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
studie citirile de aliniere a terenului, furnizate de baleiajul radar al astronavei. ― Era magmă în fuziune cu puțin timp în urmă, după rezultatul analizei. Azi, s-a potolit. Bazalt mult, ceva xiolit și plăci de lavă ici și colo. Totul răcit și solid. Nici un semn de activitate tectonică. Kane verifică alte instrumente pentru sondarea mai completă a secretelor geologice ale planetei miniaturale. ― Nici un defect de alteritate sub Nostromo sau în imediata apropiere. Trebuie să fie un loc bun de aterizare. Dallas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
v-aș sfătui să gustați din apa pe care o veți găsi din loc în loc, dacă o fi, dar cred că nu e cazul. ― Mai e ceva de știut? întrebă Dallas. ― Da, crusta de bazalt. Abundență de lavă întărită și răcită. Și aer înghețat, mult sub zero, îi informă Ash. Vom avea nevoie de scafandri pentru contrabalansarea temperaturii exterioare chiar dacă aerul ar fi respirabil. Dacă este ceva viu afară, trebuie să aibă o piele foarte rezistență. Dallas păru resemnat. ― Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aerului viciat în aer proaspăt, în atmosfera terestră, este efectuată de plante, în procesul de fotosinteză, explicat de doctorul Emil Rădulescu, în cartea „Alimentație inteligentă. Ești responsabil pentru propria sănătate”. În funcție de anotimp, aerul proaspăt din exterior trebuie prelucrat: filtrat, vara răcit, eventual umezit cu apă, iarna, uscat (i se micșorează conținutul de vapori de apă), încălzit, într-un cuvânt condiționat. Evacuarea aerului viciat și introducerea aerului proaspăt, din exterior, se numește ventilarea clădirilor. La majoritatea clădirilor, ventilarea se produce, în mare
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
Diane îi întinse și paharul ei iar Tom i-l umplu. După care, strănută. — Ești răcit? îl întrebă Diane. Da, scuză-mă. — Te rog, pentru numele lui Dumnezeu, nu-mi da răceala ta. George refuză să mă vadă când sunt răcită, chiar mă urăște. Mă rog, presupun că mă urăște și când nu sunt răcită, răceala nu face decât să-i scoată ura la suprafață. Cânți la pian? Nu. Ce curios, nici unul dintre bărbații pe care i-am cunoscut vreodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ești răcit? îl întrebă Diane. Da, scuză-mă. — Te rog, pentru numele lui Dumnezeu, nu-mi da răceala ta. George refuză să mă vadă când sunt răcită, chiar mă urăște. Mă rog, presupun că mă urăște și când nu sunt răcită, răceala nu face decât să-i scoată ura la suprafață. Cânți la pian? Nu. Ce curios, nici unul dintre bărbații pe care i-am cunoscut vreodată nu cântau la pian. — Trebuie să plec. — Unde-i Stella, n-ar fi timpul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Și s-ar cuveni să fiu mișcat și înmuiat? Stella nu răspunse. Începu să scotocească prin poșetă. — Nu cumva plângi? Ai început să poți plânge? Felicitări. Nu ți s-a întâmplat niciodată până acum. După o pauză, adăugă: Eu sunt răcit. Vrei o aspirină? — Nu. Răspunsul la întrebarea ta anterioară este da, sunt sigur că nu mai doresc să fiu căsătorit cu tine. — De ce? Pentru că am de gând să mă mut în Spania împreună cu Diane Sedleigh. Stella păstră din nouă tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu tinerii. Empatizând cu liceenii infinit mai mult decât cu studenții. Teenagerii sunt fascinant de tulburi, deschiși cu inconștiență, aprig turmentați, monologali provocatori de dialog războinic, anarhici, dar și năprasnic ampren tabili. Studenții sunt, cel puțin din perspectiva mea, lavă răcită, simțuri obosite, energie birocratizată, obsesia CV-ului, a jobului, mercantilism, fițe, sictir. La liceele „Eminescu“ din Călărași, „Al. Lahovary“ din Vâlcea, „Bacovia“ din Bacău, „Gheorghe Lazăr“ din Sibiu, „Unirea“ din Focșani, „I.L. Caragiale“ din Moreni, „Jean Monnet“ și „Gheorghe Șincai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cât despre doctor, era un om prea serios ca să se supere pe unele libertăți luate de o servitoare așa de veche. Baba nu trebuia să plece. Fata aceea - explicase Lina ca s-o scuze - o și ea, de câteva zile, răcită. Așa mare cum se vede, e totuși lingavă. Tot ea trebuie să-i facă ceaiuri, deoarece baba refuză . . . din gelozie, pesemne . . . 1 se părea că i s-a luat din drepturi de când a venit. . . Rim, după atâta concediu, e nevoit
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
În consecință, nu se sinchisește de ce clevetește lumea, în Asybaris, pe seama lui. "N-au decât să-și bată gura cât vor, i-a zis lui Julius, ștergîndu-și cu o mare batistă cadrilată fața roșie, de rac fiert și pe urmă răcit. Ba chiar îi înțeleg. Se plictisesc, probabil, ascultând continuu vântul care aduce, vara, nori de praf sau emițând ipoteze despre deșertul pe care expedițiile nu reușesc să-l descopere. În Asybaris, băiete, bârfa constituie un medicament". Uneori, când nu se
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
asigur. Nu poate să uite că Doru ciupea uneori și din parizerul lui... Se întoarse cu o sticlă și două pahare. ― E un vin de Madera, domnule maior. O bunătate! Îl păstrez pentru ocazii sau beau o picătură când sânt răcită. Din fericire, azi nu sărbătorim o gripă. Ciocni cu Cristescu privindu-l în ochi. " Ai instinct, draga mea! Te-ai hotărât exact la timp. Peste câteva zile, Doru ar fi vorbit și planul tău eșua în mod la-men-ta-bil. Recunoaște însă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]