605 matches
-
să-i înfigă pumnalul în piept. Bristena trase de coardă cât putu de tare, după care dădu drumul săgeții. Fu cât pe ce să cadă din copac când răcnetele izbucniră în mulțimea de sub picioarele ei. -- A cui este această săgeată? Răcnetul regelui o îngheță. Fâșia de lână roșie flutura în bătaia vântului de seară, ca o flamură acuzatoare. Bristena sări din copac și înaintă cu capul în piept. Își dori ca Spiritul Izvorului să fie alături de ea în acel moment, ca
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
admirat-o... Dar spusele artistei în dreptul de a o spune cel mai credibil, mi-a subliniat un prestigiu mai mult față de această tânără Anna, care dă foc scenei când urcă pe ea, în sensul nu de a o umple de răcnete și sărituri năuce, ci de a-i sfâșia monotonia lansând cântece pe șiruri, pe terase melodice, ca o valsare într-un vis, nu ca o zguduială, într-o înțepare! Și e tânără, o frumoasă tânără de azi, care însă cântă
ANNA. VEŢI MAI AUZI DE EA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353533_a_354862]
-
când aceasta deschise gura pentru a-și spune blestemul, i-l aruncă în gât. Vrăjitoarea începu să se zvârcolească pe jos, făcându-se din ce în ce mai mică, până se transformă într-o musculiță care își luă zborul de-a lungul coridorului. Un răcnet cumplit sparse apoi liniștea care se lăsase de-a lungul coridoarelor și scărilor. - Cine a cutezat să intre în castelul meu? - Udor, îi șopti Sânziana lui Ionuț, ce ne facem? - Aripă Verde, unde ești, strigă flăcăul? Șoricelul chițăi lângă picioarele
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
ultimă se repetă la un interval scurt. Este poruncitor și indecent. Îi ordonă să se dezbrace și îi face el însuși percheziție corporală: „Dezbracă-te! poruncește d. Lefter.” Faptul că nu găsește biletele îl scoate din minți. Replicile lui devin răcnete și urlete izvorâte dintr-o minte zdruncinată: „Ce mi-ai făcut biletele? răcnește îngrozitor cu pumnii-ncleștați d. Lefter.”, „Ce ai spus pe țigănește? urlă d. Lefter.” Îi ordonă să îi dea biletele și o amenință că o omoară: „Să
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
a confirmat?! Nu l-am scăpat pe tata din ochi nicio secundă. Am văzut cum sângele i s-a scurs din obraji, cum își mușca buzele și fața i s-a schimonosit, încercând să înfrunte un adevăr prea crunt... un răcnet! - Au sunat de la ambasadă. Trebuie să mergem la București. Alex se numără printre victi... În clipa următoare am simțit cum peste mine se prăvălește întunericul vieții - strivind și ultima picătură de lumină. Viața căpătase forma unui călău hidos - care cu
“ZI FATIDICĂ... MADRID, 11 MARTIE 2004” (FRAGMENT DIN ROMANUL “VIAŢĂ FURATĂ”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354525_a_355854]
-
pentru o voce care uneori plânge într-un ungher surd și murdar o cârjă pentru lacrimile mele Caut un sanepid curat peștii-sanitari nu ne-au salvat dramele inundă în cod galben caut un frizer care să-mi facă o frizură răcnet ce va putea rezista seismelor de mâine Festival în acorduri negre nori cenușii care alungă cerul din senin ghimpi inventați așezați contra naturii sugrumări nonverbale în jurul gâtului și al inimii strangulat sufletul născut în tine dar tu nu ataci, nu
NU ATACI, NU TE APERI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357046_a_358375]
-
îmi atinge umărul un porumbel mă strigă păpădiile le înșir în jurul gâtului să simt miracolul încape doar cuvântul dor și stolul de păsări rătăcite vocile se prind în plasa de păjanjen unde supravețuiesc și acum unghiile mă rănesc cu un răcnet stins animalele se sfâșâie între ele corzile vocale cântă despre iubire un clinchet - din cartea de povești miracol de regie eu eram personajul principal și cel secundar dar mi se cerea și rolul de figurant să stau și să contemplu
AM VISAT O IDENTITATE ASCUNSĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357287_a_358616]
-
Operele erau exclusiv orale, deoarece un vechi decret imperial scosese scrisul de pe nomenclatorul de servicii onorabile. Oribilul război continua de câteva luni ... Într-o dimineață, spre groaza și uimirea tuturor, în șanț căzu un obiect sferic de culoare aurie. Un răcnet de bucurie se ridică în slavă și aprigii luptători de pe cele două metereze coborâră în grabă, care cu bomfaiere, care cu flexuri sau cu autogene ca să taie bucăți din el, știută fiind apetența acestui brav neam pentru obiecte strălucitoare. Doar
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358669_a_359998]
-
ei erau soldați, așa că, pe timp ce-și puneau întrebările fugeau spre astroportul militar. Singurul de altfel! Aici uimirea era gata-gata să-i sufoce. Astroportul era mai strălucitor ca niciodată și la cheu erau andocate cinci crucișătoare de ultimă generație. Răcnetele de bucurie erau întrecute numai de febra intrării în luptă. Se îmbarcară și primiră misiunea la bordul navelor. Distrugerea unei planete care amenința stabilitatea cosmosului. Deci, floare la ureche, pentru niște războinici cum erau ei. Ca să nu mai vorbim de
SCENARIU BINE DOCUMENTAT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358670_a_359999]
-
poemul e un fel de cântec în spirit dada. Ion Pachia Tatomirescu este un poet post modernist care folosește un bagaj de cuvinte bogat ilustrativ și foarte sugestiv pentru a servi ideea, chiar și cuvinte antipoetice, cum sunt, sintagmele: “ultim răcnet tehnic”; “mă calcă pe circumvoluțiuni”; “cauciucuri grațioase”; “îmi programează somnul”; “segment temporal”; “cineva aruncă mucuri de țigări”; “inexpugnabil container-cosmos”, “Cometă glonțuitoare de vid”; “autoturismul meu Diesel”, “pietricelele ― pătrățeluite” ș.a. Iată și un poem în care e surprins “Duhul poeziei de
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
mai pasă! Se uită după altele? Hai să fim serioase! Tu nu te-ai uitat niciodată după vecinul îmbrăcat mereu la patru ace, care miroase a Chanel Egoiste de te înnebunește și care mai coboară și dintr-un Bmw ultimul răcnet ? ( fără nicio aluzie ) Eu una, recunosc că da! Și nu zâmbiți satisfăcuți, domnilor, că vă vine și vouă rândul! Hmmmm... Te plângi în crâșma aia pe care o urăște nevasta-ta, în fața prietenilor “ de rahat” cum că nu te mai
FRUSTRARE! de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360162_a_361491]
-
surtucului și luă telefonul mobil. Apoi toți se repeziră și-i făcură vânt pe fereastră, neuitând să arunce după el și frumoasa pălărie primită în dar de la rege. - Muicăăăă, răcni Verdunel în cădere, cum însă nimeni nu știa elina veche, răcnetul fu ignorat cu desăvârșire. Foarte încântați de ispravă medicii regali se precipitară pe scări și peste două ceasuri erau din nou în fața regelui afișând niște moace de parastas. Precum bine știm, în ceea ce privește fățărnicia, intelectualii au fost întotdeauna foarte performanți. Când
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
țară, inițial în Italia, iar de vreo opt ani s-a stabilit lângă Londra. Experiența sa îndelungată pe plaiuri străine se vede și în averea pe care a acumulat-o, fiind de asemenea și fericitul posesor al unui BMW „ultimul răcnet”. A investit și în România, într-o localitate în Moldova, de unde își are sorgintea, și unde a reușit să concesioneze un teren pentru a-și construi o casă. Acum încearcă să o vândă, dar fără succes. Nu vrea să se
„Ce dor îmi e de copilul meu! Dar dacă n-aș fi plecat...” Am fost la Londra și i-am cunoscut pe părinții care au plecat de acasă () [Corola-blog/BlogPost/338497_a_339826]
-
cum își taie ditamai creanga de sub picioare)...cel de Sus nu mai plânge. Râde...dar nu prostește, cum își închipuie târtanii, adică acești zombi cu creierașe inundate de manele și de tot felul de balamucuri sonore...de tot felul de răcnete și scălâmbăieli numite “muzică”. Hohotește de ciudă și de milă. De ciudă că nu a “intervenit” la timp și la vreme, că nu a “umblat” la timp și la spațiu. La timpul celor care-l pierd și la spațiul celor
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
în pădure cu toții. Eu am rămas singur. Și m-am așezat pe prispă. Și ascultam în sat cum răcneau fumeile, copiii pe care-i ridicau. Peste vreo trei case, acolo, au luat un om cu oasele moi, din născare. Ascultam răcnetele jitelor care rămîn singure. Lîngă mine erau 2 cîini. Unul stătea în partea dreaptă și-mi lingea mîinile, dar unul ședea jos și-mi lingea picioarele. Săracii simțeau ce-are să fie. Și-au venit ăncăvediștii, ocupanții ăștia sovietici, la poartă
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
îl rugasem cu glas implorator pe dragul meu de conu Jorj să nu se mai scarpine așa - m-a apucat deodată un fel de amoc, m-am ridicat, vorba Șeherazadei, drept pe cele două picioare ale mele, am scos un răcnet ca de fiară înjunghiată și am izbit cu capul cât am putut de tare în zidul vopsit albastru-albastru al celulei. Era o tentativă naivă de sinucidere. Pe urmă conu Jorj mi-a luat capu-ntre palmele lui urieșești, mi l-a
Haralambie Grămescu: Pactul cu diavolul (1994) () [Corola-blog/BlogPost/339597_a_340926]
-
croită și călcată impecabil, o țigară cu krmml între degetele de oțel ale mîinii stîngi protezate, degetele înmănușate în negru ale mîinii drepte, protezate, zvîcnind spre marginea cozorocului într-un salut perfect, torsul discret al motorașelor din plămîni, care alimentau răcnetul brobdignagian al colonelului. „Pe loc repaus. Ascultați aici. Sînteți oameni - precum și alte lucruri - culeși bob cu bob din toate lumile civilizate ale galaxiei. Șase milioane patruzeci și trei de cadeți au intrat în primul an de antrenament și cei mai mulți au
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
împrumuturilor suntem un amalgam, Putând să disociem și tot ar rămâne un gram, Din acea fericire inexplicabilă, cuprinzătoare, Ca și când ne lovim adesea și nu prea ne doare... Limba română și-a primit multe stimulente, Relieful să fie culpa atâtor multe răcnete? Tocmai harnicul să fie cel mai de blamat, Iar cel mai destoinic dintre noi să fie alungat? Limba pentru acea conștiință pură de român, Fiind în ea tot ceea ce-și găsește mai bun, Dar față de influențe trebuie să fie
LIMBA ROMÂNĂ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340970_a_342299]
-
la raport aici în sufragerie !... În cadrul ușii apăru ca la televizor un individ echipat fix ca un hoț de case. Cagulă, mănuși, chei la brâu, ciupici peste încălțări, iar în mână avea o cratiță ce făcea notă discordantă cu ultimul răcnet în materie de modeling pentru țoale de spărgător nocturn. În plus, mai avea și un zâmbet idiot delimitat de gaura din cagulă din dreptul gurii. Această inedită imagine ne era oferită gratuit de Balconistu cu ajutorul spotului de lumină pornit din
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
pumni a nefericitului Dulică. Acesta părăsi trist consiliul, având nasul rupt și nici un dinte în gură. Plus niște coaste băgate în plămâni... De undeva, dintr-o debara, răzbăteau și gemetele Supremului, dar nimeni nu le băga în seamă. Din subsol, răcnetele Margaretei nici nu se auzeau. - Băi, trântorilor, dă azi încolo, io conduc! E clară! Prima! Trecem la lucru ca chinezii! Fără filtre, fără căcaturi! Facem nasturi din tot ce ne pică ca material, scoatem litera aia dă tot râsu’ și
RĂCIREA GLOBLĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342351_a_343680]
-
de un laptop “țeapăn” de tot. Nu mai zic de haină ponosita sau de încălțămintea pe care o purta până rămânea fără tălpi. Toate acestea au fost înlocuite de o haină elegantă sau trendy și de niște pantofi sport “ultimul răcnet”. Dacă mai are o mașină făină și un job bine plătit, atunci deja vorbim de un student “aranjat” bine pe piața muncii, chiar înainte de absolvire. Ce lipsește din acest peisaj? Telefonul mobil, desigur. A trecut epoca telefoanelor fixe, acum la
STUDENTUL ROMAN de OLGA TOMA, ANUL III, STIINTELE COMUNICARII, UNIVERSITATEA APOLONIA în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341665_a_342994]
-
și e gata să renunțe și-a zis în sinea lui: acum e momentul. - Rămâi cu mine că până mâine,... Ceea ce s-a petrecut pe urmă, e tot atât de inexplicabil ca oricare din marile mistere ale lumii: omul a scos un răcnet sau așa,ceva, și împins parcă de o catapultă nevăzută, dintr-o singură mișcare, a sărit dincolo de marginea gropii și dus a fost. Speriat, speriat, dar ăsta s-a văzut afară din groapă pe când eu tot aici am rămas. Unde
RĂMÂI CU MINE de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340729_a_342058]
-
boierești, micii întreprinzători - toți apreciază o dimineață călduroasă de sfârșit de octombrie. Săgeata mea nemțească roșie mă incită să croșetez bruma de trafic de duminică. Mă uit în oglindă la valurile de frunze arămii ridicate care par ca dansează în răcnetul eșapamentului. Am o săgeată nemțească boantă. Nu de la performanțe, ci de la formă. Forma asta care nu mă lasă să dorm noaptea. E fenomenal avansul tehnologiei germane. Probabil că folosesc chestii inventate în timpul războiului sau cine știe...chiar nu îmi dau
Toamnă târzie de 1969 () [Corola-blog/BlogPost/338026_a_339355]
-
ai schimbat. Dar mai importante sunt dorințele și circulația lor. Știi ce își dorește Guvernul de la noul an. Știi planurile pe noul an ale soacrei, mătușii, ale rudei colegei de birou, ale doamnei de la casa de marcat. Dacă ai sacrifica răcnetele, artificiile, pocnitorile, sticlele de șampanie desfăcute peste rochii, ceasurile de la TVR, urările, pupăturile, notificările și te-ai sui în mașină, ai afla cum vede ea noul an. Totul începe cu o lamentare lungă, cu iz de autocritică. Da, e conștientă
Ce-ți spune mașina ta dacă știi să o asculți () [Corola-blog/BlogPost/338027_a_339356]
-
fost, la Hammer to Fall, concertul de pe Wembley în fața ochilor noștri. La Bohemian Rhapsody, au fost pianul și unghiile lăcuite cu negru din anii 70. La Radio Gaga, au fost drumurile către mare cu vechea noastră mașină Renault 21 și răcnetele mele afone de pe bancheta din spate. La Love of My Life, a fost mama, din nou, lângă el. Dar nu a fost Freddie, veți spune. Ba da, a fost și Freddie. Și nu doar în duetul video cu Adam. Freddie
povestea casetei noastre video () [Corola-blog/BlogPost/338145_a_339474]