302 matches
-
visează, se uită de câteva ori înapoi, din mers, și-o văzu cum se ridică, grațioasă dar imposibilă fetiță-femeie, aruncă țigara și intră-n clădire... Cum cotiră pe strada menajeriei, o duhoare de balegă fierbinte îi izbi din plin, și răgetele erau acum înspăimîntătoare. Prin niște ferestre mari dintr-un fel de pavilion se vedeau artiștii de circ făcând exerciții: săreau ghemuiți prin aer, jonglau cu farfurii, strigau mereu "Hop! Hep!"... purtau costumele lor de spectacol, de mătase albăstruie, și erau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
răzbătea pielea roză. Răsturnat pe spate, i se puteau vedea, ca două mici alune acoperite cu blană, și oușoarele lui de viitor motan uriaș. Cum zăcea-ntins tot, de căldură, pe podea, deodată tresări, ciuli urechile și sări-n picioare. Răgete adânci, îndepărtate, se auzeau dinspre arenă. Puiul cel albinos alergă către ușă, o deschise cu lăbuța și se avântă pe coridoare. În creierul său puternic și primitiv, de prădător, se găsea o hartă elaborată a spațiului înconjurător, repere și semnale
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nou spatele dușmanului, care, în rânduri strânse, năvăleau acum în cetate. într-o goană nebună, alergară cu toții spre centrul zonei locuite, în vreme ce sute de persoane cuprinse de panică se revărsau în stradă. Peste strigătele lor de groază se suprapuneau, precum răgetele unei fiare ce și-a înșfăcat prada, urletele amenințătoare ale invadatorilor. Cenabum Aureliana era pierdută. 18 în scurtă vreme, străzile căzură pradă unui haos de nedescris. Vestea că hunii intraseră de acum în cetate alerga de la un colț la celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
animale și păsări, începând cu un număr excesiv de câini din rasele cele mai feroce și continuând cu găini, oi, capre, cai, vaci, porci și chiar măgari și catâri care, în afară de zgomotele pe care le fac prin lătrat, cotcodăcit, mugete, behăit, răget etc., excrementele și fecalele pe care le elimină, exală un miros insuportabil către vecinii din imediata apropriere sau din cartier. Deși par hilare, au existat cazuri când vecinii s-au dat în judecată din cauza gălăgiei și mirosurilor de la animalele și
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
fabrici și-n uzine? Și tot așa. Pretextul comunicării îl reprezintă un atac înscenat. La fel ca animalele care simulează o luptă pentru că nu pot vorbi articulat. La aurolaci, vorbirea este oricum redundantă. Plină de interjecții. Interjecția e echivalentă unui răget, unui urlet, miorlăit sau lătrat. Sau boncăluit. Sau ciripit. Sau orice altceva emis de un animal. Interjecția e doar „acum“. Pentru interjecție singurul timp relevant e prezentul. Animalele au un handicap destul de serios. Nu sunt capabile să abstractizeze. Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
de Încredere. Mulți dintre oamenii ăia Îmi erau prieteni. Mulți dintre ei și-au pierdut dreptul la pensie. Unii dintre ei, chiar, și-au pierdut capetele. Goering zâmbi ușor. Cu fruntea lui lată, ochii reci și vocea joasă, ca un răget, cu rânjetul de animal de pradă și burta leneșă, cel mai mult Îmi amintea de un tigru mare, gras, care se hrănește cu oameni. De parcă ar fi fost, În mod telepatic, conștient de impresia pe care o avea asupra mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
aceea, la București, Eugen Ionescu, martor Îngrozit al rinocerizării prea multora dintre prietenii săi. Pentru el, legionarii În cămășile lor Înverzite, de rinoceri, erau „fiare Înlănțuite”, Întruchipând „bestialitatea și nelimitata prostie a omenirii și a cosmosului”, iar cântecele lor un „răget de fier, cu vorbe de fiere și fier, scuipând fiere și fier”. Rinocerita avea să reapară, Însă, și după evadarea lui Ionescu din Patria rinocerizată... Rinoromânia socialistă, cine ar putea-o uita? „Tot ce am făcut rău mi se datorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ar fi dispărut din fața lui. Fata nu se poate abține să nu cântărească. Cu ochii cuiva care ghicește norocul, cântărește viitorul bărbatului. Mărește imaginea. Pe chipul lui, printre sclipiri, vede un imprimeu sub forma unei gheare de leu. Îi aude răgetul. Un urlet aflat în afara timpului. Acela e momentul în care aude clicul dintre ea însăși și rolul ei. Garda de corp aduce o cană de ceai. Între sprâncene, puștiul are o cicatrice care seamănă cu o omidă. Pune ceaiul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de om e mai rea decât mușcătura de câine, știai asta, băi? Ieși imediat de sub pat! Auzi ce-am zis? Ceea ce i-ai făcut tu maică-tii e mai grav decât ceea ce ar putea să-i facă un câine! Iar răgetele lui sunt atât de zgomotoase și de convingătoare, încât soră-mea cea de obciei placidă o tulește în bucătărie, scoțând pe gură sughițuri de spaimă, și se ghemuiește pe jos, între frigider și perete, în poziția astăzi numită fetală. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
rog! Nu! L-am lăsat să cadă. Ca o picătură de ploaie. Ca o lacrimă. Dar nu semăna nici cu una, nici cu alta. Scuipatul căzu exact Între ochii lui Jerome. Și apoi se căscă pământul sub noi. Cu un răget, Jerome se ridică, aruncându-mă pe spate. Supremația mea fusese de scurtă durată. Acum era vremea să fug. Am luat-o la goană prin verandă. Am sărit peste trepte și am fugit pe gazonul din spate, În picioarele goale. Jerome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
oblonul găurii de la pod nu l-am pus la loc, am călcat deasupra găurii mascate de fân, căzând în gol în grajd, între coarnele unei vaci ce rumega la iesle și care m-a întâmpinat cu o împunsătură însoțită de răgete. O slugă care era prin preajmă, cred că Bulbacul, m-a recuperat din iesle mai mult speriat decât rănit, nădușit de frică și m-a predat mamei, care n-a mai avut inimă să mă certe, impresionată de vânătăile ce
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
din trenuleț, te așteaptă restaurantul Ulu Safari, de 600 de locuri, pentru a te bucura dacă dorești, de o gamă largă de meniuri din bucătăria internațională. Chiar și aici, la ieșire, se aud sunetele misterioase ale junglei, de la urletele nocturne, răgetele fiarelor, mugetele bivolilor, până la cântecul greierilor sau orăcăitul broaștelor. Nu trebuie să vă lăsați păcăliți de calmul aparent al acestor animale: ele rămân cu instinctul lor sălbatic, dispuse oricând să acționeze în căutarea hranei. În general, par să nu le
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
bărboase și, în sfârșit, invazia fu atât de generală, încît brișca fu înconjurată de acești zei negri, care trăgeau din nări privind spre Otilia, confundînd-o poate cu o buruiană mai înaltă. Toată câmpia părea din pricina colbului cotropită de bivoli. Tropotul, răgetele sugrumate făceau o larmă surdă, în care răsăreau niște urlete sălbatice. Felix și Otilia nu distinseră alt animal; dar Pascalopol, ținând bine caii, care sforăiau, începu să strige: - Măi, care sunteți acolo?Un glas se auzi ca de pe lumea cealaltă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Înaintea ochilor stricînd efectul frazei, cuvintele lui Își pierdură forța pe măsură ce le pronunța și se pierdură tulburi În zgomotul motorului. — Darling de Altamira, stărui el, insinuant și prefăcîndu-se gelos, deși nu era cazul; din nou cuvintele lui dispărură Înghițite de răgetul nocturn al Jaguarului. — Darling de Neanderthal, Îi dădu o replică zdrobitoare Susan, cu o aluzie vădită la suedeza adolescentă; apoi se Întoarse să se uite foarte liniștită Înainte, lăsîndu-se cu un curaj admirabil prinsă de vîrtejul vitezei și vîntul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
faptul că toate îmi erau străine; asta am înțeles-o. Ceea ce era străin mă ucidea. Mi-amintesc că din această beznă m-am trezit cu desăvârșire într-o seară, la Basel, tocmai când intram în Elveția, și m-a trezit răgetul unui măgar din piața orașului. Măgarul m-a uluit grozav, nu știu de ce mi-a plăcut neobișnuit de mult, iar din acel moment, brusc, totul parcă mi s-a limpezit în cap. — Un măgar? Ciudat, remarcă generăleasa. De fapt, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vânătoare adevărată, ci măceluri inutile. Respiră adânc: — Inutile și josnice. După o secundă, indignarea clocotește din nou în vocea lui: — Chiar crezi că îți trebuie coaie ca să ucizi cu săgețile sute de animale nevinovate, să ți bucuri inima auzindu-le răgetele de durere și să îneci arena într-o hecatombă? Răbufnește și mai aprig: — Noi îi înecăm în nămolul bălților pe fricoși... Rufus ciulește urechile, interesat. — Și pe urmă? vrea să știe. Ce faceți? Înconjurați mocirla și-i păziți să nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rostească o rugăciune, că nababul este deasupra ei. În noaptea asta știe că va fi fantastic. De prima mână. Ierburile îl fac să se exprime vocal. Nu prin cuvinte. Să urle pur și simplu. Descoperă că simte nevoia să ragă, răgete scoase din adâncul plămânilor, care-i umflă maxilarele și-i fac pieptul să răsune. Nu este normal. Cu toate astea, funcționează. Cu adevărat! Cu adevărat! Chiar funcționează! Apoi urmează un urlet final, un orgasm regal și fiecare picătură din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și, nu trebuie să mai spunem, incorectă din toate punctele de vedere. Prezența insurgenților înarmați în pădure, încercarea de asasinat politic, eroismul nesăbuit și tragic al unor ofițeri englezi; nimic din toate acestea nu este strict adevărat. O excepție este răgetul. Toate sursele sunt de acord că răgetul s-a auzit primul. Pran îl aude în timp ce se strecura spre machan și se oprește înmărmurit. Tigrii, se gândește el. Au dat drumul tigrilor. Acesta este ultimul său gând coerent câteva minute, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din toate punctele de vedere. Prezența insurgenților înarmați în pădure, încercarea de asasinat politic, eroismul nesăbuit și tragic al unor ofițeri englezi; nimic din toate acestea nu este strict adevărat. O excepție este răgetul. Toate sursele sunt de acord că răgetul s-a auzit primul. Pran îl aude în timp ce se strecura spre machan și se oprește înmărmurit. Tigrii, se gândește el. Au dat drumul tigrilor. Acesta este ultimul său gând coerent câteva minute, pentru că răgetul este urmat de un șir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Toate sursele sunt de acord că răgetul s-a auzit primul. Pran îl aude în timp ce se strecura spre machan și se oprește înmărmurit. Tigrii, se gândește el. Au dat drumul tigrilor. Acesta este ultimul său gând coerent câteva minute, pentru că răgetul este urmat de un șir de împușcături, țipete, lovituri înfundate, foșnete și șuierături neașteptate. Un șir de împușcături trase în sus, dintr-un copac și cerul explodează într-o cerc de lumină orbitoare. Multe lucruri sunt date la iveală atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mult timp, așteptând ca și cum ar fi urmat să se întâmple ceva, nu știu ce, și apoi, într-un final se întorcea acasă, cu inima grea. Barbe vorbi multă vreme astfel despre procuror și despre Lysia Verhareine. Seara se lăsa în jurul nostru, cu răgete de animale închise în grajduri și cu zgmot de obloane trase. Mi-l închipuiam pe procuror mergând pe aleile parcului, spre apa râului Guerlante, privind ferestrele căsuței unde locuia tânără învățătoare. Nu era o noutate ca un bărbat care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
eu, cu glasul meu cel gros, descoperit În pădure. E-așa de mititicăăăă... - Ba mititic ești tu și cu mă-ta ta! Doamna o Înhață din zbor (cunosc metoda, de la mama), o duce, la subțioară, În casă - de unde răzbat oarecari răgete, mai degrabă de mânie decât de durere și de: nu-mai-faaa’-și-nu-mai fac! - Tu să nu vorbești ca Mili, tu ești mare, Îmi șoptește mama. Că, altfel... știi tu... Știu - cum să nu știu? Doamna se Întoarce. Zice: - Pentru azi, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
am recuperat limbuța dă Clopot* și, umăr la umăr cu toaișii dă suferinți, n-am vrut să-mi precupețesc ajutoru dat lu masa corală care urla din toți bojocii mărșulețu lu Monstru și-am Întentat chiar ș-o juma dă răget care mai izact a ieșit la drept vorbind un sughiț dă plâns care, dacă nu deschid umbreluța care am lăsat-o acasă, mă plimb cu canoa pân fieșce scuipat și mă cofunzi cu Vito Dumas, Navigatoru Solitar. În fine, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
seniorul ogoarelor cultivate cu cereale, care Înconjură terenurile stâncoase din Guarra; umil, Zúñiga nu irosește apele care Îi Învârt moara. În tăcerea rurală, el Îi zice din chitară. Se Întâmplă un lucru căruia nicicând nu-i vom afla tâlcul. Poate răgetul unei lăute, poate cântecul unei sirene intonat la nai, poate versul pe care, repetându-l nepăsător, ecoul Îl risipește cu dărnicie. Marele turn secular nu e un obstacol. Fermecat, Labata cedează În fața chemării. Glasul plebeu Îl mișcă până-n adâncul sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
i-au căzut victimă! De cele mai multe ori, agresiunile s-au limitat la dibace fluierături printre dinți (exersate îndelung pe stadioane) și la sugestii sexuale (mai vagi sau mai concrete, după caz), exprimate într-un limbaj frust și acompaniate de inevitabile răgete cacofonice, traducând râsul proletar. În câteva rânduri însă, lucrurile s-au complicat: au intervenit pipăieli, atingeri libidinoase pe păr, pe sâni sau pe coapse. Cine n-ar putea recunoaște, în această flatantă eboșă, pe marele artist al șantierului, pe semizeul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]