294 matches
-
și printre frunzele pietrificate din decorația fațadei se conturează o figură umană care susține în spate un balaur asemenea unei reptile cu gât alungit și încărcat de solzi, cu picioare descărnate, cu urechi mari și cu o gură crispată întrun răget prelung. Nu doar monștrii își profilează contururile ciudate printre crenelurile de piatră ale catedralelor. Întâlnim și imagini mai puțin înfricoșătoare, dar la fel de stranii. Câini cu aripi de liliac și cu coadă de leu, hiene, tigri, elefanți, capre cu labe de
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
când notez toate acestea, așteptându-mi, ca de obicei, teancul de gazete, încerc să deslușesc din urletele celui din spațiul de dincolo, din șantier, cine i-a provocat o atât de teribilă indignare încât mai că-și dă sufletul în răgete atotputernice. N-a venit unul ieri la slujbă și azi abia se ține pe picioare, mi se pare că prind a pricepe de unde vine indignarea urlătorului. Veche și de neschimbat greșeală a celui care bea în zi de leafă. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
chipul, nici corpul celui mort nu se vedeau de jos, erau probabil scufundate În iarba cosită, iar loitrele căruței erau foarte Înalte. Ceva ți se păru ciudat În momentul În care bărbatul, bocind și el, dar scoțând un fel de răgete, ridicole și nemuzicale, se Întinse pe spate lângă cel mort. O auziseși pe femeie strigând mai devreme: Da, Niculae, Niculae! Ți-ai Închipuit imediat că bărbatul din căruță nu putea fi decât fiul bătrânului Învățător, fiul mai mic, cel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Se auzea tot mai tare și mai înspăimântătoare, punctată de scâncetele unei voci de soprană. Fetele se uitară la Mal. El luă altă revistă și încercă să citească. Se auziră hohotele de râs ale lui Dudley, chiar mai înfricoșătoare decât răgetele de dinainte. Studentele se zgâiau acum la el. Mal lăsă Weekly Sportsman și urcă sus, ca să vadă ce se întâmplă. Holul era îngust și pe el se înșirau mai multe uși înguste din lemn. Mal urmări acel Ha, ha, ha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ceva de un roșu închis. Lângă cei doi zăcea un pistol. Mal urlă: — Coleman, întoarce-te! Buzz alunecă de-a lungul peretelui, cu pistolul ridicat, căutând o poziție din care să-l împuște în plin pe șobolan. Coleman scose un răget, parțial înăbușit de proteză, și îl mușcă pe tatăl lui de nas. Mal trase de trei ori, nimerindu-l pe Loftis în piept și în coapsă și proiectându-l din calea fiarei ce-l ataca. Coleman își încolăci brațele în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
rostească o rugăciune, că nababul este deasupra ei. În noaptea asta știe că va fi fantastic. De prima mână. Ierburile îl fac să se exprime vocal. Nu prin cuvinte. Să urle pur și simplu. Descoperă că simte nevoia să ragă, răgete scoase din adâncul plămânilor, care-i umflă maxilarele și-i fac pieptul să răsune. Nu este normal. Cu toate astea, funcționează. Cu adevărat! Cu adevărat! Chiar funcționează! Apoi urmează un urlet final, un orgasm regal și fiecare picătură din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și, nu trebuie să mai spunem, incorectă din toate punctele de vedere. Prezența insurgenților înarmați în pădure, încercarea de asasinat politic, eroismul nesăbuit și tragic al unor ofițeri englezi; nimic din toate acestea nu este strict adevărat. O excepție este răgetul. Toate sursele sunt de acord că răgetul s-a auzit primul. Pran îl aude în timp ce se strecura spre machan și se oprește înmărmurit. Tigrii, se gândește el. Au dat drumul tigrilor. Acesta este ultimul său gând coerent câteva minute, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din toate punctele de vedere. Prezența insurgenților înarmați în pădure, încercarea de asasinat politic, eroismul nesăbuit și tragic al unor ofițeri englezi; nimic din toate acestea nu este strict adevărat. O excepție este răgetul. Toate sursele sunt de acord că răgetul s-a auzit primul. Pran îl aude în timp ce se strecura spre machan și se oprește înmărmurit. Tigrii, se gândește el. Au dat drumul tigrilor. Acesta este ultimul său gând coerent câteva minute, pentru că răgetul este urmat de un șir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Toate sursele sunt de acord că răgetul s-a auzit primul. Pran îl aude în timp ce se strecura spre machan și se oprește înmărmurit. Tigrii, se gândește el. Au dat drumul tigrilor. Acesta este ultimul său gând coerent câteva minute, pentru că răgetul este urmat de un șir de împușcături, țipete, lovituri înfundate, foșnete și șuierături neașteptate. Un șir de împușcături trase în sus, dintr-un copac și cerul explodează într-o cerc de lumină orbitoare. Multe lucruri sunt date la iveală atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ar fi dispărut din fața lui. Fata nu se poate abține să nu cântărească. Cu ochii cuiva care ghicește norocul, cântărește viitorul bărbatului. Mărește imaginea. Pe chipul lui, printre sclipiri, vede un imprimeu sub forma unei gheare de leu. Îi aude răgetul. Un urlet aflat în afara timpului. Acela e momentul în care aude clicul dintre ea însăși și rolul ei. Garda de corp aduce o cană de ceai. Între sprâncene, puștiul are o cicatrice care seamănă cu o omidă. Pune ceaiul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
eu, cu glasul meu cel gros, descoperit În pădure. E-așa de mititicăăăă... - Ba mititic ești tu și cu mă-ta ta! Doamna o Înhață din zbor (cunosc metoda, de la mama), o duce, la subțioară, În casă - de unde răzbat oarecari răgete, mai degrabă de mânie decât de durere și de: nu-mai-faaa’-și-nu-mai fac! - Tu să nu vorbești ca Mili, tu ești mare, Îmi șoptește mama. Că, altfel... știi tu... Știu - cum să nu știu? Doamna se Întoarce. Zice: - Pentru azi, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
doisprezece, lucrări aproape tot atâtea câte au fost cele ale creației. Pasajul dificil a fost depășit fără ca el să-și dea seama de performanța pe care o realizase, mâini fericite făceau violoncelul să murmure, să vorbească, să cânte, să scoată răgete, iată ce Îi lipsise lui rostropovici, această sală de muzică, acest ceas, această femeie. Când termină, mâinile ei nu mai erau reci, ale lui ardeau, de aceea mâinile se dădură mâinilor și nu li se păru că Își sunt străine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
motociclist ungur, un tip Înalt pe care Îl știam, ieși din peșteră, Împături niște hîrtii și le Îndesă În portofelul de piele, se duse la motocicleta sa și, Împingînd-o, sparse rîndul catîrilor și brancardierilor, o Încălecă și dispăru cu un răget În spatele crestei, lăsÎnd În urmă o trîmbă de praf. Dedesubt, dincolo de cîmpul pe care mișunau ambulanțele, se vedea frunzișul Înverzit de pe malul rîului. Mai era o casă mare cu acoperișul din țiglă roșie și o moară făcută din bolovani; printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
panta aceea pe care nici un om n-ar fi putut-o urca fărĂ să fie Împușcat. Fuseserăm acolo, alături de cei care stăteau Întinși așteptînd tancurile care n-au mai venit. Așteptam, În timp ce obuzele năvĂleau țipînd ascuțit și explodau cu un răget. Metalul și bulgării de pămÎnt erau aruncate-n aer ca o fîntînĂ arteziană. Și, pe deasupra capetelor, era perdeaua de gloanțe, șoptind, pocnind Întruna. Știam ce simțeau cei care așteaptă. Ajunseseră cît de departe puteau s-ajungă. Și atunci cînd a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Ăsta, pe care-l iubeam pentru că era așa de bun, avea aripi pe spate. Și toții leii Își rîdeau de el pentru că avea aripi pe spate. — Uite și la Ăsta, cu aripi pe spate, așa ziceau și apoi izbucneau În răgete de rîs. — Și uite ce mănÎncă, mai spuneau, pentru că leul cel bun mînca doar paste și creveți, tocmai pentru că era atît de bun. Leii cei răi răgeau În hohote, după care mai mîncau un negustor hindus și soțiile lor Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
firele de iarbă, Îi spuse: Cine-oi mai fi și tu de te crezi atît de bun? De unde-ai mai apărut, leu mîncător de paste ce ești? Și, oricum, ce cauți aici? Îl mîrÎi și toți ceilalți lei izbucniră-n răgete care de data asta nu mai erau de rîs. — Tatăl meu locuiește Într-un oraș, sub turnul cu ceas, și de-acolo supraveghează o mie de porumbei care sînt, cu toții, supușii săi. CÎnd zboară, parcă auzi un rîu repede. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Bine. Du-te. Se tîrÎ ca un șarpe, prin iarbă, sub tirul 50-urilor, trase cuiul grenadei, după care dădu drumu’ manetei, ținu grenada din care ieșea un fum gri și o aruncă peste marginea autoblindatului. Explodă cu cu un răget asurzitor și dinăuntru se auziră fragmente izbindu-se de blindaj. — Ieșiți afară, le strigă Claude În germană. Un pistol-mitralieră nemțesc deschise focul printr-o crăpĂtură din dreapta. Red trase și nimeri crăpĂtura de două ori. Pistolul trase din nou. Era evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Matei Dulmanu bufni printre dinți cu ură înăbușită: ― Nu-l mai satură Dumnezeu de moșii, mînca-l-ar viermii să-l mănînce! Miron Iuga rămase pe loc ca un stâlp. Se uita după dânșii și nu mai auzea nici cârâitul găinilor, nici răgetul unei vaci care-și chema vițelul despărțit. Prin creieri îi alerga mereu același gînd: "Pămînt și iar pământ, atâta știu netrebnicii!" Când se întoarse, în portița dinspre conac, văzu pe Grigore cu Titu Herdelea. Hoinăriseră pe câmp ca să profite de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Hattie, a apropierii ei, a respirației agitate, a fragilității și friabilității ei. Își aducea aminte, cu prețuire, de gestul ei larg de la fereastră. Și își mai amintea că el fugise, evadase urmărit de mulțime. Imaginea nu-i displăcea. Să audă răgetele vulgare ale plebei, să fugă de ele și apoi să se trezească singur cu singurătatea lui, aceasta era însăși imaginea vieții. Cabotinismul lui de la canal căzuse în uitare. Trecutul imediat îi apărea ca un fel de spectacol, un interludiu, nelegat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cal de rasă. “Eu, spuse Murgul, mă mir că stăpânul m-a adus să locuiesc cu voi. Cred că în curând acesta o să-mi construiască un grajd separat, ca să nu mai fiu nevoit să suport behăitul oilor, mugetul vitelor si răgetul asinului. Eu sunt un animal de rasă superioară și nu un biet animal inferior, ca voi. Stăpânul a dat mulți bani ca să mă cumpere. Este foarte mândru de mine și mă prețuiește în mod deosebit!” La aceste cuvinte ofensatoare, boul
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Înaintea ochilor stricînd efectul frazei, cuvintele lui Își pierdură forța pe măsură ce le pronunța și se pierdură tulburi În zgomotul motorului. — Darling de Altamira, stărui el, insinuant și prefăcîndu-se gelos, deși nu era cazul; din nou cuvintele lui dispărură Înghițite de răgetul nocturn al Jaguarului. — Darling de Neanderthal, Îi dădu o replică zdrobitoare Susan, cu o aluzie vădită la suedeza adolescentă; apoi se Întoarse să se uite foarte liniștită Înainte, lăsîndu-se cu un curaj admirabil prinsă de vîrtejul vitezei și vîntul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acum În Întuneric și liniște, mari, grele și neclintite, erau trase pe șine În șiruri lungi. Iar În jurul lor, În Întuneric, răsuna cu Înverșunare zarva de la sosirea circului. Bolta liliachie a nopții care pălea treptat și se Îndepărta răsuna de răgetul fioros al leilor, de mîrÎitul feroce, neașteptat, al pisicilor mari ale junglei, de țipetele elefanților, de tropotul cailor, totul fiind Învăluit În mirosul neobișnuit, pătrunzător, stătut, al animalelor junglei: mirosul cămilelor arămii, mirosul panterelor, tigrilor, elefanților și urșilor. Apoi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
acestea se prăbușiră. Salam înainta odată cu ei. Nu avea de ales. Făcea pur și simplu parte din monstrul în mișcare alcătuit din bărbați, femei și copii, unii chiar mai tineri decât el. Formau un animal colectiv, care scotea acum un răget năprasnic. Dădură buzna în sala spațioasă de la intrare, sticla vitrinelor strălucind în lumina argintie a lunii care se revărsa prin ferestrele acoperișului. Urmă o scurtă pauză, în care monstrul parcă își trase sufletul. Salam și prietenul său Baghdadis contemplau priveliștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
calde și crocante. Privind absorbit la prezentările filmelor viitoare, mânca floricele din punga începută. Unul dintre filme părea destul de tâmpit ca să-l readucă la Prytania peste câteva zile. Ecranul lat se lumină apoi într-o realizare tehnicoloră, leul scoase un răget, și titlul filmului proiectat apăru pe ecran în fața ochilor săi miraculoși, și albaștri și galbeni. Chipul îi încremeni și punga de floricele din mână începu să tremure. La intrarea în sală, își legase cu grijă clapele șepcii în vârful capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
superbă, instrument al pierzaniei mele. Cu mâinile chircite eu Îmi sfâșii cămașa de batist fin ce-mi Împodobește pieptul și cu unghiile mi-l brăzdez cu dungi sângeroase, În timp ce o arsură atroce Îmi incendiază buzele reci ca mâinile șarpelui. Un răget surd urcă din cele mai negre caverne ale sufletului meu și irumpe din țarcul dinților mei plini de cruzime - eu, centaur vomitat de Tartar - și aproape că nu se aude zburând nici o salamandră, pentru că-mi țin urletul, și mă apropii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]