333 matches
-
neștiința. Se agăța de speranța că, într-un fel sau altul, își mai putea trage vărul înapoi de pe marginea prăpastiei. La auzul cuvintelor lui Mitsuharu, venele de pe tâmplele lui Mitsuhide se umflară și mai mult. Glasul îi devenit nefiresc de răgușit, când spuse: — Mitsuharu, nu știi că mă roade ceva de când am plecat din Azuchi? — Se vede cu ochiul liber. — Dacă așa e, atunci de ce mai avem nevoie de atâtea vorbe? Nu da sau un nu va fi de ajuns. — Stăpâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
demente, învingătorul o luă la fugă după camarazii săi din unitatea principală, dispăru din nou în miasma de fum și sânge și, atins de un glonț rătăcit, căzu mort înainte de a-și fi putut ajunge din urmă propria armată. Kyutaro răgușise de atâtea urlete: — N-are rost să-i fugăriți prea mult timp. Genza! Momoemon! Opriți trupele! Spuneți-le să se întoarcă! Câțiva dintre vasali se repeziră înainte și, cu mare dificultate, opriră soldații. — Înapoi! — Retragerea sub stindardul comandantului! Hori Kyutaro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lungul malului, fiecare om ținându-și orizontal coada lăncii. — Stați! — Opriți-vă! — A venit ordin din tabăra principală a seniorului nostru să nu prelungiți urmărirea! La aceste cuvinte ale oamenilor de pe mal, urmăritorii se opriră. Ii se apropie în galop, răgușit aproape de tot, zbierând la oameni în timp ce alerga în susul și-n josul malului: — Stăpânul nostru a spus că aceia care devin atât de mândri de victorie, încât se lasă duși de val și fug după dușman vor apărea în fața curții marțiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fost ales? întrebă mai mult pentru el Angir. Nimeni nu mi-a spus nimic. Am fost anunțat în urmă cu două zile că voi primi prima misiune și atât. Cum să mă comport? Să strig de fericire? Și după ce voi răguși de atâta fericire, ce să fac? - Nu poți porni la drum cu ideea eșecului, continuă Poha ca și cum nu l-ar fi auzit. Eu am convingerea, că am ales pe cine trebuia. Haide, capul sus. Nici nu ai început și deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
umărul meu și vrei să plângi. Te strâng ușor de mâna dreaptă și chiar te îndemn să plângi căt poți. Apoi îți zic: -Mai lasă-mă să mă bucur! O dată moare omul... Apoi, pornim amândoi, cu pas apăsat, înaintea cortegiului răgușit... Fanfara acoperă bocetele pierdute în ecoul nopții... Sicriul e gol. Chipul lunii se sfarmă peste trupurile noastre sprijinite în colțul zorilor. Așteptăm cortegiul înfrigurat. Le strig prietenește: -Hai , prieteni! Luați-vă fanfara hodorogită! La crâșma lui Firman am comandat vinul
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Aceeași impasibilitate i se reașază pe chip. Poveștile se mai aud, dar foarte departe. Nu le mai pricepe sensul. A obosit de atâta joacă. Într o noapte senină, va privi cu mare curaj luna sidefie, fantomatică arătare cântată cu glas răgușit de trubadurii întârziați și liniștea o să-i pătrundă n suflet, picătură cu picătură, ca o perfuzie uitată-n venă... Așa gândesc marionetele când păpușarul le sucește bezmetic brațele, capetele, și trupurile lor fac plecăciuni la comandă. Degeaba râd copiii.Totul
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nevoie urgentă de a trage un gât de whisky, preotul vâsli până acasă și acostă la capătul grădinii sale. în spatele lui, rămas în cabina navei de agrement, Gaskell încetă să mai strige. Preotul care îi salvase viața îi ignorase cererile răgușite de ajutor suplimentar, iar Sally stătea în picioare lângă ambarcațiune, cu apa până în talie. Ei bine, putea sta acolo mult și bine. Gaskell se întoarse în cabină, se întoarse în așa fel încât să poată încuia ușa cabinei cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Ce‑o să‑i zic lui Suze? Ce‑o să‑i zic mamei? — Ce‑o să fac cu viața mea? — Băi! Ferea! strigă cineva din spatele și, spre groaza mea, văd că am ieșit de pe trotuar, drept în fața unui biciclist. — Scuze, zic cu glas răgușit în clipa în care biciclistul virează ocolindu‑mă și‑mi face semnul victoriei. O, Doamne, e complet ridicol. Trebuie să‑mi vin în fire. Acum pe bune, unde naiba mă aflu? Încetinesc pasul, uitându‑mă spre ușile clădirilor de birouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
doar noi, cei care zi de zi coborâm disciplinați În adăposturi, zâmbind patrulelor? Noi singuri, orfanii, văduvele, părinții Îndoliați, damele de consumație, denunțătorii, profitorii de război, marii invalizi, ne descoperim capul plecat și Îl aclamăm cu glasurile noastre care nu răgușesc niciodată? * Ea nu dă drumul frazei care nu poate răzbi dincolo de buzele ei, strânse, de pe care rujul s-a șters la market tourist-ul unde ea a băut un espresso, iar Traian un decaf și s-a uitat după adolescente cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
că suntem de familie bună, dar n-ar trebui să uiți... Să nu uităm, surioară, mă rog... Știi bine că prefer să uit. Gata, să n-o mai lungim, refuz, pur și simplu, să-mi aduc aminte. Vocea ei era răgușită parcă de plâns. Rafael nu-și amintea s-o fi văzut vreodată plângând pe vremea când erau la leagăn și nici când îl îngropase pe bărbatu-său. Răgușeala aia dând vorbelor ei o rezonanță lugubră, îl îndemna să și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Elixirul alchimiștilor. Pe de altă parte, toată lumea știe că treimea e o noțiune ariană, și iată de ce Întreaga regulă templieră, dictată de un druid ca sfântul Bernard, e dominată de numărul trei”. Colonelul mai luase o Înghițitură de apă. Era răgușit. „Și ajungem la cea de-a treia etapă, Refugiul. Este Tibetul”. „Și de ce Tibetul?” „Păi, pentru că, mai Întâi de toate, von Eschenbach povestește că templierii părăsesc Europa și transportă Graalul În India. Leagănul stirpei ariene. Refugiul este Agarttha. Domniile voastre veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sparte, mai adaugă acesta, grav. Mă tem că vom asista la finalul poveștii. Che sera, sera! Peste încă un minut, pe sticla ușilor alipite, se preling razele oblice ale unei lanterne, răsună câteva ciocănituri puternice, apoi erupe un glas gros, răgușit de la răcnete, de la țigări proaste, tebeciste și de la tărie. Glasul șmirgheluit aparține, cu certitudine, lui nenea Sandu Chituc, șeful veșnic interimar de la celebra Secție de Sud-Est (cu aceasta, în sine, este o altă întreagă tărășenie...). Nenea Sandu Kojak își lipește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vijelie de stele căzătoare. Mici și îndărătnice stoluri de păsări de foc, scânteile se revărsau spre Amara în zbor sinuos, ca împinse de o putere misterioasă. Reculegîndu-se din tulburarea ce-i încătușa pe toți, plutonierul Boiangiu murmură cu un glas răgușit de spaimă: ― Mi se pare, măi creștini, c-a sosit revoluția! Capitolul IX FOCUL 1 Joi dimineața, soarele răsărea în Amara prevestit de zori mai roșii ca totdeauna. Orizontul vopsit de flăcările pământești se împurpura tot mai mânios, până ce se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
eu când mi-am văzut pe Gherghina cu burta plină și hoțul ăsta râdea și mă batjocorea! Aristide scoase atunci un urlet de zăngăniră geamurile: ― Ajutor!... Ajutor!... Aoleu!... Tată, nu mă lăsa! În vreme ce vaietele lui de durere se îngroșau și răgușeau și se transformau în grohăituri și apoi în gemete cu sughițuri, Chirilă Păun tăia și vorbea liniștit, parc-ar fi operat un purcel: ― Taci, cocoșelul tatii, taci, că ți-ai bătut joc destul de muierile noastre, de-acu să mai stai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se găsea câte cineva să pomenească de boierul cel bătrân, mereu cu un semn de întrebare în privire. Ceilalți schimbau vorba, parcă i-ar fi speriat întrebarea sau cel puțin n-ar fi vrut s-o înțeleagă. Chiar Trifon Guju, răgușit de cât răcnise și se fudulise de când cu bătaia jandarmilor pe care el o socotea biruința lui proprie, numai mârâia și dădea din umeri. Mai spre amiazi însă se pomeniră cu Anton nebunul. Sosea din jos, mai zdrențăros de cum plecase
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și mai mult afuma. De-abia când se înnopta de-a binelea flăcările mari izbucniră prin coperiș ca o coroană luminoasă, scăpărând milioane de scântei. Oamenii umblau în jurul focului, parcă n-ar mai fi avut nici somn, nici case. Toți răgușiseră urlând și totuși urlau mereu vorbe fără șir și sudălmi cu care voiau să răscumpere toate tăcerile trecutului. În spatele castelului în flăcări, vechiul conac apărea negru și adormit. Când se uitau într-acolo oamenii se cutremurau involuntar. Ignat Cercel, ca să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
simplu. îi producea mari remușcări. Cum de s-a lăsat el păcălit și, în locul rugăciunilor către Cel de Sus, și-a vândut sufletul diavolului?!... Iar diavolul îi tulbura mereu puținele clipe de somn, zăngănind lanțuri încinse și râzându-i răgușit în auz. își bătea joc de el diavolul. Visul a dat în rod Curând, ușile au fost gata. Erau, într- adevăr, niște uși cum nimeni nu mai văzuse, până atunci, niciodată. Biscornet în persoană le-a pus la locul lor
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
Brava ție, dragul tatii! Brava! Ai făcut o treabă tare bună, de om priceput. Nici eu nu o făceam așa. Ai văzut tu că nevoia ți-o sărit în ajutor? - Care nevoie, tataie hăi, că am strigat-o până ce am răgușit, da’ nevoia asta a matale nici nu m-o auzit. Sau s-o făcut că nu mă aude... - Ei, află tu, măi băiete, că tot nevoia te-o ajutat. Numai că tu nu ai văzut-o pe dânsa. Da, da
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
că sânt o desfrînată! Din păcate nu erau decât figuri necunoscute. Ne-am așezat la o masă unul lângă celălalt. El a început, exuberant, o conversație simplistă, fără nivel, debitând lucruri nesărate. Glasul lui nu semăna cu al tău. Era răgușit, avea un timbru aspru, strident. Nu puteam să-l aud, îmi zgîrîia urechile. I-am spus: "Taci! Lasă-mă doar să te privesc". El râse vulgar, zgomotos: "Ei drăcie! N-o să stăm muți!" " Te rog mult!" Mă privi lung, nedumerit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
instrucțiunile unei femei bărbătoase, în pantaloni matlasați de culoarea verzuie a cimentului. Cum tăietorul nu prea se sinchisea de client, îngrijorată, femeia îl trăgea de braț : - Costică, ascultă la dumnealui. Costică ridica borcanul, vărsa o picătură și ura noroc. Apoi, răguși, poruncea femeii : - Ia coșul cu lemne și marș cu ele acasă. Bagă de seamă la sticlă. Întorcându-se la mușteriu, spunea apoi cu convingere : - Mergem, mergem, tovărășelule ! Luăm pe nașu’ și facem treaba. Nașule, făcu el către bătrân. Hai la
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Femeia începutului de mileniu Tu mâine ai grevă, nu știi dacă și soțul. Vei face gesturi necugetate te vei răscula, vei gesticula, te vei amărî, vei striga până vei răguși ; știi că ai dreptate, nervii ți se vor întinde la maxim, vei trăi cu intensitate febrilă dar gustul revoltei se va cocli. Ești dezamăgită... totul pleacă de la centru obosită, târându-ți pașii te vei întoarce acasă. Când îți schimbi bluza
Femeia ?nceputului de mileniu by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83707_a_85032]
-
slabi. Prima linie era la pământ, nimicită, învinsă. Începu bătălia din linia a doua. Rezervele de barbari înaintau și erau atinse de valuri de săgeți ce întunecau cerul și-și luau tributul când loveau grupurile de bărbați care înaintau. Țipete răgușite de durere, blesteme, țipetele stridente ale răniților disperați, groaza muribunzilor, a linneenilor osândiți și răpuși brusc ajungeau la urechile celor din mica navă învingătoare. Apărătorii se chinuiau să stea laolaltă. Aceasta făcea parte din instrucțiunile lor. Să se retragă încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
des, de culoarea caramelelor, ochii tulburi, figurile lătărețe, turtite și unsuroase ale neamurilor slave - de lituanieni sau cehi - și priviră, cu un aer tîmp și animalic chipul mortului, după care se apucară să discute Între ei cu glas aspru și răgușit Într-o limbă ciudată. Iar acum unii dintre cei de față Începuseră să se retragă, mulțimea ce trecea grăbită spre-casă traversînd platforma de ciment se rărise considerabil, iar cercul celor adunați În jurul mortului se subțiase, rămînÎnd doar cei cărora le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trandafiri din aceia cățărători. Vara la pescuit și, mai apoi, la Cina creștină Când e nasol, când istoria năvălește apocaliptic, e vremea să ne retragem în munți, în izolare, în pustie. Îmi aduc aminte de 16 decembrie '89 când am răgușit cântând Deșteaptă-te române, poate cel dintâi dintre cei de acolo, știe asta și Gheorghe Secheșan, și Viorel Marineasa, și Vasile Popovici; acolo, în fața locuinței pastorului, ne-am agitat cu spaimă și curaj, cu un soi de exaltare și hotărîre
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
stinse abia în cîteva minute. După aceea se încruntă la aerul din fața lui pînă cînd vocea spuse: — Continuă să citești. CAPITOLUL 10. Explozii O vizita de două ori pe zi și-i citea cu glas tare, oprindu-se doar cînd răgușea. Curînd nu-și mai aminti de cîte ori îi citiese Nu sînt orhidee pentru domnișoara Blandish. Odată, pentru a-i putea spune o altă poveste, urmări un film cu cowboy în cinematograful personalului, dar cînd i-l pomeni, ea avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]