327 matches
-
de 16 cm. care le are fiecare prin lipire (un căpăcel, o căsuță, un personaj. Pentru ochi, urechi, nas puteți folosi scoici mai mici și altfel colorate. Etape de lucru: frunze și flori uscate, crenguțe de brad, ace de pin, rămurele; pahar de iaurt /ghiveci mic / o vază mică; - Îmbrăcarea vasului în frunze uscate, crenguțe sau ace de pin cu ajutorul lipiciului sau cu o panglică de rafie sau hârtie glace. din frunze, crenguțe de brad și aranjarea lui în vază. lipici
ABILITATI PRACTICE by PAULA AXINTE, RODICA LUNGU, MANUELA IRINA LUNGU () [Corola-publishinghouse/Science/769_a_1488]
-
ales la producătorii individuali. Prelucrarea prin deshidratare este diversificată în țările dezvoltate prin metode noi de transformare sau conservare: liofilizarea, congelarea sau extracția uleiului volatil. Tarhonul (Arthemisia dracunculus) este un semiarbust peren de la care se folosesc frunzele liniar lanceolate sau rămurelele tinere, cu proprietăți condimentar aromatice. Este mult apreciat în aromatizarea murăturilor, oțetului sau preparatelor din carne de oaie. Se deshidratează și se liofilizează în cantități importante, iar uleiul volatil se extrage în scopuri medicinale și alimentare, în țările unde cultura
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
-Vasile Alecsandri “Ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele...esențiale !” -Ion Luca Caragiale “Din codru rupi o rămurea, Ce-i pasă codrului de ea, Ce-i pasă unei lumi întregi, De moartea mea ” - George Coșbuc „Ia, am fost și eu, în lumea asta, un boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită din Humulești, care nici frumos până
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Vibrațiile. Soarele. Luna. Medicina astrală. Se spune că demult, când încă nu existau oameni și natura se juca după voie cu minunile, era o mică pasăre, numită Phoenix. De îndată ce zburătoarea simțea că i se apropie sfârșitul, își aduna în cuib rămurele uscate, frunze ofilite și multe alte nimicuri bune de ars. Phoenix se așeza la mijloc și cuibul se aprindea de la Soare. Dacă se întîmpla ca vântul să nu împrăștie cenușa, când lumina lui Helios ajungea în locul unde fusese cu un
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
lemnul său atât de fragil va fi devorat de ciuperci și bacterii până ce, din tot scheletul lui care voia să susțină un arbore falnic nu va rămâne - nu peste mult - decât scoarța, curând doborâtă de vreun vânt. Dar și micile rămurele, rupte fie doar pentru a Împodobi ușa ori poarta cuiva la Rusalii, vor văduvi „recolta“ de flori de la anul. Comercianții de flori de tei Își cunosc bine - câtă relativitate conține acest cuvânt! - meseria: Nu odată acele ramuri, sortite despuierii de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fi bine. Dar, În anul ce-a venit, a Început „educația“. Auzeam pe unii care spuneau că’s un pom de soi, dar „brânză bună În burduf de câine“ dacă mă lasă de capul meu: n’aveam voie să dau rămurele pe unde voiam, și au purces la „manichiură“. Și, când - Înzdăvenit - Începeam să-mi fac planuri de viitor, m’am trezit smuls și băgat, Împreună cu toți frații de pe rând, cam Într’o râlă, Într’o brazdă. Cică trebuia să fiu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
devenit produs de patiserie la Paris) făcut dintr-un trunchi destul de gros ca să ardă toată noaptea ; lumînările de Crăciun, de o mărime adecvată pentru a asigura același rezultat ; împodobirea clădirilor (încă de pe vremea Saturnaliilor romane, asupra cărora vom reveni) cu rămurele cu verdeață : iederă, ilex, brad ; în sfîrșit - și fără nici o legătură cu Crăciunul -, romanele Mesei Rotunde menționează un arbore supranatural acoperit în întregime de lumini. În acest context, pomul de Crăciun apare ca o soluție sincretică, care concentrează adică într-
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
numai în cazul coroanelor, drept principal obiect asocierea și combinarea acestor stări extreme pe care le poate lua materia ? Bijuteriile care ne uimesc și ne farmecă sînt cele care reușesc cel mai bine să îmbine soliditatea cu fragilitatea, ca acele rămurele cu frunze ușoare și tremurătoare din aur cu care se împodobeau femeile din Ur în mileniul al treilea înaintea erei noastre. S-ar spune că orfevrul, giuvaergiul au avut, întotdeauna și pretutindeni, drept ideal să încastreze pietre dure, geometrice, inalterabile
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
îl numește fatalism energetic. Rasa noastră a căpătat prin marea ei vârstă, ca una ce a văzut mărirea și decadența împăraților (celți, romani, barbari, turci, imperiali), o filosofie de sus: Ce e val, ca valul trece.; Din codru rupi o rămurea,/ Ce-i pasă codrului de ea (Călinescu, 1941/1982, p. 976). La Noica, fatalismul este expresia existenței potențiale, aflată sub dominația legilor atemporale ale firii, așa cum este ea ilustrată prin: este - expresia existenței pure, atemporale; nu este - expresia nonexistenței; n-
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
o tufă de bărbănoc* o cunună pentru vreun mort nu e bine a face tot din acea tufă una și pentru o mireasă, c apoi aceea nu ar trăi mult. Cînd un om este bolnav tare, se pun mai multe rămurele de lemnul-Domnului să mocnească la foc, într-o oală, și dacă pînă a doua zi apa se face roșie e semn că bolnavul va muri, iară dacă e albă e semn că va trăi. Dacă înflorește o mirtă* într-o
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
acuarele? Nu, am caramele. Lica e cu mine la Lia. Lelia lucra un ilic la lumina lunii. Laura ocolea camioanele cu lemne. Leul urla la lume. Lulu cu Alina calculau. Lilica ia oala cu ulei. 44. Transcrieți cuvintele: cămilă, mălai, rămurele, cămară 45. Alcătuiți propoziții din cuvintele: creion, un, are, Romică maro, ia, cremă, Alecu La, e, moară, mălai Aurelia, anului, lunile, numără 46. Scrieți după dictare textele: a. Mama aruncă un măr rău. Mămico, mai ai mere? Am la cămară
Primii paşi în lumea cuvintelor/ Auxiliar curricular pentru perioada preabecedară şi abecedară by Teodora Covrig () [Corola-publishinghouse/Science/697_a_980]
-
amprentele a peste 20 de pași aparținând unui preadolescent cu înălțimea de 1,30 m, și doi humeruși de urs, plantați în sol, la distanță de 10 m unul de altul. În Galeria numită Megaceros au fost găsite numeroase crenguțe, rămurele (unele păreau să fi fost înmănunchiate), pe care le folosiseră la întinderea coloranților, o lance din ivoriu de mamut și numeroase piese din silex, folosite la gravat. Ca și în grotele cu picturi magdaleniene, si aici (dar suntem cu 17
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
doilea rimează cu al treilea. a Șchiopătând la ușa mare b C-o metanie și-o cruce b Greierile îți aduce a Doamne, binecuvântare. ( T. Arghezi) - monorima în care toate versurile unei strofe au aceeași rimă. a Peste vârf de rămurele a Trec în stoluri rândunele a Ducând gândurile mele a Și norocul meu cu ele." ( M. Eminescu) - variată sau amestecată în care versurile rimează fără nicio regulă. "Și-ntr-un valvârtej de fum Taie-n lung pădurea toată A trecut
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
copilăria, gingășia ființei umane, unele stări sufletești. În bogăția sa, care cuprinde toată gama frumosului, universul poeziei eminesciene aduce versuri pline de grație, sugerând armonia dintre pacea naturii și a sufletului: "Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună, Se ascund în rămurele Noapte bună! Doar izvoarele suspină Pe când codrul negru tace; Dorm și florile-n grădină Dormi în pace!” Și lumea gingașă a celor "care nu cuvântă”, surprinsă de E.Gârleanu, determină prin grația ei trăiri pline de sensibilitate: "Pe mușchiul gros
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
substantival, variația formelor intervenind sau la singular, sau la plural: (i) Pentru singular, vezi variantele libere din DOOM2: floricea/floricică - pl. floricele, mărgea/mărgică - pl. mărgele, pătlăgea/pătlăgică - pătlăgele, picățea/picățică - picățele, pietricică/pietricea - pl. pietricele, purcea/purcică - pl. purcele, rămurea/rămurică - rămurele, surcea/surcică - pl. surcele, turturea/turturică - pl. turturele, vițea/vițică - pl. vițele. (ii) Pentru plural, vezi variantele libere din DOOM2: broșurică - pl. broșurele/broșurici, domnișorică - pl. domnișorele/domnișorici, păsărică - pl. păsărici/păsărele, trăsurică - pl. trăsurele/trăsurici, tufănică - pl.
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
formelor intervenind sau la singular, sau la plural: (i) Pentru singular, vezi variantele libere din DOOM2: floricea/floricică - pl. floricele, mărgea/mărgică - pl. mărgele, pătlăgea/pătlăgică - pătlăgele, picățea/picățică - picățele, pietricică/pietricea - pl. pietricele, purcea/purcică - pl. purcele, rămurea/rămurică - rămurele, surcea/surcică - pl. surcele, turturea/turturică - pl. turturele, vițea/vițică - pl. vițele. (ii) Pentru plural, vezi variantele libere din DOOM2: broșurică - pl. broșurele/broșurici, domnișorică - pl. domnișorele/domnișorici, păsărică - pl. păsărici/păsărele, trăsurică - pl. trăsurele/trăsurici, tufănică - pl. tufănele/tufănici
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
ei și- i va ajuta să crească și să învingă necazurile. Ce necazuri? Oamenii au necazuri. Copacii n-au nici un necaz, spune Teodora. - Ba au și ei necazuri, necazuri de copaci, îi lămurește bunicul: frigul iernii, care le poate îngheța rămurelele tinere, vîntul năprasnic, ce-i poate scoate din rădăcină, dinții iepurașilor ce le pot roade coaja de pe tulpini, oamenii nechibzuiți, care-i pot rupe din cine știe ce motiv. - Și cum pot fi apărați de aceste necazuri? întreabă într-un glas copiii
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
forma rotundă și pentru a evita întărirea plantei. Tăierea încetinește fenomenul îmbătrânirii - care, în cazul levănțicii, înseamnă lignificarea tulpinii, părțile din lemn dur dezgolindu-se puțin câte puțin. Tăierea clasică se efectuează odată ce planta a înflorit și presupune reducerea tuturor rămurelelor proaspăt crescute la trei sferturi din lungime. Dacă nu ați făcut deja acest lucru, fără îndoială că este mai bine să înlocuiți tulpina: o tundere severă dă rareori rezultate bune, pentru că rămurelele tinere nu reușesc să „răzbată” prin lemnul vechi
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
odată ce planta a înflorit și presupune reducerea tuturor rămurelelor proaspăt crescute la trei sferturi din lungime. Dacă nu ați făcut deja acest lucru, fără îndoială că este mai bine să înlocuiți tulpina: o tundere severă dă rareori rezultate bune, pentru că rămurelele tinere nu reușesc să „răzbată” prin lemnul vechi. În regiunile cu climat dur, este mai bine să tundeți planta în ultima săptămână din martie: o plantă care nu este tunsă suportă mai bine rigorile iernii. Levănțica trebuie protejată de ger
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
îl ridica pe inițiatul prosternat ori întins la pământ, și acesta repeta formula: "am scăpat de rău, am găsit lucrul cel mai bun" și toată adunarea izbucnea în ololyge. A doua zi avea loc procesiunea adepților, încununați cu mărar și rămurele de plop alb. Eschine mergea în frunte, agitând șerpi, strigând: "evoe, misterele lui Sabazios!" și dansând în țipete de Hyes, Atte's, Attes, Hyes. Demostene menționează și un coș în formă de vânturătoare, liknon, "vânturătoarea mistică", leagănul primitiv al lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
am rămas câteva zile pe Kogaionon. Acum trăiesc doar în așteptarea clipei propice. Nu mai am nevoie de nimic. Mă simt autosuficient. Consolare E toamnă. Totul e pustiu. Cântecul trist învățat de la Aia îmi amplifică starea melancolică: Peste vârf de rămurele Trec în stoluri rândunele Ducând gândurile mele Și norocul meu cu ele Și se duc pe rând, pe rând, Zarea lumii-ntunecând. Și se duc ca clipele, Scuturând aripele Și mă lasă răvășit, Pustiit și amorțit Doar cu doru-mi singurel, De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
reacțiuni prompte și firești, ritos afumate și fără con veniențe În fața lenei de a cugeta a birourilor militare, care Îi recomandaseră, Într-o faimoasă circulară a Marelui Cartier General din Iași, să-și hrănească miile de cai de la coloană cu rămurele și flori de vâsc (viscum album, cum preciza, pe limba botanicilor, circulara văzută și citită de mine)! Fire, apoi, de rumân dârz și bârzoit și, unde mai pui, antidinastic, ca un ecou Întârziat al campaniilor de presă din vremea copilăriei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mascăm matricola la nevoie, dacă nu era prinsă cu un elastic sau în copci. Să ne ridicăm gulerele pentru a nu fi recunoscuți. Să avem tot timpul gumă de mestecat la noi sau, și mai bine, frunze de pătrunjel sau rămurele de tisă, pentru a nu ne mirosi gura (pătrunjelul și tisa făceau minuni, iar tisa avea și avantajul că putea fi culeasă de pe drum). Să tragem, de fapt, aerul, făcîndu-ne că-l dăm afară, atunci cînd vreun profesor ne punea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
simțit nu numai nedumerit, ci și jignit, cu atît mai mult cu cît el îmi cunoaște opiniile politice! *Două femei de la „spații verzi” tund de zor arbuștii din parc. îmi vin în minte versurile lui Coșbuc („Din codru rupi o rămurea” etc.). Sînt mefient față de filosofia construită pe ele. Chiar și „codrului” uman se pare că-i pasă! Dovadă că evocăm acele ramuri („rămurele”) pe care moartea le-a rupt, că ne referim la faptele lor. După o „dispariție”, echilibrul nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tund de zor arbuștii din parc. îmi vin în minte versurile lui Coșbuc („Din codru rupi o rămurea” etc.). Sînt mefient față de filosofia construită pe ele. Chiar și „codrului” uman se pare că-i pasă! Dovadă că evocăm acele ramuri („rămurele”) pe care moartea le-a rupt, că ne referim la faptele lor. După o „dispariție”, echilibrul nu se reface de azi-pe mîine. În publicistică, de pildă, rareori nou-veniții reușesc să fie la înălțimea titularilor cu care ne-am „întreținut” ani
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]