706 matches
-
a mai publicat culegeri de povestiri pentru copii, în care se îmbină tenta moralizatoare cu elemente de fabulos inspirate de folclor. Câteva reportaje de război consemnează faptele unei escadrile sanitare alcătuite din femei, a cărei misiune era de a transporta răniții grav de pe front. Escadrila albă (1937) a stat la baza unui scenariu de film, realizat de cineaștii italieni în colaborare cu cei români. SCRIERI: Piatra neagră, pref. Liviu Rebreanu, București, 1930; Povestiri pentru îngerii pământului, București, 1932; Convoiul flămânzilor, București
ACSINTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285155_a_286484]
-
de colo-colo, făcându-și semnul crucii și rugându-se de Dumnezeu să scape cu viață. În unele spitale este beznă și s-au defectat generatoarele de curent electric de rezervă, deși mulți oameni se află în sălile de operații, iar răniții vin mereu, cu sutele... Zvonurile devin tot mai alarmante, zguduitoare: S-a prăbușit “Scala”, “Casata”, “Lido”, blocurile de locuințe din str. N. Bălcescu, Academiei, Cîmpineanu etc. Din toate părțile se aud țipete stridente și vaiete de oameni înspăimântați, care se
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
puternic Nu plecați imediat din spațiul în care vă aflați. Acordați mai întâi primul ajutor persoanelor afectate de cutremur. Calmați persoanele speriate și, în special, copiii. Ajutați-i pe cei răniți sau prinși sub mobilier etc. Nu-i mișcați pe răniții grav, până la acordarea unui ajutor sanitar-medical calificat. Ajutați-i pe loc. Îngrijiți-vă de siguranță copiilor, bătrânilor, bolnavilor. Nu utilizați decât în cazuri deosebite numărul de telefon 112, pentru a nu bloca circuitele necesare altor acțiuni urgente. Ascultați numai anunțurile
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
făcut parte din Miliția patriotică a Cartierului Latin. Ei au luat parte la luptele de eliberare în diverse puncte de prim-ajutor. Astfel, împreună cu Marie-Rose am lucrat la postul de prim-ajutor din localul Facultății de Medicină, unde erau îngrijiți răniții din luptele de la palatul Luxembourg. O serie de medici români s-au angajat în rândurile Forțelor Franceze din Interior (F.F.I.). Sub îndrumarea Frontului Național Român, Asociația Medicilor Români și Asociația Femeilor Române din Franța au desfășurat o activitate rodnică și
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
nu cele mici, care nu erau decât prelungirea celorlalte pe timp de pace... În cursul primelor luni, sau poate chiar al unui an întreg, am ținut un jurnal: tradițiile țării, caracterul locuitorilor, frânturi de destine pe care mi le încredințau răniții. Au urmat apoi o altă țară, un alt război și mi-am dat seama că diferențele de peisaje și de moravuri se estompau tot mai mult în cotidianul luptelor, același sub toate cerurile, cu monotonia lui de suferință și de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
apărut bombele cu fragmentație, obuzele umplute cu ace tot mai ingenioase care păreau să ne antreneze într-o competiție macabră, în care instrumentele noastre obișnuite se dovedeau adesea neadaptate. Și apoi, într-o dimineață, elicopterul care trebuia să aducă supraviețuitorii, răniții și morții după o luptă, nu s-a mai întors. Am aflat că fusese doborât de o nouă rachetă portabilă. Din dimineața aceea, urechile noastre detectau în bâzâitul elicelor o surdă vibrație de suferință. N-aveam vreme să meditez la
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
-n văzduhul nocturn din jurul lui, în bezna pe care bateriile antiaeriene o sfâșiau în orbitoare fâșii de salve. Avionul evacua rămășițele unui război pe care imperiul îl pierduse sub cerul Sudului. În pântecele aparatului se îngrămădeau cei rămași în viață, răniții, morții înfășurați în saci lungi, din plastic negru. Grămada aia semănând cu niște gogoși de viermi se mișca în întuneric, alături de lăzile cu muniție amestecate cu cele cu arme, părând un enorm păianjen metalic. Cei vii, prăvăliți în mijlocul dezordinii, se
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
care se prelinse în întuneric. Nikolai șovăi. Își închipui noaptea coborând peste poiană, pe omul acela îngropat care va vedea lupii apropiindu-se sau va simți mușcăturile unui rozător. Puse mâna pe pușcă și se îndreptă spre oamenii morți. Despre răniții cărora li se dădea lovitura de grație la război știa că erau de două feluri: primii erau conștienți că rana lor era mortală și îi mulțumeau din priviri celui care îi ucidea, ceilalți, mult mai numeroși, se agățau de o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fi putut zice că e nebun. Nemții mitraliau cu zâmbetul pe buze. Li se răspundea prin tirurile sincopate ale unor puști cu un singur foc, adesea singura armă a acelui început de război. Și se retrăgeau fără a putea ridica răniții, fără a reține numele satelor predate. I se părea că el și cu camarazii săi dădeau o bătălie povestită de tatăl lui: puștile acelea străvechi, trupele acelea de cavalerie... În fața lor, se dădea un cu totul alt război - o rapidă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
rușinam, cînd auzeam ocara; ne ascundeam fețele de rușine cînd au venit niște străini în sfîntul locaș al Casei Domnului." 52. "De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, cînd îi voi pedepsi idolii, și în toată țara lui vor geme răniții. 53. Chiar dacă Babilonul s-ar înălța pînă la ceruri, chiar dacă ar face cu neputință de ajuns cetățuile lui cele înalte, tot voi trimite pe pustiitori împotriva lui, zice Domnul"... 54. Răsună strigăte din Babilon, și un mare prăpăd în țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
și Odolgan se aflau la un pas de el, însă atenția le era atrasă de discuția vie ce se încinsese între Balamber și Gualfard; soldații acestuia din urmă se foiau, între timp, încoace și încolo pe acolo, ocupați să îngrijească răniții și să dezbrace morții. Prin urmare, nimeni nu-i dădea vreo atenție. însă, când încercă să dea un pas înapoi și să se facă nevăzut, Khaba se răsuci și îl țintui pe loc cu o privire amenințătoare, cu mâna deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu se găsea, în schimb, nici un pic de teamă pentru propria viață. — Ce fel de războinic oi fi tu? îl întrebă cu o vehemență care lăsa să i se vadă tot disprețul. Ești hun, nu? Așa se luptă hunii? Ucigând răniții fără apărare? — La o parte! îi porunci el. La o parte, că altfel... Ba nu! Dacă vrei să-l ucizi pe el, o să trebuiască să mă ucizi mai întâi pe mine! Se înfruntară astfel preț de o clipă. Și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care i le făcuse trăsnetul cu nici o lună înainte: — Bineînțeles, dar dacă în față ne așteaptă Noviodunum, de ce ar trebui să pierdem vremea urcând munții? — Poți să trimiți doar un detașament și să lași aici grosul cu încărcăturile și cu răniții. Și pe urmă, sunt gata să pun rămășag că valea mișună de burgunzi fugari; vrei să-i lași aici? Dacă oamenii aceia cu adevărat vin de la Vesontio, observă băbește Odolgan, înseamnă că au luat cu ei lucrurile cele mai prețioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
grijă de el, l-ar fi jignit înaintea celorlalți războinici. Cântări iute ce avea de făcut. O sută din neamul Hiung-nu muriseră în ziua aceea, adăugându-se la mulți alții căzuți mai înainte în apropiere de Augusta; ținând cont de răniții care nu erau în stare să vină cu el, putea conta pe circa șapte sute de luptători, în mod clar prea mulți pentru o simplă cercetare a văii. Adunați acum în număr mare în jurul său, toți așteptau cu nerăbdare hotărârea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce am văzut că au adus aici, adăugă Lidania, nu exagerează deloc. Jos la râu e un adevărat măcel. Oricum, dacă asta te poate mângâia, au murit și mulți huni. Iar noi ne-am petrecut toată după-amiaza oblojindu-i pe răniții care au reușit să se târască până aici. Sebastianus se frământă în culcuș. — Și... Chilperic? Fiul lui Gundovek, ce soartă a avut? — Nu știu cine o fi acest Gundovek de care vorbești. însă hunii au învins, asta e sigur. Puținii burgunzi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Atacat de alți luptători, Sebastianus îl pierdu din ochi. La scurtă vreme, cineva strigă că mai veneau niște huni din stânga și printre burgunzi se produse o confuzie, apoi Sebastianus auzi un strigăt: — Haideți Haideți! Ajunge. Să plecăm de-aici, Luați răniții. Pe cai! în câteva clipe, burgunzii și galoromanii ce luptau alături de ei întoarseră spatele dușmanului și o luară la goană printre corturile răvășite ori încolțite de flăcări, spre desișuri. Curând, trecură de lizieră și fură înghițiți de întunericul pădurii. Sebastianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înșfăcă sabia și, văzând cursa închisă în jurul dușmanilor înnebuniți, își conduse oamenii într-un atac în adâncime. Pretutindeni, într-un vacarm asurzitor de urlete, gemete, nechezaturi, bufnituri de trupurilor prăbușite și zăngănit de arme, oamenii se luptau, caii se prăvăleau, răniții gemeau târându-se prin iarbă, iar unii dintre ei - cu răni înfiorătoare, încât era o minune că mai trăiau - alergau pe câmpul de luptă. Balamber evita să-și înfrunte dușmanii ce i se vârau în față ca să-l atace, eschiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
până când dispărură în întuneric, apoi Odolgan îl readuse a realitate. — Ne mișcăm? întrebă cu glas șovăitor. Balamber abia de întoarse capul spre el; pe urmă, trăgând de frâu, își urni calul. Da, spuse întunecat la față, trecem înapoi râul. — Și răniții? — N-ai auzit ce a zis Onegesius? O să facem ce putem, nu? 24 Cortul cel mare al lui Flavius Etius era atât de ticsit, încât numeroșii ofițeri romani prezenți și încă și mai numeroasele căpetenii ale contingentelor barbare stăteau, practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
continuară să înainteze și ajunseseră deja la circa treizeci de pași când o altă ploaie de săgeți se abătu asupra lor, doborând și mai mulți. Se opriră atunci și rupseră rândurile, izbindu-și caii unii de alții și călcând peste răniții căzuți în mărăciniș. Ocupați să-și țină sub control caii pe acel teren neprielnic, nu erau capabili să răspundă cu arcurile și se găseau, practic, la cheremul romanilor. Sebastianus înțelese că acela era momentul. — Javelinele! strigă, iar salva ucigătoare abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și goți se încingeau certuri furibunde. Cei mai mulți dintre războinicii ce veneau în tabără erau totuși prea extenuați pentru a se implica în asemenea altercații inutile și se îngrijeau mai degrabă de ei înșiși și de vreunui loc mai liniștit pentru răniții fără număr, care, duși pe brațe, erau încredințați spre îngrijire femeilor ce urmaseră armata. Multe din ele se învârteau pe lângă supraviețuitorii bătăliei cerând vești neliniștite despre bărbații lor și nu puține erau cele care, primind vestea de care se temeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
răsuna încă în urechi, iar în fața ochilor săi continua să se rotească un vârtej de imagini, în care vedea furie bestială, sânge și moarte. Acum că lupta încetase, se auzeau mai puternic și mai sfâșietoare chemările răniților; pentru majoritatea dintre răniții romani, erau puține speranțe de salvare, căci, în armată, medicii erau foarte puțini și, oricum, nici unul dintre ei nu era acolo. Cât despre răniții dușmani, ei primeau, unul după altul, lovitura finală de la puținii soldați ce supraviețuiseră: nimeni nu cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
după două săptămâni cu franțuzoaicele... Vor cumpăra flori și se vor duce la petrecere unde erau totuși mai mulți băieți. Vor sta pe jos, amândoi, vor bea vin și Gelu va continua să povestească. „Când am ajuns noi se Încărcau răniții pe un fel de camion deschis, lipsit de oblonul din spate. Un băiat, de care am aflat pe urmă că era din Breaz, plângea și striga: — Mor, dom’ sergent, mor, nu mai scap! Sergentul Îl ținea de mâini și Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
atunci că, totuși, bătălia nu se terminase și că urdia avea Încă destulă forță pentru a reveni. Se adunară, Încet, gânditori, În fomațiunile de luptă fixate În zori. Pe locul luptei se aprinseră făclii. Grupuri de pedestrași Începură să caute răniții sub maldăre de morți. - Care ești viu, măi, acilea? se auziră voci mereu mai depărtate, dispărând În ceața care acoperea iarăși totul. Vasluiul devenea din nou un tărâm iluzoriu, fără puncte de reper, un spațiu noroios apăsat de un văzduh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prietenie. Se retrase și ea În camerele căpitanului Oană, așteptând. Știa că și Doamna face același lucru, cu privirile pe fereastră. Așteaptă. Prima zi fusese cumplită. Zgomotele bătăliei nu se stingeau În memoria Erinei, așa cum nu se stingeau imaginile sângeroase, răniții și morții, strigătele celor ce luptau și horcăielile celor ce părăseau viața. Nu adormise, În ciuda oboselii, fiindcă știa că atunci, În acea clipă, Oană e În luptă. Își imagina, aproape involuntar, manevrele de atac, de Învăluire, de hărțuire, sunetul cornului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
voiau să aibă a face. Țiganii, cu muieri și copii cu tot, Îi despărțeau pe bătăuși. Au vuit ziarele o săptămână pe seama acestor fapte. Jandarmii i-au cules pe cei câțiva morți și i-au trimis la morgă, au dus răniții sub escortă la spital și, Într-un bidon În care sfărâmaseră cu ciocanul un calup de gheață de la bufet, au adunat de prin țărână rămășițe: câteva degete, urechi, un vârf de nas, o bucată de piele cu păr de pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]