926 matches
-
să sugerez că totul - sau aproape totul - pare desprins dintr-o altă lume, inclusiv dialogurile dumneavoastră cu oamenii aceia au un aer ireal... nu cred că niște răpitori ordinari vorbesc ca-n aula Academiei, nu vă supărați... - Aici greșești profund. Răpitori... da, Într-un fel... În nici un caz Însă ordinari. Așa mi s-au părut și mie atunci, eram speriat, uimit, suspicios, mi-era greu să evaluez lucid situația, oricât mă străduiam să-mi păstrez cumpătul... Crede-mă, nu plonjezi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Îl deranjase În vreun fel, dar și fără să se simtă dator cu vreo explicație pentru interdicția de a Înregistra. El era șeful... - Cu toate că te-am contrazis, vreau să-ți spun că Îmi pare bine că i-ai numit pe răpitorii mei ordinari. Înseamnă că nu sunt totuși un povestitor chiar atât de rău: am reușit să-ți transfer ceva din percepția mea de moment, să-ți sugerez ce simțeam eu În clipele acelea pentru ei. Din fericire (sau din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
subversive: speram să găsesc prin fișiere ceva privitor la Începuturile istoriei Centrului sau la mobilurile și obiectivele sale actuale. Iluzii deșarte. Dacă existau asemenea documente, erau păstrate În altă parte, la alt nivel ierarhic, pesemne, Împreună cu acelea privitoare la activitatea răpitorilor mei În secolul al XX-lea. Fiindcă am remarcat că, Începând cu 1901, nu mai erau de găsit pe-acolo nici un fel de mențiuni. A trebuit, prin urmare, să mă mulțumesc cu succintele dări de seamă asupra misiunilor Centrului, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cadavrul părăsit al unui palat sau un muzeu de ecouri și de umbre. — Daniel, ce-ai să vezi astăzi n-ai să poți povesti nimănui, m-a avertizat tata. Nici prietenului tău Tomás. Nimănui. Un omuleț cu trăsături de pasăre răpitoare și cu o chică argintie ne-a deschis ușa. Privirea lui acvilină s-a oprit asupra mea, impenetrabilă. — Bună ziua, Isaac. Acesta e fiul meu Daniel, a anunțat tata. În curînd va Împlini unsprezece ani, iar Într-o bună zi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
iubea. Bietul Pantalone, nu era el exact ființa care să stârnească pasiune, dar zâmbetul din ochii ei era afectuos și se prea poate ca atitudinea ei rezervată să ascundă de fapt un sentiment foarte profund. Nici ea nu era ființa răpitoare pe care o vedea fantezia lui bolnavă de dragoste, dar avea o gravitate atrăgătoare. Era înăltuță, iar rochia gri simplă și foarte bine croită nu-i ascundea silueta frumoasă, care ar fi putut să-l atragă mai degrabă pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mai complicate. - Ați evadat? - Nu știu. M-am trezit acasă, în pat cu nevastă-mea. - Aha. Bine, scrieți dumneavoastră o declarație cu totul, cum s-a întâmplat, și dup-aia cercetăm. - Și cu amprentele? - Vreți să vă luăm amprentele? - Amprentele răpitorului. Domnul Popa simțea el că ăsta cam face mișto, dar era prea important să rezolve problema. Scoase meticulos o pereche de mănuși de cauciuc galben. O băbuță cu poșeta tăiată ca o gură mare, din care ieșeau câteva pungi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Popa întotdeauna îl trăsese pe Mișu în jos. Până și ciuperca de la picior, pe care în curând cu siguranță o s-o ia și ea, tot de la Popa o avea Mișu! Popa era un om rău. Dar dacă următoarea țintă a răpitorilor era ea? Sau, mai rău, Mișu? Strângându-și proaspătul bărbat în brațe, Mariana se gândi că o să-l protejeze cu prețul vieții ei. Dragostea i-a dat curaj. Nu, n-o să se întâmple nimic rău! Era prima dată, după mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
femeie va vedea lucruri pe care el nu le vede. Și în plus de tot, ea îl cunoștea pe Popa, ar fi văzut neverosimilul din poveștile lui Nexus. În spatele oglinzii opace, doamna Popa aștepta cu emoție să-l vadă pe răpitorul soțului ei. Horațiu intră cuminte și se așeză pe scaun. Doamna Popa se apropie de oglindă până se lovi cu burta de ea. Își scoase ochelarii de citit și se uită încă o dată la poza din ziar. Da, sub toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
afle în preajma lui, se bucurau de atenție mare, lucru care, probabil, le făcea bine, îi ridica în proprii lor ochi. Îi plăcea să cânte când bea, mai ales Călugărul din vechiul schit, se vedea probabil pe sine, robit de frumusețea - răpitoare, ce-i drept - a Valeriei Seciu, pe care o diviniza. ― Cu femeia nu te poți pune, puiule, spunea uneori. Ea este pedeapsa noastră și trebuie s-o îndurăm cu demnitate și oleacă de vin, cât să nu ne fie tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
o dată, mi-au călcat și mie pașii, scurtând drumul pe Argeș în sus, când mergeam la pescuit de păstrăv și lipan, însoțindu-l pe marele maestru în ale pescuitului, inginerul Guță, din ale cărui mâini ieșeau muștele pe culori, momeala răpitorilor. Am călcat cu piciorul, de nenumărate ori, locul pe unde apele Argeșului, ieșite din turbinele centralei subterane, sunt mânate înapoi în albie, după ce ies vijelioase de sub munte. La peste o sută de metri sub pământ, curgeau tot timpul niște izvoare
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
vol. X, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1989, p. 78). "Cum suntem vrednici a lua facerile tale de bine? Că Tu ești dirept, noi nedirepți; Tu iubești, noi vrăjmășuim; Tu ești îndurat, noi neîndurați; Tu făcător de bine, noi răpitori! Lesne este mâniei Tale celei atotputernice ca într-o clipeală să ne piarză pe noi și, cât este despre gândul și viața noastră, cu direptul este nouă să ne dăm pierzării, prea direpte judecătoriule! Dar ... îndurării cei nebiruite și bunătății
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
se face cât un purice și are o clipă de ezitare. Din instinct puse mâna pe paloș. Un spectacol nemaiîntâlnit i se desfășură în fața ochilor. Pe ziduri se perindau chipuri hidoase, care se transformau ca niște umbre, când în păsări răpitoare, când în animale sălbatice. Pe rând, pe metereze, se aprinseră ca din senin făclii, ale căror flăcări pâlpâiau în diferite forme. Urmară câteva chiote, zbenguieli ale diavolilor, râsete sinistre rostogolindu-se în ecouri, apoi, pe rând, făcliile se stinseră și
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
da seama... Dar, se sperie și el de Unire, De așa Horă-n Dumnezeire, Ce-alungă spriritele răzlețe, Ce dau contre cam șugubețe, Să-i mai destrame pe români, Să-i rupă-n alte bete teritorii? Să jecmănească ușor ei, răpitorii, Să mai sugă ce nu le-ajunge? Pân le-o ieși pe trompe sânge.. Dar, Neamul Român e Sfânt, Domnul i-a dat caracter blând, Însă, EL îl protejează prin tot, Blesteamă asupritorul nerod, Iar de-i românu prea asuprit
HORA DACĂ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361050_a_362379]
-
a mai trimis invitație / profesorului doctor inginer / a dat însă dispoziție / să i se trimită acasă / o farfurie cu ajutor de șomaj / ... / maestrul de ceremonii / costumat în pâine și cuțit / a stârnit murmure de admirație / mai ales printre prietenii lui / răpitorii / pe care i-a luat imediat în brațe “ ( Negocieri ). Univers limitat formal, insă nelimitat conceptual, volumul prezintă o aparentă monotonie, datorită aceluiași ton, oarecum elegiac. Această monotonie e fragmentată însă de episoade ironice care dinamizează și „ dinamitează “ limbajul, mai ales
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
captură în minciog. Niciodată, zilele pe mare nu seamănă una cu cealaltă. În ziua aceea, marea era ca un imens lighean, unde apa nu se unduia decât foarte rar, deranjată de fuga bancului de puiet de chefal din calea vreunui răpitor. Atunci, parcă vedeam în adânc o balerină pe poante, într-un dans languros. În altă zi poate, valurile ne vor ține la mal și nu vom putea ieși cu barca în larg. Dar, dacă totuși cineva se încumeta, valurile, grupate
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
de oțel topit și îmi spuse: -- Cinci săgeți! Câștigă cel care a înfipt cele mai multe în țintă. O, dar ce țintă! Un ornament sferic, din lemn, montat la îmbinarea pasarelei dinspre lac. Ceruri! Nu era nici măcar cât un ou de pasăre răpitoare! Lumina aluneca încet spre seară, anunțând primul apus. Umbrele pădurii, se alungeau ciudate peste adăposturi, înșelătoare pentru ochii mei. Se auzi un zbârnâit curajos și săgeata cu coadă roșie mușcă direct din mijlocul țintei. O santinelă se deplasă, scoase săgeata
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
și a luat cu el piei de rezervă. Mulți au vrut să-i oprească, spunând că este imposibilă o astfel de călătorie: pieile vor putrezi și se vor desface, găurile se vor largi și apa va pătrunde în barca, pești răpitori vor fi atrași de mirosul fripturii ce se plimbă pe apă etc. Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. Istoria este plină de surprize, de minuni pe care aproape că nu le credem. Nici biserică de la Romă nu stă
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367485_a_368814]
-
captură în minciog. Niciodată, zilele pe mare nu seamănă una cu cealaltă. În ziua aceea, marea era ca un imens lighean, unde apa nu se unduia decât foarte rar, deranjată de fuga bancului de puiet de chefal din calea vreunui răpitor. Atunci, parcă vedeam în adânc o balerină pe poante, într-un dans languros. În altă zi poate, valurile ne vor ține la mal și nu vom putea ieși cu barca în larg. Dar, dacă totuși cineva se încumeta, valurile, grupate
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
din seri, pe când se plimbau îmbrățișați pe faleza franceză, Narcisa îi zise: - Dragul meu, dacă situația din țară se agravează, mă tem de sănătatea părinților mei și de confiscarea caleștii de aur! - Cu siguranță, Contele o va salva din mâinile răpitorilor! - Caleașca este cel mai frumos dar de nuntă din partea unicei tale rude... Peste ani va deveni o amintire de familie a cărei legendă se va împleti la răscruce de vremi cu realitatea. - Îmi înștiințez socrii printr-o telegramă să nu
XXII. PELERINAJ ÎN LUNA DE MIERE (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367547_a_368876]
-
mai mult misterul. În Amintiri despre pescuit Vasile Voiculescu afirmă că: „Lostrița e un pește din familia păstrăvilor, pe cale de dispariție și, de aceea, înconjurat de un aer fabulos.” În Dicționarul explicativ al limbii române, lostrița este definită ca „pește răpitor, asemănător cu păstrăvul, cu capul lung, aproape cilindric, cu gura mare și cu dinți puternici, care trăiește în râurile de munte.” În „Prolog” este prezentată credința populară potrivit căreia în bălți se ascunde diavolul care ia înfățișare amăgitoare de luminiță
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
Duțu este urmărită “de frica unei noi căderi,/de spaima unei îndepărtări/în prăpăstii”, iar “cuvintele sunt,/poate nici nu mai știu,/o simplă mișcare de aer ,/un zbor de pasăre,/cu o viteză uluitoare /ce se ascunde/de zborul răpitor.” Acest “zbor răpitor” nu este altceva decât “lacrima morții/ce plouă pretutindeni”, o realitate de coșmar care are tangență cu lumea muritoare. Într-o asemenea realitate, creatorul devine “cea mai aleasă pradă”. De obicei, pasărea, zborul sunt simboluri ale timpului
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
de frica unei noi căderi,/de spaima unei îndepărtări/în prăpăstii”, iar “cuvintele sunt,/poate nici nu mai știu,/o simplă mișcare de aer ,/un zbor de pasăre,/cu o viteză uluitoare /ce se ascunde/de zborul răpitor.” Acest “zbor răpitor” nu este altceva decât “lacrima morții/ce plouă pretutindeni”, o realitate de coșmar care are tangență cu lumea muritoare. Într-o asemenea realitate, creatorul devine “cea mai aleasă pradă”. De obicei, pasărea, zborul sunt simboluri ale timpului care trece repede
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
său negru și pielea bronzată, înalt de statură și robust arăta magnific. Maco i se adresează cu nonșalanță străduindu-se vizibil să-i fie pe plac, o-mbrățișază și o sărută pe gură cu foc șoptindu-i: -Bună seara iubito! Ești răpitoare și-ți stă fantastic de bine rochia aceasta! Zicând acestea o ia în brațe și o invârte teatral pe ringul de dans, în aplauzele invitaților care deja începuseră să sosească. -Bună seara amore mio! Și tu îmi pari a fi
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
frumuseții și iubirii de către unele femei este faptul că e nevoie de un suport bătut în pietre rare de care să anine aceste cadouri ale sufletului! Acesta nu poate fi decât spiritul ales, fără de care nu poate fi nici frumusețe răpitoare, nici iubire dezlănțuită! Doar pare că este, dar dacă femeia nu-și înveșmântează cu spirit mintea, nici frumusețea nu-i îmbracă trupul și nici iubirea nu-i învelește de cald inima. Multe femei sunt pradă iluziei că banii acoperă și
VIORICA MACOVEI. TRANDAFIRUL ŢĂRII DE SUS ŞI MOLDOVEI DE LA RĂSĂRIT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364756_a_366085]
-
captură în minciog. Niciodată, zilele pe mare nu seamănă una cu cealaltă. În ziua aceea, marea era ca un imens lighean, unde apa nu se unduia decât foarte rar, deranjată de fuga bancului de puiet de chefal din calea vreunui răpitor. Atunci, parcă vedeam în adânc o balerină pe poante, într-un dans languros. În altă zi poate, valurile ne vor ține la mal și nu vom putea ieși cu barca în larg. Dar, dacă totuși cineva se încumeta, valurile, grupate
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]