336 matches
-
realității?): Înlăuntrul timpului cad frunze în moarte clinică pe fâșia dintre noapte și zi vântul interpretează partitura rece la o tastatură dezacordată prin partea opusă a malului caut leac unui acces de tuse neconvențională în preajma tufelor cu orizontul de așteptare răpus... (Toamnă) Periplul gnoseologiei artistice se încheie cu axioma axiomelor: fenomenele lumii materiale sunt nu doar impermanente, ci cvasi-iluzorii, blocul lor e casabil, fragmentat, totul, în lumea tangibilă, se destramă și piere: Lucrul care mă poftește prin toate ferestrele spiritului să
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI ION SCOROBETE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374141_a_375470]
-
hidoasă, Doar turnul cu-arame mai mișcă simțirea, Când cerne în timp o istorie frumoasă. Sub vânturi e clipă de sunet icoana, Vibrație tristă din clopote dusă, Iar zarea se-ncarcă de numele Oaa - naa ... , Fecioara de lotri și munte răpusă. *** Ciclul "Povești din veac" Referință Bibliografică: Oana / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1432, Anul IV, 02 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
OANA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371938_a_373267]
-
ceas, o lună, sau toți anii, Încremenit de greaua rostuire Ca rob plecat amarnicei jelanii, Cerșind și împlorând o păsuire. Dar, n-a fost chip! Sentința era pusă. Am fost pe veci în gheață exilat. Străin de dor, cu inima răpusă, Indiferenței vrând să-i fiu soldat. Din când în când în noapte, în zadar, Sau mult mai rar, vreo rază rătăcită, Încearcă să preschimbe în altar, Portretul celei ce mi-a fost sortită. *** Referință Bibliografică: Nu mai am voie să
NU MAI AM VOIE SĂ IUBESC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372365_a_373694]
-
venit, însă lumina Ta dumnezeiască a lor cumplită ură-a biruit. Te văd murind și sufletu-mi îngheață, privesc plângând cum în mormânt ești pus și dacă nu aș ști că Tu ești viață, aș cădea mort,de moartea Ta răpus. Anatol Covali Referință Bibliografică: Rugăciuni în sfânta și marea zi de vineri din Săptămâna Patimilor / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1561, Anul V, 10 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
RUGĂCIUNI ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI DE VINERI DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372922_a_374251]
-
te știe buzele carmin schimbate de vânt mâini cuprinse strâns se moare oricum caută salvare pârâul din lacrimi rămas fără maluri moment de durere cerul se rotește sub priviri ce pier se moare cu zile câtă nepăsare lacrimi înghețate trandafir răpus. Referință Bibliografică: Un trandafir sfârșește în zăpadă / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1120, Anul IV, 24 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
UN TRANDAFIR SFÂRŞEŞTE ÎN ZĂPADĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347358_a_348687]
-
capacul la loc și-l acoperă cu pământ și brazde de iarbă ca și când acolo n-a umblat nimeni. Deodată când Arnăuta înfige țepușa într-un cadavru, acesta scoate un horcăit, deschide ochii și întinde brațele să-l prindă, dar cade răpus. Câțiva oșteni se sperie și se opresc din activitate. CĂPITANUL ARNĂUTU:(strigă) Mai repede că se trezesc vampirii! Peste câteva momente în coșciuge cadavrele încep să se ridice în șezut scoțând sunete înfiorătoare și arătându-și ghearele și caninii. Cuprinși
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
ceva, o rugă mama, de la celălalt capăt al firului. - Da, desigur! Cu siguranță, o voi face! Acum voi închide.... Trebuie să plec, mămica.. Sărut-mâna! Emanuela a făcut repede un duș pentru a se răcori și a risipi oboseala. Se simțea răpusă, lipsită de putere, după noaptea nedormită și drumul destul de extenuant din cauza stării de rău avută. A ieșit de sub duș mult înviorată. S-a îmbrăcat lejer, într-un costum de bumbac de culoare roz, afară fiind deja foarte cald încă de
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > MOR PESCĂRUȘII Autor: Adriana Tomoni Publicat în: Ediția nr. 1396 din 27 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Mor pescărușii A venit vremea când mor pescărușii, Triști, se zbat în ultimul zbor, Le fâlfâie aripile, răpușii, Cântându-și cântecul sfâșietor. Briza le suflă în aripi Și valul, un dans îmbătător, Marea le murmură varii, Solfegii răvășite de dor. Odihna-și găsesc pe o stâncă, Apusu-l privesc întristați, Marea li se pare adâncă, Ochii le sunt
MOR PESCĂRUŞII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377863_a_379192]
-
cei ce sunt sus. M-ai fi-ntrebat: Copile, te-ai supus fără să simți în tine crunte sile? M-ai fi certat: De ce suporți copile să fii de ei în acest hal adus? Și eu, de griji și de dureri răpus, în fața întrebărilor subtile aș fi tăcut fiindcă răspunsuri nu-s. Ce să răspund când toate-mi sunt ostile, când îi tot rabd pe cei ce ne-au distrus și ne batjocoresc din camarile ?.... Anatol Covali Referință Bibliografică: Culmea disperării / Anatol
CULMEA DISPERĂRII de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375237_a_376566]
-
strai de in, Vorbirea-ți fie-ntotdeauna " Da și Amin!" Căci Adonai, Va răsplăti a ta lucrare Și faptele ce-aici le ai. Privește lacrima ce cade Din ochii Domnului Isus, Încă mai plânge...Omenirea L-a vrut atunci, demult, răpus. Dar chiar și azi mai sunt atâția Ce zi de zi Îl răstignesc, Când El în chinul morții strigă: "O, iartă-i Tată, îi iubesc!" Mai dă-le-un an de îndurare, Să înțeleagă jertfa mea, Iar de nu vor
LACRIMA LUI ISUS de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372570_a_373899]
-
NĂSĂLIE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Spune-mi, toamnă ruginie Cine ești? Ești rai ori iad Frunzelor ce-alene cad Pat al vremii ce-o să vie? Curge din Brumar, răpusă, Spintecată în culori, Cern simezele comori, Din lumina-n toate pusă. Verde, galben, ruginie, Valsul lent spre vechiul lut Frunze cergă-și țes tăcut Roditoare năsălie. Peste toate nou lințoliu Se așterne argintiu, Vânt pe post de vizitiu Și troienele
RODITOARE NĂSĂLIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372729_a_374058]
-
Nu se mai putea împotrivi lor. Erau trimise de soarele ce-i guverna viața. Dacă le refuza acest capriciu o lăsau în întuneric. În cele din urmă picătura de ceară a refuzat să mai cadă, abandonând-o. Toamna a apus răpusă de brumă și îngheț timpuriu iar picătura de ceară a închis ochii pentru eternitate. Absența picăturii a trezit izvorul ființei și lacrimile păreau că nu se mai astâmpără. Au căzut atât de multe, încât izvorul a secat la un moment
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
încă vigoarea tinereții chiar dacă pe la tâmple începuse să-i răsară fire albe și soția sa, o femeie plăpândă și bolnăvicioasă, cu sufletul mereu îndurerat după cei doi copii; un băiat și o fată, ce s-au prăpădit, în timp ce adunau vreascuri, răpuși fiind de un urs mare și fioros ce trăia într-o cavernă, la marginea Muntelui Sfânt. Mesagerul Divin, a fost trimis de Creator la casa acelor oameni, vorbindu-i astfel femei, în timp ce aceasta se odihnea, după o zi de muncă
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
de prăbușire și alean... Numai pe zarea din zare se așază de-acum rugina sărutului, fruct necunoscut, ispititor și ciudat, fascinația lacrimei furișându-se într-o scoică venită de departe, pe când ochii în noi au plâns... Ah, cununi ale dragostei răpuse, tot mai mare îți este neînțelesul! O pace a sufletului ce nu mai cunoaște maluri. La capăt de lume, stindarde aprinse și melci foșnitori...” Carte unică, de o rară coerență compozițională, Evanghelia Tăcerii - Solilocvii are o construcție armonioasă, inseparabilă între
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
o ducă, Până ce pe-un cap de orc o urcă.. Arătarea o scutură și ce-o mai strivește, O îndoaie cu-o copită de-o zapăcește, Noroioasă și-n inimă tare străpunsă Pân va veni iarna tot așa pe jos ..răpusă. Mai tare îi este de-al ei falnic copac, Că toata vara în iubire Ea a căscat, Dar acum golaș, căci Ea la părăsit.. Ce soartă hâdă în Iubire s-a ivit..? ..mai însorită! Cine a întrebat o floare de
FRUNZA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378662_a_379991]
-
Cu anevoie aveau să găsească o casă primitoare, la ceasuri de noapte târzie, în satul Rubla, la o familie sărmană, compusă din cinci suflete, care i-a găzduit vreo două săptămâni, dar care, ulterior, avea să se piardă până la unul, răpusă fiind de tuberculoză. Mai descurcăreț din fire, tatăl istoricului, Ion Boicu (nicidecum Boico, nume rusificat), având experiența funcționarului de stat în Moldova de peste Prut, a făcut rost în cele din urmă (cu plata „peșcheșului” aferent către organele de poliție locale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
există o legătură totală, perfectă. Conștiința este cea care constată nevoia de ideal; altfel spus, ea conferă energia necesară raportării la ideal. Conștiința nu se simte constrânsă în actul ei, dar semnalează o constrângere. Idealul nu poate fi supus, nici răpus, afirmă C. Rădulescu-Motru. Forța pe care el o poartă se originează în realitatea energetică; el nu ține de hazard, nici de liberul arbitru al subiectului uman. Totuși, locul lui este în personalitate, pentru că formele întruchipării sale (însușiri, fapte) "sunt veșnic
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
viziunea lui Baudelaire - trăiesc pururi «În fața oglinzii»”2. Tot din Însorita Italie provine un alt scriitor-dandy, mai puțin cunoscut cititorului român, Guido Gustavo Gozzano (1883-1916), reprezentantul crepuscularismului, poet din aceeași stirpe spirituală ca D’Annunzio, Însă mult mai fragil fizic, răpus timpuriu de tuberculoză. Cel care Îl pomenește Într-un scurt paragraf În cartea despre dandysm e compatriotul său, Giuseppe Scaraffia, insistând asupra amestecului ciudat de ironie și sobrietate din stilul lui Gozzano. Sfidând conveniențele modei cu sahariana sa albă, cu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
surghiunit la mănăstirea Strâmba; mutat ulterior preot la Gherla, depune râvnă pentru ridicarea parohiei sale paupere, până când, reabilitat, e rechemat a-și relua îndatoririle la Blaj, odată cu alegerea în fruntea eparhiei a lui Grigore Maior, în 1772. Se stinge prematur, răpus, probabil, de ftizie. Scrieri precum Despre schismăticia grecilor (transmisă numai parțial în manuscris) sau Despre articulușurile ceale de price, ambele din 1746, îl definesc pe autor deopotrivă ca istoric al Bisericii, ca latinist și precursor al Școlii Ardelene. Întâia prelucrează
COTORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286450_a_287779]
-
ajungă. Calea raiului e smeadă, tragi la ea ca la obadă, urci, cobori și nu sfârșești, cauți și nu nimerești, când să zici că ai scăpat, de la cap o ai luat ; piedici jos și piedici sus, cazi și te ridici răpus, nu știi care-ți este scrisa, ce aștepți și datu-ți-s-a (7, p. 574). într-un bocet, tot moldovenesc, calea spre „lumea de dincolo” nu e atât lungă, cât labirintică : Acolo unde te-or duce, N-am nădejde c-oi ajunge
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
969) sau cu cai năzdrăvani sau, pur și simplu, pe un magic covor zburător. e) într-o legendă antică, Andromeda - fiica regelui etiopian Kephaios - este desemnată să fie jertfită unui balaur marin care pustia ținutul. Fecioara este salvată și monstrul răpus de Perseu, care zbura prin văzduh datorită unor sandale înaripate (Ovidiu, Metamorfoze, IV). f) Tot despre un sacrificiu uman ratat vorbește legenda Ifigeniei, care trebuia să fie decapitată pe altarul zeiței Artemis, pentru oprirea unei furtuni. În ultima clipă, zeița
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lucruri și-a luat Luă Luna cu lumina Soarele cu razele... Raiul [cerul] de s-a-ntunecat Iadul de s-a luminat (56). într-o astfel de situație critică, echilibrul Cosmosului trebuie restabilit de îndată, iar balaurul furtunii (Haosul) trebuie răpus, îmblânzit sau alungat. De această sarcină nu este răspunzător numai Demiurgul, ci și omul - solidar cu întreaga natură și participant activ la toate evenimentele cosmice. De aceea, ploaia din descântecul infantil nu este amenințată numai cu autoritatea divină : „Domnul” (Dumnezeu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
suficiente pentru a mă face să cred că Murga (întunecarea datorată norilor de furtună) este imaginată ca o ființă demo nică de formă bovină, ca o vacă de culoare neagră. (Vezi și blestemul popular „Călca-te-ar Vaca neagră”.) Odată răpusă sau alungată Murga, ploaia încetează, cerul se înseninează și reapare Soarele : Murga a fugit Ploaia s-a risipit Soarele-a ieșit. Iată câteva exemple care permit echivalarea Murgă = vacă : Să iau druga Să mulg Murga Murga lăptoasă Ploaia risipoasă (12
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
numite în popor „somnoroasă” și ambele sunt folosite pentru efectul lor soporific). Pentru a putea pătrunde în Infern, Enea îi oferă Cerberului o turtă de făină cu miere și foi de mac (Papaver somniferum). Dragonul care păzea grădina Hesperidelor este răpus dându-i-se miere amestecată cu opium (Virgiliu, Eneida), iar dragonul care păzea „lâna de aur” este învins după ce Iason „îl stropește cu iarbă cu soc adormitor” (Ovidiu, Metamorfoze, VII). Motivul este atât de puternic, încât a pătruns chiar și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
existență, Cehov, prin personalitatea sa a determinat rostirea unor elogii emoționante: "ce fericire că printre noi a trăit un om ca Cehov" (Katherine Mansfield). Viața sa este uimitoare și înscrisă între mizerie (tuberculoza care l-a chinuit și în final, răpus) și mari satisfacții. Lev Tolstoi spunea: "Francezii au trei scriitori: Stendhal, Balzac, Flaubert"; l-am putea adăuga pe Maupassant; Cehov însă, îi este superior acestuia. "Pescărușul", "Unchiul Vania", "Trei surori", "Livada cu vișini" au intrat în repertoriul permanent al dramaturgiei
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]