340 matches
-
înfrunte pe Hector, nu are răbdare nici să-și primească darurile de împăcare, nici să lase trupele să se odihnească și să mănânce, iar orice zăbavă la vorbă i se pare timp pierdut câtă vreme atâția războinici zac pe câmpie, răpuși. Dar nu era vorba de o imperioasă urgență militară, ci de nerăbdarea lui de a-l ucide pe Hector, de flacăra care îl mistuia. Mai târziu, când, înaintând impetuos în fruntea aheilor, ajunge printre cadavre chiar la porțile Troiei, prin
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Apropierile unora dintre sibieni de unii poeți germani este și de altă natură, Radu Stanca având - scriu autorii cărții - și o „soartă similară în foarte multe privințe cu cea a lui Cristoph Heinrich Hölty”, mort și el foarte tânăr și răpus tot de tuberculoză. Interesantă este și observația că până și baladele lui Ioanichie Olteanu, care au o notă aparte față de cele ale lui Radu Stanca ori ale lui Ștefan Aug. Doinaș, pot fi raportate la balada modernă germană (Wedekind, Brecht
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287425_a_288754]
-
somație, în timp ce atotputernicul Hercule construiește enunțuri demne de cei mai aprigi cerberi: Spune pe dată în care tărâm ți-a fost dat a te naște,/ Altfel, de trunchiul acesta strivit, vei mușca din țărână;/ Uite, această măciucă adesea regi falnici răpuse./ Ce-i bâiguiala aceasta cu tulbure glas turuită?/ Clătinătorul tău cap l-a ivit ce popor și ce țară?/ Spune deschis!". Aspectul parodic al operei se completează fericit cu aspectul caricatural al tuturor personajelor, fie că este vorba de cele
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
răspunse trimițându-i în față o adiere supra-ncărcată de mirosuri, care-mbina sufletul plantelor moarte cu izul lipicios al semințelor, al mugurilor în gestație. Cât de strâns amestecate erau viața și moartea, înțelept contopite la acest nivel elementar! Aici zace-acum, răpus, cel care se logodi cu țărâna, și i se pare, minusculă broască lipită cu teamă de pielea globului terestru, că se-nvârtește vertiginos cu el în spațiile infinite", în Michel Tournier, op. cit., pp. 144-145. 364 Idem, p. 93. 365 Radu
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
frumusețea curată a sufletului”1. În planul divin, ca și la nivel uman, transfigurarea dorinței rămâne decisivă pentru ca istoria să devină preludiul comuniunii eshatologice. Dincolo, unde sinteza transcendentală a universaliilor unește binele cu adevărul și frumosul, măștile maleficului vor cădea răpuse. Până atunci, tradiția răsăriteană gravitează iconic în jurul misticii vederii (unio mystica)1. Structura cunoașterii teologice depinde în mod acut de această prezență iconică a simbolurilor care nu definesc, ci semnifică. Lumea contemplației teologice este plină de vestigii și reflexe, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
înfrunte pe Hector, nu are răbdare nici să-și primească darurile de împăcare, nici să lase trupele să se odihnească și să mănânce, iar orice zăbavă la vorbă i se pare timp pierdut câtă vreme atâția războinici zac pe câmpie, răpuși. Dar nu era vorba de o imperioasă urgență militară, ci de nerăbdarea lui de a-l ucide pe Hector, de flacăra care îl mistuia. Mai târziu, când, înaintând impetuos în fruntea aheilor, ajunge printre cadavre chiar la porțile Troiei, prin
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
oasele strigă după monstrul alb rănit, săltând aproape de balenierele lui Ahab în est. Poemul oscilează între o invocare a vărului dispărut și a altor marinari răpuși pe mare și alte prezențe misterioase, între care revenirea obsesivă a balenei albe, finalmente răpusă, este apariția cea mai importantă (de fapt, Lowell, Ahab, Moby Dick sunt toți de prin partea locului, de pe țărmurile apropiate de Nantucket Island). Discursul, uneori măreț, alteori grandilocvent, culminează în misterioasa afirmație care și încheie poemul, "The Lord survives the
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
repunerea pe tapet a problemei Basarabiei. Marea Britanie și Austria erau dispuse să impună Sankt Petersburgului retrocedarea Basarabiei Principatului Moldovei. Napoleon al III-lea s-a opus Însă, din interese geopolitice franceze. Intenția diplomaților englezi și austrieci de a vedea Rusia răpusă și grav umilită nu coincidea cu strategiile de perspectivă ale celui de-al Doilea Imperiu. Napoleon al III-lea nu accepta o diminuare semnificativă a influenței rusești la Dunăre În beneficiul Austriei și Angliei, care puteau, În felul acesta, să
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
închisoare ș.a., iar în „Gândirea”, Priveghiul. În 1935 își trece examenul de capacitate; spre sfârșitul lui 1936 participă la concursul literar al ziarului „România nouă” din Cluj, cu nuvela Iobagii, și obține premiul I. La un an după deces (murea răpus de neoplasm), i se tipărea volumul Urcan bătrânul (1938). A mai colaborat la „Gând românesc”, „Abecedar”, „Vatra” ș.a. Câteva dintre scrierile lui au fost traduse în franceză de Gabrielle Cabrini și Eugen Ionescu; culegeri de nuvele s-au publicat la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
la Bîrlad și de acolo la Cîrja, o înmormîntare, timpi morți, vitezele nu se mai potrivesc cu trenul, încep și colinele de Moldova, luminația Galațiului înainte de Brăila, DN 21 de la Rîmnicu Sărat, ANL 2004 parcelă de blocuri, ideile rîmei băieți răpuși pe podele, Siretul lavă, sute de metri pe stinghiile podului, malul stîng pe inventare, suprafețe de transport, Barboși 15 sau 16 vagoane de pe racordul de Liești Tecuci, le clatină, sub viaduct liniile de Galați 700, 2,20, fata nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cei doi adoptă însă de acum o atitudine tranșantă vizând emanciparea Țării Românești de sub regimul Porții; în acest sens, războiul ruso-turc (1768-1774) îl află antrenat pe C. în redactarea unei vaste corespondențe diplomatice. Deși marcat de vestea uciderii lui Pârvu (răpus, cu „volintirii” săi, după o dură confruntare cu armata otomană la Comana), C. își continuă, în iarna lui 1770, călătoria asumată, pentru ca în aprilie același an, să se alăture, la Petersburg, soliei moldo-vlahe care solicita sprijin din partea „pravoslavnicei” țarine în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
i auzeam glasul mătușii Estelle, nu pe cel al lui Lizzie, cântând „Trandafirii din Picardy“ și îmi aduceam aminte de radierea luminoasă a prezenței ei și de toată bucuria și suferința pe care mi le pricinuise cândva. Dumnezeule, cum cad răpuși cei tineri și frumoși, și cum numai sunt de văzut! Și mă gândeam la Hartley pe bicicleta ei, și la fața pură și deschisă pe care o avea atunci, atât de straniu asemănătoare și neasemănătoare cu fața ei bătrână și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ea un resentiment lent, adânc. Titus, această cruce fatală pe care și-o căutase singură dintr-un capriciu, și și-o adusese în casă, îi surpase căsnicia, îi surpase viața. Dar acum, Titus însuși părea să o fi izbăvit, căzuse răpus, luând cu el și vina ei. Conștiința acuzatoare se spulberase. Ben se simțea ușurat, iar ea i se alătura tainic, misterios, instinctiv, orbește, în acest sentiment de ușurare. După săvârșirea crimei, amândoi se simțeau mai bine. Și acum, vinovăția se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de teroare cronică de origine traumatică” <endnote id="(130, p. 496)"/>. De aici s-ar naște curajul ieșit din comun al hangiului evreu, care-l răpune pe argatul Gheorghe chiar În noaptea de Înviere, atunci când de regulă evreii erau cei răpuși. Evident, frica este personajul principal al nuvelei lui Caragiale. Nu e de mirare că, atunci când regizorul Radu Gabrea a realizat un film după această poveste, el a simțit nevoia să pună acest termen chiar În titlu : Fürchte Dich Nicht, Jacob
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-și astupă urechile, și care nu aude glasul vrăjitorului, glasul descântătorului dibaci” (Psalmul 58, 4-6). „Glasul descântătorului dibaci” rămânând, În acest caz, inoperant, adevărul trebuia să intre prin ochi, dacă nu putea să intre prin urechi. Conform tradiției, aspida era răpusă arătându-i-se descântecul Înscris cu litere aurii pe eșarfe roșii (ambele fiind culori apotropaice) <endnote id="(173)"/>. Pentru a prezenta evreul ca pe o ființă opacă, insensibilă la Învățătura creștină, i s-a pus În seamă - pe lângă surzenie - un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe frunte coarne puternice de taur, Înveșmîntat ca peștii, cu galbeni solzi de aur; O fiară-ngrozitoare, balaur ucigaș Încolăcindu-ți trupul de șarpe uriaș Trebuie să surprindem aici momentul încetinirii din galopul nebun al cailor înspăimîntați de imaginea monstrului răpus și căzut la pămînt: De strigătele noastre tot țărmu-a trezit! Din iureșul lor, caii, tîrziu s-au domolit, Lăsîndu-i trupu-n preajma lăcașurilor sfinte, În care zac strămoșii în lespezi de morminte. Aceste mărci ale genului epic, la care putem adăuga
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de morminte. Aceste mărci ale genului epic, la care putem adăuga imaginea "ierbii în flăcări și fum" din versul 1577. Un ton patetic emană din întreaga structură a cântului funebru. Tabloului de început îi corespunde tabloul final, cu trupul eroului răpus, înconjurat de femei înlăcrimate. Ritmul versurilor este inegal, și cunoaște dislocări excesive în momentele tensionate (v. 1535, 1542, 1545, 1550, 1559), rolul semnificantului este evident, de exemplu în versurile ("Sa CROUPe SE RECOURbe en REPLis ToRTeux"); studiul figurilor (sinecdoca de la
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ne mai puteți face nimic de acum în colo, nici dumneavoastră, nici alți adversari, pentru că ați epuizat tot arsenalul terorii inimaginabile pe care ne-ați aplicat-o. Am trecut prin diverse experiențe și bătălii și am fost dezarmați, dar nu răpuși. Nu! Pentru că nu căderea noastră fizică, pe care ați obținut-o, o urmăreați dumneavoastră, adversarii noștri, ci înfrângerea noastră morală, decăderea și descompunerea. Am depășit aceste încercări lăsând pe câmpul de luptă numai pe acei care nu au putut suporta
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Supremă sau un Stăpân al Animalelor. Alți autori au comparat osuarele din cultul ursului, așa cum este sau a fost practicat acesta în emisfera nordică, până în secolul al XlX-lea; acest cult comportă conservarea craniului și a oaselor lungi ale ursului răpus, pentru ca Stăpânul Animalelor să-1 poată reînvia în anul următor. Karî Meuli vedea numai o formă particulară de "înhumare a animalelor", pe care el o considera cel mai vechi rit de vânătoare. Pentru savantul elvețian, acest rit punea în evidență un
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în măsura în care scenele pictate pe panouri sunt susceptibile de o interpretare coerentă, ele evocă obiceiuri și credințe minoice și orientale. Pe unul din panouri este reprezentat sacrificiul unui taur, spre care înaintează în procesiune trei preoțesc. De cealaltă parte a victimei răpuse este înfățișat, un sacrificiu sângeros, în fața unui arbore sacru. Pe al doilea panou se vede desfășurarea unei libații funerare: o preoteasă răstoarnă lichidul roșu dintr-un crater într-o mare urnă. Ultima scenă este cea mai misterioasă: în fața mormântului său
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
concret ce are de gând. Truman își continuă expunerea, încântat de efectul pe care-l produce asupra mea: - Și anume: azi-noapte au avut loc iarăși înfruntări între grupuri de îngeri și soldați ai întunericului. Câteva dintre făpturile cerești au căzut răpuse și trupurile lor neînsuflețite zac pe tărâmurile acestea din văzduh. Să încercăm să facem ca măcar unul dintre trupurile îngerilor să ajungă jos, în oraș. Ideea lui mi se pare extraordinară, mă bucur ca un copil ce sunt sau ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și poate că nici femeile nu mă vor scuti de zâmbetele lor mizericordioase, făcând aici o aseme nea - cum să-i spun? - profesie de credință. Am preferat Însă o situație de victimă naivă, deși nu tot deauna și nici definitiv răpusă, În locul uneia de triumfător peste cadavrul sufletului meu ucis din neîncredere totală, blazare sau scepticism anti cipat, ca la mai toți acești prieteni ai mei avizați și cu experiență la femei. Căci nu am lepădat nici astăzi de la butonieră, fiindcă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
se Întâmplase, fiindcă eram curios. Mărturisesc smerit că, pe lângă multe alte păcate, Îl am și pe cel al curiozității. Cine e fără păcate? Totuși, de data aceasta am fost bine sfătuit În netreb nicia mea, pentru că am văzut leșuri, cai răpuși, sânge curgând, mă rog, bătălie pe viață și pe moarte. Tânărul cavaler luptase cu vitejie, căci lângă el zăceau nu puțini tâlhari pe care-i doborâse. Am crezut că frumosul tânăr murise și el și mă pregăteam să-l Îngrop
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
De Quincey, nu doar cu mărturisirea și, simultan, cu ispășirea unui eșec, ci și cu Împlinirea unui destin eroic, În felul său. Iuda se manifestă de la Începutul până la sfârșitul carierei sale ca un patriot fanatic, un activist energic, păcălit și răpus tocmai de acest fanatism al Încrederii În sine și În cauza, politică, pe care o Întrupează. Cu altă privire se apropie de personaj Giovanni Papini, În prima povestire, „Giuda tentato”, din volumul I testimoni della Passione (Martorii Patimilor), apărut În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
spre mare se răsucise vântul / Și-n catifeaua umbrei nisipul amorțea / L-a scos un val afară cu grijă așezându-l / Pe-un cimitir de scoici ce strălucea. // La marginea vieții clocotitoare-a mării / Stă nefiresc de țeapăn, trufaș însă răpus. Privește încă parcă talazurile zării / Cu gâtul galeș îndoit în sus. // Murdare și sărate-s aripile-i deschise / Furtuna ce-l izbise îi cântă-un surd prohod, / Lucesc multicolore în juru-i scoici ucise / Al căror miez căldurile îl rod.” În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]