604 matches
-
a rezervat, încă de luna trecută, sala de festivități. - Încă nu se știe sigur ... Mai am șanse la redistribuire. Să vedem cum iese. Afurisiții de români au votat în draci ungurii, nu pe noi! Ar înjura cu năduf, din toți rărunchi, dar nu se face să-și dea arama pe față înaintea lui Martin Cenan-Cefan. Nu vrea să-l piardă din anturaj, s-a dovedit, în toată perioada campaniei electorale, dar și înainte, din primăvară încoace, un lacheu de nădejde. În
CANDIDATUL de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363708_a_365037]
-
pe braț, soldatul ținu pecetea de fier înfierbântat până la roșu, mult mai mult decât ar fi fost necesar, iar apăsarea fu atât de puternică încât atunci când fierul fu tras cu rapiditate înapoi, își pierduse cunoștința din cauza durerii. Țipase din toți rărunchii, ținut de patru ostași, care îl loviseră de mai multe ori. După ce leșinase, cineva aruncase peste dânsul o găleată de apă pentru că procuratorul îl ceruse înapoi pe treptele din pretoriu în fața mulțimii în cel mai scurt timp. Rememorând faptele scăpă
FRAGMENTUL AL NOUĂLEA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349495_a_350824]
-
sau de pădure, am crescut mari și sănătoși. Fără să cunoaștem cuțitul ca tratament, la fel ca și tăticul nostru. Eu am fost un om slab, la cântar, dar suferința nu mi-a fost oaspete. Necazul cu gâlcile, apendicita, pietricica rărunchiului și burta au trecut repede căci am respectat odihna și cumpătul mâncării la ore fixe, mestecând în gură chiar și apa... Și natura cu soare, plante și animale nu m-a mințit. Lenea e un păcat, odihna e necesară, iar
OBLOJEALĂ ÎN BOLNIŢĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348647_a_349976]
-
soare, plante și animale nu m-a mințit. Lenea e un păcat, odihna e necesară, iar din hrană să nu faci o plăcere, măi burtă verde, minte creață !... După 70 de ani am început să-mi număr operațiile. Gâlci, mațe, rărunchi, fiere, surpătură, ajungând la opt, dar le-am dus cu bine, căci ne irosim anii de viață pentru bani și apoi cheltuim banii pentru zile de viață pentru bani pentru zile de viață, dar ce faci dacă ai punga ofticoasă
OBLOJEALĂ ÎN BOLNIŢĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348647_a_349976]
-
Teoctist lși Daniel și aduc slavă și mulțumită lui Dumnezeu că mi-a împlinit 80 de ani, cu primăvară și iarnă fără ologeală, raxc și sminteală. Acum, îndelungat în zile inima-i ostenită, lumina ochilor e-n pâlpâire fără leac, rărunchiul cu pietricele-n pândă și rog pe Dumnezeu să îmi mai întârzie viul pământesc. Ioan MUȚIU Referință Bibliografică: Oblojeală în bolniță, de Ioan MUȚIU / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 308, Anul I, 04 noiembrie 2011. Drepturi
OBLOJEALĂ ÎN BOLNIŢĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348647_a_349976]
-
analiști drept un politician cu variații de exprimări inconstante în unitatea lor, exprimările fiind preponderent, o magistrală operă distructivă, destabilizatoare, a Statului român. Aceasta se datorează faptului că de atâtea ori, Traian Băsescu a tensionat cotidianul, activând învrăjbiri etnice, zdruncinând rărunchii țării, încordând până la limita opunerii rezistenței, până la frontiera brutalității și mitocăniei, alunecând în delir, aberând și asasinând istoria, geografia, cultura, educația, tradițiile și aspirațiile românești, insultând pe istorici, pe academicieni, pe majoritatea oamenilor politici, chiar și din garda lui de
ARGUMENT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347601_a_348930]
-
auzit un zbierat sfâșietor de animal înjughiat. Speriat a fugit în direcția de unde veneau mugetele caprei și a rămas îngrozit de ce-a văzut: un lup sfșiase pe cea mai frumoasă iadă, Garofița, iar capra, mama ei zbiera din toți rărunchii, cerea ajutor, era îngrozită, îi curgeau lacrimi din ochi, bătea cu picioarele din urmă pământul, alerga înebunită când la deal, când la vale..., rămăsese singură fiindcă suratele ei se speriaseră de gadină și fugiseră pe luncă la vale. Gheorghiță, verișorul
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
pui de stâncă. Locuitorii cavernelor spaniole, vestiții troglodiți, dispun de locuințe departe de luxul celor din Lanzarote, dar dotate cu tot confortul necesar, comode și igienice, nelipsindu-le apa, telefonul sau televiziunea prin satelit. De încălzire nu duc lipsă, temperatura din rărunchii pământului fiind aproape constantă, în jur de 20 de grade, ca-n pântecul unei mame supradimensionale, sau, dacă vreți, în sânul lui Aavram. Cu ochi sclipitori și cu gesturi largi, înviorat de un entuziasm molipsitor, chelnerul unui restaurant din apropiere
SPANIA SUBTERANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365460_a_366789]
-
Acasa > Stihuri > Momente > ICOANĂ DIN ALT VEAC Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 963 din 20 august 2013 Toate Articolele Autorului Cu gardul gârbovit de vreme Se-apleacă într-o rână casa Și din rărunchi puternic geme Prin iarbă, ruginită, coasa... Oftează ușa scârțâindă, Când o deschizi încetișor, Trecând prin învechita tindă; Roșesc mușcate în pridvor. Auzul ți-a slăbit și-ți pare Că timpul pentru tine-a stat, Nu mai aștepți nicio schimbare, Doar
ICOANĂ DIN ALT VEAC de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364994_a_366323]
-
Hobza, a murit în vara anului 1958, când eu aveam vârsta de cinci ani și jumătate. Porecla asta ciudată i se trăgea de la faptul că, de fiecare dată când trebuia să ridice ceva greu, se opintea și icnea din toți rărunchii: - Hooobza! A murit tînăr, bietul de el, la doar 56 de ani. Încă de copil se învățase cu munca. Fusese strungar la oi și apoi, crescând, devenise cio- ban la stâna tatălui său, Dumitru, alături de fratele lui mai mare, tot
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
Hobza, a murit în vara anului 1958, când eu aveam vârsta de cinci ani și jumătate. Porecla asta ciudată i se trăgea de la faptul că, de fiecare dată când trebuia să ridice ceva greu, se opintea și icnea din toți rărunchii: - Hooobza! A murit tînăr, bietul de el, la doar 56 de ani. Încă de copil se învățase cu munca. Fusese strungar la oi și apoi, crescând, devenise cio- ban la stâna tatălui său, Dumitru, alături de fratele lui mai mare, tot
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
Hobza, a murit în vara anului 1958, când eu aveam vârsta de cinci ani și jumătate. Porecla asta ciudată i se trăgea de la faptul că, de fiecare dată când trebuia să ridice ceva greu, se opintea și icnea din toți rărunchii:- Hooobza!A murit tînăr, bietul de el, la doar 56 de ani. Încă de copil se învățase cu munca. Fusese strungar la oi și apoi, crescând, devenise cio- ban la stâna tatălui său, Dumitru, alături de fratele lui mai mare, tot
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
naști, trăiești și mori? Singur aici, ascuns de creste, Nu am iubire, soare, sărbători. Peretele din spate Este prea înalt. Haina de blană Nu-mi mai ține cald. Și barba mi se-ncurcă cu genunchii. De ieri, parcă,... Mă ard rărunchii?! Peretele pictat cu semne astrale, Bune pentru durere, Frică ș-alte boale, S-a ruinat de tot. Și prin el, Vântul Îmi povestește tot mai des Cum e Pământul... O, Cogainon, casă dragă, Mansarda mea de calciu și iluzii, Tu
ZAMOLXIS de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366710_a_368039]
-
bine, atunci se apuca de cântat de răsuna tot satul. - Ce-ai, măi, ai căpiat? îl întreba de fiecare dată curcanul, nervos. Cocoșul nu-l lua în seamă și, ca o placă stricată, repeta de mai multe ori, din toți rărunchii, cântecul său știut și răsștiut de toată lumea. După ce cocoșul înceta din cântat, bietul curcan se dădea de ceasul morții să adoarmă. Găinile erau de părere că stă cam rău cu nervii. Se foia pe leațul din poiată două-trei ore. Când
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
Tu mă ținuși să nu plec de-acasă, că dacă nu mă găsea codana asta de Didina... cine știe ce mare nenorocire se putea întâmpla cu mătăluță. Conașule, conașule!... swe vede că Dumnezeu are grijă de matale, și scoase un oftat din rărunchi, de jurai că, așa cum zice cotoroanța, Pandelică nu ar apuca ziua de mâine, numai că „trubadurul” nostru zâmbea în sinea lui. „A dracului mai e băbuța, că-ncep s-o cred și eu ce spune, când știu prea bine că
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
strivit de vreun motostivuitor și devenind brusc un tânăr de viitor, încadrat în câmpul muncii, tot cu bască și salopetă, acum însă și privire șmecheră, țigară în colțul gurii, plus gura plină de nobilele idealuri ale timpului său. Striga din rărunchi pe unde apuca: „patriei, cât mai mult cărbune coxificabil (beton, oțel, ciment, acid cianhidric, sau locomotive, însă nu și ulei de candelă, că poporul doar nu mănâncă rahaturi d-astea). Și, deși era lăcătuș mecanic necalificat, își păstrase intactă capacitatea
HOMO MIMETICUS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352347_a_353676]
-
spună. Poate că eu voi muri dar voi lăsa lumi cel de pe urmă lucru al meu: Visul împlinit al lui Aristotel! Lacrimile din ochi îl înțepau. De cum le permise să curgă mintea îi deveni limpede ca un izvor. Oftă din rărunchi lucru care, descoperi numaidecât îl eliberă de spasmele abdominale atroce. Acum putea vorbi generalilor adunați lângă el: - Sunt sigur că mama mi-ar lua durerea ca cu mâna. Ce-aș dori să o mai strâng în brațe și să-i
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
drept și va cere la momentul potrivit fiecăruia socoteală pentru faptele sale. Dreptatea este o însușire dumnezeiască care nu este anulată prin iubirea sau bunătatea Sa. "Dumnezeu va judeca popoarele" declară sentențios psalmistul (ps. 7, 8). El "cearcă inima și rărunchii tuturor". "A gătit scaunul Său de judecată și va judeca lumea, cu dreptate va judeca popoarele" (ps. 9, 7-8 ; vezi și ps. 95, 13; 97, 9). Ideea aceasta este reluată și în alți psalmi precum în psalmul 10, 5, 7
CATEVA REFERINTE DESPRE CARTEA PSALMILOR IN SPIRITUALITATEA ORTODOXA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350503_a_351832]
-
sunete și culori, câte un rondel, fiecărei flori și, aidoma zânei celei bune, cu bagheta fermecată, le-a făcut să înflorească toate deodată, într-un superb buchet sufletesc care, a cărui mireasmă, mai tare decât aerul înălțimilor, face să pătrundă rărunchii privitorilor. Fiecare floare are proprietăți noi în context. De pildă, floarea de ceară picură mir, alină durerea, floarea de dragoste este simfonia fericirii, crinul este un „colț de stea catifelată”; irisul este „dor în plângere suavă”; laleaua își vibrează cupa
PREZENTARE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351284_a_352613]
-
MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI S-au scurs atâția? Când? Moncher a plecat grăbit, deși mai avea multe de povestit, de ascultat, de trăit, de râs, de plâns, de iubit. Cu adevărat, „Timpul n-a mai avut răbdare”. Îl strigăm din rărunchi. Din rărunchii cuvântului. „Imposibilă întoarcere”. Dispariție care, scria Eugen Simion, a provocat „un sentiment de consternare și neliniște”. Ne-au rămas părticelele din întreg, cioburi dintr-un vitraliu, pe care cineva le-ar putea ansambla cu migală, să-i reconstituie
O CONŞTIINŢĂ A VEACULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350738_a_352067]
-
DINTRE PĂMÂNTENI S-au scurs atâția? Când? Moncher a plecat grăbit, deși mai avea multe de povestit, de ascultat, de trăit, de râs, de plâns, de iubit. Cu adevărat, „Timpul n-a mai avut răbdare”. Îl strigăm din rărunchi. Din rărunchii cuvântului. „Imposibilă întoarcere”. Dispariție care, scria Eugen Simion, a provocat „un sentiment de consternare și neliniște”. Ne-au rămas părticelele din întreg, cioburi dintr-un vitraliu, pe care cineva le-ar putea ansambla cu migală, să-i reconstituie făptura: luminile
O CONŞTIINŢĂ A VEACULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350738_a_352067]
-
acest sanctuar răbdător și supus umilinței ca nicicare altul, îngăduind ani și ani povara politizării forțate, a orbirii fără precedent și fără șansa de a schița cel mai mic gest de refuz, de apărare. Rafturi gemând, scârțâind și oftând din rărunchi cu fiecare op samavolnic intrat în „acasa” din carte, în matricea spiritului și care, din când în când numai, ca un veritabil avertisment, se prăbușeau cu ostentație, dorind parcă să se scuture ca de o gheară străină, îngreunându-le respirația
LECTURA CA ACT DE FORMARE A CARACTERULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356240_a_357569]
-
știu ce... - Mda, mi‑ai spus, dar stau cu grija asta. Poate avea nevoie s‑o duci la baie ori orice altceva, a mormăit Tudor mai mult pentru el și s‑a ridicat cu greu de pe scaun, oftând din adâncul rărunchilor. Hai să mergem, să mai prindem măcar o oră bună de somn. Silvia nu a mai zis nimic. Și ea era la fel de îngrijorată și regreta că nu a insistat să fie lăsată cu fata la spital. Se gândea că putea dormi pe
CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356464_a_357793]
-
în exprimare, situând nostalgia și perpetua dorință de a fi înconjurat de iubire. Atunci când spune: Citește-mi ceva de la poluri, / Și ningă ... zăpada ne-ngroape (Decembre), poetul din omul trecerii conștientizează sfârșitul și știe că Mântuitorul este: Cel ce cercetez rărunchii și inima (Apocalipsa), îndemnând neputința din omul profan: Nu râde ... citește-nainte (Decembre) și observă că, deși e ziuă, întunericul spumegă ajutorând în distrugerea sa potopul. Lumea nu este semnificativă în creația bacoviană poate și datorită faptului că el trăiește
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
maiestății divine. Îmi dau seama că în aceste pagini e un tezaur, o frumusețe spirituală purificatoare. Meditând la toate aceste lucruri m-a simt finit în fața infinitului înțeleg mai bine cuvintele lui David din psalmul 139: Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptura așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut
INNOBILATI DE FRUMUSETEA DIVINA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355310_a_356639]