608 matches
-
pandur», dând «buzna-n dimineți / cu spinări sbârlite de mistreți / și lichide vulpi de aur pur», cu suiș de «rai pe un picior de plai, / ca să vină heruvimi să-și moaie-n rouă / nufărul călcâiului bălai», cu munții arzându-și «rărunchii în uzină», cu «codri-adânci și câmpul cu tarlale», ducându-se pe căi ferate, la orașe, «ca să lingă cerul, cu furnale, / pântec de cuptoare să îngroașe», cu toamnă-visterie a țăndărilor «din viori de chihlimbar», lăsându-te să calci «peste brățări și-
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
întristare, sufletul ei S-a pătruns de cuie și de sabie. 21. Maica Ta, văzând Adăparea Ta cu fiere, Doamne, Cel ce ești dulceața lumii noastre întregi, Fața ei cu-amare lacrămi a udat. 22. „Rău m-am întristat Și rărunchii mi se rup, Cuvinte, Junghierea Ta nedreaptă văzând-o”, Zis-a Preacurata, tânguindu-se. 23. „Cum am să-Ți închid Ochii dulci și-ale Tale buze, Doamne, Și cum dar ca pe un mort Te voi îngropa ?”, Iosif a strigat
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
sângiurilor. 26. „Fiule din Tatăl, Împărat a toate, Cum ai primit patima ?” 27. Maica, mielușeaua, Mielul ei pe cruce Văzându-L, s-a tânguit. 28. Trupul ce dă viață losif împreună Cu Nicodim îngroapă. 29. Mult înlăcrimată A strigat Fecioara, Rărunchii pătrunzându-și: 30. „O, a mea lumină, Fiul meu preadulce, Cum Te-ai ascuns în groapă ?” 31. „Nu mai plânge Maică; Pe Adam și Eva Ca să-i slobod, Eu sufăr”. 32.„Fiul meu, slăvescu-Ți Înalta-ndurare Prin care rabzi acestea
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
abia se înfiripă, ea se adâncește evolutiv, sub imperiul obsesiilor, ducând la o manifestare explozivă și violentă premergătoare nebuniei și declanșând demența. Fratele îl atinse cu mâna, dar „la acea ușoară atingere, un răcnet! - ca și cum i-ar fi împlântat în rărunchi un junghi roșit în foc - și omul adormit se ridică drept în picioare, cu chipul ingrozitor, cu părul vâlvoi, cu mâinile încleștate, cu gura plină de spumă roșcată“. Răsturnând masa, lumânarea se stinse și „odaia rămase luminată numai de candela
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
muncitoare de cari dispunem, cu calitatea muncii noastre, încît trebuie să le sleim pe acestea pentru a întreține aparatul costisitor și netrebnic al statului modern. Suntem țărani, curată socoteală, și țărănește ar fi trebuit să gospodărim. Țăranul, oricât seu la rărunchi ar avea, bani n-are, și statul modern are nevoie de bani. Un pas pe care-l face deputatul în Cameră, o prostie care o zice, costă pe țară bani și banul e muncă. Un șir scris de un ajutor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Luchtvaart Maatschappij, adică compania regală de zbor. 15:05 este ora la care am aterizat. În America s-ar zice 3:05 AM. Asta și scria pe tabela electronică pe care erau afișate zborurile care au sosit. Da. Iar din rărunchii avionului am descins eu, eu cu părul scurt, eu îmbrăcat în jeanși și tricoul echipei Aston Villa, eu grăsuț, frumos, palid, obosit, zâmbitor, eu cu ceas la mână și lanț la gât, eu cu dinții din față sparți de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
prin cablu, comunicațiilor prin satelit și microundelor. Nu, pe bune, e adevărul adevărat. Pe vremuri, lucrurile erau mai simple, mai nostime. Aveam o existență frivolă și agreabilă, În calitate de personaj comic, Îndrăgit, cvasi-funcțional. Era grozav - literatură clasică, operă, balet... Oftează din rărunchi, apoi se apleacă spre Wakefield. — Apoi, Într-un singur an, am trecut de la a fi personificat la Bolshoi la a fi zeificat de Khomeini și Falwell. După aia a urmat bulibășeala. O mînă de fanatici religioși, scuipînd o retorică mucegăită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nu o vedetă. Creatorii de modă, care au inventat supermodelele, folosesc din ce În ce mai mult actori și muzicieni În reclamele lor. Auto-Înfometarea, heroina ieftină și lesne procurabilă și camerele foto digitale pot face din oricine un supermodel, iar piața cere, cere din rărunchi ceva nou de fiecare dată, ceva care să nu fie, așa cum stipula Duchamp, făcut În casă. Muzicienii și actorii au acel ceva - anume talentul. Și Președintele, orice-ar spune gurile rele, e un om talentat, un personaj unic și puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ar face ar fi să aibă o aventură. Nu se ocupă el de gospodărie/nu-mi dă destui bani/nu discută niciodată nici o problemă cu mine, dar măcar nu mi-ar fi necredincios“. Oare se uitaseră la mine, oftaseră din rărunchi de ușurare și ziseseră, deși simțindu-se vinovate: „Sunt așa de fericită că i s-a întâmplat ei, nu mie“? Eram așa de furioasă. Voiam să strig lumii întregi: „Greșiți! Am crezut că pot să am încredere în soțul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Oau. Ai vreo soră care să-ți semene? — Da. (M-am gândit la Helen.) Dar probabil că te-ar băga în sperieți. Nu și-a dat seama că vorbeam serios și a început să râdă, un râs sănătos, din toți rărunchii. —Ești de comă. O să ne distrăm de minune. Următorul la rând a fost domnul Maddox, un tip deșirat, cu o voce subțire, înecată. A dat mâna cu mine, dar n-a spus mare lucru. Nu am luat-o personal: Aidan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sunt alergică. Nu vreau să mi se umfle fața ca un arici de mare în ziua nunții mele. S-a oprit locului și și-a ciulit urechea. — Ce e cu gălăgia asta? Într-un apartament învecinat cineva urla din toți rărunchii: —GoooooooooaaaaaaldfinGAH! —E Ornesto. Exersează. —Ce exersează? Cum să bage lumea în sperieți? —Canto. Ia cursuri. Profesoara lui spune că are talent. —Eeee un ooom, un ooom cu FARUL lui Midas! — Face des chestia asta? — În majoritatea nopților. —Nu te ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la el și, chiar dacă aș fi putut, era prea greu ca să-l pot urni. Va trebui să mă ajute Ornesto să-l dau jos. Știam că e acasă pentru că, de zece minute, tot cânta Diamonds are Forever, urlând din toți rărunchii. Mi-a deschis purtând pantaloni scurți de blugi cu lame aurii și șlapi înflorați. Arăți minunat, am zis. —Intră, m-a invitat. Hai să cântăm un cântecel. Am clătinat din cap. Am nevoie de un bărbat. Ornesto a făcut ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vreo patru-cinci zile. L-am sunat pe Colin și i-am zis tragica poveste. A râs și-a zis c-o să-i spună lui Harry, dar că n-o să fie prea încântat. După două secunde, sună Harry, zbierând din toți rărunchii, dându-i cu „avansul mai mult decât generos“ (este) și că ce se întâmplă dacă tocmai azi Detta închiriază o cameră la hotel cu Racey O’Grady, și eu nu sunt acolo să-i surprind și că asta chiar l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
afurisitei de peluze interminabile, în sfârșit la doi pași de poartă. Atunci am făcut o greșeală: Am luat-o la fugă. Ca și câinii. Hei, își spuneau. Deci i-a fost frică, de fapt. S-o prindem. Lătrând din toți rărunchii, goneau prin iarbă și aproape mă ajunseseră când mi-am dat seama că blestemata de poartă se închisese și îmi prinsese rucsacul, făcând bucăți tot ce era înăuntru: creioanele de ochi, gloss-urile de buze (asta am descoperit mai târziu.) Trăgeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
acum? —Ce-ai făcut cu pălăria mea bună? Maggie țâșnise în hol; purta un costum sobru bleumarin. — Dă-mi-o și nu mai da cu piciorul în chestia aia. Din camera lui Maggie se auzea micuța Holly cântând din toți rărunchii. Apoi a apărut și Claire. —Locul ăsta e un dezastru, a zis. Mama zisese că e superb. Radiatoarele nu merg, a zis Maggie. Și nici liftul. E la îndemână, a zis mama. Dar la îndemână pentru ce? Kate, nu lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
face de ani de zile, și - ce rușine - În timp ce se Învârtea discul cu a patra de Mahler. Simțeam cum În brațe Îmi plutea o făptură străveche, cu chipul blând și brăzdat, de capră bătrână, un șarpe care ieșea din adâncul rărunchilor mei, și te adoram ca pe o mătușică foarte bătrână și universală. Probabil continuam să mă mișc strâns lipit de trupul tău, dar simțeam și că erai gata să te Înalți În zbor, te transformai În aur, deschideai porți Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
făcându-și vânt cu eșarfa. Asta a spus și acum o oră. Se Întoarse din nou spre Pată Neagră. —Scuză-mă, dar cum te cheamă? — Poți spus Pată Neagră. Esmé se lăsă să cadă pe un bolovan, oftând din toți rărunchii, și luă o atitudine extrem de obosită. Cuțu-Cuțu scânci cu compasiune, sări din suportul improvizat și-i linse mâna micii lui stăpâne. Esmé dădu drumul umbrelei de hârtie pe care o cumpăraseră de dimineață, iar aceasta se rostogoli Într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se auzise, nu, nu se putea, era o părere, ba da, se auzise din nou cornul de zimbru sunând de două ori, semnalul Garda Măriei Sale, depuneți armele, iar moș Onofrei era Încă În viață, undeva În spatele trăsurii, căci strigă din rărunchi „Doamne Dumnezeule, nu mă lua În clipa minunii!”, iar dușmanii rămaseră nedumeriți doar câteva clipe, atât cât să străbată din neguri un tropot de cai bine struniți și strigătul de luptă al Celor o mie. Moldovenii se prăvăliseră ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Înțeleg. Mai importante decât lupta i se păreau lui Yamabushi o mulțime de alte lucruri. Unul dintre ele era caligrafia. Din mongolă, limbă pe care bătrânul o Înțelegea, cuvintele se transformau nu doar În sunete ciudate, plecate mai mult din rărunchi decât din gâtlej, ci și În ideograme, care se construiau ca un joc, pe măsură ce sensul cuvintelor se deslușea. Ștefănel nu Învăța o nouă limbă, așa cum Învățase mongola de la Nogodar, ci Învăța un univers nou. Lua totul de la Început. Odată cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
în caracterul său, căci ea, reproducîndu-i o parte din a lui proprie viață și punîndu-i înainte rănile de cari însuși sângeră, taie oarecum în carne vie și este în stare să pună mintea în fierbere și să-l zguduie până în rărunchi. Dar, dacă scoți acest tablou mișcător din privazul său firesc și-l așezi în fața unei societăți care nu e oțelită prin frământările religioase, în care controversele filozofice găsesc puțin răsunet și vorbele credinței se rostesc fără pătrundere, fi-va oare
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
nu cade din cer, De-acolo sosesc informații urgente Și niște comete, zburând insistente, Să știi că salvarea nu vine din cer. Mi-e milă, iubito, de-ntregul mileniu, Crezusem în bine, lăsat în genunchi, Acum mă cutremur, oftez din rărunchi, Mi-e milă, iubito, de-ntregul mileniu. Sunt multe dureri, presărate constant, Confetti și lacrimi, crispare difuză, Pe scena-nvechită și piesa-i confuză, Sunt multe dureri, presărate constant. Se trage cortina în teatrul acesta, Actorii bocesc, neștiuți, obosiți, Trimiși
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
voi plăti, prin emoții, o taxă, Luându-mi licența în cele lumești. Nu-mi plânge prin lacrimi, să-mi plângi intangibil, Eu sunt antonimul căzut în genunchi, Rămân dependent de acordul credibil Și dorul de viață mi-l țip din rărunchi. Nu-mi plânge prin lacrimi, să-mi plângi metaforic, Cu ritm și cu rimă, cu marii poeți, Permite-mi să fiu, literar, euforic, În felul acesta vei ști să mă-nveți. Nu-mi plânge prin lacrimi, să-mi plângi prin
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
mi-a luat mâinile în mâinile ei și mi-a spus cu glasul ei spart, mai ciudat ca oricând: Ai auzit de Bunica? Nu, ce s-a întâmplat? A murit. Oh, nu! Asta da lovitură! Mi-a pătruns direct în rărunchi, și n-am putut să mă mai îndrept din spate sau să mă mai mișc, am rămas aplecat. Moartă! Ce îngrozitor să îți imaginezi acea femeie bătrână moartă, într-un coșciug, sub pământ, cu fața acoperită și greutate apăsându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu moderație, adică nu extatic, nu ca acum. Ca să ajung la miezul problemei: întâmplător știu, poate mai bine decât orice altceva, că un scriitor aflat într-o stare de fericire extatică e, adeseori, o persoană plicticoasă, care te seacă la rărunchi. Firește, poeții aflați în această stare sunt, de departe, cel mai dificil de suportat, dar și prozatorii apucați de un asemenea acces nu se pot comporta normal într-o societate decentă; divină sau nu, o criză e o criză. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
toată făptura, vietățile cele ce mișună, se târăsc sau înoată și va doborî păsările zburătoare, din văzduh! Va stârpi și va pârjoli pajiștile, florile și verdeața câmpului, soiurile ierburilor celor cu sămânță și pomii roditori...! Pe Avocat, îl chinuie din rărunchi apăsarea, viermuirea brutală, căznită, a morților înnebuniți și năvăliți ca viespile la stupină, tăbărâți pe spinarea Poetului, care continuă să-l apere, ca o pavăză, cu întregul lui trup. Apoi, Stăpânul va înnegri Soarele și va înghiți Luna! Va scufunda
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]