272 matches
-
lipsit de orice simțire... de orice sentiment normal. Cuvintele căzură cu greutate - nimicitoare prin prozaismul lor, după conflictul atât de abstract dintre ei doi. John Robert le simți precizia mortală înțelegând, cu groază, că discuția lor luase sfârșit. Vorbi: — Ești răscolită, tulburată, pentru tine totul înseamnă doar o experiență nouă, și ești decepționată. Dar pentru mine, Hattie... nu-ți pot spune ce iad e viața mea. Hattie refuză să-și exprime compătimirea. Se gândea la simțămintele ei. — Mi-ai forțat iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
alerge prin grădină fugărită de Urangutanul ei. Ca să nu fie, chipurile, prinsă, se cățără în tei cu o agilitate de pisică. ― Dă-te jos, că faci buf! o rugă Novac. Ea nici gând să asculte. Se auzea numai freamătul frunzelor răscolite. ― Mă supăr, să știi... Vrei să-ți rupi gîtul? stărui el. 54 ― Nu, nu vreau, țipă Veverița nevăzută. Am nevoie de gât. Vino să mă iei în spinare. ― Coboară și singură... ― Singură nu pot... Mi-e frică... ― Cine te-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Mâine, da, poți să faci ce vrei. Lasă măcar să treacă o noapte... Înțelegi? Din vorbele ei se desprindea atâta fermitate încît, pentru a le nesocoti, trebuia să opun o tărie de care nu dispuneam. M-am supus, deși toată ființa răscolită mă. Îmbrâncea să fac exact contrariul. ― Ai dreptate, i-am spus neconvins, e mai cuminte s-o văd mâine. Dar mi-e așa de greu să rămân singur o noapte întreagă. ― Vin la tine. Îmi dau seama câtă nevoie ai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
iar eu n-am mai găsit putere de a rezista până la urmă rupturii. (Mai cu seamă că Mihaela nu-mi dăduse măcar satisfacția de a se umili în fața mea, cerșind dragostea. Mi-aduc și acum aminte de răzmerița ființei mele răscolite, care-mi cerea imperios pe Mihaela. Cine s-ar fi încumetat să înăbușe o asemenea revoltă? Așa am ajuns la soluția căsătoriei, unica soluție care rezolva problema. Era un compromis necesar pentru restabilirea echilibrului, însă ca orice lucru impus, mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
DE OCAZIE Nici nu s-a închis bine ușa clasei, după tânăra profesoară ieșită de la oră, că, din urmă, un scandal, a izbucnit brusc. Frumoasele colege din prima bancă au sărit, una la alta, cu niște voci pițigăite, cu nervii răscoliți și cu pumnii transformați în mici obiecte contondente, izbiți, cu putere, prin cap, de umeri, de piept, de coaste; apoi, s-a avansat la faza trasului de păr. Și aveau niște plete lunguțe, și galbene, dracele de cosânzene, de mai
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ajut? Nu, n-am nimic, Fay, răspunse fata dinăuntru cu același glas obosit, sfîrșit. Ies acum. Intră, dragă! Femeia deschise ușa Încet și intră În Încăpere. În cămăruța primitivă, oribilă, Încinsă, se aflau, În afară de un scaun, un pat răvășit și răscolit și o masă de toaletă, pe care era o păpușă Împodobită cu o panglică soioasă de mătase legată Într-o fundă marc, fotografia unui marinar tînăr cu dedicația: „Pentru Margaret, prietena mea cea mai bună - Ed“ și un pachet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
frunze glasuri trec ca o furtună, Căci o strună-i orce creangă și o limbă-i orce frunză. (255) Luna doar, trecând pe ceruri, voind codrul să-l pătrunză, Împle noaptea-i arămie cu mari dunge de omăt Pe sub cari răscolite, fulger apele încet. Și de-odată-n codrul mândru el aude de departe Răsunând un glas de fată, ce venea din lunci deșarte (260) Și urechia i-o desmeardă; el ascultă sub un trunchi Și cântarea durearoasă îl pătrunde în rărunchi: Greeruș
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu mai ai nevoie. Dar, oricum, o viziune nu se deosebește prin nimic de un vis, așa că doar cine visează poate ști dacă visul i-a fost trimis de Dumnezeu sau de Sfântul Duh, sau de subconștientul nostru, tulburat și răscolit. De altfel, era inutil să-i spună toate acestea, căci el, Elio, chiar dacă frecventa toți acei preoți iezuiți, episcopi și cardinali stafidiți și siniștri, care pe ea o speriau, de fapt el nu credea În Dumnezeu, căci era un materialist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
exactă. Michel văzuse cadavrul bunicii cu douăzeci de ani În urmă, o sărutase pentru ultima oară. Cu toate astea, de la prima privire, fu surprins de ceea ce descoperea În groapa deschisă. Bunica fusese Îngropată Într-un sicriu; dar În țărâna proaspăt răscolită nu se vedeau decât bucăți de lemn, o scândură putredă și niște chestii albe mai puțin distincte. Când Își dădu seama ce avea În fața ochilor Își Întoarse brusc capul, silindu-se să privească În direcția opusă; era prea târziu. Văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că proprietarii își abandonaseră locuința luând cu ei strictul necesar. Un dulap aproape plin cu rufe stătea într-un unghi imposibil - desigur îl ținea ceva la bază, ceva ce nu se zărea pe geam. Alături, drumul și grădina cu pământ răscolit m-au întristat. Am înțeles că nu avea rost să caut pe nimeni din împrejurimi, fiindcă plecaseră cu toții lăsându-și dracului și casă, și avere. Numai o pisică mai rămăsese să dea încetișor din coadă. Ea era animalul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pitorească (inclusiv poreclele), toponimele realiste și o viziune În cheie veselă, tristă, grotescă a acestei lumi caleidoscopice. M-au frapat mereu diversitatea de subiecte atacate cu dezinvoltură de autor, care a optat de această dată pentru un titlu polisemantic: Vieți răscolite. El acoperă, și nu prea, substanța narațiunilor, ce pendulează derutant Între persoana a III-a (narațiunea de tip obiectiv) și subiectivitatea de fond a discursului. Iată câteva bune pretexte epice : uneori fericirea e lângă noi, dar o vreme n-o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pentru noi, Îți mulțumim. Însă, noi, nu suntem cerșetori, nene Gigi, nu suntem cerșetori. Nu! Noi suntem niște suflete amare. Și nenorocite. Niște epave. Niște epave, ajunse, În acest stadiu de degradare, cu mult Înainte de vreme. Noi suntem niște vieți răscolite. Răscolite și amărâte, amare și bolnave, dacă asta ne e soarta, asta ne-o trăim, sub nemernicia conducătorilor țării și lumii; asta e! Îți mulțumim frumos, nene Gigi, dar, nu ne da bani, că, Înțelegi matale, de ce, noi, scuză-ne
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
noi, Îți mulțumim. Însă, noi, nu suntem cerșetori, nene Gigi, nu suntem cerșetori. Nu! Noi suntem niște suflete amare. Și nenorocite. Niște epave. Niște epave, ajunse, În acest stadiu de degradare, cu mult Înainte de vreme. Noi suntem niște vieți răscolite. Răscolite și amărâte, amare și bolnave, dacă asta ne e soarta, asta ne-o trăim, sub nemernicia conducătorilor țării și lumii; asta e! Îți mulțumim frumos, nene Gigi, dar, nu ne da bani, că, Înțelegi matale, de ce, noi, scuză-ne, Însă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
atacă crocodilul și am ridicat receptorul. - Aurelian! s-a auzit o voce de damă. Aurelian! a îngăimat cald și înlăcrimat o voce de damă. Nimeni nu îndrăznise să mi se adreseze cu numele acesta atât de stupid. M-am simțit răscolit, mi-am făcut o cruce, superstițioasă, mentală și, trântind receptorul, n-am mai lăsat-o să-mi zică Aurelian. A sunat din nou, de data aceasta folosind o pauză lungă ca să pricep cam ce mesaj important se găsise să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pentru altă clipă însă le place să se sărute și continuă la nesfârșit. Trupurile lor contorsionate se înfioară, sclipind în răcoarea nopții. O ajută să-și pună ceva din hainele mototolite. În razele rătăcite și tăcute ale astrului le observă răscolite, murdare de iarbă și țărână. Roua dimineții au luat-o cu ei pentru întotdeauna. Le scutură cum pot, însă nu le pasă, au numai de traversat înapoi bulevardul. - Hai acasă. Astăzi trebuie să merg și la serviciu, nu ca tine
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și cu toate astea nu-mi puteam stăpâni o părere de bine. Niță mergea înainte prin întunecoasele cărări de munte. Pașii săi, asemenea acelora a unei pantere, nu răsunau de fel pe pietrișul și prundul cel mărunt si lesne de răscolit al căilor. Un munte arunca celuilalt umbra lui, cerul gândea nouri, iar stâncile - pocite schelete de piatră - șuierau coprinse de vânt. Din când în când se rostogolea câte - o piatră, se desprindea câte - o bucată de stâncă și vuia la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cruzime, de parcă cineva ar fi dănțuit în vârf pe sticlă pisată. Acolo unde măruntaiele se descompuneau, pântecele se umfla și duhorile, neavând cum să se răspândească altminteri, se aprindeau, arzând ascuțit, ca niște șișuri, ori fumegând lăptos. În jur, câmpul răscolit purta urma roților grele ori a șenilelor care împinseseră, ca o rindea, pământul la un loc cu gunoaiele. — Mie mi-e cam frică, șefu’, șopti Chisăliță. Parcă doarme... De tare ce-mi chiorăie mațele, mi-e frică să nu se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
exista. Dispariția călăului făcea ca și alte vieți să dispară. Atunci pricepu că, de fapt, acela era singurul loc în care se mai putea duce, în această viață de-a- ndoaselea. Ambală asurzitor și trecu în viteză pe Bulevardul Gării. Frunzele răscolite nu reușiră să-l ajungă din urmă și nici el nu mai întoarse capul după ele. Scoase tolba de pe umăr și o aruncă. Se întuneca. Șoseaua largă, care acum nu ducea nicăieri și nu avea decât un mal, părea un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
priceapă. — Nu spuneați că lucrați aici ? — Aici nu lucrează nimeni cu numele Sanda, spuse Tili și îl dădu la o parte. Dacă o vedeți, insistă tânărul, îi ziceți de Alex... Înăuntru mirosea a proaspăt. A lemn abia rindeluit, a talaș răscolit, a uleiuri colorate, abia stoarse din tuburi, a suluri de pânză desfășurate de curând pe bancul de croitorie, a ferestre deschise și a candelă. Maestrul păpușilor își scoase mănușile, ochelarii care îl fereau de stropii de ulei și șorțul, pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în Fântâna lui Julien Ospitalierul și în alte poeme, bijuterii de virtuozitate ficțională. În integralitatea lor, unele texte sugerează impresia de macrometaforă. Poetul intră deliberat în labirint, dar nu se lasă prins; dincolo de melancoliile lui (trecătoare), dincolo de aventura în medii răscolite, întoarse pe dos, persistă (la limita dintre luciditate și subconștient) o lume interioară ca nostalgie ascunsă. Negurile teatrului absurd nu-l confiscă. III Glycera (în elină: cea dulce) și Reparata, siluete de canțonier jucăuș, intră ele în categoria idilicului? Bizarele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
boii de la car și îi înjugă la plug. Își frecă palmele bătătorite de munca grea și, răcnind la dobitoace, se puse a desțeleni pământul. Apăsându-l din puterea brațelor, înfigea adânc plugul în brazdă, de se zguduiau împrejurimile. Din arătura răscolită, se ițea pământ reavăn. Răcoreau tălpile crăpate și uscate ale țăranului care îl călcau cu sete. Lăsă în urma lui dâre adânci în care avea să semene, la toamnă, grâu. După ceasuri de trudă, ajuns la miezul zilei, Ion se opri
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
aer plutea ceva sinistru, În absența sunetelor clădirii din ciment cenușiu, atât de sumbră și pustie, că nici păsările nu zburau pe deasupra ei. Și, când trecuseră pe sub arcada de la intrare și ajunseseră pe terenul de fotbal fără gazon, cu pământul răscolit și mirosul acela ciudat, Olvido se oprise, cutremurată. Sunt aici, spusese În șoaptă. Toți. Atunci li se alăturase copilul. Mersese În urma lor, apoi se așezase pe-aproape, pe o gradenă a stadionului. Să fi tot avut vreo opt, zece ani
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cercelul, o biluță mică din aur, pe lobul urechii din care curgea firicelul roșu care Îi păta o coadă, curgea pe obraz până la gât și la gură, apoi dădea ocol ochilor Întredeschiși, pironiți pe iarbă și pe bulgării de pământ răscolit, pe care se Întindea o baltă de sânge. Îngenuncheat lângă ea, cu camerele foto atârnându-i de gât, asurzit și buimac din pricina detunăturii cu care sărise În sus mina din apropiere, pe când geaca și pantalonii femeii se Îmbibau cu roșu-Închis
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
spre a lumina subterana umană. Zahei îndeplinește pe rînd, în toate lumile traversate, o funcție cathartică. Pentru el, singur, purificarea devine mersul vieții pînă în punctul cînd se vede în afara zidurilor ocnei. Bouc émissaire, dar și mîntuit recăzut în patima răscolitelor simțuri. Povestea lui spune, în contratimp, altceva decît "concertul" general al lumii. Să revenim la începutul ei. Presentimentul unei întîmplări cruciale (ca o vestire, a unei "veniri" în sens mistic) se manifestă în amploarea lentă a mișcărilor bolnavilor, a infirmierelor
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
evocate de Poet? Nu i-am defini însă destul de bine gândul dacă n-am spune că în căutările lui disperate Eminescu punea accentul, firesc, pe renovația morală, preconizată astfel în Geniu pustiu: "Schimbați opiniunea publică, dați-i o altă direcțiune, răscoliți, răscoliți geniul național, spiritul propriu și caracteristic al poporului, din adâncurile în care doarme; faceți o uriașă reacțiune morală, o revoluție de idei..." A crea un spirit public, o societate civilă, care să-și exprime voința la toate nivelele, în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]