514 matches
-
epocii, expunerea zăbovește mai îndelung, într-un capitol esențial, Recitind o operă, la ceea ce ar fi depistarea și interpretarea înțelesurilor operei. Selectând argumente ilustrative din mai multe registre, analizând obsesiile autorului (boala, chinul neliniștii, gelozia și moartea), este definit modul răsfrângerii lor în prozele care l-au impus pe Holban. Activitatea istoricului literar F. este întregită de ediții de scrieri, de multe ori inedite (Anton Holban, Pavel Dan, N. D. Cocea, Octav Șuluțiu, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, V. Voiculescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287031_a_288360]
-
cu Intelect (Nous) și cu Intenție (Enthymesis), Omul va ridica În slăvi Pleroma, Întorcîndu-și fața de la cei care l-au plăsmuit. În SST, cînd Ialdabaot se laudă, Pistis-Sophia Îi strigă: „Te Înșeli, Samael!” și i se arătă sub forma unei răsfrîngeri În apă, retrăgîndu-se apoi În propria sa Lumină 55. Episodul este urmat de cel al dedublării Demiurgului, pe care Îl vom analiza ceva mai departe. După ce se luptă Împotriva fiului său bun Sabaot, Ialdabaot dorește din nou să știe dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
practicilor rutiniere; rebelul propunea dezinvolt o deontologie de urmat: "A scrie nu înseamnă, deci, a te despărți de lume, a te înscrie într-un limbaj-cochilie, ci dimpotrivă, a înscrie lumea într-o viziune și un limbaj, sub nevoia implicită a răsfrângerii în afară, a comunicării (...). Poezia cu "vârfurile ei de atac" va merge întotdeauna cu un pas înainte față de masa cititorilor" (România literară, 1969, nr. 3). Când (în 1945), Ion Biberi îl introducea în excelenta serie de interviuri Lumea de mâine
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
suprapuse unei pedale a sunetului re plasat în registrul grav, nu mai devine pretextul unei efuziuni pline de optimism, în pofida unui final în ton major (re major). El se cufundă în pianissimo-ul adâncurilor, mascând dispariția Ondinei sub o ultimă răsfrângere de val. IV.9. Hommage à S. Pickwick Esq. P.P.M.P.C. (Omagiu lui S. Pickwick Esq. P.P.M.P.C.) Valoarea remarcabilă a spiritului umoristic debussyist își află o nouă formă de expresie prin plăsmuirea acestui autentic crochiu muzical care înfățișează unul dintre eroii
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
trei Grații/ Amazoane, trei zile petrecute la București de către Euphrosina, cu ocazia Congresului femeilor, oprirea tratamentului după trei săptămâni, reușita absolută a celor trei operații, trei căsătorii ale Sidoniei, trei zile până la nunta Isidorei. Doi, simbolul opoziției, al conflictului, al răsfrângerii, cifra ambivalențelor și a dedublărilor 759 se regăsește în cele două căsătorii ale Euphrosinei, două ceasuri de sfat de taină ale lui Zalomit cu Calinic, administrarea tratamentului de două ori pe zi, două săptămâni pe șantierul din Potcoava, două ceasuri
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a existat minimal la noi, a căutat mai ales manierele teoretizării și, inevitabil, falsificării, de care Eliade s-a ferit cu consecvență. Pentru Wikander, acest travaliu reprezintă cea mai amplă încercare de reconsiderare a operei sale, nu mai puțin a răsfrângerii sale în apele tulburi ale unei epoci cu consecințe traumatice. În cazul său, eventualele incompletitudini pot fi compensate de elocvența unor materiale inedite sau prea puțin știute, care își găsesc aici pentru prima dată ocazia revalorizării cât mai cuprinzătoare. Faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
regăsit originea ideii superiorității arienilor în anticlericalismul lui Jules Michelet și Edgar Quinet. Pentru că ei voiau să deprecieze (direct sau indirect) creștinismul, Michelet sau Quinet exaltau Vedele și «înțelepciunea ariană». Antisemitismul lor și al admiratorilor lor nu era decât o răsfrângere a anticlericalismului lor. Arianofilia lor era de natură religioasă. Fratele celebrului sanscritist Eugène Burnouf, Émile, profesor la Nantes, a scris o istorie a religiilor în care demonstra importanța și vechimea Vedelor. Cartea a avut o enormă influență. Însuși Mallarmé a
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
mai era vin, ci chihlimbar. Ape ruginii, fosforescente, jucau cu irizări nesfârșite în masa compactă a vinului untdelemnos. Nu era Cotnar roș. Era Cotnar alb . Și cu toate astea, în cupa de cleștar, la flacăra lumânărilor, Cotnarul acesta alb avea răsfrângeri de purpură și sânge. Fără să-mi mai aștepte răspunsul, conu Manole vorbi încet, rar, ca și cum ar fi binecuvântat vinul: - E Cotnarul meu de viață lungă. O să-ți spun povestea lui. Bea mai întâi dintr-însul. CONSTANTIN CLISU (Născut: 14
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
de lumea care există în tine, de păcatul care te desfigurează. Pentru realismul creștin, lumea e de o parte, iar eul cugetător de alta. Lumea există ca realitate obiectivă în afară de noi și fără noi, iar în noi există subiectiv ca răsfrângere de imagini, de reprezentări și de idei. „Lucrurile, zice Maxim Mărturisitorul, sunt în afară de minte, iar reprezentările lor sunt așezate înlăuntru; deci într-însa te folosești de aceste reprezentări bine sau rău; căci greșitei întrebuințări a reprezentărilor îi urmează reaua întrebuințare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
unul, cel superior, care este emisfera luminoasă a conștiinței, e locuit de rațiunea cunoscătoare cu numeroasele ei categorii funcționale; celălalt, care este emisfera inferioară, înecată în umbră din ce în ce mai adâncă, constituie domeniul inconștientului. Lucian Blaga imaginează acest inconștient ca fiind o răsfrângere sau o oglindire în negura adâncului a emisferei luminoase a conștiinței. Dacă emisfera conștientă e organizată și articulată din categoriile cunoașterii, la fel emisfera obscură e organizată în categoriile creatoare ale spontaneității. Ca și la Jung, inconștientul e dinamic și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
prin sentiment, deși nu numai prin el, care face parte din emisfera luminoasă a conștiinței, trebuie să remarcăm că procesul stilului folcloric e cu totul altul decât al stilului sacru. Stilul vieții și al creației populare se naște ca o răsfrângere a vieții și a stilului bisericesc, dar stilul bisericesc, în speță bizantinul, nu e în nici un caz născut nici prin răsfrângere și nici din inconștient. Sofianicul, care dă într-adevăr nota fundamentală în unitatea stilului bizantin, nu este, după cele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
folcloric e cu totul altul decât al stilului sacru. Stilul vieții și al creației populare se naște ca o răsfrângere a vieții și a stilului bisericesc, dar stilul bisericesc, în speță bizantinul, nu e în nici un caz născut nici prin răsfrângere și nici din inconștient. Sofianicul, care dă într-adevăr nota fundamentală în unitatea stilului bizantin, nu este, după cele spuse până acum, o categorie abisală, ci o parte integrantă a celei mai luminate conștiințe ortodoxe. Sofianicul e element pur dogmatic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
decât o parte neconsistentă prin ea însăși a unui concret universal. Dar pendularea de care vorbeam mai sus îmi îngăduie să lămuresc caracterul confuz al acestor termeni. Căci ea poate să însemne că obiectul concret al atenției mele, cerul acesta, răsfrângerile acestei ape pe poalele acestei haine, are în el însuși acel prestigiu al realului pe care interesul meu îl izolează în această lume. Și nu voi nega acest lucru. Dar ea poate să însemne și că această haină e universală
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
ar fi mai puțin sistematică decât poate ea apărea la prima vedere. Consecința acceptării unei asemenea concluzii nu este greu de întrevăzut. Dacă nu există o relație esențială între filosofia transcendentală și cercetarea principiilor metafizice ale științei naturii urmează că răsfrângerea inevitabilă a noilor evoluții științifice asupra celei din urmă nu o va afecta pe cea dintâi. Cu referire directă la demonstrațiile date de Kant legilor mișcării în capitolul al treilea al Pmsn, Buchdahl afirmă că ele nu trebuie înțelese drept
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
acest lucru. Experiența vieții, modele exemplare de comportament, marea literatură sunt în măsură să fortifice, să vitalizeze exercițiul rațiunii morale comune, să întărească discernământul moral al oamenilor. Ele au, ca atare, o valoare inestimabilă. Și nu în mai mică măsură răsfrângerea puternică în mintea și sufletul oamenilor a nemuritoarelor formulări kantiene ale legii morale. Dacă în Crp Kant vorbește pentru cei puțini, familiarizați cu speculații filosofice aride, în multe pasaje din Imm și din partea a doua a Mm, consacrată teoriei virtuții
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fără a oferi soluții și aprecia că aici „se vede geniul lui Platon față de Kant care e mai plăvan”. Kant „are impresia că posedă soluții, în timp ce Platon își dă seama că nu rezolvă nimic”. (Citat după Isabela Vasiliu-Scraba, În labirintul răsfrângerilor. Nae Ionescu și discipolii săi, Editura Star Tipp, Slobozia, 2000, p. 22.) O POSIBILĂ DISCUȚIE ÎNTRE BLAGA ȘI KANT Immanuel Kant este probabil filosoful cel mai frecvent invocat și mai mult discutat în paginile Trilogiilor 1. De multe ori atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
adevăr, când văd (D) curcubee, cercuri de lumină, comete, resimt mult mai multă bucurie decât atunci când văd luna și soarele. Așa se Întâmplă și cu detractorii oracolului. Ei regretă În fond enigmele, alegoriile, metaforele oracolului, care nu erau altceva decât răsfrângeri și aberații proprii naturii spiritelor noastre muritoare și facultății noastre imaginative șto phantastikonț. Mai târziu, dacă nu izbutesc să cunoască Îndestul cauza schimbării șmetaboléț, Îl părăsesc pe Zeu, se iau de el În loc să ne atace pe noi și să se
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
al suprimării iluziei ca suprimare de sine; motivul metamorfozelor, al trecerii aparențelor iluzorii din una în alta, una dintre ele fiind chiar făptura poetului; motivul proteismului universal, al măștilor unei esențe inaccesibile, ca și al schimbării măștilor; motivul oglindirii, al răsfrângerii Unului în forma materială a chipului contemplat; motivul narcisiac al autocontemplării, al descoperirii unității sinelui în identitatea iluziilor sinelui răsfrânt de sine. Platonismul funciar, barocul reprezentărilor, romantismul antinomiilor, nietzscheanismul sfidării limitelor se regăsesc în poeme tragice, înghețate sub răceala unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
1970, 3; Ov. S. Crohmălniceanu, „Eseuri despre literatura modernă”, RL, 1970, 46; Bugariu, Incursiuni, 138-141; Manolescu, Poezia, 68-70, 237-245; Negoițescu, Lampa, 219-224; Ciobanu, Panoramic, 302-305; Vlad, Convergențe, 44; Stănescu, Poeți și critici, 102-108; Grigurcu, Idei, 115-116; Raicu, Structuri, 286-297; Tomuș, Răsfrângeri, 71-74; Petrescu, Scriitori, 65-69; Felea, Secțiuni, 60-64, 354-357; Eugen Simion, „Viața și opiniile lui Zacharias Lichter”, RL, 1990, 2; Laurențiu Ulici, Chipul de sub mască, RL, 1990, 16; Cornel Ungureanu, Matei Călinescu, între eseu și roman, O, 1992, 6; Monica Spiridon
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
că arta crează o aparență vie concretă, senzorială, pe care o poate selecta din realitate obiectivă însăși sau o poate imagina pe baza cunoașterii realității. Așadar, imaginea artistică este în mod inevitabil o reflectare subiectivă a realității obiective, adică o răsfrângere a acesteia prin prisma personalității artistului. De aici, nevoia imperativă a educației estetice a individului. Cu cât copilul posedă o educație estetică mai bună, cu ctât va deveni capabil de a realiza lucrări mai bune. În școală, educația estetică se
FANTEZIE ŞI ÎNDEMÂNARE TEHNICI FOLOSITE ÎN ORELE DE EDUCAŢIE PLASTICĂ ŞI ABILITĂŢI PRACTICE / EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ by BRÎNDUŞA GEORGETA GHERASIM () [Corola-publishinghouse/Science/1277_a_1880]
-
Șerban, București, 2001. Antologii: Antologia poeziei franceze de la Rimbaud până azi, I-III, pref. edit., București, 1974-1976 (în colaborare cu Ion Caraion). Repere bibliografice: Petroveanu, Pagini, 238-246; Simion, Orientări, 353-363; Vlad, Convergențe, 48-53; Piru, Varia, I, 384-387, II, 453-459; Tomuș, Răsfrângeri, 197-202; Petrescu, Scriitori, 61-65; George, Sfârșitul, I, 201-208, 268-271; Nițescu, Repere, 58-63; Ciobanu, Critica, 268-271; Bălan, Artă, 208-212; Cristea, Domeniul, 365-367; Regman, Colocvial, 101-111; Ștefănescu, Preludiu, 233-238; Vlad, Lectura, 108-115; Ungheanu, Lecturi, 239-244; Pillat, Itinerarii, 348-351; Dimisianu, Opinii, 194-205; Mihăilescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
punct de vedere social. În chirurgia buco-maxilo-facială, psihologia medicală oferă: posibilitatea pregătirii psihologice (premergătoare pregătirii operatorii). O atenție mare trebuie să se acorde reacțiilor de apărare ale pacientului, de asemenea reacțiilor postoperatorii (șocul operator, reacții psihice acute-sindroame confuzionale, depresive etc.). Răsfrângerea suferinței bolii care necesită intervenția chirurgicală asupra psihicului bolnavului este de regulă foarte accentuată. Vom prezenta câteva elemente agravante, generatoare de stres: - durerile, complicațiile amenințând viața pacientului; -disfuncțiile la nivelul diferitelor aparate; -aspectele inestetice; -amenințarea pierderii vieții sau teama de
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
structuri literare”, VR, 1967, 12; Streinu, Pagini, IV, 236-237; Biberi, Lumea, 171-177; Martin, Generație, 166-173; Balotă, Labirint, 417-421; Adrian Păunescu, Sub semnul întrebării, București, 1971, 317-324; Sorianu, Contrapunct, 235-239; Vlad, Convergențe, 143-148; Constantin, Prozatori-critici, I, 24-28; Raicu, Structuri, 192-197; Tomuș, Răsfrângeri, 203-208; George, Sfârșitul, I, 36-49, 272-276, II, 308-311; Martin, Metonimii, 351-354; Al. Călinescu, „Poezia lui Eminescu”, CREL, 1975, 4; Paul Anghel, Nouă arhivă sentimentală, București, 1975, 96-101, 310-320; Balotă, Arte, 323-330; Cristea, Domeniul, 362-364; Anghelescu, Creație, 310-327; Stănescu, Jurnal, I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
dorul de acasă, iar cei împresurați în casa lor, troienii, sunt pradă neliniștii și spaimei și bântuiți de viziunea dezastrului care-i pândește, a măcelului și a spulberării și a batjocurii și a robiei neîndurătoare. În jurul Troiei, epopeea arată, în răsfrângerea tuturor oglinzilor ei, chipul cetăților înfrânte, pustiite și incendiate. Și apoi moartea: atâtea morți, atâția morți și ruguri și cenușă, atâtea morți timpurii, câteva ilustre, multe, foarte multe întrevăzute doar în fulgerarea unei lovituri de lance. Și spaima continuă că
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
operaționalizat diversitatea prin intermediul diferențelor individuale în cadrul unui mediu de dimensiuni cunoscute (Galton, 1874, 1883). Tot ce alcătuia acest mediu se preta măsurării și majoritatea instrumentelor de măsurare erau concepute de Galton. Astfel, una dintre contribuțiile semnificative ale lui Galton cu răsfrângere directă asupra cercetării psihologice și indirectă asupra creativității a fost definiția operațională a conceptului vast de diversitate evolutivă exprimată prin diferențe individuale specifice și măsurabile. Două preocupări centrale ale lui Galton au marcat în mare parte cariera sa: prima reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]