383 matches
-
prin ex-fondarea oricărui fondat - desfundă posibilitatea întâlnirii cu altul inaugural, cu natura unui increat inaparent, cu adevărat refondator: nimicul și tăcerea, natura - alta decât cultura - sălbatică, virgină, cuvântul frânt de anarhia sensului. Răzbătător prin palimpsestul faldurilor suprapuse, prin fisura cuvântului răsfrânt, traversat în tăcere, inaparentul se revelează el însuși în imaginea increatului nevăzut, epifanie a originarului în vederea creației. B. Fundoianu sau inimaginabilul priveliștii Lumină și transparență: o viziune a sufletului Atunci când B. Fundoianu proclamă, în prefața din 1929 la volumul Priveliști
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
urmă, prăbușește-mi lumina din văzduh,/ îngroapă-mă sub toată lumina din văzduh" (Rugă simplă)6. Îngroparea în lumină - precum mistuirea în azur7 - răstoarnă întreaga perspectivă; acum ceea ce luminează vine din ochiul pe care-l deschide, din vederea unui ascuns răsfrânt, iradiant. Tot ce era nevăzut se vede, iese cu lumina - ca lumină - arătând priveliști ne(pre)văzute. "Și iată: noaptea-și sparge haotica păstaie/ și leapădă, prea coapte, semințele de sus" (Herța, VIII) - semințe care "sunt lumină" (Coincidențe) - iar "sub
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cade sub măsura propriilor limite 44. Or, condiția sa ontologică definitorie este să existe nu în măsura în care e degradare a esenței, "nu în măsura în care e cutremurat de vântul sălbatec al lucrurilor lumii, ci în măsura în care el e armonie, formă cristalină a totului, zâmbet răsfrânt al unității"45. Atunci însă când vede lumina doar în nălucire, e sufletul care și-a pierdut aripile, esența zborului zeiesc, fiind "doar o fărâmă de zeu;/ Căci ce-i zeul ce-și pierde arìpele?". Zborul e posibilul imponderabil, înălțarea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
creator 17. În acest context, imaginile nu fac decât să înfățișeze actul unitiv care strânge laolaltă, în aceeași acoladă, frumusețea manifestărilor fenomenale înfășurate în frumosul acestei nebănuite desfășurări: "Doar pura-ți frumusețe în mine se-nfiripă,/ Ca-ntr-un cleștar răsfrântă de mii și mii de ori"18. Este o trecere prin lumină ca punere în lumină, arătând splendoarea dintre lumi, acolo unde la "albă răspântie-adâncă,/ Între cerul străin/ Și lutul ce ne mănâncă" se ridică o a treia lume, a
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
venirea, se arată în alb și în argint, nevestit de cuvânt: "Trece prin crengi,/ Din stelele izvoarelor lunecă spre ochi -/ Nici vântul nu l-a întâlnit,/ Nici fiarele însetate de sânge - ". Ceva vine de sus, din răscrucea înaltă a adâncului răsfrânt, coboară în lumea evacuată, își începe drumul spre rostire. Mare incognitum, lunecă spre ochi, dar nu e văzut; invizibil al vizibilului, se strecoară precuvântând. "Stelele izvoarelor" îl arată deja în chipul transparent pe care se întrepătrund înaltul și adâncul, chip
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
plăsmuirii, sensul invers al dizolvării. Dar ce sens poate avea această frângere pe dos, răsfrângerea unui gol care se arată drept ultimul posibil? Și apoi, ceea ce se întoarce astfel și creează locul întâlnirii nu arată ceva în chiar miezul golului răsfrânt, acolo unde solzii timpului se dizolvă-n fântâni? Imaginea aceasta, apărută din gol, e forma pe care o ia ceea ce nu poate să apară decât autorevelându-se într-un altul propriu, pe care îl generează din sine: arătarea unui semn plin
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
solzii timpului se dizolvă-n fântâni? Altfel spus, ne dă fenomenologia doar apariția ca atare, fără hermeneutica prin care, în chiar vizibilul apariției, să înțelegem ceea ce apare?15 Dar ar avea vreun rost să înțelegem timpul întâlnirii într-un gol răsfrânt, cu prețul dizolvării întâlnirii înseși? Un răstimp al neînceputului al cărui conținut e gol, atunci "când nu știu dar fulgeră/ totul și fețele tale/ se aprind de înc-o lumină/ mai veche". Nu știm ce vedem, dar fulgeră totul 16. Inteligibilul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dar fulgeră totul 16. Inteligibilul nu suferă aici nicio amputare; semnificatul nu e diminuat în preeminența sensibilului. Nu e destul că fulgeră totul, că fețele imaginii se aprind și luminează? Căci nimic nu fulgeră prin sine; totul străfulgeră în golul răsfrânt, într-o lumină mai veche decât golul. Încă o lumină - alta - peste cea pe care o arată imaginea; străluminată, aceasta nu dă numai de văzut, ci și de înțeles în lumina care o premerge. Dar ceea ce apare se pune în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
față nu va mai fi și nici față/ ce ar putea ține loc de față"14. Se poate coborî mai adânc, în muțenia lăuntrică, în non-peisajul acestei răsfrângeri, în fractura întoarcerii pe dos? Dar abia întors pe dos, frânt și răsfrânt, poemul spune ceva; abia în chipul gol al morții se vede dincolo, mai presus de orice închipuire: "Pulverizează-te, fii lumina pe care o vede limbajul/ când îl simte în tine/ pe cel care va muri"15. "Arătarea ce ne
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de aur nu arată faptul de a fi în care poemul se (în)scrie, ci faptul de a apărea din nimic. Fondul cernit al lumii reduse la cenușa nimicului nu e luminat; el e miezul orb prin care lumina trece răsfrântă în sine12. Dincolo de antinomia de recuzită (demonic - angelic), ceea ce strălucește în miezul dispariției și ceea ce tocmai dispariția dă de văzut e lumina inaparentă în registrul mundan, de nevăzut și de neînțeles în dimensiunea vizibilului, care face însă imagine, arată ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ceruri". Golul nu are aici doar natura unei ființări care umple vederea în chiar lipsa de ființă. Pe de o parte, într-o fenomenologie a inversiunii apariției, el pune forma în eclipsa vizibilului, arătându-se pe sine în lumina interiorului răsfrânt, în condiția esenței care dă de văzut 84. Pe de altă parte, ceea ce se dă este transparența prin care se trece, albul lucrurilor sau miezul incolor în care vederea se înmormântează 85. Dar ceea ce e astfel expropriat - din vedere, ca
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imaginea inaparentului, face în schimb cu putință pasajul, peisajul unei noi perspective: "în adânc lacul subteran sclipește/ semințele au germinat în tăcere/ am putea adormi la marginea lor./ Deasupra sunt dealuri și păduri,/ irisul verde întunecat o insinuare a/ luminii răsfrânte mângâind/ pielea răcorită de vântul nopții". Peisaj de subtext, căci eul desprins de sine nu se vede în imagine; creează însă, în chiar distanța pe care o pune în vedere, imaginea altuia în sine. Eul e altul - am spune, parafrazând
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
incipientului, în odihna somnolentă - maternă - a premanifestării. Deasupra se vede peisajul conturat al deja-existentului, apariția în lumină a unei imagini la care ochiul participă aproape vegetal. Se pune în vedere cu insinuanța clarității. Totuși, o imagine oblică văzută prin lumina răsfrântă; întunecarea nu închide vederea, la fel cum vântul nopții nu aduce eclipsarea vizibilului, căci lumina nu e a ochiului și nici a imaginii văzute. Ea aparține intermediului transparent - diafan - ce face cu putință atât nașterea imaginii cât și vederea ei
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
făcut tratamentele seminale obligatorii. Simptome. Plantele bolnave se pot recunoaște ușor în lan în momentul premergător apariției paniculelor când, burduful este de culoare galbenă-verzuie și se deschide mai târziu decât la plantele sănătoase. Paniculele bolnave sunt drepte, cu ramificații puțin răsfrânte și cu spiculețele distruse, transformate într-o pulbere brună negricioasă de spori. Glumele pot fi total sau parțial distruse, în acest ultim caz, partea lor superioară persistă și formează deasupra masei de spori un înveliș fragil, ce se rupe și
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
adevărată reprezentare etnică. Începând cu sec. I î. Chr. și mai ales în cel următor, sec. I d. Chr. acest tip de vas ajunge la faza clasică a formei bine structurate, cu corpul ușor bombat, fundul drept, buza rotunjită și ușor răsfrântă. Ca decor, se generalizează brâul alveolat, dispus pe umărul vasului și mai puțin brâul simplu sau crestat, ori proeminențele conice sau cilindrice. Pasta din care erau confecționate era destul de prost frământată și conținea, ca ingrediente, cioburi pisate și pietricele, care
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
roată, cu corpul ușor bombat, păstrat fragmentar, doar partea inferioară, până aproape de gât, constituind urna mormântului de incinerație nr. 4 (Pl. 14/5; 28/ 5). Tipul 2 - cu corpul rotunjit, ușor bitronconic, gâtul larg și scurt, buza destul de lată și răsfrântă oblic, pe gât o nervură în relief, fundul inelar, gura ceva mai largă decât fundul. La Văleni, acest tip de recipient a fost încadrat în tipul 2a, cu corpul rotunjit, iar Gh. Bichir, îl include în grupa BI, tipul a4
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
cu capac? Descoperit la adâncimea de 0,45 m (fundul). Partea superioară a urnei distrusă de lucrările agricole, iar fragmentele împrăștiate în jur. A fost restaurată în desen (Pl. 54/3).Urna este de culoare cenușie, lucrată la roată, buza răsfrântă drept, pe gât o nervură în relief, fundul inelar. Din același mormânt s-au recuperat circa 16 fragmente dintr-o cană mare, cenușie, la roată cu torți în bandă lată, cu două caneluri perpendiculare, pe gât o nervură în relief
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
calcinate și cenușă cu pământ. Nu a avut inventar. Mormântul nr. 131 (Pl. 102/2). Incinerat în urnă, cu capac. Descoperit la adâncimea de 0,40 m. Urna, de culoare cenușie, lucrată la roată, corpul bitronconic, fundul inelar și buza răsfrântă drept, s-a păstrat aproape în întregime, fiind deteriorată doar într-un colț, la partea superioară. Alături de ea s-au mai descoperit două fragmente din fundul unei farfurii-străchinuțe, cenușie- deschis, inelar, un fragment dintr-o strachină cenușie-închis și o toartă
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
vas borcan cărămiziu, lucrat la mână, 4 fragmente de la o urnă roșie, lucrată la roată, cu fundul inelar, corpul ușor bombat, un fragment de la o străchinuță roșie și un fragment de la un vas urnă cenușiu, lucrat la roată cu buza răsfrântă (Pl. 69/6; 71/4-8). Nu a avut inventar. Mormântul nr. 146 (Pl. 104/6). Incinerat în urnă. Descoperit la adâncimea de o,40 m. A fost distrus de lucrările agricole. Nu s-au păstrat decât câteva fragmente ceramice, puține
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
alese doar anumite tipuri de vase, în special cele care puteau permite folosirea unor capace sau cele la care acoperirea lor cu unele recipiente des întâlnite și folosite în activitatea zilnică, era mai eficientă. Includem aici vasele mijlocii cu buza răsfrântă, care permiteau folosirea unor capace cu prag, realizate special pentru asemenea recipiente, pe care le întâlnim, e adevărat, mai rar, în necropolele dacilor liberi. Avem, din acest punct de vedere, un exemplu deja cunoscut, al unei urne cu capac descoperită
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
bandă cu șa. La unirea gâtului cu corpul formează o nervură în relief. Buza este dreaptă și rotunjită. I = 12,5 cm; Df = 6,7 cm; Dm = 12 cm. Al doilea vas este un borcan cu corpul bombat, buza ușor răsfrântă și rotunjită, fundul inelar - la fel de puțin marcat, ca și în primul caz. Pe umăr are două nervuri orizontale în relief I = 9,5 cm; Dg = 9,5 cm; Df = 9,5 cm; Dm = 12,5 cm. Între cele două nervuri
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
cm; Dm = 12,5 cm. Între cele două nervuri în relief se găsește un motiv lustruit format dintr-o bandă în zig-zag. Recipientul nr. 3 este o strachină cenușie, lucrată la roată, cu slipul distrus pe mari suprafețe, buza ușor răsfrântă și rotunjită, umărul marcat printr-o nervură în relief și fundul inelar, puțin pronunțat. Dg = 18,3 cm; Df = 8,4 cm; I = 5,8 cm. În fine, ultimul vas este un borcan, lucrat la roată din pastă tip ciment
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
relief și fundul inelar, puțin pronunțat. Dg = 18,3 cm; Df = 8,4 cm; I = 5,8 cm. În fine, ultimul vas este un borcan, lucrat la roată din pastă tip ciment, cu corpul ușor bombat, gâtul scurt, buza ușor răsfrântă și rotunjită, fundul plat. I = 17 cm; Dg = 11,5 cm; Df = 7,5 cm; Dm = 15,5 cm. Pe corp prezintă unele urme de la roată, orizontale (Pl. 111/3,4, 5,6; 112/1-4; 160/4; 161/1-4,5
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
de crotovine sau a fost reînhumat, deoarece oasele nu mai erau în poziție anatomică. Cel mai important recipient îl reprezintă un castron cu trei torți, lucrat la roată, din pastă negricioasă, cu multe ingrediente, pietricele în pastă, buza ușor arcuită, răsfrântă atât în interior cât și în exterior, cu toartele care pornesc din buză și se termină pe umăr, gâtul scurt, corpul ușor bombat și fundul inelar, destul de puțin marcat și neîngrijit lucrat. Pe umăr are un decor de linii oblice
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
și terminate pe umăr. 1 = 6,5 cm; Dg 0 6,8 cm; Df = 5,5 cm; Dm = 9,5 cm (Pl.113/5; 164/4). Următorul recipient îl reprezintă o strachină cenușie, lucrată la roată, care are buza ușor răsfrântă, gâtul scurt, arcuit și fundul inelar. Dg = 18,5 cm; I = 7,5 cm; Df = 7,4 cm (Pl. 114/4; 164/6). Cea de-a doua strachină din inventarul mormântului este de culoare neagră, lucrată la roată, buza răsfrântă
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]