748 matches
-
din - și de - abisuri. Poemele lui exprimă un fel de teroare a reportajului de primordiale malefice și sunt, de fapt, niște reportaje terorizate." (pag. 12) Poet bun fiind, lui Aurel Pântea i se face totuși dreptate. El își recâștiga, în răspăr cu critică anilor din urmă, rolul de retor.
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
aprilie-mai întreprinzând migrații în susul râurilor pe distanțe mici în grupuri foarte numeroase spre locurile de depunere. Fiecare femelă depune icrele în prezența mai multor masculi, pe substrat tare, în curent, sub formă de benzi. În primii 2-3 ani de viață, răspărul este mai degrabă pașnic, hrănindu-se cu râme, viermișori și, din când în când, cu câte un peștișor. Odată depășită această fază a vieții devine prădător, vânând în haită, alături de numeroase exemplare de aceeași talie. La maturitate devine singuratic. Se
Răspăr () [Corola-website/Science/334222_a_335551]
-
impresiona, concretul devine și mai... concret (în fond este reliefată ideea de concret), după cum un text s-ar sprijini pe ilustrații menite a-i ajuta înțelegerea. Autorul se simte încolțit de obiectele ce le-a stîrnit prin incantația sa în răspăr, aidoma unui ucenic vrăjitor: "Obiectele din care pe ușa din dos am ieșit/ Mă fugăresc prin cojile apei, mă aleargă prin mit" (Cavaler sfîșiat). Detestîndu-și nesatisfăcătoarea ipostază spirituală, urîndu-și eul la modul pascalian, se ridică împotriva acestuia prin mijlocirea unei
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
de sincer, X sau Y, oameni ce nu reprezintă pe nimenea și nimic, uzează de libertatea presei pentru a întortochea și falsifica ideile omului public, [î]i substituie intenții pe cari nu le-a avut niciodată, [î]l iau în răspăr, și iată omul devine, în mâna speciei animal scribax, ba vândut străinilor, ba spion al cutării puteri, ba una, ba alta. Acest lucru are mari neajunsuri. Noi suntem aproape siguri că tocmai organe de acele cari au epilepsia denunțărilor și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
observație se materializează din belșug. Articolele, cronicile și portretele spirituale despre G. Călinescu, M. Eliade, Edgar Papu, Jean-Louis Courriol, George Munteanu, D. Vatamaniuc întregesc, având același fluid ideatic, dar într-o tonalitate mai calmă, conținutul acestei cărți armonioase și în răspăr cu adevăruri dureroase prin repetarea lor sistematică. "Dacia literară", nr. 1, 1 martie 2002 Adrian COSTACHE Domnul profesor de la Huși Nu-mi mai aduc aminte toate detaliile întâlnirii mele cu Theodor Codreanu, la una din olimpiadele de limba și literatura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un biet vierme de lumină". Și, încă una care îmi amintește de Învățăturile lui Neagoe Basarab: "Albina străbate câmpurile cu flori, dar mierea n-o lasă decât închisă în stup". Paradoxal, Theodor Codreanu lucrează ca și Camil Petrescu, mereu în răspăr, mereu împotriva celor demult stabilite și acceptate. De pildă, neagă principiul estetic al catharsis-ului emis de Aristotel în Poetica. "Teoria catharsis-ului exagerează. Arta nu te eliberează de pasiuni, ci te încarcă de ele". Dacă pentru poezie poate fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Jack Keronac, Lawrence Ferlinghetti), Școala de poezie de la New York (Frank O'Hara) și Colegiul scriitoricesc de la Black Mountain (Charles Olson). La început, curentul postmodernist era foarte virulent nu numai împotriva tradiției ci și a tuturor idealurilor umaniste. Luând totul în răspăr, se promova cotidianul insignifiant, omul însingurat, lipsit de transcendent, trăitor într-o lume al cărei substrat este nimicul. La noi postmodernismul impus după 1980 de Marin Mincu si apoi Nicolae Manolescu și Eugen Simion. Postmodernismul coexista cu modernismul. Daniel Corbu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-se odată cu Oracolul (1969), unde sunt atinse cu o relativă dexteritate teme obligatorii ale genului SF: roboți, extratereștri, voiajul temporal sau, ca în nuvela titulară, citirea viitorului etc. Un câștig ar fi, totuși, dat de încercările timide de tratare în răspăr a rețetei SF. Cuadratura cercului (1975) descoperă însă un prozator semnificativ superior celui etalat mai înainte. Subintitulat Fals tratat de urbogonie și inspirat, probabil, într-o bună măsură, de formația de arhitect a autorului, textul oferă, în maniera lui Jorge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]
-
cred că a sosit momentul să ne debarasăm de stigmatul acesta. Cred c-ar trebui să scrii o scrisoare la The Times, spuse mătușa Sylvia. Ai putea porni o adevărată dezbatere națională. —Nu pot să suport când mă iei În răspăr, zise Ronnie. Tot ce Încerc să zic e că... Simțind un Început de zâzanie Între surori, Ruby se decise să schimbe subiectul. Dar mătușa Sylvia, cine era tipul cu care ai ieșit Înainte de Max? Mi se pare că era motociclist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de comportament se afla în ,,în gura lumii". A fi ,,de rușinea lumii" era un lucru foarte grav. Însemna că ai încălcat codul de conviețuire și puteai intra într-o situație grea. Această stare presupunea priviri piezișe, vorbe primite în răspăr și o stare generală de rea vecinătate echivalentă cu excomunicarea. Rar se întâmpla așa ceva. Furturile erau rare și alcoolul nu pusese încă stăpânire peste tot așa cum aveam să văd cu durere începând cu anii '80, când reîntoarcerile acolo aveau să
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
ceea ce nu este și poate minți printr-un act al voinței sale deliberate. Prin harul limbii, el poate spune adevărul, prin vina limbajului el poate să contrazică adevărul. El poate crea potrivit perspectivelor creației, el poate crea de asemenea în răspăr. El poate fi un agent responsabil al naturii operante, dar el poate să facă și grevă, se poate răzvrăti și poate fabrica antinatura, sau denaturarea. Această deplinătate a puterilor noastre constituie libertatea noastră. Tocmai prin libertate, din cauza ei și prin
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
orgoliu: „Să fii adevărat înseamnă să rănești și să te rănești. Pot foarte bine să-mi fac rău singur” (III, 188). Boala, trupul rănit, limitele corpului, toate acestea, presupunând suferința, instituie cunoașterea. Este aici o metodă decisivă pentru raționamentele în răspăr ale lui Cioran care transformă carențele în avantaje, oferind astfel, prin sine, o salvare. Vom reveni asupra ei. Deocamdată, iată: „Trebuie spus lucrurilor pe nume: toate gândurile mele depind de neajunsurile mele. Dacă am înțeles câte ceva, meritul revine exclusiv carențelor
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
tot ce vrei. În fața acestui model unic strivitor, neantizant, fiecare a rezistat și a supraviețuit cum a putut. Întrebarea mea este: Crezi că aceste răspunsuri și reacții urmează niște modele, niște patternuri (obținute eventual printr-o răstunare sau citire În răspăr a discursului oficial), sau sunt niște gesturi haotice, nestructurate, impuse de condițiile de moment, imprevizibile? Reacțiile acestea sunt arhetipice sau anarhetipice, ca să-mi expun obsesia? Arhetipic ar presupune atunci o adevărată rezistență prin cultură, o cultură cu samizdate, cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
volume, tipărite în 1986, menționează numele său ca antologator). Ecloziunea și afirmarea poetică a lui R. - remarcată și prețuită, în epocă, de voci critice de anume autoritate, între care ale lui Paul Georgescu și N. Steinhardt - au loc oarecum în răspăr față de tendințele dominante în rândul promoției poetice optzeciste căreia, prin vârstă, îi aparține. Debutând la nici douăzeci de ani, afirmat la începutul anilor ’80, R. întruchipează - se poate spune - opusul spiritului optzecist. Nicidecum ludic, cultivând, cu intermitențe, (auto)ironia, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
atât de consistent. Înainte de a se desprinde din personajele menționate, Philip Marlowe s-a întrupat din aerul unei epoci. Așa cum, la sfârșitul secolului al XIX-lea, în Anglia, Arthur Conan Doyle făcuse din Sherlock Holmes un fel de dandy în răspăr, în care se împleteau „omul de știință și estetul”, Dashiell Hammett și Raymond Chandler, marii reformatori ai romanului popular de aventuri, au pus în personajele lor limbajul anilor ’30, „modele și chiar gusturile privind jazzul, filmul și artele deceniului și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
m-am gândit că trebuie să se fi schimbat, deoarece toată materia asta hard-boiled ajunsese mai mult o poză. Dar nu mi-am dat seama că devenise o figură hristică și sentimentală și că trebuie să-și fi luat în răspăr propriile emoții (Ibidem). Nota este capitală, dar nici unul dintre comentatorii care au făcut referințe la această scrisoare n-a observat un lucru: la fel de important precum cuvintele spuse despre Marlowe sunt cele despre substanța cărților lui Chandler. Hard-boiled-ul își pierduse, în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
tentativă de a defini „bacovianismul”, adică o dicțiune poetică echivalentă - cum s-a mai observat - cu „a doua mare restructurare a poeziei românești după cea eminesciană” (Dinu Flămând). Totodată, în principalele lor teze, „nuanțările” se situează, întemeiat și argumentat, în răspăr cu propuneri critice anterioare, devenite locuri comune. Demontarea, regândirea, nuanțarea unor opinii de largă circulație și intuițiile proprii, desfășurate ingenios, avansează, fără ostentație, o reprezentare critică nouă a poeziei bacoviene. Recuperate din manuscrise, paginile de jurnal și romanul Un romantic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
afirmă că "pamfletul reprezintă un gen literar", face apel la o definiție consacrată, pentru a-și apropria, ulterior, un sens derivat din universul său axiologic într-o formulare cu totul atipică: "El e un fel de a slobozi condeiul în răspăr"; sau "Pamfletul e pumnul profetului iritat de râvna de stăpânire a stupidității"71. Forța acestor redefiniri este observabilă în timp, cel puțin în ceea ce-l privește pe Arghezi, pentru că, fără să fi avut pretenția unui studiu sistematic, teoretizările sale au
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cultivă, de multe ori, distanța enormă dintre realitatea obiectivă și cea virtuală, recompusă absurd din datele incriminante ale primei. E, aici, mai mult decât ceea ce unii critici au numit "exagerare voit polemică"; e un fel de-a vedea lucrurile "în răspăr" și de a miza nu pe credibilitatea faptică, ci pe manipularea cât mai inventivă a potențialului faptic, în aceat caz, vanitatea ca resursă exploatabilă în pamfletul polemic. După ce am identificat principalele mobiluri ale polemicii antiiorghiste, să adâncim cercetarea pe două
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mari și esențiale ipostaze ale existenței, nașterea, nunta, moartea, se întărește (confirmă) cu fiecare secvență ritualistică în parte ori simbol orientativ: scaldă, masă, colac, brad, etc. Niciodată nu se ajunge la monotonie în planul limbajului, al indisponibilității sufletești. Luarea „în „răspăr”, forma întoarsă, răsucită a unuia și aceluiași fapt de cultură, perpetuează și intensifică, în context nou, starea conflictuală, sporește virtuțile expresive, credibilitatea discursului etnologic. Să luăm ca ilustrare seria de secvențe repetitive care au apa ca materie primă și prin
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
sau ironizării facile, instrumente adecvate probabil publicisticii angajate într-o bătălie de zi cu zi, dar niciodată recomandabile într-o construcție a unui tablou de epocă, unde preeminenți sunt factorii de adâncime, nu fenomenele de suprafață, lesne supuse luărilor în răspăr. În postfața volumului al treilea S. lămurește acest aspect, sub forma unei adevărate profesiuni de credință: „Am încercat, pe cât a fost cu putință, să cuprind integral opera unui scriitor și, întrucât opera a trecut prin mai multe cercuri ale istoriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
indogermanistică”, iar Asia istorică e mai degrabă rezervorul pasiv din care se alimentează reconstrucția trecutului noii Europe. Mai ales în acești ani germanici, deși orientalist, e mai greu să ni-l închipuim pe Wikander interesat de Asia interioară, replicând în răspăr: „Așa grăit-a Hafiz din Șiraz sau Zarathustra, dar nu din Sils-Maria sau de la Weimar, ci din Badakșan”. Din acest punct de vedere, distanța față de Eliade e destul de mare. Despre Asia istorică va începe să scrie abia după război, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Danube” (Paris) ș.a. A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru placheta Cântecele desăvârșirii interioare (1994) și pentru lucrarea Textualism, postmodernism, apocaliptic (I-II, 2000-2001). Ca poet, S. a fost privit ca un optzecist netipic sau „disident”, în răspăr cu majoritatea colegilor de generație, echinoxist, menestrel, autor livresc, manierist etc. De fapt, specificitatea rezidă în apartenența liricii sale la estetica proprie curentului oniric, mai precis spus, în faptul că el este un reprezentant - așa-zicând întârziat - al onirismului românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
o decupare secvențială se începe cu sfârșitul, întâmplările primei cărți fiind cele ale finalului de domnie a lui Brâncoveanu, iar celelalte romane narând peripeții anterioare. După ce schimbă registrul de la romanul polițist la cel de capă și spadă, scriitoarea ia în răspăr gustul publicului pentru senzațional și paranormal în Coșmar (1992), cu o falsă intrigă SF-horror. De la genul thriller trece și la romanul erotic, ceva mai siropos, dar pigmentat cu spionaj, ca în Să nu ne uităm la ceas (1989), observând predilecția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288515_a_289844]
-
V. se înscriu într-o dublă nonconformitate: sunt deopotrivă diferiți și față de clișeele mai vechi, proprii unui realism sentimental mărunt, și față de clișeele realismului socialist. Psihologia lor pare ciudată nu pentru că nu ar corespunde realității, ci pentru că se află în răspăr cu psihologiile convenționale, prefabricate, simplist previzibile, acreditate de modalități literare artificioase sau desuete. În subtext, suceala afirmă polemic ostilitatea prozatorului față de credința că viața poate fi investigată literar după șabloane și de aceea aceste personaje, care „își confecționează o mască
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]