988 matches
-
bărbat ești tu sau ce ești? Dacă o fi să se-ntâmple așa, îți ridici capul sus, privești fix înainte și pe-aci ți-e drumu', că doar n-o fi ea singura femeie din lumea asta, ce dracu! se răsti Alex la el, dar fără să-l privească. - Daaa! Are dreptate, sunt în totalitate de-acord cu Alex, aprobă și Tutoi. - Lasă măi, omule, lasă! Că dacă te-o refuza Adriana, eu îți găsesc o altă fată, îți promit solemn
CĂPITANUL VASILE (10) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385174_a_386503]
-
și se roagă aprig pentru sprijin divin. Înjură ca un birjar la volan și, în secunda următoare, face cruci până în pământ pentru că a trecut pe lângă o biserică. ANAF scrie mare că sunt „la dispoziția” contribuabilului dar, în practică, funcționarele se răstesc la tine dacă îndrăznești să comentezi, ridică din umeri când le semnalezi absurdități și în general te plimbă fără rost între ghișee. La nivel declarativ, tot ceea ce se întâmplă este spre binele celor mulți. Afișăm principii și sloganuri pe pereți
„Iar dosar cu șină?!” După ce am mers 3 săptămâni zi de zi prin deșertul ANAF, am descoperit poziția contribuabilului în relație cu statul () [Corola-blog/BlogPost/338170_a_339499]
-
slujitori aflați acolo, astfel că lângă tronul împăratului se făcu un morman de matahale. Speriat, împăratul se ridică în picioare și se aplecă asupra grămezii de leșuri. Nu înțelegea nimic. Cine a făcut din slujitorii săi un așa mușuroi? Se răsti la ei: - Ce vi s-a întâmplat, nătărăilor? Nici ei nu-și dădeau seama ce se întâmplase, ridicându-se cu mare greutate din grămada în care au fost aruncați. După ce se ridicară, auziră sub ei gemetele jalnicului general. Se speriară
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
sunt în luptă, ca proștii, mereu se-mpotrivesc. Mai e ceva. Dă-i unuia o decorație mai mare decât a celuilalt și te asigur că succesul îți este garantat. - Mare scârnăvie și diplomat mai ești! rânji generalul Prăpădenie, care se răsti: - Adu-i pe cei doi! Fuga marș! Ai plecat? Și Negru-Cioară, cu coada-ntre picioare, fugi imediat. I-aduse pe viteji cumplit de supărați. Îi deranjase de la somn sau chiolhane și-acum nemernicul de Prăpădenie îi trimite în misiune. - Dragii
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
peste flăcăi un munte de zăpadă, îngropându-i cu totul în nămeți. Înfuriat, Viscorilă sufla ca un turbat, iar soldații săi trăgeau în neștire cu săgeți de gheață. - Ce făcuși, dobitocule? De fiecare dată tu mă încurci în luptă! se răsti Viscorilă la Nămețilă. - Sunt prizonierii mei! zise Nămețilă. Eu i-am prins, eu îi duc la Majestatea Sa! - Ba eu i-am trântit la pământ și i-am rănit cu săgeți! se înfurie Viscorilă. Nu mă supăra că-ți suflu
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
este singurul care a ìnvățat, trebuia să-i dau și lui examenul. I-am dat cea mai mică notă, este ultimul clasat, spuse șoptit profesorul. - Eu, unul, nu vă mai plătesc nimic dacă ìl mai treceți la vreun examen, se răsti unul nervos. Ce, eu dau banii de prost ce sunt ? Urma proba de oral. Alexandru selectase biletul și se așeză în bancă. Colegul său care avea numai zece tocmai răspundea. Era venit dintr un sat de lângă Galați. Părinții săi primiseră
“MAGIA UNEI VECHI FOTOGRAFII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385314_a_386643]
-
vorbe în vânt? Moartea cu cearcăne sade pe vine, Mesteca o floare de mac între dinți. Mă iscodește dacă știu despre tine - O mint ca-nainte, că suntem cuminți. Nu te iubește! îmi râde pocita. Mai pleacă-n sictir, mă răstesc îmbufnat. Dar sunt sfâșiat de o jale mocnita Și ard că s-o-njur, si ard ca s-o bat! Ești prost, ca o inimă uscată la soare! Îmi strigă Moartea din sumbru mormânt. Doar noaptea mă apară cu vechea
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
dai, vino aici, bă, și dă-ne și nouă câte un strugure! - Care nouă, nouă, nouă, nouă? - Noi, bă, ăștia morți, zgârcitule! Că nu vreți să dați nimic de pomană! - Dăm, dăm, dăm, dăm! Îmi clănțăneau dinții, că mortul se răstea la mine. Atunci s-au ridicat și alți morți din morminte, care râdeau: - Hai, bă, la fricosul ăsta, că dă struguri de pomană! Și veneau spre mine. Când le-am văzut scheletele pe sub zdrențe, am început să țip și am
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
v-aduce vouă: / Frunze-n buze, Lapte-n țâțe, drob de sare / În spinare, Mălăieș / În călcăieș Smoc de flori / Pe subsuori. Deschideți ușa! Hai, fuguța! Deschideți că s-a-ntors mămuța!” Iedul cel mare-a auzit / Și către ceilalți s-a răstit: „Haideți de grabă, nu mai stați, / Și ușa o desferecați! Deschideți dar, în graba mare! / Vine mămuca cu mâncare!” „Sărac de mine! Te-ai prostit?” Zise cel mic, neliniștit. „Să nu deschizi cumva, măi frate! / Nu e mămuca! Nu se
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
cât ai bate o dată din palme, Văioaga Ursului se umplu de chiot. — Tătarii! - mai apucă să strige călugărul bătrân, ascunzându-l pe cel tânăr sub sutană. Tătarii îi înconjurară bătând sălbatic caii cu scările de lemn. Unul mai răsărit se răsti la bătrân: — Ștacrâhm, hrâcmă! — Ma io no capisco! - se bâlbâi Metodiu. Episodul 2 DESPRE CUM AU LUAT ȘTIRE CEI DOI CĂLUGĂRI DE RÂNDUIALA TĂTĂRASCĂ Auzind vorbele bătrânului, tătarul își miji ochii oblic: — Lei parla italiano? - întrebă el. — Si, io parlo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un val de simpatie. Cei doi călugări ajunseră lângă bancă, îngenuncheară, sărutară mâna molatic, întinsă spre ei și rămaseră așa, cu capetele plecate, reculeși. Hotărât lucru, Grigorie al XV-lea era impresionat. — Și voi ce mai stați pe-aici? - se răsti el ca să-și ascundă emoția spre cei doi soldați rumeni și cu niște figuri ușor de tăntălăi ce rămăseseră în picioare. Dați-i drumul la treabă! Soldații holbară niște ochi cât cepele, apoi se dumiriră și-ncurcându-și halebardele, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mașinăria lui huruia în curte, pentru că „dacă o pornești prea des, se strică“. — Iar eu, mă rog, vreau să trăiesc. Am dreptul să trăiesc. Am dreptul constituțional să lucrez și n-am să-l distrug pe Avram de dragul Domniilor Voastre! - se răstea la sfârșit de săptămână către cei care se luau cu el la harță în numele sfintei duminici. Și-a botezat mașinăria Avram din motive sentimentale. Avram huruia și în ziua în care am prins toate cele trei pisici din jur, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mai rămas în atelier decât Adél, Benjamin, paravanul și cu mine. Nu erau prea guralivi. Se înțelegeau din semne. Numai la ultima tură femeia a început să țipe cu vocea ei rece, intensă, când au luat paravanul. Bărbatul s-a răstit la ea să înceteze. Rar vezi un mort în picioare. Și ce copil frumos. Sigur că aduce noroc. Mai întâi au legat lebedele de căruț, apoi s-au mai întors o dată în chip de rămas-bun, ca să mă privească și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
debarcader cu tot, iar lumea era dușmanul ei. Fauna, flora, plus umanitatea. Căci pe cabinele ei creșteau lichenii, ei i se pișau turiștii în lac - nu-i vedea, dar îi simțea, îi atenționa cu un fluier de polițist și se răstea la ei -, ca să nu mai vorbim de urs, căci dacă îndrăznea să coboare pe malul celălalt, tanti Amália trecea lacul cu barca și îl alunga, așa că i-a pierit cheful să mai coboare. Pe preot nici nu-l putea suferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
părea un obiect de care ea trebuia să-și amintească să-l bage în bagaj. Se uita nemișcat la ea cum deșurubează masa de desen, ocupându-și timpul cu sfaturi în legătură cu procedeul; ea, în schimb, desființa sfaturile lui și se răstea la el scoțând în evidență cât de inutil este de fapt. Am felicitat-o pe Claire pentru noua ei slujbă și instantaneu s-a luminat ca un bec de o sută de wați, pierzându-se în descrieri amănunțite despre teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a spus Paul fără tragere de inimă. Doar că anul ăsta Lee făcuse parte din comitet. Știam că nu îi place Tosca, a spus Claire. Ura șobolanii. Și după ce mi-a făcut mie... Nu ți-a făcut nimic, s-a răstit Paul. Când ai să recunoști că nu te-au considerat îndeajuns de bună pentru slujba aia? Și las-o așa, nu mai da vina pe alți oameni. —Ticălosule! —Scuzați-mă, am spus încercând să calmez spiritele, dar nu înțeleg. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
putut să jure că Maricel făcuse un semn cu capul spre el, atrăgându-le țiganilor atenția că nu e bine să-l deranjeze pe domnul inspector de la poliție. Larma încetă imediat ce starostele ori ce o mai fi fost el se răsti cu voce puternică la ai lui. Ceata de copii se strânse în jurul celor bă trâni și se așeză pe scaunele din jurul meselor rămase goale. Poli țistul se întrebă oare cât avea să dureze liniștea proaspăt făcută. Se gândea că oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
buni, ați înnebunit? spuse Toma vehement. Ce se întâmplă aici, trăim într-un basm? Ne aflăm într-o poveste cu duhuri care ucid? Treziți-vă, suntem în mileniul trei! Ne batem gura de pomană cu el, spuse Calistrat. Taci! se răsti ea la el. Se întoarse apoi din nou spre inspector: Cristi, știu că îți vine greu să crezi dar gândește-te puțin! Chiar ție ți s-au întâmplat unele lucruri neobișnuite de când ai venit aici. Amintește-ți numai de noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
într-o parte ca să se eschiveze din calea dușmanului nevăzut. Își dădu repede seama că Moș Calistrat era din nou lângă el. Se întorsese tăcut și acum îl strângea cu putere de braț. Nu mai fă chestii din astea! se răsti inspectorul la el, supărat. Nu poți să te apropii și tu ca un om normal? Chiar trebuie să vii așa, pe nesimțite? Mă bagi în toate boalele! Taci! îi șopti bătrânul în ureche. E aici! Unde? nu se putu Toma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
începu să arunce pământul peste sicriu. 25 Ai pronunțat vreo sumă și eu am spus că e prea mult? întrebă supărat bărbatul așezat în spatele biroului modest, acoperit cu hârtiile împrăștiate din câteva dosare de carton. Deschide odată mina aceea! se răsti el la interlocutorul său așezat pe scaunul tare din fața sa. Era un tip mărunțel, nu mai înalt de un metru șaizeci și cinci, îmbrăcat într-un costum alb cu cămașa descheiată la gât. Avea fața îngustă conturată de o mustață roșcovană subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
începuseră să îndepărteze cu mâinile goale pietrele căzute peste el. De sub o lespede uriașă se auzeau gemetele inspectorului. Disperată, Ileana trăgea din răsputeri de aceasta, fără însă a o putea mișca. Calistrat o cuprinsese cu brațele, oprind-o. Încetează! se răstise la ea. Pe asta nu o poți clinti. Trebuie să dăm de o parte pietrele celelalte, înainte să se sufoce. Se concentraseră la unul din capete și, în curând, reușiseră să ajungă la Cristian. Era aproape inconștient, plin de vânătăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
roti ușor, ducând spre spate brațul drept cu pumnul strâns, gata să lovească necruțător. No, oprește-te! auzi el glasul socrului său. Nu te speria, stai blând că, eu sunt! Ce cauți aici? Ți-am spus să rămâi acolo! se răsti la el inspectorul, ușurat pe de o parte că nu era vorba de un dușman strecurat în spatele său, dar și îngrijorat de faptul că dăduse greș în încercarea sa de a-l ține departe pe comisar. Nu pe aici trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ba chiar ar fi fost ideal să stea acolo, însă el trebuia neapărat să se pună la adăpost. Auzi, spuse Boris cu o voce chinuită, mi-au amorțit picioarele, nu vrei să mă ajuți să mă ridic? Gura, arestat! se răsti Pohoață la el. Cum mi-ai spus? Încetează s-o mai faci pe prostul! Dacă nu taci, îți pun căluș. Preț de câteva clipe, Boris rămase tăcut. Încerca să socotească cât timp mai avea la dispoziție. Până să ajungă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
numai așa s-ar fi deosebit de cîine, măgar și maimuță - prin aflarea binelui și răului. „Și cînd nefericitul nostru strămoș, izgonit din pricina curiozității, a vrut să se Înfrupte din acest rod, ce-a făcut Elohim ăsta al vostru, Atotputernicul?“ se răsti Simon, clătinîndu-se pe butoi. „Știți voi mai bine (doar despre asta vă propovăduiesc toată ziua apostolii, slugile și robii lui). L-a alungat ca pe un criminal, fără milă, cu o sabie de foc. Și oare de ce? Pentru că el este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
că da, sfioasă. — Du-te acasă cu el, a sfătuit-o grav Amory. El te-a adus aici. În acest punct, gălăgiosul din fundal s-a eliberat de cei ce-l rețineau și a pornit spre ei. Ascultă! s-a răstit el amenințător. Pe fata asta eu am adus-o aici și tu te bagi unde nu-ți fierbe oala! Amory i-a aruncat o privire rece, În timp ce tipa se lipea și mai tare de el. — Dă-i drumul fetei! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]