368 matches
-
celuilalt: - Hai mai repejor! Să mergem undeva, să-l împărțim! - Ești sigur că nu te-a văzut cineva? îl întrebă tovarășul său de drum, un sărman credincios cu frică de Dumnezeu. - Sunt sigur. M-am uitat atent prin jur ! răspunse răstit cel cu sacul pe umăr. Nu m-a văzut nimeni. - Dar spre Cer, te-ai gândit să privești? PORUNCA A IX-A “Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău!” (Ieș. 20, 16) Una dintre plăgile societății românești contemporane este cea
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
pe atât de concretă și ispititoare. Bobo se anină cu privirea de portretul Clarei. De creștetul inundat de viziuni și de pupilele care, în mod ciudat, priveau înăuntru, în loc să privească în afară. îi era dor de ea. De glasul ei răstit și răgușit, de ochelarii ei caraghioși și de părul ei zbur lit. De mișcările ei stângace, de tresăririle ei nebănuite, ca și cum vedea mereu ceva ce altora le scăpa. Deseori vorbea cu portretul Clarei. Chiar îi vorbea. îi povestea despre iubirea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cuvântul „Diplomă“. — Am păstrat diploma pe care ai primit-o la olimpiada de limba română, rosti el cu vocea lui dintotdeauna, care nu-i mai zgâria Clarei, pițigăiat, auzul. Vorbea din nou cu glasul lui bine cunoscut, care părea mereu răstit, pentru că vorbea prea tare. Clara luă diploma în mână cu o emoție neașteptată, neîndrăznind să se uite la ea, și o puse în geantă cu mișcări automate. La ora 5, când ieși de la domnul Martin, își aprinse o țigară mentolată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
adesea singure... El simți aerul îndulcindu-se sub șoptirile ei. - Am fugit de - acasă deghizată... tot mă amânau, ba azi, ba mâni... dihania de doctor zicea c-ar fi periculos pentru el... auzi periculos? Eu nu sunt periculoasă! zise ea răstită! - Dar dacă s-ar trezi... atunci, o, atunci... Dormi! dormi! șopti ea aplecîndu-și gura pe fruntea lui... El simți o rouă umedă curgîndu-i în păr... Dar în momentul acela el îi înlănțuise gâtul... ea, speriată, vru să se retragă, dar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
intre. O dată i s-a întâmplat ceva și mai rău, pe la mijlocul anilor ’70, când n-a mai putut să iasă dintr-un ins agitat și smucit, care alerga de dimineața până seara prin fabrici și bălăcărea oamenii. Dădea telefon, spunea răstit sunt tovarășul Arapu, în două ore sunt acolo să văd cum merge treaba, apoi, cum ajungea, trecea vijelios pe lângă o sumă de oameni care tremurau aplecați în fața lui, intra în hale, privea crunt într-o parte și în alta, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a fost un prieten în ochii căruia s-a putut uita. N-a intrat niciodată în sângele lui. Îi plăcea să-l surprindă pe stradă, strecurat în câte o babă gârbovită, care venea spre el, ridica bastonul, apoi îi spunea răstit: - Ți se văd coarnele! Achile se pierdea imediat și își pipăia discret părul, iar atunci, bătrâna îl apuca de braț hohotind grotesc: - Sunt Zogru, prostule! De multe ori stăteau în curte, pe banca dintre nalbele înalte și povesteau toți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
scump: "Îl preiau eu pe pacient pentru toaletare?". "Păi, pentru ce altceva? Vrei să-i ții un curs de Tantra sau ce? Ai grijă, tu, să nu te obosești prea tare. Să nu te surmenezi, dragă!", face ironic doctorul. Apoi răstit: "Normal că-i faci toaletarea! Iar tu, Lenuțo, ce-ai? A dat paraplegia aia mare peste tine? Fă anamneza de bază doamnei! I-auzi! Cred că-i pentru tine, Florine! Auzi, o doare stomacul rău de tot. Așa... Matale ce
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să vă străduiți mai mult, spuse Porfiri aspru, deși în realitate se simțea obosit. De exemplu, puteți să îmi spuneți ultima reprezentație în care l-ați văzut pe Ratziaiev jucând? Prințul Bicov păru mai degrabă rănit, decât ofensat de tonul răstit al lui Profiri. ă I-a fost greu să obțină roluri în ultimii ani. Prietenii săi, mai degrabă foștii săi prieteni, s-au întors împortiva lui. ă De ce s-a întâmplat asta? ă Era considerat neserios. Dar nu era... drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
spre cerul înghesuit de blocuri. A trecut prin fața parcului împănat de strigătele copiilor, dădu să intre dar văzând chipurile grave ale pensionarilor care se odihneau pe bănci, se trase imediat instinctiv înapoi, de parcă de undeva, cineva i-ar fi spus răstit: „ Ce cauți aici mă stârpitură, aici nu este loc pentru păsări de noapte”. Merse mai departe fără țintă sorbind pe nările nasului borcănat aerul cald, stătut, al orașului, cu iz de praf și transpirație, ocolind femeile care treceau pline de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
lumea, strâng seva tuturor arborilor din jur și rămân apoi singuri, cum a fost acesta în jurul căruia până la peste treizeci de metri nu creștea nimic. El era Singuraticul, santinele acestei păduri mici de șes. Fără un gând anume am întrebat răstit: „Dar omul?”. „Care om” . „Păi, parcă spuneai că aici a murit un om și bănuiesc deși nu sunt sigur că avea vreo legătură cu acest Singuratic așa cum îi zic tu”. Prietenul se uită la mine lung, ca și cum de abia în
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dădu de perete cu un zgomot sec și în cameră intră jandarmul postului din sat, complet echipat și cu arma la umăr. Merse drept la străin fără măcar să dea bună seara, se proțăpi cu picioarele crăcănate în fața sa și zise răstit: „Tu de unde-ai apărut bă, aici în satul meu? Ai vreun act ceva? Scoate să văd, că de nu...”. Tăcu apoi rămânând cu mâna întinsă spre omul acela care se oprise din mâncat și se uita parcă amuzat la malul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
jos și începui să-mi frec locul dureros, privind totuși cu mare curiozitate reacția omului acela. El rămase ca și înainte de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Simțind că trebuie să găsesc o justificare oarecare neîndemânării mele am spus răstit, „M-am lovit cu afurisită de piatră din grămada asta a dumitale.” Știam că totul suna anapoda fără nici o logică dar totuși speram ca asta să-l scoată din starea ceea. Privind parcă prin mine, undeva departe spre marginea câmpiei
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
gheață, o repezi cu bădărănie și insistă la domnișoara dactilografă să-l ierte. Cordel izbucni în plâns. Îl înșfăcă pe bărbat de mână și-l târî în biroul ei. Luana auzi rotirea cheii în yală, hohotele Nuții întrerupte de șoapte răstite și vocea lui agasată. Apoi, o bufnitură pe birou, foșnet de haine, clipoceli și gemete sacadate. Consternată, căzu pe scaun. Rămase cu privirea țintuită pe ușa închisă, nevenindu-i să creadă. Când momentul împăcării se încheie, cei doi ieșiră șifonați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la Primigenio. Voi pune lemnul într-o raclă de preț, și astfel îl voi despăgubi, chiar dacă într-o mică măsură, pentru prădăciunea pe care i-am adus-o. Am văzut că îl neliniștea ceva pe Adeodato. Pe un ton oarecum răstit, a spus: - Să nu cumva să se atingă mâini necurate de această sacră relicvă. Pe când era un simplu călugăr, Adeodato fusese și tâmplar. Am hotărât să-i găsesc pe cineva care să facă relicvariul unde să depună bucata de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Se uită triumfătoare la Anna. Cred că ai putea... știi tu... să te distrezi mai mult cu ei. N-am nevoie de distracție, îi spuse Darcey. Îmi e bine și așa. Anna o privi îngrijorată. — Ce e? întrebă Darcey puțin răstit. Câteodată îmi fac griji pentru tine. Nu-i nevoie, îi răspunse Darcey pierzându-și răbdarea. Ce mai e și asta? Vezi tu, muncești foarte mult, zise Anna. Știu că suntem prietene, dar eu sunt și directorul de resurse umane. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
în biserica mea nimeni n-are voie să închidă ochii! A fost oare fulgerul de afară cel ce i-a întrerupt brusc șirul nestăpânit al cuvintelor sau, Aș putea s-o termin eu, Theo! Nu, Daniel! vine dinspre el răspunsul răstit, Încă n-am orbit de tot! Auzi?! Voi sfârși eu însumi biserica! Dar, și darul meu nu-și găsește continuare, Tu nu știi, mă întrerupe el nervos, dar eu îmi voi respecta învoiala! Te referi la contract, Theo? îmi ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
împreună cu orchestra. Eu, cântând la acordeon, începător fiind, mă uitam unde să apăs pe clape pentru a nu greși. Dirijorul, profesorul Petrescu, cânta la vioară. La un moment dat, dirijorul se oprește și, furios, mă lovește cu arcușul, spunându-mi răstit: „când cânți despre tovarășul Stalin nu te uiți în jos, privești înainte, cu încredere, spre viitorul luminos spre care ne conduce marele conducător”. Lovitura a fost atât de puternică încât arcușul s-a rupt. Iată până unde ajunsese propaganda, sovietizarea
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
prizonier un vasal al clanului Saito, recunoscu Hiyoshi. — Ce? Shichinai și toți ceilalți Îl fixară neliniștiți, temându-se că planul lor fusese demascat. — Nătărăule! Fără veste, Shichinai Îl Înșfăcă pe Hiyoshi de guler, smucindu-l spre el, și-l Întrebă răstit: — Unde și de cine ai fost ținut captiv? Și ai spus ceva? — Am vorbit. — Ce-ai făcut?!? Dacă nu vorbeam, acum n-aș mai fi fost viu. Nu mai eram aici. — Nemernicule! Îl zgâlțâi zdravăn Shichinai. Prostănacule! Ți-ai dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
vorbește și există momente când Îl poate Împinge pe un vorbitor să devină arogant. „Hm! Un tinerel neînsemnat. Ronțăie puțintică Învățătură, dar nu-i decât un ageamiu care caută scuze,“ medită Shichinai. Nu așteptăm nimic! strigă el, după care adăugă răstit: — Stăpâne Mitsuhide, nu-ți băga nasul unde nu-ți fierbe oala. Nu ești decât un parazit bun de nimic. Nu ești și tu unul dintre Întreținuții unchiului dumitale? — N-am timp să mă gândesc la Îndatoririle mele. Iar situația e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cât și comparația exotică: "Mavrogheni sta la fereastră; cum mă vede, sare ca o maimuță pe armăsar [...] se oprește la Colțea, descalecă, intră în biserică, se închină la toate icoanele și, când să iasă, stă la ușă și mă întreabă răstit: "Trimis-ai haraciul la Poartă?"". Aflând că lucrul a fost dus la bun sfârșit, Vodă îl ademenește pe Băltărețu să urce împreună în clopotniță, ca să ia masa acolo. În absența oricărei suspiciuni, eroul se supune cu mândrie, gândindu-se la
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
zile ce numai asta sunt: înverșunare, prostie, nedreptate măruntă, ghionți, palme"310. Analiza comparativă a filmului cu altele de talie europeană și transferarea situației fictive în realitate deplasează comentatorul spre condiția scriitorului din țară, înăbușit de aglomerația străzii, de limba răstită, stâlcită: "Din sutele de vorbe țipate ale acestei "probe de microfon", acesta este strigătul de alarmă cel mai percutant. Valoarea filmului nu ține, evident, numai de el"311. Impresiile pozitive la adresa filmului se regăsesc și în Jurnal 312, unde e
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
râs de Mihai Gâdea. Marți seară, Mihai Gâdea a încercat să intre în pielea lui Mihai Răzvan Ungureanu și a oferit astfel un moment extrem de amuzant. Jurnalistul, în platoul emisiunii "Sinteza Zilei", l-a imitat pe MRU spunând cu glas răstit: "Vreau să vă întreb și eu ceva pe dumneavoastră (n.r. - spectatorii). Ăștia sunt sănătoși la cap?! NU! NU vă aud! Încă o dată. Mai tare, nu vă aud! NU! Încă o dată și încă o dată!". Gâdea a făcut referire la mitingul pentru
Mircea Badea a râs de Mihai Gâdea de față cu toată lumea by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/28618_a_29943]
-
va fi deci răspunsul nostru pe 29?", a declarat Ungureanu, oamenii răspunzându-i "nu" la toate aceste întrebări. Amintindu-și de acest episod, Mihai Gâdea l-a imitat pe MRU în platoul emisiunii pe care o prezintă, spunând cu glas răstit: ”Vreau să vă întreb și eu ceva pe dumneavoastră (n.r. - spectatorii). Ăștia sunt sănătoși la cap?! NU! NU vă aud! Încă o dată. Mai tare, nu vă aud! NU! Încă o dată și încă o dată!”. Jurnalistul a conchis spunând: ”Mai dați încă
Mihai Gâdea, în rolul lui MRU. ”Ăștia sunt sănătoși la cap?” by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/28673_a_29998]
-
este cu atît mai dramatică cu cît luăm în seama și ceea ce spune: căci, scos din matca replicilor învățate și desprins de tiparul psihologic al personajelor cu care s-a identificat, limba lui cade. Devine searbădă și ineptă, precum pasta răstită pe care o auzim pe stradă. Pe scurt, scos din convenția teatrului, un actor nu se poate reprezenta pe sine cu aceeași pregnanță cu care se prezintă pe scenă. El încetează să mai fie o figură. Situația este de două
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
pot îngloba orice cerc. Între simțire și fitrarea prin afect, planează - dacă există - conștiința" (pp. 274-275). Cartea lui Géza Szávai este o invitație la dialog și o pledoarie pentru multiculturalism și multiconfesio-nalism. Oricine o citește va înțelege că dincolo de retorica răstită, adesea belicoasă, a politicienilor există oameni reali, care nu cer decât dreptul la o viață liniștită în limba și tradiția culturală a predecesorilor lor. Într-o Europă unită, a multilingvismului și multiculturalismului, modelul transilvan devine unul de referință. Iar invitația
Viețile altora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8536_a_9861]