2,464 matches
-
de o sensibilitate copleșitoare. Pianistul este cunoscut pentru afinitatea specială pe care o are pentru lucrările lui Chopin: “Acesta a fost un alt Chopin față de cel cu care suntem obișnuiți și modul în care a fost interpretat ne- a tăiat răsuflarea. Virtuozitatea lui Demidenko nu are nici o legatură cu stilul Liszt, cu tenta populistă. Controlul tehnic suprem și acuratețea în virtuozitate mare sunt elementele lui de rezistență, mai exact, este vorba de claritatea pe care o găsim în cele mai dense
La ?nceput de noiembrie by Andreea Dragu () [Corola-journal/Journalistic/84213_a_85538]
-
priveliște măreață ni se prezentă ochilor. Uriași nori de furtună pluteau în văzduh, iar marea de o culoare de plumb topit mi se așternea la picioare, luna se ridica enormă de culoarea aramei. Nici un zgomot, totul pare că îți ținea răsuflarea în așteptarea furtunii. Fără să vreau îmi răsunau în ureche preludiuîn si minor de Chopin ale cărui armonii dezolante pare că izvoreau din acest peisagiu unic. La întoarcere la hotel, vestea ca un trăznet ne lovi drept în inimă: murise
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
Lugoj și pentru aceasta plecăm la ora șease după amiază, însoțită fiind de Alma Cornea, muzicantă și profesoară de pian la Conservatorul Sabin Drăgoi (Comunal) din Timișoara. Descindem la gară și de acolo mergem la hotel. Aici mi se taie răsuflarea văzând odaia în care trebuie să locuiesc. Podele stricate, pat de fier, un lavoar cu un lighean cât o luntre, din care turnând apa în găleată mi-o vărsai în pantofi, din cauză că mâinile mele nu mai ajungeau să ție acest
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
ideologie, pentru adevărata critică. Pozițiile acestor reconvertiți la adevărata literatură, la adevărata critică literară se întâlneau cu ale tinerilor care, dezinhibați, profitau de condițiile dezghețului ideologic, după ce unii dintre acești tineri, la început de tot, simțiseră și ei ceva din răsuflarea sterilizantă a înghețului. Și unii și ceilalți doreau ca "înviorarea generală" să nu se stingă, să dureze. Astfel se face că, la mijlocul deceniului șapte al secolului trecut, Zaharia Stancu, Geo Bogza, M. R. Paraschivescu, Geo Dumitrescu, Marin Preda, A. E.
Patru decenii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7986_a_9311]
-
câte o acadea de banane. Îmi plăceau foarte mult și îi vorbeam foarte mult despre ele mamei. Într-o zi, m-au întrebat dacă aș vrea să merg cu ele la mare. Am alergat acasă, am spus vestea dintr-o răsuflare și tocmai îmi goleam pușculița ca să-mi cumpăr o lopățică nouă, când mama a spus, ferm și definitiv, nu. N-am priceput de ce nu, iar ea n-a vrut să-mi explice. Nici măcar n-a vrut să mă lase să
Portocalele nu-s singurele fructe by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/8020_a_9345]
-
Kanal D propune românilor un nou serial, începând de luni, 22 octombrie, “Fatmagul”, inspirat dintr-un roman scris de Valerie Türkali. În fiecare zi, de luni până vineri, de la ora 15.15, Kanal D vine cu o poveste care taie răsuflarea, o poveste de viață complicată, presarată cu suferință, vinovății, trădări, dar și cu dovezi de dragoste. Protagoniștii serialului sunt frumoasa Beren Saat, interpreta rolului Bihter Yöreoğlu în serialul “Iubire ascunsă”, difuzat tot la Kanal D și Engin Akyurek, un tânăr
“Fatmagul” – o poveste despre dragoste și vinovăție, la Kanal D () [Corola-journal/Journalistic/80876_a_82201]
-
și păsările din pom Când Începea ea să cânte Dunave, Dunave Liubița nu avea voie să iasă afară Se apleca, arătându-și sânii, peste pervazul ferestrei Ochii feciorilor cuprindeau lacomi țâțele ca niște mere ale fetei Îi sorbeau de la distanță răsuflarea parfumată și se lăsau zguduiți de fiorii cărnii Înrobiți de pofta de a-i cuprinde trupul pietros De a-i străpunge carnea tare și fierbinte În Întunericul odăii, sârbul pândea cu securea În mână. Chidran Ecoul tobei răzbătea până la noi
Grupaj poetic - Amintiri despre ţărani. In: Editura Destine Literare by Ion Marin Almăjan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_386]
-
caută confruntări cu Traian Băsescu. Toată lumea va avea de pierdut dacă vom continua luptele”. Traian Băsescu, la rândul său, afirmă ritos, că are ca obiectiv principal, diminuarea ”faliei” din societatea românească. Pff...ce bine sună asta ! După care, din aceeași răsuflare, în spiritul mării concilieri naționale, se rățoiește la Antene și îndeamnă oamenii să nu se mai uite la ele. Mai că vedem rating-urile acușica prăbușite, lăsând pe drumuri atâția slujbași din economia privată a lui Voiculescu! Când am crede
Cristina Țopescu, o analiză necruțătoare despre Băsescu, Ponta și Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/43251_a_44576]
-
în întuneric, privind un ecran. Privind acum la felul în care dansează apa în fața chipului ei, în timp ce ea alunecă în josul peretelui de faianță, întinzând mâna către perdeaua de duș, ca să se prindă și să oprească mișcarea trupului ei către ultima răsuflare. Un fel de tremur în cascada de apă curgând din para dușului, iluzia unei adieri sau legănări. Oare ar ieși în stradă uitând cine era și unde locuia, după un șnur de douăzeci și patru de ore? Sau chiar și după atâtea
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
universul îmbătrînește. Îmbătrînesc orele, secundele, veacurile. Îmbătrînesc timpul și spațiul, și cuvintele care le definesc pe amîndouă: „se instalează în mine un om bătrîn [...] el crește din lucrurile la care renunț, în anumite momente,/ cînd limbajul însuși are umbră, aud răsuflări obosite/ și atunci spun: Dumnezeul meu mă digeră/ Dumnezeului meu îi e foame/.../ Dumnezeul meu face zi de zi exerciții de înviere și moarte pe pielea mea /.../ El se naște din slăbiciunile mele, în ele locuiește nimicul/ sau ceva atît
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
fie cro nometrate întâlnirile cu mine. Că, atunci când suntem împreună, timpul n-ar trebui să conteze. Nu l am mai primit înapoi. N-a mai fost când. Discuția a fost matură, să zicem. Eu i-am comunicat scurt, dintr-o răsuflare, că m-am îndrăgostit de altcineva. Pentru că nu m-a oprit nici un resort interior, cum m-aș fi așteptat s-o facă. Dar el nu m-a întrebat de ce. Nu m-a întrebat nimic. Era opt și zece când am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
zgrepțănînd și scormonind pământul, săltând centimetru cu centimetru valurile uscate de iarbă și praful gros ca o cenușă ce rămânea în urma lor. Îți trebuia nas nesimțitor ca de bursuc să adulmeci, prin duhoarea de stârvuri și mirosul înecăcios de praf, răsuflarea umedă a văilor și damful stătut al afundurilor dospind de săruri minerale, în liniștea azurie ridicată din răsuflarea bolborosită a bălților mustind de tăria sevelor ce emanau, în singurătatea speriată, întreaga mișcare și osândă a apocalipticei porniri de autodistrugere. Urcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ce rămânea în urma lor. Îți trebuia nas nesimțitor ca de bursuc să adulmeci, prin duhoarea de stârvuri și mirosul înecăcios de praf, răsuflarea umedă a văilor și damful stătut al afundurilor dospind de săruri minerale, în liniștea azurie ridicată din răsuflarea bolborosită a bălților mustind de tăria sevelor ce emanau, în singurătatea speriată, întreaga mișcare și osândă a apocalipticei porniri de autodistrugere. Urcase și coborâse întreaga noapte ca să descopere locul cel mai potrivit de unde se putea urmări întreaga svârcolire. De unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe chip și, fără să se uite la nimeni ca și cum s-ar fi strecurat printre bușteni, printr-un teren mlăștinos, atentă să nu alunece și să se strivească de buturugile ieșite în cale -, se rezemă de tejghea să-și tragă răsuflarea și așeză farfuria aburindă lângă teancul de ziare din fața Invalidului. Poftă bună! Mulțumesc! spuse Invalidul, adulmecând mirosurile de mărar și ouă topite-n ulei. E Toma-n oraș, îi șopti și se-ntoarse să plece, dar se trezi asaltată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
protestă Invalidul. Te rog să accepți să bei un păhărel cu noi. Unul singur. Numai unul, se rugară în cor. Dădu să se strecoare pe lângă ei, să plece, dar se simți înghesuită din toate părțile, apucată de mâini, izbită de răsuflările fierbinți și nesuferite. Lăsați-mă-n pace că mă supăr, îi înfruntă, zbătându-se să scape. Vă arunc în stradă pe toți. Idioților! strigă Invalidul, bătând cu pumnu-n tejghea. Ce-i asta? Ia te uită! Cerboaica e gata să-mpungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
spatele și, cu capul plecat, înfulecă repede felia clisoasă de pâine neagră și amară, apoi, înapoindu-se să predea cana, se opri lângă masă, în dreptul fostei colege, care n-o recunoscu nici de data aceasta. Se sili să-și tragă răsuflarea, cu ochii fierbinți de rușine și umilință, simțind toate chipurile acelea crispate și străine cum parcă o urmăresc să vadă ce va face. Ce putea face? Trebuia să facă ce avea de făcut: Să ajungă la el. Era penibil s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
seceratul acela, dacă nu propria ei resemnare? Se săturase, și totuși accepta. Era sătulă până peste cap și accepta pentru că numai așa putea trăi, nădăjduind că toate se vor schimba. Se opri să-și deznoade spinarea și să-și tragă răsuflarea. Lui, ce-i pasă? Lor, ce le pasă? Înfruntă primejdia în față zilnic, dar cel puțin... Își frecă cu monturile mâinilor, îndelung, fața jilavă de sudoare. Ochii o usturau. Parcă avea nisip fierbinte sub pleoape. Gura-i era uscată, buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
palmele bătucite și aspre, îmbătate de puterea aceea tânără, ar fi lucrat de la sine, fără nici o legătură cu trupul bicisnic și ostenit. Și ce era și mai uimitor, aproape de necrezut, nu se ridica deloc să se odihnească, să-și tragă răsuflarea, părând că nici nu răsuflă. Până n-o să mai răsuflu nici eu", își spuse Cerboaica ascultând foșnetul câmpului în adâncimea zilei, și se ridică. Își șterse sudoarea cu capătul basmalei și, mișcându-și brațele-n sus să se destindă, privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
beția aceea lâncedă în care se legăna și era și nu era, cu ceva dureros, nesigur și înșelător, ca-n vis, neted și mângâios și-adânc, ca atunci când, copil fiind, plutea destrămându-se ca păsările se sfârși tăios, curmându-i răsuflarea. Auzi ușa dincolo. Un pas apăsat. Un cuțit rece îi spintecă pieptul. Apoi prin ușă, prin perete cum stătea cu spatele lipit de perete, în colțul dintre celălalt perete, îmbrăcat în faianță, și ușă i se păru că distinge răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
răsuflarea. Auzi ușa dincolo. Un pas apăsat. Un cuțit rece îi spintecă pieptul. Apoi prin ușă, prin perete cum stătea cu spatele lipit de perete, în colțul dintre celălalt perete, îmbrăcat în faianță, și ușă i se păru că distinge răsuflarea obosită, șuierătoare a celui care urcase scările. Ssst! duse fata un deget la gură și-i făcu semn să stea acolo, nemișcat. Ușa pocni, lovindu-l în umăr. În clipa aceea o auzi pe Irina țipând. Era un țipăt scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o tufă de liliac înflorit, ochii strălucitori, învăpăiați de fugă, de oboseală și de neliniște. Ce bine c-ai venit! se bucură el. Nu eram sigur că vii. Mă faci să râd! se minună ea. Lasă-mă să-mi trag răsuflarea. Așa! Acum sunt mai liniștită. Mult mai liniștită. Îmi pare bine. Dă-mi mâna să mergem. N-o să rămânem aici. A, da! se scutură ea, amintindu-și povara misiunii sale. Trebuie să mă ajuți! Mă ajuți pe mine, o ajuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ce-i vorba? Cerboaica își netezi bluza umflată la piept și-l privi adânc în ochi fără să-l vadă, zărind numai fumegarea albastră a nopții adunată deasupra rănitului și-a bătrânei pe câmp; asculta răsunetul stins și dramatic al răsuflării agonice care galopa în urmă. Când te-am văzut cum stai în poartă, rezemat de grilaj, mi-ai dat senzația că unele lucruri se mai pot întoarce. Nu te-nțeleg. Nici eu. Nu-i de mirare. Toți îmi spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să i se precizeze impresiile, se prinse cu mâinile de stinghia patului cu intenția să se salte. Mușcătura violentă, până la os, din umăr, îl făcu să renunțe. Ridică numai capul. Zări atunci ca prin sită, și mai mult bănui după răsuflare, chipul maică-si aplecându-se spre el, un alt chip necunoscut, figură severă și aspră, cu două tăieturi adânci în obraz, probabil medicul, și încă pe cineva, o siluetă cunoscută, familiară, dar neprecizată ca identitate, care rămase după ușă, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ea poate și pentru că, pentru prima dată, prezența mamei îl stânjenea. Ar fi vrut să rămână singur cu Irina, lăsându-se, fără griji, mângâiat de căldura palmelor ei moi, visând, cuprins de emoție, și-nchizând din nou ochii, că ea, cu răsuflarea ei, se va apleca și, cu buzele ei fierbinți și umede, îi va căuta gura. Mi-e foame, scânci viclean. Mamă, nu vrei să-mi aduci ceva? Ce să-ți aduc, că am aici tot tot ce-ți trebuie, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ziua ta. Astăzi ai ieșit din spital, șopti Irina. Pufnind în râs o luă la fugă și prinse a țopăi prin mijlocul pieței, jucând șotron. Nu de asta. Stai! Te rog, potolește-te! Cum stătea și se sprijinea de el, răsuflarea îi devenea tot mai precipitată, și-n lumina misterioasă cernită dintr-un geam din apropiere, ochii îi păreau speriați de ceva, sau dilatați de așteptare, de bucurie. Un freamăt ciudat trecu prin el, scurgându-i-se în brațe. Lăsându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]