210 matches
-
și toaca se izbea de stâlpii clopotniței 110. Sau: Intrarăm, prin crucile și mormintele ninse, lângă o galbenă groapă săpată din nou, astfel încât din fundul ei ieșea încă un ușure abur din căldura pământului, pe când bulgării prinsese brumă. Cioclul își răzimase bărbia unei fețe adânci și posomorâte pe sapa cea lată și plină de lut, luna trecea ca un vis prin norii palizi și reci, preotul cânta un "Pomenește, Doamne...", iar bătrânul tată își descoperise capul 111. Când trece în vis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de ceară. Prin hainele argintoase îi transpar membrele ușoare; picioarele-i de omăt abia atingeau podul... Întocmai ca atunci când rătăceau împrejurul laculului, noaptea, la Ipotești, căci despre acest spațiu este vorba, tinerii se comportau ca doi îndrăgostiți... lunatici: El își răzima fruntea încununată cu flori albastre de genunchii ei, iar pe unărul ei cânta o pasere măiastră 298. Ca și în poezie, descrierea iubitei ipoteștene este aievea: părul cel blond și împletit în cozi cădea pe spate; o roză de purpură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
albi ce se încrețeau pe dânsul. Noaptea era caldă, îmbătată de mirosul snopurilor de flori ce acopereau cu viața-nfoiată întinderea insulei... dealurile străluceau ca sub o pânzărie diamantină, apa molcomă a lacului ce-ncunjura dumbrava era poleită și, tremurând bolnavă, își răzima din cînd în când undele sclipitoare de țărmii adormiți 307. Comparând cele două atitudini, cea a tinereții și cea a erosului sublimat din Cezara, până într-un punct lacul și insula par a fi identice celor din codru: El s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
literelor. E. Lovinescu i-a făcut un portret memorabil, de un lirism neînfrânat, după prima vizită a tânărului literat: „Sul de fum ridicat pe coșul casei în zările înalte ale primăverii, plop singuratic cu foșnet perpetuu de frunze, cioban grigorescian răzimat în bâtă și profilat nesfârșit pe fundul cerului albastru - cu ce aș fi putut asemăna pe tânărul ce mi-a intrat în birou acum vreo zece ani - beduin fără burnuz și cămilă sau tânăr prinț indian, smead, iluminat, drept ca
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
fost atins: îți mânjesc ochii cu câțiva euro, numai să nu produci, să stai pe podișca de la poartă și să cumperi produse virusate pe care ți le dau tot ei. Cine n-a înțeles trebușoara asta, nare decât să se razime în coada sapei la marginea ogorului și să viseze la cai verzi pe pereți. Când te vei trezi din visare, n-o să mai ai nici cenușă-n vatră, vei duce o viață vegetală la marginile Europei cu care zadarnic politicienii
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de cazul regentului, pronumele de persoana a III-a: cartea lui/cărții lui și formele neaccentuate de la persoanele I și a II-a: viața-mi/vieți-mi: „Și în farmecul vieți-mi/ Nu știam că-i tot aceea/De te razimi de o umbră/ Sau de crezi ce-a zis femeia.” (M. Eminescu, I, p. 113), pronume care, în aceste sintagme, exprimă ideea de posesie cu originea într-un raport genitival. Sensul de posesie este imanent genitivului adnominal, în construcții neprepoziționale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care-i crede că-ți vin la socoteală,...” (I. Creangă) sau la alte timpuri verbale. Simultaneitatea este tot relativă, depinzând mai ales de planul semantic al verbului: „Și în farmecul vieții-mi / Nu știam că-i tot aceea De te razimi de o umbră / Sau de crezi ce-a zis femeia...” (M. Eminescu) Observații: Prezentul indicativ poate dezvolta sens de imperativ; locutorul atenuează, în felul acesta, duritatea poruncii sau îndrăzneala sfatului: „- Uite ce-ai să faci! Te duci acasă și vinzi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nucleul predicațional central (din structura regentei, care reprezintă predicatul frazei, când enunțul e o frază dezvoltată) are aspect negativ, indiferent de aspectul constituenților sintactici, simpli sau propoziționali: „Și în farmecul vieți-mi / Nu știam că-i tot aceea De te razimi de o umbră / Sau de crezi ce-a zis femeia.” (M. Eminescu) sau parțiale, dacă nucleul predicațional central este afirmativ iar un constituent sintactic sau mai mulți prezintă aspect negativ: „Icoana stelei ce-a murit / Încet pe cer se suie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu verbul copulativ sunt, funcția de predicat descriptiv$$, „Ș-apoi... cine știe de este mai bine A fi sau a nu fi...” (M. Eminescu, I, 38) $subiect$$ „Și în farmecul vieți-mi Nu știam că-i tot aceea De te razimi de o umbră Sau de crezi ce-a zis femeia.” (M. Eminescu, I, 113) $subiect$$ „Câțiva au ucis, Câțiva ispășesc ori un furt ori un vis.” (T. Arghezi, 122) $complement direct$$, „Totuna-i ce faci: Sau culci pe bogați sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
teritoriul României există în jur de 3 450 lacuri, a căror suprafață totală reprezintă cca 1% din cea a țării. Cele mai reduse nu depășesc câteva hectare, iar cele mai extinse ajung la mai multe sute de kilometri pătrați, precum Razim cu 415 km2. - Depresiunile în care s-a acumulat apa sunt de origine diferită, naturală (glaciară, vulcanică, de baraj natural, de tasare etc.) și antropică (lacuri de baraj). - Apa celor mai multe lacuri este dulce. Există și lacuri cu apă sărată care
GEOGRAFIE. MANUAL PENTRU CLASA A VIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
o „arfă de aramă cu coarda temerară” care „Trezi-n sufletul nostru simțire de bărbat.” Poeții profeți de structură tragică se bucură de același atribut: Mureșanu „rumpe coarde de aramă cu o mâna amorțită”, „lângă marea-ntunecată / Stă Orfeu-cotul în razim pe-a lui arfă sfarâmată.” Eroul liric însuși, poposit în Vailhala lui Odin, declamă versul emblematic „De cântec este sufletul meu plin” și-l traduce prin rezonanța fierului. „De vrei s-auzi al iernii glas vuind Și lunecând prin strunele
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în ciuda faptului că sună plăcut, „cochetă” e un cuvînt otrăvit. La auzul lui, aproape oricine se gîndește, mai întîi, la capcanele frivolității și abia după aceea la grație. Eminescu ne-a avertizat: „Cînd, cochetă, de-al tău umăr ți se razimă copila,/ Dac-ai inimă și minte, te gîndește la Dalila”.2) De altfel, mai tîrziu „cochetă și frivolă”, devin de nedespărțit. însă conform mentalității timpului, tot ce e cochet aparține orașului, civilizației: „Dați-mi, dați-mi strada-ngustă/ Unde gustă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
stăpânire colectiv, care le conferea stăpânirea în indiviziune . Acești răzeși, boieri mici, confundați cu țărănimea feudală de toate categoriile, au format oastea cea mare, care reprezenta, după aprecierea lui Nicolae Iorga „cea mai veche alcătuire obștească a românilor care se razimă pe datoria de a lupta a tuturor”, reprezentanții ei cei mai destoinici intrând în oastea cea mică, domnească. Armata cu care Ștefan a obținut strălucita biruință de la Vaslui era o armată instruită și disciplinată. Exista o formă de organizare a
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Începe studiul asupra poemului, dintr-o perspectivă muzicală, intitulând primele șapte strofe supuse analizei, „Uvertura”, primele acorduri ale unui poem simfonic. Se disting În poemul eminescian particularități fonetice menite să sporească valoarea expresivă ale limbajului poetic. „Cum ea pe coateși răzima...”; „răzima” În loc de „rezema” este mai expresiv, fonetic vorbind. Perspectiva mitică de la Începutul poemului nu putea fi realizată fără o ușoară nuanță de vechime, arhaică. Aceeași sugestie sonoră o dă și „Împle”, pentru că se dă consoanei „m” o perspectivă sonoră amplă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
studiul asupra poemului, dintr-o perspectivă muzicală, intitulând primele șapte strofe supuse analizei, „Uvertura”, primele acorduri ale unui poem simfonic. Se disting În poemul eminescian particularități fonetice menite să sporească valoarea expresivă ale limbajului poetic. „Cum ea pe coateși răzima...”; „răzima” În loc de „rezema” este mai expresiv, fonetic vorbind. Perspectiva mitică de la Începutul poemului nu putea fi realizată fără o ușoară nuanță de vechime, arhaică. Aceeași sugestie sonoră o dă și „Împle”, pentru că se dă consoanei „m” o perspectivă sonoră amplă. Mihai
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
determină stilul plăsmuirilor spirituale. Aspectul stilistic al plăsmuirilor poate foarte ușor să scape neștiut tocmai creatorilor”(Lucian Blaga: Geneza metaforei și sensul culturii, p. 123. ). Această afirmație a filosofului român nu e ceva izolat și aruncat la întâmplare, ci se razimă pe o amplă construcție metafizică a inconștientului. Chiar din citatul adus, se poate vedea că Lucian Blaga concepe sufletul ca fiind constituit din două etaje principale: unul, cel superior, care este emisfera luminoasă a conștiinței, e locuit de rațiunea cunoscătoare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pentru aceste studii, și generația viitoare s-ar abate, în parte măcar, pe calea unei munci intelectuale, cu care omul poate cîștiga bani și vază orișiunde, căci fiecare punct al țării are nevoie azi de oameni speciali, care să dea razim intelectual muncii materiale". Ridicarea intelectuală este prima cerință spre ridicarea economică, o cale sigură și sănătoasă. Cum mulți tineri sînt atrași prin fraze găunoase, prin schimbări de etichetă: Stînga, Dreapta, Centru, ultima cu precădere, publicistul încearcă să-i dumirească: "E
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
literelor. E. Lovinescu i-a făcut un portret memorabil, de un lirism neînfrânat, după prima vizită a tânărului literat: "Sul de fum ridicat pe coșul casei în zările înalte ale primăverii, plop singuratic cu foșnet perpetuu de frunze, cioban grigorescian răzimat în bâtă și profilat nesfârșit pe fundul cerului albastru - cu ce aș fi putut asemăna pe tânărul ce mi-a intrat în birou acum vreo zece ani - beduin fără burnuz și cămilă sau tânăr prinț indian, smead, iluminat, drept ca
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
înseamnă deschiderea noastră pentru a permite să se împlinească ceea ce El totdeauna ne propune, dar este oprit de îndărătnicia noastră.” Avem nevoie de încredere, de credință și de convingerea femeii cananeience. A ne ruga cu încredere înseamnă a ne răzima pe nemărginita iubire a lui Dumnezeu. înseamnă a avea certitudinea că Tatăl știe mai bine decât mărginita noastre minte ce ne este de folos și că El ne va da ceea ce este mai bun pentru viața noastră. Răspunsul poate fi
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
munci silnice, pornesc apoi șiragurile spre câmpurile de exerciții la instrucție. Comenzi lungi trec prin aer, plutesc de-acolo de pe costișe până pe deasupra taberii; și de multe ori cu un gol sufletesc adânc, amărât de curgerea ceasurilor fără rost, rămân răzimat în sabie, privind spre tabără, spre nenumăratele corturi așezate regulat, în care stau grămădiți, ca sardelele-n cutii, peste șapte mii de soldați. Podișul întreg e plin de pânzele acestea de culoarea pulberii. Dintre ele necontenit izvorăsc soldați, cai și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cas, musicalitatea poesiei englese este ilusorie, pentru că o poesie, oricât de ciselată, nu poate fi musicală când poetul usează de monosilabe nemusicale. Această frasă vă place? Este ea musicală sau nemusicală? Această chinezească este mai curând păsărească, căci nu se razimă pe nici o bază. În orice cas ași vrea să știu care sunt acele base? Nu înțeleg că ortografia noastră să intre în asemenea farsă? Pe ce ne basăm? ipotesă antreprisă prosă rosalb rosă, dosă, usanță e un adevărat amuzament și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
defunctului se pune «o bâtă cât el de lungă, ca să se sprijine în lunga lui călătorie». În alte regiuni ale Ardealului, răposatul este înzestrat cu «o măciucă nouă, cu care să se apere de dușmani și în care să se razime»”. Pericolele pe care trebuie să le înfrunte cel plecat spre altă lume pot fi depășite numai cu ajutorul acestui alter ego ce stilizează ființa umană pentru a o întări. Uneori, instrumentele deplasării sunt hiperbolice: „Să faci opinj dă hier cu urzoape
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și a rezemat-o de un copac. Și vine pădurarul și-l întrebă: Cine a tăiat copacul ista mă ? ".Gavril Veleșcă răspunde: "Eu ! ". Dă toporul încoace ! "zice pădurarul. Veleșcă zice: "Ți-l dau numai mută tu lemnul cela și-l razimă de cellalt copac ! ". Se necăjește pădurarul și nu poate nici de feli să-l mute. Și atunci Gavril Veleșcă zice către pădurar: "Măi bicisnicule ție să-ți dau eu toporul că nici nu-l poți muta, și eu îl duc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
capitală și tocmai fiindcă nu transpira nimic din conciliabulele lor, lumea se întreba îngrijită ce scop aveau acele întruniri. O atmosferă grea apăsa asupra spiritelor; aveam simțimântul intim că întreaga stare de lucruri clădită la 5 și 24 ianuarie se razimă pe un vulcan. Pe lângă nemulțămiții în contra lui Vodă Cuza care se agitau și nu se sfiau a spune pe față că doresc căderea lui, erau separatiștii care rădicau capul și căutau să ațâțe ura între moldoveni și munteni. În fine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
păcătoase, la care e împiedicat de privirea tatălui său. De aceea el cere partea sa de avere, se duce în țări străine, unde în plăceri și desfătări își cheltuiește averea, sănătatea și tinerețea. Priviți-l acum la umbra unui stejar, răzimat de bățul său cu care păzește o turmă de porci, îmbrăcat în niște zdrențe, rupt de foame și de oboseală. În această stare Dumnezeu îi vorbește la inimă. «Mă voi scula și mă voi duce la tatăl meu» - își zise
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]