488 matches
-
bine țintit, având în vedere că imaginile, uneori nostalgice ale copilăriei, fac parte dintr-un album integru, dedicat mamei, într-o enumerare filmică. Cineva îți lărgește cărarea. Prunii, nucii, amiaza, noaptea Te măsoară lung. Într-un târziu, stai pe un răzor, Ciuperci, greieri, vântul aspru, Menta, curelușa de pe brâul tatălui Adorm lângă cărare. (Cărarea) Un postmodernism rezumat ar fi aceste mici sclipiri poetice, menite încântării lirice ca însuși titlul ales, Eudemonia, pentru care traducerea ar însemna fericire: "Eudaimonia (Greek: εὐδαιμονία [eu
EUDEMONIA- ANA POP SÂRBU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379122_a_380451]
-
urcătoare așa că s-a ridicat singură în copaci, unde creștea ca niște adevărate liane. Aici strugurii se coceau la umbră, erau deosebit de aromați, cu boaba albă, foarte mare și cu un puf argintiu pe ea. Un consătean având pământul în răzor cu lotul nostru de viță de vie, cultivase în acel an porumb, iar printre rânduri a semănat în niște spații rotunde gaolean, o plantă ce se asemăna cu meiul pentru mături, dar avea miezul plin cu un suc dulce ca
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
Acasa > Strofe > Epigrama > GENȚIANA GROZA - GENȚIGRAME FĂRĂ SCAME Autor: Gențiana Groza Publicat în: Ediția nr. 2328 din 16 mai 2017 Toate Articolele Autorului VÂNĂTOAREA DE POKEMONI Peste munți și pe răzoare Pokemonii sunt în floare, Pe niciunul n-o să-l scap Mai rămân vreo zece-n cap... * DUPĂ UNTOLD-UL CLUJEAN După-atâția decibeli Care m-au lovit rebeli, Mi-aflai sufletul pereche ...Și transplant pentru-o ureche! * STEAUA ÎN CUPA
GENŢIGRAME FĂRĂ SCAME de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380392_a_381721]
-
nr. 1953 din 06 mai 2016 Toate Articolele Autorului GRĂDINA NOASTRĂ Grădina noastră are mese, Și bănci, și topogan, și huțe, Și maci, dar și cârciumărese, Și ghiocei, și părăluțe. Și-mi vin prietenii de joacă, De ne plimbăm printre răzoare, Iar când spre seară-acasă pleacă, Le dau în dar câte o floare. Băieții-mi mulțumesc mai rece, Cu floarea prinsă-n cheutoare, Dar fetele nu vor să plece Până nu-mi dau o sărutare. La primăvara viitoare, I-am spus
GRĂDINA NOASTRĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380493_a_381822]
-
în dar câte o floare. Băieții-mi mulțumesc mai rece, Cu floarea prinsă-n cheutoare, Dar fetele nu vor să plece Până nu-mi dau o sărutare. La primăvara viitoare, I-am spus bunicii, ca să știe, Vom mai săpa niște răzoare Să punem flori, așa, vreo...mie!... Referință Bibliografică: GRĂDINA NOASTRĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1953, Anul VI, 06 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
GRĂDINA NOASTRĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380493_a_381822]
-
ca să petreci; Pe lângă geții liberiSă viețuiești o vreme,Sperând, din suferință,Acasă să te cheme.... II. GENȚIANA GROZA - GENȚIGRAME FĂRĂ SCAME, de Gențiana Groza, publicat în Ediția nr. 2328 din 16 mai 2017. VÂNĂTOAREA DE POKEMONI Peste munți și pe răzoare Pokemonii sunt în floare, Pe niciunul n-o să-l scap Mai rămân vreo zece-n cap... DUPĂ UNTOLD-UL CLUJEAN După-atâția decibeli Care m-au lovit rebeli, Mi-aflai sufletul pereche ...Și transplant pentru-o ureche! * STEAUA ÎN CUPA
GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]
-
Hunedoara - d. 12 martie 1992) scriitor, publicist și scenarist român, care (cum expresiv și atât de adevărat-tragic afirmă fratele său, poetul Miron Țic, în prefața volumului) “face parte din generația desculță, care a moștenit cumințenia războiului, prosperitatea secetei și democratizarea răzoarelor” - a fost contemporan și foarte bun tovarăș de creație cu celebrii Fănuș Neagu, Ion Lăncrănjan, Ion Băieșu, Teodor Mazilu, Radu Cosașu, Petre Sălcudeanu etc. - care, la rândul lor, îi priveau, cu venerație, ca pe unice/i modele/idoli literare/i
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
se-nalță vâlvătăi, Ce se ostoiesc doar când palmele-ți mustind de rouă Se-mpletesc pe trupul meu, deodată amândouă. Și-ntre ele-am să-nfloresc cum natura reînvie Din zăpezile de ieri, azi albastră simfonie Pe câmpii și prin răzoare, lan de-nmiresmate flori, Sau prin gândurile-n care ne-ntâlnim adeseori, Să te simt, dulce-adiere,...să te-aud cum îmi șoptești... Vânt călduț ce mă-nfioară: Doamne, ce frumoasă ești: Ca un dor ce-mi stăpânește toate visele de ieri
IERI ȘI AZI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381150_a_382479]
-
la cineva, în Cozmești, sat ieșean, o carpetă de perete bizară, reprezentând niște lei cu guri năprasnice, căscate fioros sub niște brazi, într-un peisaj european, foarte relaxant ca priveliște. Incredibilă situare a felinelor în spațiul carpatic, pesemne, cu un răzor umbros sub coniferele munților noștri. Nici Dumnezeu dacă ar reface lumea nu ar avea de ce să alăture Africa spațiului temperat continental. Eu cred că întocmai astfel se nimeresc asocierele de texte ale mele cu texte ale nu știu căruia...! N-
DEZAMĂGIRI RICOŞATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373567_a_374896]
-
zi și noapte, cărând apă de la fântâna cu ciutură din vale de la Coșerii. -Știi ce, zice Ioniță, Frida, deși s-a făcut frumoasă, nu mă mai interesează! Noaptea pe lângă cimitir îmi era tare urât și locul cu pricina era așezat răzor cu morții. Luna strălucea ca fața unei fecioare și arunca razele ei galbene pe pământ. O javră de câine lătra în sat și fântâna încă mai scârțâia din cauza, probabil, a unei femei rătăcite. Mirosea a fum de paie în aerul
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
nr. 2069 din 30 august 2016 Toate Articolele Autorului autor: Lili Negulescu Coboară noaptea, cerul scânteiază De stele vesele și lucitoare... Suspină dulce o privighetoare Iar vocea omenească încetează. În voie roua cerului se-așează, Și flori, si iarba din răzoare, Talazu-n mari, făptura muritoare Adorm și dorm...nimic nu mai veghează. În pietul meu n-a adormit iubirea, Ce, se strecoară -n inimă cu stăriunta , Iar când apare-ndrăgostirea, E, tintă crudă doar a mea ființă, Și-mi toarnă -n suflet
CÂND NOAPTEA COBOARĂ de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375541_a_376870]
-
În praf se scaldă-un guguștiuc. Abia ating cu-al meu picior Cărarea verde spre grădină, Printre gherghine și bujori Se vede-un chip drag în lumină... Bunica cu năframă neagră, Cu părul nins și fața blândă, Stă aplecată pe răzorul, Ce n-a lăsat-o-n veci flămândă... Se bucură de-a mea venire, Îi joacă lacrima-n priviri, Și tremurând mi- atinge chipul Cu degetele ei subțiri... Mă ia de mână și mă duce Să îmi arate bătătura... E
ACASĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371835_a_373164]
-
timpul războiului de la trupele rusești cartiruite în plevar. Le aruncă un braț de iarbă cosită în grabă de pe marginea drumului, să aibă ce ronțăi până termină el treaba cu legatul și seceratul restului de lan. Începu să smulgă cicoare de pe răzor, pentru legarea snopilor. Lua câte două-trei tulpini de cicoare și le împletea înnodându-le rădăcină la rădăcină, prindea în brațe grâul secerat de peste zi, apăsa cu genunchiul peste grămăjoara de grâu și strângea snopul cu legătoarea din cicoare, lăsându-l
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
spărgeau liniștea nopții prin zborul ciocârliilor ascunse printre brazdele de grâu, unde le-au prins somnul. Când Victor sa aplecat să ia un nou braț de grâu, un iepure a sărit din maldărul de grâu și a zbughit-o pe răzor, speriindu-l de moarte. Victor se grăbește, iar în urmă încep să se vadă snopii lăsați în dezordine. A avut spor acum pe răcoare, însă dacă nu reușește să termine toate brazdele de legat până se ridică soarele, ar trebui
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
urcătoare așa că s-a ridicat singură în copaci unde creștea ca niște adevărate liane. Aici strugurii se coceau la umbră, erau deosebit de aromați, cu boaba albă, foarte mare și cu un puf argintiu pe ea. Un consătean având pământul în răzor cu lotul nostru de viță de vie, cultivase în acel an porumb, iar printre rânduri a semănat în niște spații rotunde gaolean, o plantă ce se asemăna cu meiul pentru mături, dar avea miezul plin cu un suc dulce ca
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
Acasă > Versuri > Ipostaze > CĂȚELUȘUL DE LA ȚARĂ Autor: Sofia Raduinea Publicat în: Ediția nr. 1202 din 16 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Cățelușul de la țară, Într-o zi de primăvară, A dat buzna în grădină. Răzoarele de sulfina Le-a distrus pe loc, pe toate, Și-apoi a plâns până-n noapte ; Dar s-a tot gândit el seară, Cum să-și îndrepte greșeală. Dimineață de cu zori, Intră în stratul cu flori Îmbrăcat în salopeta, Pedalând
CATELUSUL DE LA TARA de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347840_a_349169]
-
necesară lumii de azi!, poate și cronicarului ad-hoc!> și lozincă ARS VIVAT! O asociație cu acest nume este în Ulmeni, Maramureș) se pricepe la durerile secolului și de aceea scrie descântece, precum: Soare, soare, sfinte soare,/ Fii iar aur pe răzoare./ Fii iar bun și generos/ Și nu arde pân’ la os./ Dă-ne raze aurii/ Pavăză pentru copii./ Dă-ne holde pe ogor,/ Dă-ne pâine în cuptor! Elisabeta Iosifdescrie pictural imagini adolescentine și oglinzi de grații feminine: “Caligrafiez iubirea
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
Să-nșire, să deșire. Ghirlande, oglindă Din cer până-n tindă, Ce-i nemurirea, vise? Cadență, paraclise, Metalic bate gongul, Departe e Mekongul, Luceafăr fără rază, Decază. În palmă-mi crește floarea Atotbiruitoarea. Nu pot, prea tremur tare, Îmi spune Diavolu-n răzoare, Îi spun - hai scoală, vino, vino, In vino veritas, Corino. La miazănoapte apele se-adună, O rândunea din cea străbună, Din unde, jungle, de departe Vine cu florile deșarte, Olegantino, Mamelino, Doi cavaleri , tu, spadasino. La hanul lui Puipui aleargă
TREMOLO de BORIS MEHR în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347914_a_349243]
-
de tămâie Ce fruntea mi-o dezmiardă, mă mângâie! 41 Iată! Am ajuns, mirabilă Grădină În tine voi planta tot ce se îmbină Cu strălucirea ta, minune, zână În mijloc voi face să țâșnească o fântână. 42 Ți-e trupul răzor reavăn, proaspăt afânat Și gata să primească cu sete, neîntârziat Sămânța dragostei în fragedă lumină Mereu aflată-n pregătire de înmulțire lină. Terra: 43 -Sunt gata pregătită de înflorire Și glasul păsărilor îți dă știre Parcă au înebunit de-atât
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
culoarea.Tulpinile de castraveți ridicate pe crengi radiculate își srijina primii castraveți pe vrejul încărcat cu flori galbene.Ardeiul, în razoare dreptunghiulare, încărcat de flori albe, scoate la iveală, printre frunzele de un verde crud, ghiulele încă verzi. Pe manunile răzoarelor, micșunelele își împrăștie parfumul fără rezerve.Gura-leului s-a retras să-și desăvârșească siesta. În curte , casa cu trei camere, sala și balcon este în fierbere. Ana are dureri, dureri de nastere.Au venit în mare grabă s-o ajute
GAZELA SI JUNGLA de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347390_a_348719]
-
Prea satul de occident, A plecat în lumea mare Să cunoască... Un poet! Merge peste garduri multe Nu cunoaște vreun decret Ce nu l-ar lasă pe dânsul, Să colinde spre concret. A ajuns, din întâmplare. A ajuns la un răzor, Unde câinii stau să fugă Fugăriți de regizor. Vameșul, cățelul mare, Care stă cu laba-ntinsa Îl poftește ca să intre, Și-i explică: -Pe aici cresc prin rigole Bunaciuni cu unt și rata Apele sunt cu migdale, Cine intra aici
ACTA EST FABULA de PETRU JIPA în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348979_a_350308]
-
agitate:-Vine sfârșitul lumii...-Un monstru e sub pământ.. -E cutremur... țipau florile ... DOUĂ BOABEDouă boabe, două perleStrivite de pleoapa greaStau să curgă râureleDin ochii de peruzea.Două lacrimi sărățeleSe preling, pălind bujorul...S-a împuns în degețeleîntr-un spin... plivind răzorul!Două boabe, stropi de rouăVin la vale-ncetișorPe sub genele-amândouăPicurând pe obrăjor...Zău, că inima îmi rupeCând mă-ntreabă suspinând:-Unde-i mama, ca să sufle?-Vine... vine în curând!Două boabe cristalineDin ochii îngândurațiLasă dare, urme finePe obrajii-mbujorați...... LA CUCI*-în
CORNELIA NEAGA [Corola-blog/BlogPost/375843_a_377172]
-
de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017. Doi vecini se dușmăneau, Zi de zi se tot certau, De cu zori și până-n seară, Viața și-o făceau amară. Motivul de supărare Era nucu-acela mare: În răzor a răsărit Și, în jur, tot a umbrit. Unul din vecini gândea Nucu-n cale să nu-i stea, Căci voia să-i fie soare, Raze calde pe ogoare. Celălalt, mai luminat, Pomul nu-l dorea tăiat, Fiindcă în el se-
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
gândea Nucu-n cale să nu-i stea, Căci voia să-i fie soare, Raze calde pe ogoare. Celălalt, mai luminat, Pomul nu-l dorea tăiat, Fiindcă în el se-opreau Multe păsări, ce cântau. Dimineața, pe răcoare, Când mergea înspre răzoare, Triluri vesele și multe - Îi plăcea să le asculte. Dar cel care-l dușmănea, ... Citește mai mult Doi vecini se dușmăneau,Zi de zi se tot certau,De cu zori și până-n seară,Viața și-o făceau amară.Motivul de
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
Îi plăcea să le asculte. Dar cel care-l dușmănea, ... Citește mai mult Doi vecini se dușmăneau,Zi de zi se tot certau,De cu zori și până-n seară,Viața și-o făceau amară.Motivul de supărareEra nucu-acela mare: În răzor a răsăritși, în jur, tot a umbrit.Unul din vecini gândeaNucu-n cale să nu-i stea,Căci voia să-i fie soare,Raze calde pe ogoare.Celălalt, mai luminat,Pomul nu-l dorea tăiat,Fiindcă în el se-opreauMulte
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]