554 matches
-
după cum scrie Dionisie, în De div. nom., VII, 2. Dimpotrivă, oamenii ajung să cunoască adevărul inteligibil pășind de la unul la altul, așa cum se spune în același loc, și de aceea li se spune ființe raționale. Este deci evident că a raționa se raportează la a înțelege, precum a se mișca se raportează la repaos sau a obține la a avea: dintre care primul termen este ceva perfect, iar celălalt imperfect. Toma d’Aquino precede gândirea modernă a moralității prin morala pe
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de la individ și terminând cu societatea în ansamblul său. Înțelegerea restrictivă a învățării, fiind legată primordial de instituțiile formale de educație, este cât se poate de des întâlnită, împreună cu o altă prejudecată, conform căreia dimensiunea cognitivă și capacitatea de a raționa sunt considerate singurele esențiale și responsabile pentru procesele de învățare. Dimensiunea socială și cea emoțională a omului sunt neglijate într-o astfel de viziune. Figura 4. Integrarea dimensiunilor cognitivă, socială și emoțională în procesul de învățare Învățarea este integrată în
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
forțele. Se apropie, dar se opri brusc. Ce naiba făcea? Sunt la televizor, prostule, nu sunt reali. Își Întoarse privirea sticloasă din nou spre ecran, iar o clipă mai târziu, logica lui iar se-ntoarse cu susu-n jos, făcându-l să raționeze ca-n lumea viselor. Este un reality-show, asta Înseamnă că e real. Oamenii sunt reali, bărcile sunt reale, găurile sunt reale. Singurul lucru care separă realitatea lor de a mea este o bucată de sticlă. Dacă aș putea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
multe baliste, iar ei nu sunt în stare să construiască turnuri, altminteri, cred că ne-ar fi biruit deja. — Și rezervele de hrană? Rutilius scutură din cap dezamăgit și coborî vocea, ca să nu fie auzit de-ai săi: — Le-am raționat, dar am ajuns deja să facem foamea. Dacă Etius nu vine mai repede... — Cum de nu văd soldați? N-ar trebui să fie un corp de pază al alanilor? — Sunt pe laturile cele mai expuse ale zidurilor. Și, pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vei să zici? — Ei, n-am spus asta, dar... după mine, ar fi mai bine pentru voi să nu-l dezamăgiți. Și, pe urmă, e prea multă dezordine aici. Trebuie să pui santinele, să-ți pui în ordine unitățile, să raționezi proviziile, să pui să sape latrine, să pui oamenii să lucreze ca să-i împiedici să se îmbete și să-și piardă capacitatea de luptă. Scoțând în afară buza de jos, Ambarrus dădu din cap. — Da, admise apoi, aici ai dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ca ăsta doar o dată. Când Îl lovești, trebuie să-l lovești bine. Altfel, te omoară. Știi bine. Amândoi am luptat În război. Tu ai fost partizan. Ai avut o armă. Așa că nu știi? Hohotele de râs, logica sa, râzând și raționând În fața absurdităților lui Sammler, Îl făcură să repete până Începu să se bâlbâie. Dacă te bagi - te bagi. Nu? Dacă nu - nu. Da? Nu? Răspundeți. Raționamentul lui fu cel care Îl descurajă complet pe Sammler. „Unde e Feffer?“, Întrebă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că-i miroase rău gura, dar m-am dat Îndărăt fără să vreau. El Însă se aplecă mult Înainte și privi atent În mașină. — Ai dreptate... judecata... A zis că mai există un fel... cînd nu mai ești capabil să raționezi. Sfîrșești prin a te cretiniza sau te sonezi. În cazul primului tip de amnezie, devii cu totul altul și, aparent, poți trăi Într-o lume diferită, numai a ta, și În două-trei luni Îți revine memoria. Grav e atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu hotărâre de mâna copilului. — Din cauza impulsivității a ajuns la Ludi, zise Proculus. S-a lăsat orbit de furie... Dacă vrei să-ți atingi obiectivele, trebuie să nu fii orb. Trebuie să vezi limpede unde vrei să ajungi și să raționezi în consecință. Îmi pare rău, dar Valerius plătește pentru greșeala lui, ca mulți alții. — Dar Valerius va muri, știi și tu. Te rog, părăsește locul ăsta liniștit unde îi antrenezi pe cei care vin din Illiria și din toată Italia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mult. Ce se petrecea în capul ei? se trezea uneori întrebându-se. Oare gândea ca o ființă umană? Vedea pe fața ei expresii neliniștite, fericite, pline de seninătate într-adevăr, dar oare se gândea la ce simțea, oare analiza și raționa? — Am dat din mîncare unui pui înainte, ca să mă asigur că nu e otrăvitoare, îl liniști ea. Unul după altul, puii fuseseră numiți degustătorii oficiali ai lui Sampath. Când unul cădea lat și murea, din cauze naturale sau datorită mâncării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și că voia să-i separe pe cei doi pentru totdeauna. Băiatul păruse șocat, năuc, bâlbâise detalii despre fața însângerată a Celestei, dar încheiase conversația spunându-i „tată” și „te iubesc”. Iar acea mică injecție de speranță îl făcu să raționeze ca un polițist. Îl sună pe Ellis Loew, îi spuse ce se întâmplase, îi zise că vor urma lupte între avocați pentru custodie și îl întrebă cum să facă să nu-i permită Celestei să îl reclame la poliție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se consulte cu doctorul Layman în legătură cu ora aproximativă a decesului. Alibiuri perfecte de grup, fără suspiciunea de trădare, deci Loftis nu putea fi EL decât dacă întreaga conducere AUFT se afla în spatele omorurilor - ceea ce era ridicol. Danny încetă să mai raționeze, puse registrul la loc și își vârî mâinile agitate în buzunarele calde ale hainei de piele. Era prea mult nimic la vedere, pentru că nu era nimic de ascuns, pentru că nici unul dintre liderii sindicali nu știa că el e polițist, Loftis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să invente o astfel de distracție? Era destul să o vezi, ca să îndepărtezi presupunerea. Cu chipul înfrigurat, cu exaltarea ei gravă, urmărindu-și pătimaș preocuparea într-un fel care nu îngăduia nici un surâs către acel spectacol comedios. De căutai să raționezi te înnămoleai în absurdități, dacă însă porneai de la absurditate ca de la o premisă logică, puteai conchide ceva destul de consecvent. Egoismul, capriciul și fervoarea ei pentru serviciile Elizei erau o explicație, dar neîndestulătoare. Mai lesne, aversiunea ei neîndoioasă, haină, către Doru
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
disconfortul lui crește. Când își ridică din nou privirea, îmi dau seama că suntem amândoi descendenți ai celor mai puternici stegari manciurieni. Suntem capabili să supraviețuim atât luptelor exterioare, cât și celor interioare. Și asta datorită capacității noastre de a raționa, datorită capacității de trăi în frustrare pentru a ne păstra virtutea. Purtăm măști zâmbitoare în timp ce murim pe dinăuntru. Mă simt condamnată în clipa în care îmi dau seama că talentul meu este nu de a conduce, ci de a simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nimeni, nici chiar forfetarul Jugan care avea menirea s-o facă. Dumnealui era prea filosof ca să-și irosească timpul cu o îndeletnicire avînd rezultate atât de vremelnice. Curînd vor începe ploile iar copiii vor căra din nou noroaiele în clase. Raționînd cu justețe, forfetarul o trimitea pe fie-sa cea mică să descuie școala ca să măture dimineața în cancelarie. După un sfert de ceas, atât cît îi trebuia ca să-și bea țigara, dînsul făcea inspecție. Rezemat de parmalîcul podețului, emitea apoi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
chestie pe care mi-o imaginam. După o tură bună de cocaină deveneam mereu paranoică. Când mi-am amintit asta, m-am simțit ușurată. Nu avea de ce să-mi fie frică. Apoi șoferul a început să-mi vorbească și, cu toate că raționând logic, știam că nu avea de ce să-mi fie frică, teama m-a cuprins din nou. —Ai fost la o petrecere? m-a întrebat el fixându-mă cu privirea prin oglinda retrovizoare. —Am stat în apartamentul prietenei mele, am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a insistat Marie-Therese. Eu am lucrat la Mather-Hollinger și poveștile pe care le auzi despre ceea ce se întâmplă la etajul doisprezece sunt incredibile. E ceva teribil de în neregulă cu femeia aia. Aproape că nu e om. Mituri urbane, am raționat eu, încercând, cu disperare, să nu mă sperii. — Vă mulțumesc tuturor! am spus cu falsă veselie în voce. Dar sunt hotărâtă. Nimeni nu s-a mișcat din loc. Toți se holbau la mine, iar pe chipuri li se citea îngrijorarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
rațional. Atunci poate unul irațional? — Nici una, nici alta întru totul. Doar un om. — Iar un om nu este nici una, nici alta? — Dr. Pittman, aici suntem pe domeniul dumitale, nu pe al meu, dar, după părerea mea, omul este capabil să raționeze, dar nu și să acționeze între niște limite absolut raționale. Omul este un animal, un animal evoluat, deși, când stai să te gândești, toate animalele sunt evoluate, dacă e să-l credem pe Darwin. Hai să spunem doar atât: că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mult. Ce se petrecea în capul ei? se trezea uneori întrebându-se. Oare gândea ca o ființă umană? Vedea pe fața ei expresii neliniștite, fericite, pline de seninătate într-adevăr, dar oare se gândea la ce simțea, oare analiza și raționa? — Am dat din mîncare unui pui înainte, ca să mă asigur că nu e otrăvitoare, îl liniști ea. Unul după altul, puii fuseseră numiți degustătorii oficiali ai lui Sampath. Când unul cădea lat și murea, din cauze naturale sau datorită mâncării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pragul În care dumneata bănuiești că ceva nu stă În picioare, dar trebuie ceva muncă să demonstrăm ce și pentru ce. Stupidul e din cale-afară de insidios. Imbecilul Îl recunoști de Îndată (ca să nu mai vorbim de cretin), În timp ce stupidul raționează aproape ca și tine, cu o abatere infinitezimală. E un maestru În paralogisme. Nu există salvare pentru redactorul de editură, trebuie să-și piardă veșnic timpul cu el. Se publică multe cărți de stupizi fiindcă la prima ochire ne conving
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
adevărat”. La Milano, Amparo Îmi păruse demnă de dorit prin faptul că nu se lăsa amăgită. Acolo Însă, reacționând ai fermenții pământului ei, devenea ceva mult mai greu de prins, lucid vizionară și capabilă de niște modalități subterane de a raționa. O simțeam frământată de patimi străvechi, atentă să și le țină În frâu, patetică În ascetismul ei care-i poruncea să le refuze vraja. Mi-am dat seama de splendidele-i contradicții văzând-o cum discuta cu colegii ei. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fi sunat și acum agogõ-ul. Vezi, Îmi ziceam eu, ca să te sustragi puterii necunoscutului, ca să-ți demonstrezi ție Însuți că nu crezi În el, Îi accepți vrăjile. Ca un ateu Înveterat, care noaptea l-ar vedea pe diavol și ar raționa În chip ateist astfel: el, desigur, nu există, iar ce văd e o iluzie a simțurilor mele agitate, poate depinde de digestie, dar el nu știe asta și crede În teologia lui răsturnată. Ce anume i-ar provoca frica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
spui că trebuie să citești prea mulți nebuni și consideri asta o pierdere de timp. Eu nu, pentru mine textele nebunilor dumneavoastră - zic ai dumneavoastră, care sunteți oameni normali - sunt texte importante. Mie poate că un nebun Îmi explică cum raționează cel care pune bomba În tren. Sau dumitale ți-e frică să nu devii un turnător al poliției?” „Nu, pe cuvânt de onoare. În fond, a căuta idei Într-un fișier e meseria mea. Dacă-mi pică-n mână vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu uita. Și să nu-mi spui că apa nu-i un metal. Imaginație, ce naiba!” „Iertați-mă”, zise Belbo către Agliè, „dar argumentul dumneavoastră e unul post hoc ergo ante hoc. Ceea ce vine după cauzează ceea ce vine Înainte”. „Nu trebuie raționat după niște secvențe lineare. Apa din aceste fântâni n-o face. Natura n-o face, natura ignoră timpul. Timpul e o invenție a Occidentului”. Tot urcând, Întâlneam și alți invitați. Uitându-se atent la unii dintre ei, Belbo Îi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sau pe DVD? Nu e mare filozofie! Soarta omenirii întregi se pare că stă, mai degrabă, nu în mâinile ălora mai buni și mai curați, ci în mâinile prăpădiților. Pardon, reformulez: în mâinile perfectibililor. Orientează-te, screme-ți intelectul și raționează și tu, măcar odată, cu creieru' ăla al tău, de căcat! Merg cu zece lei! mizează Avocatul. Tu? Mă bag! sare Poetul. Plusez, cu zece! Ia aminte, de la mine, Boss: În absența lui Dumnezeu, existența e o glumă proastă! Fiecare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sunt în cârdășie cu ucigașii! Poate fac parte, toți, dintr-o sectă periculoasă! Poate s-au dedat la drăcării! Dacă nu, de unde să cunoască dumnealor atâtea amănunte și detalii, pe care noi abia ce le-am aflat, adineauri, prin dispecerat? raționează detectivistic Mânecuță. Altceva mai ai de declarat, bre? i se adresează nea Sandu Kojak, Fratelui. Păi, să termin. De Antichrist, bastardu' lu' Coco, scăpaserăm noi cum scăpaserăm, chit că-l pierduserăm pe Sile, dar mai aveam încă mult de tras
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]