1,305 matches
-
și, în consecință, dacă poate fi acceptat fără a pierde din propria lui integritate. Raționalismul critic, fiind un mod de examinare al problemelor și nu o teorie, nu este falsificabil, el poate fi însă supus criticilor. Hans Albert a dezvoltat raționalismul critic în domeniul științelor sociale și umanistice în opera sa principală, "Traktat über kritische Vernunft" ("Tratat asupra rațiunii critice", 1968). David Miller reunește pozițiile lui Bartley și Albert, dezvoltându-le mai departe. Joseph Agassi s-a ocupat mai ales cu
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
pozițiile lui Bartley și Albert, dezvoltându-le mai departe. Joseph Agassi s-a ocupat mai ales cu problemele de bază ale raționalității, în timp ce Gerhard Vollmer încearcă să reunească reționalismul critic cu naturalismul. Imre Lakatos propune o formă diversă, conservativă a raționalismului critic, care țintește în special miezul unui program de cercetare. Variante cu elemente ale strategiei clasice de justificare se găsesc în lucrările lui John W. Watkins și Alan Musgrave. Adolf Grünbaum și Wesley C. Salmon dezvoltă teme divergente cu acceptarea
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
principiul failibilității) sunt Wolfagang Kuhlmann și Karl-Otto Apel, de pe poziția tezelor "rațiunii ultime" (în limba germană: "Letztbegründung"), care propun ca rațiune ultimă pe calea investigării adevărului posibilitatea comunicării prin limbaj, un patrimoniu care precede orice discuție speculativă. Jürgen Habermas reproșează raționalismului critic faptul de a nu fi suficient de autoreflexiv, ceea ce îl apropie de pozițiile pozitiviste. Joachim Hoffmann apără metodologia inducției și istoricismul și respinge teza unei societăți deschise durabile.
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
Socrate (Platon, Alcibiade, 138e). În secolul IV î.Hr., Platon, filosof de la care ne-au rămas importante lucrări (dialogurile Phaidon, Republica, Legile etc.), pornind de la metoda lui Socrate - al cărui elev a fost - a creat dialectica și a făcut sinteza între raționalism și spiritualismul lui Pitagora. În sistemul său Ideile erau o realitate absolută și imuabilă, inaccesibilă cunoașterii raționale. Opera politică ne înfățișează, la maturitatea târzie, un Platon dezamăgit de tentativele de înfăptuire a „statului ideal” (condus de filosofi), dar capabil să
Filozofia greacă clasică () [Corola-website/Science/319414_a_320743]
-
conferă istoriei statutul de știință exactă. După Taine orice fapt istoric ar depinde de trei condiții: mediul (geografia, clima), rasa (starea fizică a omului și locul său în evoluția biologică) și momentul (gradul de avansare intelectuală a omului). Pozitivismul și raționalismul lui Taine se potriveau cu spiritul de ordine al lui Anghel Demetriescu și i-au dat un principiu de ordonare simetrică și ierarhică a lumii pe care l-a aplicat și în scrierile sale despre artă și literatură. Deși în
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
țăranilor, de pildă în "Nunta țărănească" a lui Johann Liss (Szépmüvészeti Múzeum, Budapesta). Acest motiv e preluat și de Velázquez (imaginea din stânga). Educația lui Dionis de către nimfe și legătura lui amoroasă cu Ariadne devin teme ale protoclasicismului francez din epoca raționalismului, de exemplu la Nicholas Poussin, în "Mercur îl încredințează pe Bacchus nimfelor", ca. 1625-27, Musée du Louvre, dar și în diverse reprezentări ale Bacchanalelor cu accentul pus pe exercitarea cultică a dansului și a muzicii. Arta rococoului nu a mai
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
mai mare parte scrisă în versuri. Nefiind nici pe departe o simplă recapitulare a ideilor Cercului, opera lui Woolf poate fi înțeleasă ca purtînd un dialog cu Bloomsbury, în special tendința ei (informată de G.E. Moore, printre altele) către un raționalism doctrinar. Operele ei au fost traduse în mai mult de 50 de limbi, de scriitori de talia lui Jorge Luis Borges și Marguerite Yourcenar. În ultimul timp, studiile referitoare la Virginia Woolf s-au concentrat asupra temelor feministe și lesbiene
Virginia Woolf () [Corola-website/Science/297969_a_299298]
-
59:24) se identifica cu "prima causa" a creației "ex nihilo", în timp ce cauza secundă detrmină forma materiei, așa cum este închipuită de "Al-Bări’" (Plămăditorul), "Al-Mușawwir" (Plăsmuitorul). Ibn Țufayl (m.1185), abordând la rândul său o cale de mijloc între sufism și raționalismul elenizant, face referire în opera sa filosofică la „Ființa necesară ființării”, „Autorul formei” : Știa că, neapărat, tot ce e produs trebuie să aibă și un producător. Astfel se desenă în sufletul său convingerea că există un autor al formei, fă
Cosmologia islamică () [Corola-website/Science/336301_a_337630]
-
și prestigioasa, lăsându-ne moștenire zeci de cărți - poezii și poeme, proza și publicistica. "Poet de vocație epica, creator de situatii poetice, cu un simț al categorialului și al construcției, în care se infiltrează și un schematism sociologizat sau un raționalism glacial" (Mihai Cimpoi). În 1973 participa la Congresul Internațional al Forțelor Păcii de la Moscova și este deținătorul Premiului de Stat în domeniul literaturii. În 1984 este în repetate rânduri ales deputat al Sovietului Suprem din RSSM și URSS, după care
Pavel Boțu () [Corola-website/Science/314365_a_315694]
-
ridiculizată de Voltaire în romanul său ""Candide"" (1759), în care Leibniz este prefigurat de personajul ""Doctor Pangloss"". Leibniz este unul din precursorii dialecticii germane, el a susținut ideea continuității și evoluției naturii. În teoria cunoașterii, Leibniz se situează pe pozițiile raționalismului, pe care încearcă să-l îmbine cu elemente de empirism. Împărțind adevărurile în "raționale" și "faptice", el consideră că primele, având un caracter necesar și universal, nu pot proveni din experiență; principiile lor se află în intelect în stare embrionară
Gottfried Wilhelm von Leibniz () [Corola-website/Science/298292_a_299621]
-
în prealabil (înainte de rezultatul obținut în urma experimentului) condițiile în care are loc cercetarea, prin urmare și cele necesare unei dovezi reușite. Vezi: Empiriocriticism Vezi: Neopozitivism (Rudolf Carnap, Cercul vienez) Probabil poziția cea mai populară în rândul savanților este cea a raționalismului critic. Ca mod de a distinge știința de pseudoștiință (de ex. astronomie de astrologie), falsificaționismul a fost discutat formal pentru prima dată de Karl Popper în 1919-1920 și reformulat de către el în 1960. A fost dezvoltat ulterior de Imre Lakatos
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
George Santayana este socotit drept cel mai influent reprezentant american al realismului critic. În Europa, reprezentanți ai realismului critic sunt Nicolai Hartmann și Hans Driesch (Germania), Bertrand Russell și Roy Bhaskar (Marea Britanie). Elemente ale realismului critic se întâlnesc și în raționalismul critic al lui Karl Popper și Hans Albert. Raționalismul critic consideră că sarcina rațiunei nu este dovedirea sau infirmarea adevărului unei afirmații, ci, prin examenul sever cu ajutorul criticii, care nu țintește evidențierea lipsei de fundament al afirmației, pune sub semnul
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
american al realismului critic. În Europa, reprezentanți ai realismului critic sunt Nicolai Hartmann și Hans Driesch (Germania), Bertrand Russell și Roy Bhaskar (Marea Britanie). Elemente ale realismului critic se întâlnesc și în raționalismul critic al lui Karl Popper și Hans Albert. Raționalismul critic consideră că sarcina rațiunei nu este dovedirea sau infirmarea adevărului unei afirmații, ci, prin examenul sever cu ajutorul criticii, care nu țintește evidențierea lipsei de fundament al afirmației, pune sub semnul întrebării însăși afirmația. Realismul ipotetic este o variantă a
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
von Helmholz; în filozofia contemporană un repretentant al realismului ipotetic este Gerhard Vollmer. Vollmer a elaborat în șapte postulate o expunere amănunțită a bazelor realismului ipotetic, în care încearcă să stabilească o legătură între concepția sa naturalistă asupra lumii și raționalismul critic: Vollmer accentuează că aceste postulate corespund unor convingeri, care nu sunt demonstrabile, sunt însă concordante și permit concluzii care nu se contrazic între ele. Ele trebuie acceptate doar ca ipoteze. Realismul pragmatic (pragmaticism) a fost dezvoltat de Charles S.
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
gânduri, „aflate fie în spiritul lui Dumnezeu, fie în spiritele agenților conștienți pe care el i-a creat” și nu există lume materială. În același timp, Kant dorea să combine elementele a două școli de gândire dominante în secolul XVIII: Raționalismul (conform căruia cunoașterea era înnăscută, își afla originea a priori în rațiune) și Empirismul (conform căruia cunoașterea putea fi obținută doar prin simțuri, a posteriori). Idealismul transcendental kantian afirma că știm mai mult decât niște simplele idei într-o minte
Kantianism () [Corola-website/Science/332736_a_334065]
-
de Stat ale Republicii Turcia]]. Această companie de stat a reușit într-o perioadă foarte scurtă să dezvolte o rețea întinsă de căi ferate . Reformele au fost ghidate de progresul științific și educațional, fiind bazate pe principiile [[pozitivism]]ului și [[raționalism]]ului [[Iluminism|Iluminist]] Membrii [[Partidul Republican al Poporului (Turcia)|Partidului Republican al Poporului]], cei mai mulți absolvenți ai „școlilor moderne” înființate în epoca [[Tanzimat]]ului, au aplicat reforme inspirate de modelele occidentale în toate sectoarele guvernării Au existat persoane în epocă care
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
Graal, cât și în «Parzival», versiunea germană a lui von Eschenbach. Deși modurile lor de exprimare erau diferite, poeții germani și cei francezi acționau la lucrarea comună a «creștinizării» propriului popor. Însă bazele fundamentale ale acestei acțiuni aflându-se în afara raționalismului, acești poeți nu au putut păstra lucid și viu în ei spiritul, care le‑ar fi permis să scrie niște opere animate de minunatul "spirit al copilăriei", despre care se spune că "Regatul Cerurilor îi aparține.” Povestirile despre Graal nu
Graal () [Corola-website/Science/297944_a_299273]
-
trei Crișuri”, V, nr. 8, august 1924, p. 123. DRAGOMIR 1904: Valeria Dragomir, "Ștefan Petică (Epiloguri)", în „Românul”, XLVIII, nr. 38, st. n. 7 noiembrie 1904, st. v. 25 octombrie 1904, p. 271. DRAGOMIRESCU 1925: Mihail Dragomirescu, "De la misticism la raționalism", Tipografiile române unite, București, 1925, p. 393. DRĂGAN 1929: Gabriel Drăgan, "Note biografice", în „Universul literar”, XLV, nr. 33, 11 august 1929, p. 515 DRĂGAN 1929: Gabriel Drăgan, "Un prinț al poeziei: Ștefan Petică - Douăzeci și cinci de ani de la moartea lui
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
cel al slavofililor, proslăveau cu entuziasm slavii, cultura și tradițiile lor și nu-și ascundeau dezaprobarea pentru opiniile occidentaliștilor și pentru cultura și obiceiurile vesticilor. Slavofilii considerau filozofia slaviilor ca sursă de plenitudine în Rusia și priveau cu neîncredere la raționalismul și materialismul vestic. Unii dintre ei considerau că obștea sătească rusă oferea o alternativă atractivă la capitalismul ioccidental, tradiție țărănească care ar fi putut transforma Rusia într-un potențial salvator social și moral. Slavofili pot fi considerați că au reprezentat
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
și a folosit pe larg noile surse aristotelice venite din est și din Spania maură. Marii reprezentanți ai gândirii dominicane din acea perioadă au fost Albertus Magnus și (în special) Toma de Aquino, care a făcut o sinteză abilă între raționalismul grec și doctrina creștină, ce a ajuns să definească, în cele din urmă, filosofia catolică. Aquino a pus mai mult accent pe rațiune și argumentare și a fost unul dintre primii care au folosit noua traducere a lucrării epistemologice și
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
cerneală indiană, fără urmă de efort; și, privită îndeaproape, se putea simți mireasma pământului. Acea ridiche servea drept rădăcină pentru o singură frunză și părea să plesnească de viață. Natura ei sălbatică dădea senzația că și-ar fi râs de raționalismul lui Mitsuhide, cu o miraculoasă nepăsare și lipsă de preocupare. Continuă să deruleze sululul, dar altceva nu mai conținea. Cea mai mare parte a lui consta numai din hârtie albă. — Se pare că i-a luat toată noaptea ca să deseneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pe care Duhem o realizează între enunțurile din fizică, prescripțiile logicii și temeiurile care țin de bunul simț46. În măsura în care Duhem a realizat o distincție clară între enunțurile logico-matematice și aserțiunile contingente despre natură, concepția lui filosofică a păstrat "vestigii" ale raționalismului, consideră White. Însă, în măsura în care Duhem a apelat la "temeiuri pe care rațiunea nu le cunoaște", el a recurs la considerații care au de-a face, în ultimă instanță, cu eleganța sau simplitatea unei conjuncții de enunțuri. White arată că perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
și economice. Aceste transformări au fost susținute de o nouă instabilitate în ordinul social, deoarece respingerea conducerii britanice de către coloniștii americani (1775-1783) și răsturnarea monarhiei franceze (1789-1793) au semnificat traducerea în realitatea politică a liberalismului filosofic al lui Locke și raționalismului marilor philosophes. Dacă Marea Britanie a scăpat de revoluțiile care au afectat o mare parte a Europei de la începutul și până la mijlocul secolului XIX, aceasta s-a datorat parțial tocmai faptului că elitele puterii demonstraseră o mai mare bunăvoință și abilitate
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
s-au cheltuit pentru acest nimic? S-ar putea zice ca România și-a preschimbat pătura cea mai roditoare a pământului, milioane de chilograme de grâne, produsă de o grea muncă omenească, pe cuvinte deșerte, pe fraze stereotipe, pe-un raționalism insipid și cosmopolit, cari acestea formează astăzi averea unică a acelei clase de cârciocari ce trăiește din traficul zilnic al frazei, cheltuită în moneta mică a profesiilor de credință, a articolelor de fond, a discuțiilor parlamentare, a pledoariilor la tribunale
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a șopârlei critice”. E mulțumit, în fine, când spiritul vindicativ, vioi, pasionat de amănunte trece la o critică comprehensivă, regăsind astfel calea cea bună, calea regală a criticii românești, cea deschisă de Maiorescu. Definiția dată de Lovinescu criticii lui C. (raționalism, intelectualism, spirit polemic, stil exact, voit sec) a fost preluată de toți cei care au scris și scriu și azi despre opera criticului, fără să se observe că stilul nu-i atât de sec și că, în genere, nu-i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]