915 matches
-
depăși obstacolele va dobândi "un sine nou" (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionnaire des symboles, ed. 1982). Liviu Ioan Stoiciu preia elemente de cadru mitic, modifică ad libitum, actualizează și schițează aluziv o filozofie; se pronunță sistematic în spiritul unui umanism raționalist. "Al șaselea glas" țintește clar instalarea în "Centrul Lumii"; din vechea gândire sapiențială se preia esențialul: "A te concentra, a găsi propriul / tău centru". Sentențios, solemn, Corul clamează lapidar: "În prezent culoarele labirintului se înmulțesc". În Antistrofa intră în joc
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
principiilor probabilității, reușita eforturilor morfogenetice de reformulare a setului axiologic și funcțional ale societății izomoderne ar putea eșua, la fel cum proiectul iluminist, al modernității timpurii, a condus la stări haotice, complexe, inexplicabile prin raționalitate. De unde rezultă și că: Proiectul raționalist a eșuat, cel puțin deocamdată, iar reflexivitatea modernității va trebui să arate că societatea de factură postindustrială "a învățat să învețe" din propriile greșeli. De asemenea, rezultă și că ipoteza inițială a acestei lucrări, potrivit căreia parcurgem un proces de
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
ajunge la noi pentru că mulți autori prezintă lucrurile ca adevărate, susținând acest lucru chiar dacă nu cred acest lucru. O altă componentă importantă a cenzurii se referă la importanța experimentului, chiar dacă din punct de vedere metodic Descartes a fost considerat ca raționalist. În cadrul comentariilor realizate la Regula V se subliniază faptul că a fost tendința de a dezvolta teorii fără o componentă experimentală: "Tot astfel fac și cei mai mulți studiind mecanic fără fizică și născocind la întâmplare instrumente noi pentru producere mișcărilor. Tot
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
mai rapid de decadență și deprofesionalizare”. În finalul prelegerii sale, profesorul Barbu oferă o singură soluție: „Întoarcerea În spațiul european clădit de câteva milenii de civilizație umanistă și Învigorat cu câteva sute de ani În urmă de gândirea științifică și raționalistă”. Un principiu ergodic nescris: revenirea la matricea de origine. Invocarea lui George Palade, laureatul premiului Nobel, care afirma cu zece ani În urmă că știința din România are de ales Între două variante - fie să fie românească, fie să fie
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
-i dea accepția desacralizată a colportajului ("Zic mitologie, pentru că circulau fel de fel de zvonuri pe seama ei - că era protejată de cutare ministru, că era marea pasiune a unui foarte distins ambasador..."582) sau să o situeze într-o perspectivă raționalistă ("Exista o mitologie a Leanei, din care fiecare accepta ce-i plăcea, sau ce-i convenea. Dar mitologia aceasta se întemeia pe câteva date reale, abil, chiar fabulos elaborate de acel grup de scriitori și artiști care se entuziasmaseră de
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
memoriei colective pe baza categoriilor timpului și pentru a face o critică a teoriei bergsoniene a memoriei, dintr-o nouă perspectivă, pornind de la teoria duratei pure. În cel de-al doilea manuscris, exigența epistemologică se impune ca o nouă luptă raționalistă pentru lege și pentru cauzalitate, în contra scepticismului și a spiritualismului antiștiințific. Bergson este ilustrul reprezentant al acestora, dar nu același Bergson din Materie și memorie, ci acela din Durată și simultaneitate. După cum știm, Bergson se referă în această carte la
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
evidență de unitatea căutată a volumului. Problematica unității căutate în Memoria colectivă Sinteza operei se transformă neîncetat odată cu rescrierea Memoriei. Care sînt datele pentru această căutare a unității cărții? Putem distinge, între 1938 și 1944, trei momente: un prim moment raționalist, exprimat în "Memoria colectivă la muzicieni" și Topografia legendară a Evangheliilor. Termenii-cheie ai articolului despre muzicieni sînt: memoria îndemînării, cod, metalimbaj (notație), grup (muzicienii) care deține monopolul acestei științe. Momentul raționalist se prelungește în Topografia legendară a Evangheliilor, care nu
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
între 1938 și 1944, trei momente: un prim moment raționalist, exprimat în "Memoria colectivă la muzicieni" și Topografia legendară a Evangheliilor. Termenii-cheie ai articolului despre muzicieni sînt: memoria îndemînării, cod, metalimbaj (notație), grup (muzicienii) care deține monopolul acestei științe. Momentul raționalist se prelungește în Topografia legendară a Evangheliilor, care nu este doar o experimentare asupra memoriei colective religioase, ci și o operă în care Halbwachs răspunde, fără s-o spună explicit, obiecțiilor aduse de Marc Bloch în 1925: istoricul îi reproșa
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
a înlocui topografia reală cu una imaginară. Așadar, finalitatea credinței pelerinului este cea pusă aici în valoare și cea care are ca rezultat legi specifice, și nu cauzele obiective precum cele evidențiate de istorici. De la "Muzicieni" pînă la Topografia, opțiunea raționalistă urmează tendința dintotdeauna a lui Halbwachs, aflată, din punct de vedere politic, în centrul conflictului ideologic în care raționalismul antifasciștilor de după Congresul Descartes din 1937 se opune iraționalismului ideologiilor naziste. Dar aici opțiunea raționalistă este dublu direcționată, ca memorie politică
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
De la "Muzicieni" pînă la Topografia, opțiunea raționalistă urmează tendința dintotdeauna a lui Halbwachs, aflată, din punct de vedere politic, în centrul conflictului ideologic în care raționalismul antifasciștilor de după Congresul Descartes din 1937 se opune iraționalismului ideologiilor naziste. Dar aici opțiunea raționalistă este dublu direcționată, ca memorie politică și, totodată, ca memorie a disputei epistemologice în jurul memoriei colective. Doar memoria colectivă este concretă, doar ea este o realitate, și o realitate finalizantă, spre deosebire de universul artificial al reconstrucției de tip cauzal care nu
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Aici apare importanta inovație (care a trecut, de altfel, total neobservată în mulțimea de subtitluri inutile din edițiile anterioare) a dublei naturi a timpului, ca prezent etern al faptului trăit și ca istoricitate socială a timpului gîndirii. Momentului de optimist raționalist, prelungire a luptei dintre 1935 și 1938 pentru lege și cauză, îi urmează anii întunecați 1941-1943, cînd ontologia timpului va confirma o teorie metafizică anterioară (pur ecou leibnizian), privind eternitatea memoriei colective. Dubla natură a timpului permite atît demonstrarea superiorității
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
este chiar o a doua sociologie a memoriei. Astfel, timpul devine centrul Memoriei colective în 1941-1943, chiar dacă știm că încă din anii 1930 Halbwachs recitise Durată și simultaneitate, me-ditînd asupra timpului. Principiile ultime de unificare a Memoriei colective După faza raționalistă, după faza filozofiei timpului din anii întunecați, după momentul lucrului la un cadru, apoi la celălalt și conștientizarea transformării Memoriei colective într-o operă, cînd fiecare cadru este regîndit ca posibil centru al memoriei, redactarea finală este întreruptă de deportarea
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
considerabilă, sortită eșecului, descoperirea tainelor și legilor universale prin intermediul cunoașterii științifice fiind una extrem de limitativă. Numeroși cercetători ai ultimelor decenii s-au afirmat însă cu mult curaj în a susține exact contrariul acestei idei, urmărind să ofere explicații de ordin raționalist oricărei manifestări fizice, psihice sau spirituale a ființei umane. Căutând să descopere până și cea mai profundă parte a alcătuirii sale, sufletul 538, unii au încercat să identifice poziția acestuia în corp, alții să-l fotografieze, iar alții chiar să
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
și Dezvoltarea. 77 Ca și Banca Mondială, FMI-ul a făcut din existența unor astfel de reforme una din condițiile pentru acordarea de ajutor financiar. 78 În Etica protestantă și spiritul capitalismului, Max Weber arăta că raționalitatea organizațională și spiritul raționalist au dus la birocratizarea societății pentru a răspunde căutării continue a eficacității pe care o impune concurența. Mobilurile contemporane ale birocratizării nu sunt numai cele identificate de Weber. Izomorfismul coercitiv este procesul prin care asemănarea crescândă poate fi rezultatul presiunilor
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
mulți alții - adunate mult mai târziu în Semnele Minervei (1994) și în Între suflet și spirit (I-II, 1996) -, de care se delimitează prin Mathesis... Unui lustru al speculativului, cu Concepte deschise...și cu De Caelo, îi succedă un respiro raționalist și literar în marginea lui Descartes, apoi adâncirea într-o temă sugerată de Kant: „cum e cu putință ceva nou”, în finalul lucrării de doctorat despărțindu-se de filosoful care îl „confiscase” în adolescență, spre a se orienta către ideile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
nemărginire. Însuși procesul creator al acestor plăsmuiri, care rămâne o mare taină a vieții naturale, ne sugerează ideea unei comunicări cu cealaltă ordine de existență. Inspirația, în care cred deopotrivă geniile din păgânism sau din creștinism, dar pe care gânditorii raționaliști ne-o explică atât de sumar, are aspectul unei colaborări teandrice în sensul cel mai larg al cuvântului. Crezând în Logos ca în rațiunea divină a lumii, doctrina ortodoxă admite, precum vom vedea, valabilitatea universală a principiului teandric. În lumina
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
foarte numeroase”. Această conștiință unanimă a artiștilor că altcineva mai presus de ei le dăruiește inspirația, Freienfels o numește impropriu „impersonalitate” din tendința de a diminua caracterul de dualitate al inspirației. Căci esteticianul german e, ca și americanul Leuba, foarte raționalist în explicarea fenomenelor artistice și mistice. Numele mult mai propriu al acestei puteri vii, simțite unanim în extazul estetic, e suprapersonalitatea și el e necesar tocmai pentru a păstra caracterul de dualitate al inspirației. E adevărat că această suprapersonalitate nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
seamă teologia. Psihologia și estetica experimentală pot analiza sublimul în efectul lui sufletesc și în modul lui artistic, dar când se încumetă să ne dea lămuriri asupra naturii lui transcendente, aceste lămuriri sunt neverosimile sau de-a dreptul greșite. Cercetătorii raționaliști de pildă analizează magistral elementul mistic în variate domenii și în variate forme, dar concluziile explicațiilor lor sunt adesea orori de cugetare greșită. în această privință, teologia mistică ne pune la îndemână o doctrină amplă și limpede, în care fenomenul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Francisc Páriz Pápai, mai târziu lexicograf și doctor în medicină la Basel. H. se simte atras, în acea perioadă, de puritanismul englez și este printre primii ardeleni care învață limba engleză. Participă la disputele ideologice din cadrul colegiului aiudean, adoptând înnoirile raționaliste, carteziene. Poziția afirmată nu rămâne fără consecințe, căci în 1674 este nevoit să se refugieze la Sibiu, unde avea legături cu sașii luterani. La 31 de ani H. face gestul definitiv al redactării testamentului, în limba română, cu gândul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
Dar eu mă încăpățânez să cercetez aici o singură problemă și toate consecințele ei. Nu mi-am propus să examinez caracterul patetic al unei gândiri sau al unui act de credință. Pentru asta am înainte întreaga viață. Știu că gânditorul raționalist este iritat de atitudinea șestoviană. Dar simt, de asemenea, că Șestov are dreptate împotriva gânditorului raționalist și vreau doar să știu dacă rămâne credincios exigențelor absurdului. Or, dacă admitem că absurdul este contrariul speranței, vedem că, pentru Șestov, gândirea existențială
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
ne cere cu necesitate să interpretăm cu precauție pasajele din Al doilea tratat despre cârmuire în care Locke spune că legea naturală este "clară și pe înțelesul tuturor creaturilor"103. În acest caz "nu este vorba nici de confirmarea pretenției raționaliste că legile ar fi evidente prin sine, dar nici despre susținerea faptului că o cunoaștere a legilor naturale ar fi accesibilă în mod egal tuturor. Legile sunt destul de clare pentru ca zilierii și țesătoarele să se poată supune, o dată ce au fost
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Instituțiile de securitate prezentate până acum aparțin unor orientări statocentrice ale Relațiilor Internaționale. În pofida diferențelor, balanța de putere, securitatea colectivă și regimurile au un important element comun: își au originea într-o concepție raționalistă asupra statelor, actori suverani care își definesc și urmăresc scopurile într-o manieră conștientă. Capitolul de față va fi dedicat unei instituții pentru a cărei interpretare, în forma sa contemporană, se apelează la concepția constructivistă. După cum s-a văzut în
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1524]
-
multor elemente, precum relațiile dintre ele, referințele culturale comune, convingerile și practicile politice democratice ș.a.m.d. Apariția unei comunități de securitate este, în abordarea constructivistă, rezultanta mai degrabă neintenționată a conjugării unor factori materiali, precum cei folosiți de concepțiile raționaliste, cu factori de ordin cultural și instituțional. Dezvoltarea comunităților de securitate Marele merit al cercetării echipei conduse de Deutsch este faptul că a ridicat problema posibilității instituționalizării unor relații care exclud violența între actori suverani, identificând la nivel empiric și
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1524]
-
acesteia ar putea fi derivate drept consecințe din principii ale intelectului pur7. Bunăoară, Hans Reichenbach, un filosof empirist cu o bună pregătire în științele fizice, caracterizează filosofia cunoașterii și a științei a lui Kant drept „ultimul mare sistem al filosofiei raționaliste”. Kant ar fi crezut că el a putut deriva „legile fizicii newtoniene din rațiunea pură”. Scrierile sale ar trebui citite drept documente ale unei epoci revolute, „ca o încercare de a astâmpăra foamea de certitudine absolută cu credința în fizica
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
afirme că lui Kant „i se poate atribui punctul de vedere că părți centrale ale fizicii newtoniene aparțin fizicii pure”11. Multe afirmații explicite ale lui Kant sunt însă incompatibile cu sugestia că el ar fi împărtășit o asemenea înțelegere raționalistă extremă a științei matematice a naturii. Iată doar câteva dintre acestea: „Dar facultatea intelectului pur de a prescrie a priori fenomenelor legi doar prin categorii nu ar putea prescrie mai multe legi decât cele pe care se întemeiază o natură
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]