908 matches
-
Făcăoaru, Iordache, Știința omului și concepția antibiologică În educația tineretului. Discuții În jurul reformei Învățământului secundar, Cluj, 1939; publicată inițial În Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 11, nr. 1-3, ianuarie-martie 1940, pp. 1-22. Făcăoaru, Iordache, Instituțiile educative de azi. Originea lor raționalistă și fundamentarea biologică a reformei lor, Cluj, 1941; publicată inițial În Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 11, nr. 1-3, ianuarie-martie 1940, pp. 25-44. Făcăoaru, Iordache, „Norme eugenice În organizațiile legionare”, Cuvântul, vol.17, serie nouă, nr. 69, 21 decembrie 1940
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
aceste corpuri intermediare. La aceasta se adaugă faptul că, din punct de vedere istoric, întreg sistemul francez a contribuit la existența unei elite unice” (ibidem, p. 62). Odată cu sfârșitul Vechiului Regim, evoluția politică franceză a fost orientată către „o definire raționalistă a democrației”. Nu se mai cultivă o concepție a democrației bazată pe „confruntarea intereselor” sau pe „negocierea cererilor și a nevoilor”; lumea înțelege să se bazeze pe „o imagine obiectivă a interesului general”, rezultând nu din confruntarea punctelor de vedere
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
care i se pare a fi inutilă! Medicul hipocratic - un fel de profesionist al scolasticii, în concepția sa - nu întrunește sufragiile lui Montaigne. Spune în schimb o mulțime de lucruri bune despre chirurgi: aceștia sunt adepți ai materialismului, sunt mecaniciști, raționaliști și nu se pot juca cu cuvintele. Tăcuți, ei operează, amputează, taie, extirpă răul: operațiile făcute de ei au într-adevăr niște efecte. Filosoful a fost în mai multe rânduri pe câmpuri de bătălie și a asistat la demonstrarea talentelor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
schimbări sociale rapide și profunde, cum sunt urbanizarea sau industrializarea, care conduc la disoluția controlului social și încurajează comportamentele antisociale (Smelser, 1962; Tilly et. al., 1975). Abordările ulterioare au respins asocierea m.s. cu iraționalitatea sau devianța punând în loc o paradigmă raționalistă potrivit căreia m.s. nu reprezintă altceva decât „politică cu alte mijloace”, adeseori singurele mijloace la îndemâna celor marginalizați, pentru a contesta regulile și autoritatea elitei puterii. În asemenea condiții, a înțelege apariția m.s. înseamnă a explica depășirea dilemei acțiunii colective teoretizată
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
cum a fost cazul mișcărilor pentru pace din anii ’80, dar și a recentelor proteste împotriva războiului din Golf) în timp ce publicul marginal, exclus structural din procesele politice, se mobilizează cu precădere în situațiile de deschidere a politicului (Meyer, 2004). Interpretărilor raționaliste li s-au opus critici care subliniază importanța dimensiunii culturale sau care reintroduc iraționalul în înțelegerea m.s. Comunalitatea culturală și/sau interacțiunile frecvente pot induce configurarea unei identități colective, ceea ce înseamnă, pe de o parte, demarcația față de alte grupuri și
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
organizare a lumii pe baze pașnice (Burchill, 2001, p. 32). Printre aceștia, o influență semnificativă au avut-o ideile politice promovate de Immanuel Kant în Pacea Eternă (1795) și cele economice promovate de Richard Cobden. În vreme ce Kant militează de pe poziții raționaliste pentru privilegierea democrației ca principiu alternativ de guvernare în primul rând internă, dar și externă, prin proiectul federalist propus, pentru Cobden, cea mai sigură politică de instaurare a păcii o constituie liberul-schimb, care la rândul său, promovează prosperitatea economică și
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
neoliberalismul, trec dincolo de ea. Anarhia nu înseamnă automat haos total și violență perpetuă, ci doar absența unei autorități centrale, superioară statelor. Deși recunoaște anarhia ca punct de plecare în înțelegerea politicii internaționale, raționalismul accentuează elementele de ordine existente. Astfel, autorii raționaliști (Bull în primul rând) încearcă să găsească răspunsuri argumentate la întrebarea pe care ei o consideră vitală: Există sau nu ordine în relațiile internaționale? Ulterior, ei pun problema formelor pe care le îmbracă aceasta, diferențelor existente între „ordinea” internațională și
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
rezuma pe cele mai importante trebuie să-i cuprindă, în primul rând, pe cei care consideră că încercarea raționalismului de a oferi o „a treia cale”, o via media între tradiția realistă și cea idealistă, creează confuzie și exclude literatura raționalistă din toate curentele teoretice importante, marginalizând-o. Mai mult, identificarea celor trei abordări ale relațiilor internaționale (hobbesiană, lockeană și kantiană) nu-și găsește reflectarea adecvată în literatura relațiilor internațioanle și în clasificările posibile ale autorilor ei. Prin cei trei „R
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
fi înțeleasă și dezbaterea între neorealiștii și neoliberalii adepți ai alegerii raționale, care l-a făcut pe Robert Keohane să opineze că mulți neoliberali participă la conturarea unui program de cercetare neorealist lărgit sau să sugereze existența unei tabere comune raționaliste, opusă reflectivismului. Subdisciplina studiilor de securitate a produs o tipologie bazată pe reunirea a două criterii de diferențiere: asumpțiile referitoare la anarhie (care fundamentează mai vechea separare între realismul ofensiv și cel defensiv) și fenomenele ce trebuie explicate de teorie
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Buzan și cel de „comunitate de securitate”. În perspectivă liberală, viziunea cea mai cunoscută în domeniu la nivelul întregului sistem este cea a „securității colective”, iar în termeni normativ-valorici, ideea kantiană a „păcii democratice” a fost mult detaliată. În ceea ce privește abordarea raționalistă, aceasta poate fi observată prin lărgirea înțelesului termenului de „regim”, instituționalizare a normelor cooperării internaționale, spre a putea cuprinde și preocupările de securitate. Constructiviștii postulează caracterul mai degrabă social decât material al structurilor sociale, ceea ce presupune că orice perspectivă este
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
trebuie să le respecte pentru a atinge un obiectiv comun. În cazul securității, regimurile funcționează ca mediu reglementat de discuții și negocieri prin care se încearcă reducerea neîncrederii și fricii reciproce. Funcționarea unui regim de securitate se bazează pe tradiția raționalistă groțiană ce afirmă necesitatea cooperării în atingerea unui obiectiv comun. Pentru aceasta nu este nevoie de un nivel foarte ridicat de încredere în ceilalți participanți, presupunându-se existența unor mecanisme de control reciproc al angajamentelor. Gradul de eficiență al unui
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
comun acord. Radu-Sebastian Ungureanu Comunități de securitate Instituțiile de securitate prezentate până acum aparțin unor orientări statocentrice ale relațiilor internaționale. În pofida diferențelor, balanța de putere, securitatea colectivă și regimurile au un important element comun: își au originea într-o concepție raționalistă asupra statelor, actori suverani care își definesc și urmăresc scopurile într-o manieră conștientă. Capitolul de față va fi dedicat unei instituții pentru a cărei interpretare, în forma sa contemporană, se apelează la concepția constructivistă. După cum s-a văzut în
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
multor elemente, precum relațiile dintre ele, referințele culturale comune, convingerile și practicile politice democratice ș.a.m.d. Apariția unei comunități de securitate este, în abordarea constructivistă, rezultanta mai degrabă neintenționată a conjugării unor factori materiali, precum cei folosiți de concepțiile raționaliste, cu factori de ordin cultural și instituțional. Dezvoltarea comunităților de securitate Marele merit al cercetării echipei conduse de Deutsch este faptul că a ridicat problema posibilității instituționalizării unor relații care exclud violența între actori suverani, identificând la nivel empiric - și
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
din participarea sa socială împreună cu ceilalți membri ai grupului de muncă și, implicit, de efectul schimbării asupra relațiilor interpersonale. Descoperind rolul structurii informale în cadrul organizației formale, școala relațiilor umane a contribuit la zdruncinarea principalelor supoziții pe care se baza paradigma raționalistă de abordare a organizațiilor (Vlăsceanu, 1999). Rezultatul cel mai important este acela de promovare a viziunii organizațiilor ca sisteme sociale, evidențiându-se faptul că eficiența organizațională este funcție de complementaritatea și congruența dintre scopurile organizației și necesitățile personale ale angajaților. Deopotrivă este
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Autorul se distanțează de ceilalți reprezentanți ai paradigmei sistemului natural și închis, putând fi considerat mai degrabă un precursor al abordării organizațiilor ca sisteme închise. Concluzii: Perspectiva de abordare a organizațiilor ca sisteme naturale și închise, prin opoziție cu abordarea raționalistă, accentuează acele caracteristici considerate specifice organismelor, respectiv colectivităților sociale, ce vizează în principal existența anumitor necesități ce trebuie satisfăcute în numele supraviețuirii sistemului. Majoritatea modelelor teoretice dezvoltate în această perioadă au acordat prea puțină importanță relațiilor dintre organizații și mediu, din
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
mecaniciste despre modul de funcționare a organizațiilor. În conformitate cu această viziune, etapa este definită, prin raportare la paradigma dominantă, ca fiind cea a „sistemelor deschise raționale”. În următoarea etapă - după anii 1970 și până în prezent - asistăm la o înlocuire a paradigmei raționaliste cu cea a organizațiilor ca sisteme naturale. Această ultimă etapă din evoluția teoriilor organizaționale este caracterizată prin promovarea modelelor de abordare a organizațiilor ca „sisteme deschise și naturale”. Cele mai reprezentative modele teoretice dezvoltate în cadrul perspectivei de abordare a organizațiilor
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
pe de altă parte la teoria organizațională. Prin combinarea unor elemente specifice celor două modalități de analiză, Williamson a ajuns la dezvoltarea unei „economii instituționale”, motiv pentru care este considerat un reprezentant al „noii teorii economice instituționale”, în varianta sa raționalistă. Din multitudinea tranzacțiilor existente într-o societate, unele se realizează pe piață, iar altele în cadrul organizațiilor. Alegerea cadrului sau a modului de realizare a tranzacției depinde atât de informația disponibilă, cât și de costurile presupuse de eventuala necesitate a obținerii
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
al genului a statornicit câteva judecăți de valoare în literatura noastră și a impus la noi câțiva autori străini. Articolele lui de critică se vor citi totdeauna cu interes și plăcere. Un raționalist nu le-ar fi putut scrie. Criticul „raționalist” are câteodată ceva de personaj dintr-o comedie molierescă. Istoria literaturilor cunoaște destule specimene ale acestui tip. Ralea nu era un „spirit geometric”, ci un „esprit de finesse” în cel mai înalt grad. Prin aceasta el face parte dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
dos, obținând alte prejudecăți, de sens contrar). Nu e mai puțin adevărat că ceea ce îi lipsește lui Voltaire e, oricât ar părea de ciudat, consecvența metodică a îndoielii și apodicticitatea judecății, proprii adevăratului raționalism. Voltaire e mai curând „rezonabil” decât „raționalist”, dar nici totdeauna foarte rezonabil: multe din opiniile și sentințele lui sunt de o suficiență uimitoare, în special în acest Essai sur les moeurs, enorm op pe care scriitorul citat de mine mai sus îl numește „compendiu” (ceea ce oricâte libertăți
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Paul al VI-lea a făcut ceea ce făcea în mod normal Ioan al XXIII-lea, adică a explicat situația Bisericii recurgând la o logică, la o cultură, la o problematică ne-ecleziastică, ba chiar exterioară Bisericii: aceea a lumii laice, raționaliste, poate chiar socialiste - chiar și reduse și anesteziate prin sociologie. O privire fulgerătoare aruncată „din afară” Bisericii i-a fost suficientă Papei ca să înțeleagă situația istorică reală, situație care, revăzută apoi „din interior”, a rezultat că era tragică. Acesta a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și asta este cel mai rău - este, cel puțin în ultimele secole, și o istorie a ignoranței. Nimeni n-ar putea demonstra, de exemplu, că a mai vorbi astăzi despre Sfântul Toma din Aquino ignorând, în primul rând, cultura liberală, raționalistă și laică și apoi cultura marxistă în politică și pe cea freudiană în psihologie (ca să rămân în limitele unor scheme elementare) nu este un act de subcultură. Ignoranța Bisericii în aceste ultime două secole a fost paradigmatică, mai ales în ceea ce privește
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
instrumentelor de comunicare de care dispune puterea (în special a televiziunii). Ca niște pui de crescătorie, din acel moment italienii au acceptat noua sacralitate, nenumită, a mărfii și a consumului. În acest context, vechile noastre argumente de laici, iluminiști și raționaliști nu sunt doar tocite și inutile, ci, mai mult, fac jocul puterii. A spune că viața nu este sacră și că sentimentul este stupid înseamnă a face o imensă favoare producătorilor. Și, de altfel, este ceea ce se cheamă „a turna
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
deja o face) între sacralitatea vieții și sentimente, pe de o parte, și între patrimoniu și proprietatea particulară, de cealaltă, preferându-le pe cele din urmă. Spre deosebire de Calvino, eu cred că, fără a renunța la tradiția noastră mentală umanistă și raționalistă, nu mai trebuie să ne temem - cum pe bună dreptate ne temeam odinioară - că nu discredităm suficient sacrul sau că avem o inimă. 1 februarie 1975. Articolul despre licurici 1tc "1 februarie 1975. Articolul despre licurici1" „Distincția dintre fascism ca
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
firmele industriale, tehnocrați și stat, Rathenau a conturat o societate progresistă pentru vremuri de pace. Având În vedere că problemele tehnice și economice impuse de reconstrucție erau evidente și că ele necesitau același tip de colaborare În toate țările, credința raționalistă a lui Rathenau În planificare a avut o tentă internaționalistă. El caracteriza epoca modernă ca fiind „o nouă ordine a mașinilor... o perioadă de transformare a lumii Într-o constrânsă asociere inconștientă, Într-o comunitate neîntreruptă de producție și armonie
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Atunci când astfel de operațiuni ajung foarte aproape de realizarea visurilor imposibile de ignorare sau de suprimare a mētis-ului și a variației locale, ele nu fac decât să Își semneze condamnarea la eșec. Pretențiile universaliste par inerente modului de susținere a cunoașterii raționaliste. Deși nu sunt filosof al cunoașterii, se pare că nu există nici o ușă În edificiul epistemic pe care mētis-ul sau cunoașterea practică să poată intra cu drepturi depline. Imperialismul său este problema. După cum scria Pascal, marele eșec al raționalismului nu
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]