312 matches
-
interpretative, discursive și istorice, constructiviștii au folosit aceste tehnici pentru a continua explorările lor empirice. Afirmarea constructivismului a fost favorizată de patru factori. Mai întâi, motivați de încercarea de a reafirma superioritatea propriilor lor concepții despre teoria și politica mondială, raționaliștii i-au provocat pe teoreticienii critici să mute atenția acordată criticii teoretice înspre analiza substanțială a relațiilor internationale. În vreme ce teoreticieni critici importanți au condamnat motivele din spatele acestei provocări, constructiviștii au văzut-o ca pe o oportunitate de a demonstra puterea
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
au conspirat pentru subminarea ordinilor politice musulmane, liberale sau naționaliste. În al doilea rând, constructiviștii argumentează că înțelegerea modului în care structurile non-materiale condiționează identitățile actorilor este impor-tantă pentru că identitățile influențează interesele și, implicit, acțiunile. Așa cum am văzut mai sus, raționaliștii cred că interesele actorilor sunt determinate exogen, adică actorii, fie ei indivizi sau state, interacționează având un set de preferințe pre-existente. Neorealiștii și neoliberalii nu sunt interesați de unde provin aceste preferințe, ci doar de modul în care actorii le urmăresc
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
scopurile, un loc ce nu modifică natura sau interesele acelor actori în vreun mod profund. Constructiviștii, dimpotrivă, argumentează că înțelegerea modului în care actorii își dezvoltă interesele este crucială pentru explicarea unei palete largi de fenomene politice internaționale pe care raționaliștii le ignoră sau nu le înțeleg. Pentru a explica formarea intereselor, constructiviștii se concentrează pe identitățile sociale ale indivizilor sau statelor. Cu cuvintele lui Alexander Wendt, "identitățile sunt la baza intereselor" (Wendt 1992 : 398). Pentru a ne reîntoarce la exemplele
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Limbajul însuși al justificării asigură astfel constrângeri asupra acțiunii, deși eficiența unor astfel de constrângeri va varia în funcție de actor și de context (Reus-Smit 1999 : 35-6). Dată fiind discuția precedentă, constructivismul contrastează cu raționalismul în trei aspecte importante. Mai întâi, în timp ce raționaliștii spun că actorii sunt egoiști atomiști, constructiviștii îi tratează ca fiind profund sociali : nu în sensul că ar fi "predispuși la existența în grup", ci în sensul că identitățile lor sunt constituite prin normele, valorile și ideile instituționalizate ale mediului
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
exogen, ca fiind date anterior interacțiunii sociale, constructiviștii tratează interesele ca fiind endogene unor asemenea interacțiuni, consecințe ale dobândirii identității, învățate prin procese de comunicare, de reflecție asupra experienței și de întruchipare a unor roluri. În al treilea rând, în vreme ce raționaliștii vedeau societatea ca pe un domeniu strategic, un loc în care actorii își urmăresc în mod rațional interesele, constructiviștii o văd ca pe un domeniu constitutiv, locul care îi generează pe actori ca agenți sociali și politici cunoscători, domeniul care
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
teoretic constructivist pentru studiul relațiilor internaționale a modificat în mod semnificativ axele de dezbatere din acest domeniu. Dezbaterea dintre neorealiști și neoliberali, care până la mijlocul anilor '90 a continuat să fie aclamată ca principala dezbatere contemporană, a fost înlocuită odată ce raționaliștii și-au unit subit forțele pentru a înfrunta un dușman constructivist comun. Afirmarea constructivismului a înlocuit, de asemenea, dezbaterea dintre raționaliști și teoreticienii critici internaționali. Vehemența provocărilor epistemologice, metodologice și normative ridicate de teoreticienii critici împotriva raționalismului nu a scăzut
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
neoliberali, care până la mijlocul anilor '90 a continuat să fie aclamată ca principala dezbatere contemporană, a fost înlocuită odată ce raționaliștii și-au unit subit forțele pentru a înfrunta un dușman constructivist comun. Afirmarea constructivismului a înlocuit, de asemenea, dezbaterea dintre raționaliști și teoreticienii critici internaționali. Vehemența provocărilor epistemologice, metodologice și normative ridicate de teoreticienii critici împotriva raționalismului nu a scăzut, însă afirmarea constructivismului s-a concentrat pe probleme ontologice și empirice, împingând dezbaterea metateoretică din anii '80 către marginile scenei. Miezul
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în revistă nemulțumirile ce caracterizează constructivismul contemporan. Patru dintre acestea merită o atenție specială: neînțelegerile dintre constructiviști asupra naturii teoriei, relația cu raționalismul, metodologia cea mai indicată și contribuția constructivismului la o teorie critică a relațiilor internaționale. De multă vreme, raționaliștii, mai ales neorealiștii, au ambiția să formuleze o teorie generală a relațiilor internaționale ale cărei asumpții de bază să fie atât de robuste încât să poată explica trăsăturile lor fundamentale, fără a ține seama de epoca istorică sau diferențele în
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
relația cu raționalismul. Unii constructiviști consideră că este posibil un angajament productiv între cele două abordări, angajament bazat pe o diviziune academică a muncii. Am văzut cum constructiviștii subliniază modul în care normele formează identitățile și interesele actorilor, și cum raționaliștii, tratând interesele ca fiind date și neexplicate, pun accentul pe modul cum actorii urmăresc strategic interesele proprii. Primii se axează pe formarea intereselor, ceilalți pe satisfacerea acestora. Încercând să construiască punți în loc de ziduri între cele două abordări, unii constructiviști văd
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Primii se axează pe formarea intereselor, ceilalți pe satisfacerea acestora. Încercând să construiască punți în loc de ziduri între cele două abordări, unii constructiviști văd în această diferență o posibilă diviziune a muncii, constructiviștii explicând modul cum actorii își dobândesc preferințele, iar raționaliștii explorând modul în care pun în practică acele preferințe. Astfel, constructivismul nu este deloc o perspectivă teoretică rivală raționalismului, ci mai degrabă una complementară. "Rezultatul", argumentează Audie Klotz "este o agendă de cercetare reformulată, complementară, care lămurește rolul independent al
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
constructiviștii sunt convinși. Reus-Smit a demonstrat că normele instituționalizate care formează identitatea actorilor contribuie nu numai la formarea intereselor, ci și a raționalității strategice (1999). Încercări de a limita direcția de gândire constructivistă la domeniul formării intereselor și concedarea către raționaliști a terenului interacțiunii strategice au fost astfel criticate pentru propagarea unei deloc necesare "forme subțiri de constructivism" (Laffey și Weldes 1997). O altă nemulțumire a constructivismului implică problema metodologiei. Teoreticienii critici au susținut îndelung că metodologia neopozitivistă apărată de neorealiști
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
convenționali. Niciuna dintre aceste poziții nu atinge substanța argumentului constructivist original despre metodologie, iar susținătorii convenționalismului metodologic nu recunosc că asemănarea între cercetările empirice din curentul principal și cele ale constructiviștilor interpretativi are mai mult de-a face cu eșecul raționaliștilor de a-și satisface propriile standarde neopozitiviste. Prăpastia dintre aceste puncte de vedere metodologice rivale în cadrul constructivismului apare mai clar în contrastul dintre acele studii ce folosesc tehnicile metodologice cantitative și cele care adoptă abordări genealogice (Johnston 1995; Price 1997
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
raționalismul, metoda cea mai indicată și contribuția la teoria critică internațională nu se pliază clar pe diviziunea dintre fundaționismul minimal și anti-fundaționism. Constructiviștii postmoderni nu ar pleda niciodată pentru dezvoltarea unei teorii generale a relațiilor internaționale, pentru împărțirea sarcinilor cu raționaliștii, pentru convenționalismul metodologic sau pentru explicația pură, dar nici mulți dintre constructiviștii moderni nu ar face acest lucru. Aici, distincția făcută de Ted Hopf (1998) între constructivismul "convențional" și cel "critic" ar putea fi mai fructuoasă: "În măsura în care constructivismul creează o
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
trebui constructiviștii să aspire la o teorie generală a relațiilor internaționale, cele privind legătura cu raționalismul, cele privind chestiuni de metodă și legătura dintre constructivism și teoria critică. Începând cu anul 2000, primul dintre aceste dezacorduri a dispărut. Neorealiștii și raționaliștii încă mai cer codificarea constructivismului ca o paradigmă teoretică, capabilă să genereze ipoteze testabile și propoziții de tipul legilor. Dar printre constructiviști, centrul de greutate s-a îndepărtat de stilul wendtian de teoretizare, chiar dacă Wendt a continuat să producă o
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de teoretizarea generală, celelalte dezacorduri privind legătura cu raționalismul, probleme de metodă și natura critică a constructivismului au devenit și mai pregnante. Au persistat tendințele constructiviștilor din curentul american principal de a pleda pentru o diviziune analitică a muncii cu raționaliștii și de a nega că atenția acordată de constructivism sensurilor intersubiective cere o metodologie interpretativă. Dar s-au și transformat într-un nou stil de gândire, unul ce abia mai poate fi recunoscut drept constructivism. Katzenstein a cerut o formă
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
guvernanței globale, fie din partea organizațiilor teroriste ce caută să pună capăt ordinii mondiale capitaliste liberale. Concluzie Afirmarea constructivismului a vestit o reîntoarcere la o formă de teoretizare mai sociologică, mai istorică și mai orientată spre practică în Relațiile Internaționale. Dacă raționaliștii au redus socialul la interacțiunea strategică, au negat factorul istoric susținând forme dezrădăcinate, universale de raționalitate și au redus arta practică a politicii la calculul maximizării utilității, constructiviștii au reimaginat socialul ca domeniu constitutiv, au reintrodus istoria ca zonă a
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Un exemplu expresiv în acest sens este gânditorul britanic Michael Oakeshott, pentru care teoriile raționaliste cu privire la politică sunt produse ale unei inginerii sociale ce presupune aplicarea unor algoritmi de natură tehnică asupra realității sociale. Chiar dacă, potrivit lui Oakeshott, proiecțiile "inginerești" ale raționaliștilor nu revendică perfecțiunea în totalitatea lor, se poate totuși spune că ele au drept consecință descrierea rigidă a unei realități altfel dinamice și extrem de complexe, întrucât raționalistul "(...) este în mod invariabil un perfecționist în ceea ce privește amănuntele. Iar din această politică a
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
algoritmi de natură tehnică asupra realității sociale. Chiar dacă, potrivit lui Oakeshott, proiecțiile "inginerești" ale raționaliștilor nu revendică perfecțiunea în totalitatea lor, se poate totuși spune că ele au drept consecință descrierea rigidă a unei realități altfel dinamice și extrem de complexe, întrucât raționalistul "(...) este în mod invariabil un perfecționist în ceea ce privește amănuntele. Iar din această politică a perfecțiunii ia naștere și politica uniformității; o schemă care nu dă recunoașterea cuvenită împrejurărilor nu poate lăsa loc nici diversității"412. Făcând diferența dintre "cunoașterea tehnică" și
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
înaltă stimă vieții oamenilor, o concepție de egalitarism și milă pentru aproapele, imprimând tuturor credincioșilor în Christos sacrificii, în scopul ameliorării suferințelor celor bolnavi. Pe măsură ce culturalizarea omenirii devine realitate generalizată și cercetarea se aprofundează, povestea „nopții Evului Mediu“ întreținută de raționaliști, atei și de toți adversarii creștinismului pierde teren, făcând loc aspectelor pozitive din acest Ev. înfăptuirile medicinii caritabile uimesc și sunt pilduitoare. în această etapă medicii au fost nevoiți să se ocupe mai puțin de cercetare, experimentare și teoretizare și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Organismul uman începe să fie văzut prin metafora conceptului de mașină. Iatromecanistul Bossnet (1627 - 1704) face comparații detaliate între om și mașina în funcțiune. Luministul La Mettrie va dezvolta în L’Homme Machine (1748), om golit de sufletul, în care raționalistul exclusivist nu credea. Această concepție plurifuncționalistă, se reflectă și-n structura Spitalelor Generale organizate prin decizia Regelui Soare (Ludovic al XIV-lea) și apărute în toate orașele franceze. Medicalul este amestecat cu socialul căci în aceste așezăminte se găsesc: handicapați
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
fizico-chimic. La 1700 apare De morbis artificium (Despre bolile meseriașilor), tratatul italianului Bernardino da Carpi Ramazzini și, după câțiva ani doar, apare Teoria medica vera (Adevărata teorie medicală) a lui Georg Ernest Stahl; apare, în traducere latină Căutarea adevărului a raționalistului René Descartes, Eseu asupra intelectului omenesc al filosofului empirist John Locke. în 1704, fizicianul matematician și astronom, Isaac Newton, publică Traité d’optique iar Denis Papin ia mările în stăpânire cu invenția sa, vaporul. Folosit pentru a furniza energie defibratorului
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Filosoful René Descartes (1596 - 1650) vorbise de idei înnăscute. Emmanuel Kant (1724 - 1804) vorbește de idei din și de dincolo de experiență, numindu-le aposteorice și apriorice. Raționalismul secolului se nuanțează. Medicul olandez, Jean-Adrian Helvetius (1661 - 1727) este ca timpul său: raționalist, materialist, mecanicist, senzualist. Materia este realitate prin natura ei. Mișcarea o caracterizează. Senzațiile o comunică. Acestea se convertesc în percepții, reprezentări, concepte, judecăți, teorii, sisteme conceptuale. Mai ales la acestea gândesc filosofii și medicii Luminilor. Etienne Condillac (1715 - 1780) dă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
speciilor, înmulțirea viețuitoarelor. Considerând că exprimarea definește persoana, el afirmă sentențios „Le style est l’homme“. O altă categorie de filosofi — prieteni ai medicilor și cu idei medicale este cea a unor scriitori luminiști celebri: Diderot, Rousseau, Voltaire, Montesquieu. Toți raționaliști, critici, moraliști, ajunși universali, în viață fiind. Denis Diderot (1713 - 1784), pasionat de medicină, consideră senzația și automișcarea, atribute ale materiei, iar conștiința, manifestarea acesteia în stadiul superior organizat. Gloria lui Diderot este legată de Enciclopedie, capodopera Luminilor, în 35
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
evoluționistă sau utilitaristă, creează evident și reacții contrare prompte, mai cu seamă din "tabăra" romanticilor. În plin tumult raționalist (deși poate că romanticii ar prefera termenul de "delir", acesta nu se pretează la asocierea cu câmpul semantic al conceptului de "raționalist"; însă obsesia scientistă a alunecat nu de puține ori în discursuri frenetice și fără suport logic ori empiric, cel puțin la fel de irațional precum pozițiile pe care le combătea), între anii 1760-1765, apare celebrul fals al lui Ossian, Fragments of Ancient
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
p. 30. Lupta contra gândirii mitice, începută încă de la Platon, cel care proiecta statul ideal (nu perfect, ci conform ideii) a fost slab susținută în Evul Mediu în care a domnit teologia, și a fost reîncepută odată cu Machiavelli, continuată de raționaliștii secolului al XVII-lea și apoi de iluminiști (Cassirer blamându-i pe romantici pentru revitalizarea mitului, în istorie prin Carlyle și cultul eroului, care împreună cu teoria raselor a lui Gobineau și apologia statului întreprinsă de către Hegel ar constitui, chiar dacă denaturate
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]