2,941 matches
-
budismul, religiile de origine chineză, confucianismul și taoismul, formează un sistem de curente diferite. Prototipul lor nu este nici profetul, nici gurul, ci înțeleptul. Contrar religiei indiene preslăvind misticismul, mitologia debordantă și concepția ei ciclică, cultura chineză este marcată de raționalitatea sobră și de linia istorică a concepției sale. În China, spre deosebire de India, istoriografia s-a dezvoltat mult mai devreme. Nu aș fi putut desigur să mă identific cu marxismul chinez (de origine occidentală) și cu maoismul. Dar aș fi simpatizat
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
occidentală) și cu maoismul. Dar aș fi simpatizat cu umanismul chinez, care a început să se dezvolte din vremea filozofilor greci presocratici, în secolul VI î.C., și avea să marcheze trecerea de la religiozitatea magică a culturii chineze antice la raționalitate: omul și rațiunea sa câștigă primatul asupra spiritelor și divinităților. Se asistă astfel la o trezire intelectuală, la nașterea unui mare interes pentru istorie, artă și literatură, fapt ce îi situează pe învățați, literați și intelectuali pe treapta cea mai
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cerință necesară presupune o etică globală. Poziția mea se bazează în mod esențial pe două delimitări. În primul rând, delimitarea față de etica principiilor antieconomice, precum cea susținută până azi de către oamenii Bisericii și sindicate: cine impune imperative morale lipsite de raționalitate economică, fără a ține cont de legile economiei, nu vorbește despre morală, ci de moralism. A doua delimitare privește atitudinea opusă, adică etica succesului lipsită de principii morale, susținută mai ales de manageri obsedați de succes și de economiști lipsiți
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
potențial distructiv asupra unității și coerenței factice a sferei publice. Perechea conceptuală public-privat poate fi abordată în corelație cu alte concepte: stat-societate civilă, politic-personal, social-individual, loc de muncă-gospodărie. Mai mult, sfera publică este caracterizată prin asociere cu trăsături „masculine”: rațiune, raționalitate, neutralitate, obiectivitate, calcul de interese, meritocrație, competiție, drepturi. În mod analog, sfera privată este asociată trăsăturilor „feminine”: sentimente, intuiție, iraționalitate, părtinire, sensibilitate, grijă (O. Dragomir, M. Miroiu, 2002, p. 302). În acest context, se face, de pildă, distincția între munca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în drepturitc "3. Feminismul liberal și egalitatea în drepturi" Liberalismul exprimă în plan politic ideile capitalismului democratic 17. În măsura în care se fundamentează pe capitalism, denotă o tentă conservatoare și recunoaște o diviziune clară a rolurilor în familie (prin extinderea ideii de raționalitate, care cuprinde toate sferele sociale), în măsura în care este democratic, el se dorește deschis spre emancipare. În ceea ce privește familia, liberalismul clasic se menține tradiționalist - aceasta trebuie respectată ca spațiu al libertății negative -, iar în ceea ce-i privește pe indivizi 18, ei sunt invitați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
haine de culori mai închise (când sunt mici, sunt îmbrăcați deseori în bleu) și preferă să se joace cu mașinuțe și pistoale. Fetelor le sunt întărite comportamentele care denotă sensibilitate, empatie, chiar atenție pentru relațiile armonioase, băieților le sunt cultivate raționalitatea, spiritul de competiție, sobrietatea comportamentală (unui băiat mic i se spune frecvent că e o rușine să plângă, „doar e băiat”). Corelat, fetele vor fi înclinate spre dependență, iar băieții spre independență. Este ca și cum bărbatul, cel care câștigă pâinea, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
a rentabilității și productivității este bine dezvoltată și se bazează pe criterii cantitative. Dar, la nivel macroeconomic, evaluarea este mai puțin clară, existînd totuși cîteva obiective sau criterii cantitative pentru măsurarea performanței, bazate pe judecăți de valoare și teorii de raționalitate economică. 2.1.2.1. Economia pozitivă și economia normativă Două genuri de analiză economică sunt importante în identificarea unui criteriu de evaluare a rolului guvernului în sistemele econo-mice: economia pozitivă și cea normativă. Economia pozitivă are în vedere "lumea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de soluție era posibilă dacă fiecare producție publică era legată de o taxă particulară. Logica pasagerului clandestin este susținută și de faptul că cererea este foarte puternică atunci cînd costul suportat este slab și invers. Este de reținut faptul că raționalitatea fiecărui agent este fondată pe egalizarea prețului plătit de utilitatea marginală procurată prin folosirea bunului colectiv considerat. Echilibrul astfel obținut corespunde deci unui optim în sens paretian, deoarece el poate fi menținut fără a degra-da situația unuia din doi electori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
suflet și de imaginație. Dar în această optică a sociologiei organizațiilor, acest tip de comportament relevă o disfuncționalitate, care ar putea fi evitată adoptînd structuri mai puțin rigide. Întrebarea e dacă se poate aplica acest raționament administrațiilor? 4.3.1. Raționalitatea organizațiilor Economia birocrației împrumută conducătorilor administrației raționalitatea ce-l caracterizează pe homo oeconomicus, chiar dacă acesta pare un model prea reducționist. Dar aceasta ridică problema mai generală a raționalității economiștilor. Pentru aceasta, un recurs la sociologie poate fi de cel mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
optică a sociologiei organizațiilor, acest tip de comportament relevă o disfuncționalitate, care ar putea fi evitată adoptînd structuri mai puțin rigide. Întrebarea e dacă se poate aplica acest raționament administrațiilor? 4.3.1. Raționalitatea organizațiilor Economia birocrației împrumută conducătorilor administrației raționalitatea ce-l caracterizează pe homo oeconomicus, chiar dacă acesta pare un model prea reducționist. Dar aceasta ridică problema mai generală a raționalității economiștilor. Pentru aceasta, un recurs la sociologie poate fi de cel mai mare interes. Într-adevăr, un sociolog, Max
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Întrebarea e dacă se poate aplica acest raționament administrațiilor? 4.3.1. Raționalitatea organizațiilor Economia birocrației împrumută conducătorilor administrației raționalitatea ce-l caracterizează pe homo oeconomicus, chiar dacă acesta pare un model prea reducționist. Dar aceasta ridică problema mai generală a raționalității economiștilor. Pentru aceasta, un recurs la sociologie poate fi de cel mai mare interes. Într-adevăr, un sociolog, Max Weber, este cel căruia îi datorăm faimoasa distincție între raționalitatea în raport cu scopurile (Zweckrationalitat) și raționalitatea în raport cu valorile (Wertrationalitat). Prima corespunde logicii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
un model prea reducționist. Dar aceasta ridică problema mai generală a raționalității economiștilor. Pentru aceasta, un recurs la sociologie poate fi de cel mai mare interes. Într-adevăr, un sociolog, Max Weber, este cel căruia îi datorăm faimoasa distincție între raționalitatea în raport cu scopurile (Zweckrationalitat) și raționalitatea în raport cu valorile (Wertrationalitat). Prima corespunde logicii economice, ea presupunînd o adaptare a mijloacelor pentru atingerea unui obiectiv dat. Al doilea tip antrenează comportamente care au valoare în sine, independent de eventualele rezultate. Este cazul actului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
aceasta ridică problema mai generală a raționalității economiștilor. Pentru aceasta, un recurs la sociologie poate fi de cel mai mare interes. Într-adevăr, un sociolog, Max Weber, este cel căruia îi datorăm faimoasa distincție între raționalitatea în raport cu scopurile (Zweckrationalitat) și raționalitatea în raport cu valorile (Wertrationalitat). Prima corespunde logicii economice, ea presupunînd o adaptare a mijloacelor pentru atingerea unui obiectiv dat. Al doilea tip antrenează comportamente care au valoare în sine, independent de eventualele rezultate. Este cazul actului de credință religioasă, dar și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
disfuncții ce arată că această întrebare nu este fără fundament. Dar putem să-i aducem un răspuns diferit de cel al lui W.J. Niskanen. În continuarea lui Herbert Simon (premiul Nobel pentru economie în 1978), se reconsideră în continuare raționalitatea birocratică, consta-tîndu-se că logica sa nu este, sau nu este numai, maximizarea, ci strict respectul unor reguli. Dacă se procedează astfel, nu este din lene sau lipsă de imaginație, ci pentru că ne aflăm într-un context în care aplicarea procedurilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
lipsă de imaginație, ci pentru că ne aflăm într-un context în care aplicarea procedurilor particulare contează cel puțin la fel de mult ca rezultatul obținut, el însuși dificil de măsurat. Această situație de parțială incertitudine a fost calificată de H. Simon ca "raționalitate limitată". El consideră ca puțin realistă ipoteza raționalității lui homo oeconomicus, perfect informat în privința parametrilor și variabilelor contextului în care evoluează. Informația este, din contra, un bun rar, inegal repartizat și a cărei obținere necesită un cost aproape prohibitiv. La
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
un context în care aplicarea procedurilor particulare contează cel puțin la fel de mult ca rezultatul obținut, el însuși dificil de măsurat. Această situație de parțială incertitudine a fost calificată de H. Simon ca "raționalitate limitată". El consideră ca puțin realistă ipoteza raționalității lui homo oeconomicus, perfect informat în privința parametrilor și variabilelor contextului în care evoluează. Informația este, din contra, un bun rar, inegal repartizat și a cărei obținere necesită un cost aproape prohibitiv. La fel stau lucrurile în ce privește raționalitatea zisă "substanțială", a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
puțin realistă ipoteza raționalității lui homo oeconomicus, perfect informat în privința parametrilor și variabilelor contextului în care evoluează. Informația este, din contra, un bun rar, inegal repartizat și a cărei obținere necesită un cost aproape prohibitiv. La fel stau lucrurile în ce privește raționalitatea zisă "substanțială", a calculului economic pur. H Simon propune substituirea cu o raționalitate "procedurală". În loc să fie determinate în funcție de preț, reperele autorizînd măsurarea costurilor și avantajelor relative ale diferitelor opțiuni, actorii se vor conforma unor reguli mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
contextului în care evoluează. Informația este, din contra, un bun rar, inegal repartizat și a cărei obținere necesită un cost aproape prohibitiv. La fel stau lucrurile în ce privește raționalitatea zisă "substanțială", a calculului economic pur. H Simon propune substituirea cu o raționalitate "procedurală". În loc să fie determinate în funcție de preț, reperele autorizînd măsurarea costurilor și avantajelor relative ale diferitelor opțiuni, actorii se vor conforma unor reguli mai mult sau mai puțin explicite. Aceasta nu înseamnă un comportament sistematic rutinier, ci subliniază faptul că, față
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
o inițiativă a indivizilor care modifică regulile în funcție de datele noi sau alcătuiesc altele. Referindu-ne la inițiativa economistului contemporan Olivier Favereau, se poate constata că activitățile economice nu răspund unei singure logici. Dacă există efectiv numeroase domenii unde se aplică raționalitatea substanțială a calculului economic ghidat de prețurile relative, caracteristica organizațiilor este, din contra, de a urma o raționalitate procedurală bazată pe reguli. 4.4. Evaluarea și controlul activităților publice Sociologia organizațiilor și economia birocrației subliniază amîn-două anumite particularități ale funcționării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
contemporan Olivier Favereau, se poate constata că activitățile economice nu răspund unei singure logici. Dacă există efectiv numeroase domenii unde se aplică raționalitatea substanțială a calculului economic ghidat de prețurile relative, caracteristica organizațiilor este, din contra, de a urma o raționalitate procedurală bazată pe reguli. 4.4. Evaluarea și controlul activităților publice Sociologia organizațiilor și economia birocrației subliniază amîn-două anumite particularități ale funcționării birocratice. Reținem totuși faptul că ele au viziuni opuse privind originea disfuncționalităților: pentru un sociolog, acestea provin dintr-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
tehnicile moderne informatice și de comunicații; economia birocrației indică limitele producției non comerciale, datorită existenței obiceiurilor birocratice, vizînd supracosturi, su-pracalitate sau supraproducție. La aceasta, H. Simon și teoria organizațiilor răspund că trebuie ținut seama de specificitatea contextului și de principiul raționalității limitate. Acestea, prezente în toate organizațiile și nu doar în administrație, sugerează că guvernele birocratice nu sunt în mod obligatoriu condamnate la ineficiență; rezultă că un efort particular se justifică pentru a evalua politicile. Spre aceasta tinde știința politicilor publice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
avantaje certe, dar prezintă un risc major, dacă autoritățile regionale dau frîu liber unei concurențe fără scrupule pentru atragerea de investiții, capitaluri, întreprinderi, deci surse de avuție și de creare de locuri de muncă, fără să le preocupe o necesară raționalitate de ansamblu a dezvoltării teritoriului național. 5.1.3. Politicile industriale 5.1.3.1. Noțiunea de politică industrială O politică industrială poate fi definită ca fiind ansamblul acțiunilor întreprinse de puterile publice în vederea asigurării dezvoltării și creșterii competitivității întreprinderilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și efecte negative. Odată cu chestiunea indivizibilităților și externalităților, am întîlnit deja situații în care producția anumitor bunuri, calificate drept colective, nu putea fi asigurată prin inițiativa privată și reglarea indirectă a concurenței. Odată cu noțiunea de efecte perverse, principiul însuși al raționalității actorilor întîmpină un obstacol major: contrar a ceea ce presupunea A. Smith referitor la manifestarea "mîinii invizibile", agregarea deciziilor individuale coerente nu conduc în mod obligatoriu, sau nu întotdeauna, la rezultate colective favorabile. Fără a utiliza termenul de "efect pervers", Keynes
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Acesta din urmă s-a dezvoltat, în principal în S.U.A. ca o reacție împotriva abordării prea restrictive a demersului marginalist. El comportă un aspect pozitiv datorită faptului că se străduie să lărgească analiza economică, s-o deschidă spre forme de raționalitate ce depășesc simplul calcul al lui homo oeconomicus și abordarea sa strict individuală. Grupurile sociale și organizațiile sunt și ele lua-te în seamă ca entități particulare. Din această perspectivă, Statul reprezintă o instituție cheie. Rezultă de aici un demers
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
2.3. Teoremele imposibilității ale lui Arrow și Sen 177 4.2.2.3.1. Teorema imposibilității a lui Arrow 178 4.2.2.3.2. Teorema imposibilității a Iui Sen 179 4.3. Teoria organizațiilor 180 4.3.1. Raționalitatea organizațiilor 182 4.4. Evaluarea și controlul activităților publice 183 4.4.1. Evaluarea activităților publice 184 4.4.2. Controlul politicilor publice 186 4.4.3. Teoria agentului 189 4.4.3.1. Asimetrii informaționale și incitații: un nou
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]