22,519 matches
-
sinucidere ori crimă - și a despărțirii (dar și aceasta poate fi considerată o metaforă a morții). Lucian-Claudiu Amoran pare și nu prea pare că este moralist. În unele povestiri, cum ar fi de pildă O plajă prea îngustă sau Triumful rațiunii, absurdul crimei este prezentat într-o manieră care amintește de Străinul lui Camus, fără judecăți de valoare, fără sentințe morale. În alte cazuri, vocea naratorului intervine în realizarea portretului moral, iar personajele pierd din autonomie, cum este cazul povestirilor Ce
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
din '89 și al luptelor politice care au urmat, Ion Caramitru a cunoscut pe scenă, dar și în viață, ispita păcatului trufiei, a fost atins de demonul puterii care a condus lumea la dezastre apocaliptice și la moarte. Este însăși rațiunea care l-a făcut pe Ionescu, sub impresia cărții lui Jan Kott, Shakespeare, contemporanul nostru, să rescrie tragedia Macbeth în registrul comediei. "Trebuie să acceptăm, afirmă dramaturgul, că pentru moment, cea mai mare parte a lumii se compune din indivizi
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
complexitatea evenimentelor. Așa s-a dovedit a fi, dar a durat ceva. în comunism, "omul de rând" a făcut destul de multă vreme față, am spune astăzi. Ortega y Gasset presimțea deja barbaria (lipsa culturii, individualizante), absența standardelor, fascismul care impunea "rațiunea non-rațiunii", forța maselor capabile de a guverna fără să fie capabile de asta, moartea idealurilor, năvala mediocrității, incapacitatea de comunicare (omul maselor fiind "pierdut" dacă accceptă discuția, dialogul), statul polițianist pe care, după atâtea decenii de la prevestirile sale, am ajuns
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
pentru nesiguranța gîndirii, în timp ce societatea contemporană ne recomandă să trăim în coeziune, siguri pe noi [...] Acest Ultim regat e o mică arcă a lui Noe, pentru a supraviețui potopului. O mică rezervă în care adun tulburările gîndirii, neliniștea sexuală, absența rațiunii, absența orientării timpului, natura imprevizibilă, frumusețea". De fapt, toate trei volumele sînt consacrate timpului întins pe milioane de ani, așa cum îl gîndesc fizicienii azi, inorientat, nu în trei dimensiuni, trecut-prezent-viitor. "Am fost uimit că intelectualii, literații, filosofii nu reinterpretează lumea
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
nu-l înghițea pe Joyce, dar la el, sînt sigură, era din cauza unei lecturi prin intermediul traducerii franceze, nu știu cît de fidelă pe la 1930. Mă îndoiesc că traducerea franceză, excelentă și de altfel revăzută chiar de Joyce, ar fi fost rațiunea pentru care Camil Petrescu nu-l aprecia pe Joyce. Bănuiesc că îl irita virtuozitatea stilistică (remarcabilă) care plutește, ca să spun așa, singură în spațiu. Iată o metaforă prin care Star Trek, Star Wars și Ulise stau foarte bine alături...Să
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
nr. 14, p. 32), iată, un alt intelectual francez de stînga, André Glucksmann, denunță în International Herald Tribune (22 februarie, adică înainte de începerea războiului) poziția Franței chiraquiene față de intervenția anglo-americană din Golf. Argumentele lui Glucksmann sînt următoarele: Chirac n-avea rațiune morală să se alieze cu Putin și cu chinezii, amestecați militar în Cecenia și Tibet, ori cu Siria autoritară împotriva SUA și Marea Britanie; nu trebuia să facă jocul lui Saddam, dictator fără scrupule și placă turnantă pentru terorismul mondial; nu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14052_a_15377]
-
justifice pe Ianache Văcărescu pentru loialitatea față de stăpînirea turcă, atitudine care "revoltă azi oarecum demnitatea și amorul propriu al românilor". De altfel, chiar în faptul că pe coperta ediției actuale apare un titlu refăcut - Istoria othomanicească - , se poate vedea, dincolo de rațiuni de brevilocvență, un scrupul de menajare a sensibilităților naționale. Cam rău văzut din punct de vedere lingvistic sau politic, Ianache Văcărescu își poate totuși cuceri cititorul prin inteligență și ironie. Lectura actuală a unui text dintr-o epocă de tranziție
Între devlet și europei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14061_a_15386]
-
Trebuie să treacă o vreme pentru a asista la triumful seminței. Tot așa și talentul are nevoie de timp ca să germineze, să producă. Mai este însă necesar și un spațiu transparent, permeabil care să livreze semnele talentului, recolta lui. Este rațiunea pentru care tolerez competițiile artistice (altminteri seamănă a loterii în care majoritatea biletelor sunt destinate pierderii). Nu orice concurs reprezintă o sită igienică, ecologică de cernere a valorilor și nici o rampă de lansare a acestora. (Unde mai pui că o
O mică îndrăzneală by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14069_a_15394]
-
lui, iar căutările trebuie să vină din ambele direcții ce nasc punerea în scenă. Mă întreb și acum cîte teatre ar fi avut aproape nebunia de a produce un spectacol atît de special, fie dacă privim totul numai și din rațiuni financiare. Cincizeci și șase de bilete pe seară nu pot aduce prosperitate. Pariul unui teatru, unui manager, înseamnă cu mult mai mult decît asta, nealungînd, desigur, profitul material. Înseamnă în primul rînd captarea regizorilor de primă linie și direcțiile pe
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
experiență afectivă, ci și produsul unei operații logice, meditative (admite însăși Laura Pavel: "chiar atunci cînd se revendică de la un oarecare scepticism epistemologic, poziția teoretică a lui Ionesco nu contestă, ci mai curînd se fundamentează pe credința necondiționată în obiectivitatea rațiunii"). Doar în virtutea unei asemenea concepții autorul Scaunelor îmbină formele opuse într-o rețetă "de tip parodic", tragicul și comicul, melodramaticul și sublimul etc., în consonanță cu mărturisirea aceluiași Camus că "încearcă formule extreme, în măsura în care ele ating absurdul și inutilitatea". Totul
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
teribil pînă unde ființa care sunt nu mă interesează." Dar această absență de identitate după normele obișnuite ale limbii, țării, religiei, serviciului, deschide poate calea spre ceea ce se consideră un mod negativ de a se identifica, nelăsînd spațiu decît unicei rațiuni de a exista, cea de a scrie: "Vă voi mărturisi deci: nu am decît o singură identitate, scriitura (Eine sich selbst schreibende Identität). Și de altfel, cine sunt eu? Dar cine poate să știe?" La Imre Kertész "creația" țîșnește din
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
Tudorel Urian Posesorul unui nume insolit, scos parcă din desueta onomastică a secolului al XIX-lea, Iordan Chimet este un autor prea puțin cunoscut publicului de ultimă generație. Scriitorul însuși s-a văzut în perioada comunistă obligat (din rațiuni politice, dar nu numai) la (prea) lungi pauze editoriale. Iar atunci cînd a rupt tăcerea a făcut-o, de cele mai multe ori, cultivînd în poezie tonurile minore ale unui suprarealism pentru copii sau camuflînd cu grijă îndărătul unor studii de specialitate
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]
-
s-au intitulat (și chiar au fost) panorame de gen ale literaturii dintr-un deceniu ori altul de după război. Pînă și data de la care ar fi trebuit să vorbim despre "noua literatură" a rămas nesigură. Anul 1944 se impunea din rațiuni politice, deși 1948 era cu mult mai plauzibil. Din acest motiv, epoca de tranziție dintre 1944-1947, ai cărei scriitori au fost reeditați cu parcimonie și discutați așijderea, a făcut foarte tîrziu obiectul unor studii cît de cît temeinice. După 1989
De ce lipsesc istoriile literaturii din comunism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14215_a_15540]
-
Edit. "Vinea", Buc., 2002) reprezintă un rod târziu sau cel puțin o carte de maturitate, atunci când "caietele se leapădă de foi", când aspre întrebări se pun eului melancolic - iar poetul, membru al exilului, are, cel puțin sub acest aspect, o rațiune în plus la neliniștite priviri înapoi. Sunt rondeluri scrise sub apăsarea acelui sentiment, tot mai scormonitor cu trecerea anilor, al scurtării vremii, când sfârșitul nu mai este un pod îndepărtat, un port în cețuri ascunse, o cascadă cu căderi fără
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
am citit-o la Bernard Shaw: "De mic copil am fost silit să-mi întrerup educația ca să merg la școală". N-am fost în stare să vorbesc despre asta cu nimeni, căci simțeam, fără s-o pot explica însă, că rațiunile mele puteau fi valabile doar pentru mine însumi. A încerca să-mi conving părinții de asemenea nebunie, cînd ei își puseseră atîtea speranțe în mine și cheltuiseră atîția bani pe care nu-i aveau, era timp pierdut. Mai ales în privința
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
închipuirile, himerele atît de cunoscute și reconfortabile și să-și desăvîrșească opera, cu ciclurile ei, de la maternitate la muzică, de la himere la chipuri de oameni, alcătuind un tot, acel întreg ce-i poartă pecetea. E creația unui om a cărui rațiune de a fi a fost arta și pe care Dumnezeu l-a hărăzit cu norocul de a se putea exprima original, adăugînd un cerc ce-i al lui pe trunchiul cel mare, și puternic și rămuros al artei sculpturale românești
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
de... E de tot hazul ambîțul puterii postcomuniste în a-și atribui răsturnarea lui Ceaușescu. Nu numai tropăitorii din "parlamentul" anilor nouăzeci, ai unei țări buimăcite încă de totalitarism răsăritean, dar și, iată, mult mai tîrziul de-acum Iliescu - din rațiuni legitimare - bate constant moneda revoluției autentice, operă a poporului suveran, nu-i așa?, condus de eroul providențial. Cînd se știe foarte bine, cînd în straturile informe ale populației nu se știe tot așa de bine, că în deceniul nouă, scenariul
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
de informații în sine urmăresc a decupla creația artistică de atributele sale axiologice (esteticul aflîndu-se cu rol negreșit determinant în centrul lor, dar în conexiune cu celelalte și prosedînd propriile-i transparențe prin care nălucesc tainele ființei). Oricît de ambițioasă, rațiunea singură n-ar putea cuprinde totul în cîmpul artei, n-ar putea opera eficient în mediul "imponderabilelor" sale, în raza, necesară, a "spiritului de finețe"... Apreciem, prin urmare, consecvența întru spiritualitate a autorului lui Euphorion, exprimată por oposicion, într-un
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
a avut drept consecință ineluctabilă devitalizarea lor, făcându-le să-și piardă funcția socială primordială. Există, desigur, și un alt factor de influențare, din afara politicii, ținând de evoluția civilizației, de contactul cu orașul, cu comunicarea internațională... Fără îndoială... Una dintre rațiunile pentru care în România s-a perpetuat o tradiție populară originală atât de puternică a fost închiderea și, prin urmare, menținerea ei oarecum artificială... O dată cu căderea regimului comunist, când totul se schimbă, explodează, se extinde radioul, discul, televiziunea, ansamblul elementelor
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
primului articol: traducerea greșită a cuvîntului "logos" din Evanghelia lui Ioan. Se demonstrează cît se poate de serios cum "logos" ar putea fi tradus prin: discurs articulat, sens, raționament, esență, structură, argument etc. Mai puțin prin "cuvînt". Mai degrabă prin "rațiune". Pentru că: "exact în sens propriu - adică o parte separată de vorbire, precum numele sau verbul - logos nu vrea să însemne niciodată!" Există și explicația pentru greșeală, de cele mai multe ori o explicație cu totul plauzibilă: "pentru creștinii primelor veacuri, traducerea din
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
pe care îmbracă. Rasiștii din rasa becalo-nețoiască simt o imperioasă nevoie de a se comporta brutal. Ei nu doar îi urăsc pe negri sau pe țigani (iar Le Pen și pe "pieds noirs" algerieni ori, în general, pe arabi), din rațiuni ideologice, de puritate a rasei și a nației, dar sînt gata să-i lichideze. Fie și înjurîndu-i. Dar, mai des, aplicîndu-le pumni și picioare ca învățare de minte că au culoarea pielii pe care o au. Dintotdeauna nazismul, antisemitismul, rasismul
Violență și ideologie by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15120_a_16445]
-
Ștefan Damian, director al Direcției pentru Cultură și Patrimoniu Național București, C. Bejenariu, director la RAPPS, Mihai Berea, de la Uniunea Artiștilor Plastici. N-a lipsit mult să vină și Șerban Mihăilescu, ca și Adrian Năstase însuși, care însă, din înalte rațiuni de stat, au amânat vizitarea galeriei. Cât privește România literară a fost reprezentată de Adriana Bittel, Ioana Pârvulescu, Gabriel Dimisianu și (gluma cu "ultimul pe listă, cu voia dv." n-o mai fac, e răsuflată) Alex. Ștefănescu. Despre Pavel Șușară
Str. Ștefan Luchian nr. 12 C by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15114_a_16439]
-
Tabacu în Săptămâna culturală a capitalei. Precursorii, observatori ai acestor mentalități, sunt depărtați în timp: Gh. Șincai, C. Rădulescu-Motru, Dumitru Drăghicescu, Marin Preda (care surprinde legătura între obediență și trădare) etc. Interesant este însă faptul că cei mai mulți analiști - oameni ai rațiunii, artiști sau pragmatici - pun obediența în sarcina Orientului. Asta nu este nicidecum o tendință de dreapta. Pentru că întâlnim astfel de idei nu numai la premierul Berlusconi, ci și la oameni cu puternice filiații de stânga. Petre Pandrea, de pildă, scrie
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
apară peste granițe, să aibă cronici în reviste franceze de 700 000 de exemplare, pentru ca această problemă să capete un ecou consistent și la noi. O astfel de explozie mediatică implică, bineînțeles, imprecizie în discuție, multă patimă și prea puțină rațiune. Un excelent model de abordare a acestui subiect extrem de delicat este cartea lui Matei Călinescu, Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecții. Maniera în care Matei Călinescu atacă problema simpatiilor legionare ale lui Eliade este exemplară. Matei
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
vin într-un puternic contrast cu restul volumului. Cu greu ne putem întoarce din lumea fascinantă dar și paranoidă a bănuielii, a investigării. Cartea lui Matei Călinescu vine la momentul potrivit pentru a da o lecție de moderație și de rațiune în toată dezbaterea declanșată de cartea Alexandrei Laignel-Lavastine (toată lumea vorbește, dar cîți or fi citit-o pînă acum? Matei Călinescu, Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecții, Editura Polirom, Iași, 2002, 184 p., f.p.
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]