3,196 matches
-
Îmi ziceam eu, faimoasa Enciclopedie a morților! Mi‑o Închipuisem ca o carte antică, asemănătoare Cărții tibetane a morților sau Cabalei ori Vieților Sfinților, deci una din acele creații ezoterice ale spiritului uman din care se puteau desfăta doar pustnicii, rabinii și călugării. Într‑un târziu, când am Înțeles că lectura s‑ar fi putut prelungi până‑n zori și că din toate nu mi‑ar fi rămas nici o urmă materială, pentru mine și pentru mama, m‑am decis să‑mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
netransparența Învățăturii de mai târziu a lui Ben Hass ar fi doar consecința nesiguranței ca și rodul „vârstei Împlinite“. (Multe piedici au stat În calea publicării unei ediții critice a operelor sale complete, adversarii lui Haas fiind În primul rând rabinii și moraliștii din chiar consiliul editorial.) Întâmplarea care ne interesează și pe care o vom relata succint nu prea are tangențe cu doctrina filosofică a lui Ben Hass și oricât ar părea de neînsemnată În sine tot se trag unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sortite literaturii de sertar. Citind comentariile doamnei Nina Roth‑Swanson - scuzați‑mă, dar În mod involuntar mă ciocnesc de dânsa ca de un dulap pus În mijlocul camerei - ca și interpretarea dată lui Moise, ca fiind “Întruchiparea urii refulate a părintelui rabin, a părintelui tiran“, rămân siderată, cum s‑o fi simțit doamna Nina Roth‑Swanson În Rusia „sub cerul nemilos al bătrânului și blajinului Moise“, pe vremea când Încă nu se consacrase absconselor interpretări lirice, fiind o modestă traducătoare. Am bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În grabă și Își cercetă cu atenție piciorul. Ciorapul era Într-adevăr spart, dar pielea era nevătămată. Nici urmă de dinți. Doar un miros discret de năsal. Farmacistul și slovacul aplaudau În rând cu ceilalți. Cain era impunător ca un rabin. Balconul plutea deasupra gazonului și a lui Edu la doar câteva palme. Câinele de pripas Edu mârâia nemulțumit de ce se Întâmpla. Din când În când Își arăta colții. Cineva Îi aruncă un corn spunându-i “mai taci odată”. Edu Înhață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nesfârșite drumuri. Eugenia s-a alăturat benefic naturii melancolice și pesimiste a fetei ce a fost până în Ouro Prietro să-l întâlnească pe vraciul făcător de minuni. I s-au dat numai trei luni de trăit, dar, precum în fabula rabinului din Crocow, care a cutreierat lumea să găsească comoara din vis ce se afla de fapt îngropată în spatele casei, a descoperit că viața ei atârnă de firul unui înger ce-o aștepta acasă și ținea timpul în loc pentru ea... L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să-i dau În vileag. Scriind rîndurile de față, mă mir și mi se pare că Încep să Înțeleg: Weisz se Înscria, cu scepticismul și circumspecția lui, În logica și mentalitatea adîncă, cromozomială a neamului său, exprimată, Între alții, de rabinul Moscovei care, În 1930, la un an după expulzarea din Uniunea Sovietică a lui Troțki, cugeta: „Asta-i viața: Troțkii fac revoluția, iar Bronsteinii plătesc.“ Primăvara lui ’44 a produs o schimbare Însemnată și În viața lui Valeriu Ruba. De
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
acestui tip de comerț magdaleenii deveniseră prosperi, chiar bogați. Ce se mai știe despre Magdala? Că împăratul Titus, cucerind-o, a masacrat toți locuitorii refugiați pe corăbii (Flavius Josephus, Războiul evreilor 3,10). După un Midraș la Ecleziast 10,8, rabinii au interpretat masacrul ca pe o pedeapsă divină datorată depravării locuitorilor: așadar o reeditarea a episodului „Sodoma și Gomora”. Interpretarea rimează cu figura sulfuroasă a Mariei Magdalena, impusă de tradiție. Nu trebuie sărit cu ușurință peste informația cu privire la anturajul lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
suspiciune textele apocaliptice. Cartea lui Daniel a fost cooptată în canon datorită pasajelor exegetice care urmează după fiecare vis sau viziune extatică. O viziune fără interpretare poate deveni primejdioasă pentru neinițiați. și nu numai atât. Argumentul cel mai tare al rabinilor este de natură teologică: ascensiunile de-a lungul cerurilor suprapuse, până la fața lui Dumnezeu, riscă dacă nu să anuleze, cel puțin să relativizeze caracterul absolut transcendent al divinității. Conform literaturii apocaliptice, există câteva personaje privilegiate, care pot „sparge”, metaforic vorbind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
al II-lea Filadelful (secolul al III-lea î.Hr.), se realizează prima traducere a Bibliei ebraice (id est Pentateuhul) în greacă. Tradiția spune că această versiune a fost dusă la bun sfârșit de un număr de șaptezeci sau șaptezeci și doi de rabini chemați din Palestina de către regele egiptean și închiși separat în câte o peșteră de pe insula Pharos. La sfârșit, toți traducătorii au prezentat, spre stupefacția celor prezenți, aceeași versiune greacă a Bibliei. Episodul a fost relatat de Philon din Alexandria în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trebuie să creăm două în românește? Logica înaintașilor merge împotriva respectului față de textul sfânt. Noi nu avem dreptul să umblăm cu fofârlica prin textul biblic. Nici românii, nici BOR n-au tradus Torah din ebraică în greacă. Au tradus-o rabinii din Alexandria. Prin urmare românii și BOR au obligația morală să respecte acest text, așa cum l-au respectat toți Părinții Bisericii. Că sunt într-însul lucruri ciudate, unele chiar respingătoare sau absurde, cu care morala sau înțelegerea noastră nu se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mai văzut de-un car de vreme... Poftiți, nu e nevoie să vă mai descălțați... Mai tânără cu destui ani decât Iorgu, cumnata lor era o femeie micuță și vioaie, care încă mai păstra urmele trecutei sale frumuseți. Fată de rabin, ea se măritase cu Iorgu din dragoste, contrariindu-și la început familia și cunoscuții. Dar mariajul ei reușit cu un român destoinic și de ispravă fusese cel mai bun argument împotriva rezervelor părintești. Ticu e tot timpul ocupat cu problemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu, clătină el din cap, așa cum am spus: onorabil pentru toți. Și veți vedea de ce... Sprijinindu-și mâinile în baston, el începu să istorisească, cu vorbe bine cântărite, despre o întrevedere pe care o avusese în toiul nopții cu șef rabinul, care îl primise cu multă bunăvoință, apoi de o alta, mai importantă, la prima oră a dimineții, cu un personaj foarte sus pus al regimului, al cărui nume convenise să nu-l dezvăluie deocamdată. La această întrevedere cu ușile închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bunăvoință, apoi de o alta, mai importantă, la prima oră a dimineții, cu un personaj foarte sus pus al regimului, al cărui nume convenise să nu-l dezvăluie deocamdată. La această întrevedere cu ușile închise, la care asistase și șef rabinul, reușise să obțină promisiunea fermă că celor două familii avea să li se permită să emigreze imediat din țară, fără alte condiții, în afară de cea privind așa-zisa donație către stat a locuințelor. Ei, da, generoși oameni, comuniștii ăștia, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
structuri ale gândirii comune. Asemenea evreilor, noi creștinii respectăm etica dreptății, sincerității și disponibilității, pe baza iubirii lui Dumnezeu și a aproapelui... În anul 1995, la Tel Aviv, fostul prim-ministru israelian și laureat al Premiului Nobel pentru pace Itzhak Rabin, care a luptat pentru pacea cu palestinezii persecutați și asupriți, a fost asasinat de un evreu ortodox fanatic. La locul asasinatului, în timpul înregistrării emisiunii În căutarea urmelor, ce avea ca temă iudaismul, am declarat: "Cu greu mai există un alt
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
evreu cu Cele Zece Porunci. Ele sunt, după cum a explicat scriitorul Thomas Mann, în urma ororilor nazismului, "cuvântul concis și etern, piatra demnității umane", "abecedarul comportamentului uman"". Sursele iudaice pentru o etică a umanității au fost ilustrate excelent de Walter Homolka, rabin și rector al Colegiului "Abraham Geiger" din Potsdam, în cartea pe care am scris-o împreună în 2008 Weltethos aus den Quellen des Judentums (Etica mondială în izvoarele iudaismului). Despre "etica mondială din perspectivă creștină" vorbisem deja în anul 2005
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Churchill sau De Gaulle -, sunt capabili să piardă bătălii, dar să câștige războiul. Pot să piară de mâna unor fanatici chiar din rândurile susținătorilor lor, câștigând bătălii, dar pierzând războiul iar mintea mea se îndreaptă spre Anwar Sadat și Yitzak Rabin. Mă întreb dacă la vremea lor nu ar fi meritat un mai mare sprijin. Clipa lor încă trebuie să vină. Sau sunt doar vise? Viziunea mea de pe urmă "Visele sunt doar umbre?" Semnificația acestui vechi proverb german este că ceea ce
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
iar zeului Moloch, i se aduceau jertfă prunci, care erau puși pe mâinile de aramă ale idolului, înroșite de foc. De aici și expresiunea întrebuințată de profetul Ieremia: "Ca să arză fiii și fiicile lor în foc" (Ier. Cap. VII 31). Rabinul Maimonide tăgăduiește arderea pruncilor în onoarea zeului Moloch, spunând că era vorba numai de o petrecere "prin foc", adică pruncul era trecut repede prin flacăra. Spre a fi curățit și consacrat, iar decum sacrificat. Scriitorul bisericesc Teodoret susține, de asemenea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
dintr-un corp în altul, iar Esenienii credeau că el este nemuritor. În profețiile lui David (Cap. XXII 2), se // citește: "Toată mulțimea acelora care dorm în țărâna pământului se vor deștepta, unii pentru viața veșnică, alții pentru rușinea veșnică". Rabinii spun Evreilor de astăzi: Noi, toți suntem compuși dintr-un suflet și dintr-un corp; corpul este alcătuit din pământ și se va întoarce într-însul, pentru că tot ce este compus se dizolvă cu timpul. Departe de a crede că
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Vechi (a Vechiului Așezământ), pe care l-au numit Talmud (carte de-nvățătură) și care, la-nceput, se compunea din două părți Mișna (repetire) și Ghemera (îndeplinire, întregire). Mai târziu s-au mai făcut explicații și de alți învățați și rabini. 219 Acest fapt îmi amintește o întâmplare petrecută acum trei ani, la mănăstirea Cozia. Ea dă nota exactă a majorității creștine de azi, care, încă nu și-a lămurit credința: Pe perete pridvorului mănăstirii, cum intri în pronaos, este zugrăvit
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
să pună în discuție, să zicem, vreo istorioară talmudică? Iar aceasta nu dintr-un impuls al defulării imanente, din categoria artei pentru artă sau din aceea, liminară, a argumentului pentru argument: "Se zice că într-o seară, la ușa unui rabin se înființează doi oameni sărmani care-i cer de pomană. Unul dintre ei e un amărât care toată viața lui a fost sărac lipit pământului. Celălalt a fost odată bogat, apoi, cine știe din ce pricină, a decăzut și a
De fapt, un debut by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7906_a_9231]
-
ei e un amărât care toată viața lui a fost sărac lipit pământului. Celălalt a fost odată bogat, apoi, cine știe din ce pricină, a decăzut și a ajuns în starea mizerabilă în care îl vede înțeleptul. Problema e că rabinul nu are decât o singură monedă pe care nu o poate nicicum împărți. Cui o va da? Pe cine va ajuta? Pe cine va face el fericit? Soluția talmudică este: rabinul va da banul celui care a fost bogat, pentru că
De fapt, un debut by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7906_a_9231]
-
mizerabilă în care îl vede înțeleptul. Problema e că rabinul nu are decât o singură monedă pe care nu o poate nicicum împărți. Cui o va da? Pe cine va ajuta? Pe cine va face el fericit? Soluția talmudică este: rabinul va da banul celui care a fost bogat, pentru că acesta, știind ce înseamnă bucuria vieții înlesnite, cu atât mai mult se va bucura chiar și de o palidă, scurtă aducere aminte, pe când săracul, obișnuit cu răul, nu pierde cine știe ce odată cu
De fapt, un debut by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7906_a_9231]
-
aminte, pe când săracul, obișnuit cu răul, nu pierde cine știe ce odată cu acea monedă. Argumentul și pilda mi se par precare. Cred că raționamentul se poate ușor inversa: banul trebuie dat celui sărac, pentru a-i produce măcar o dată în viață bucurie (rabinul nu are de unde ști dacă ocazia fericită i se va mai oferi sărmanului), pe când pentru cel care a cunoscut de atâtea ori bunăstarea, același bun are mult mai puțină valoare." (pag. 246) Întreaga istorioară va conduce aici, fără sincope, la
De fapt, un debut by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7906_a_9231]
-
Contează mai degrabă exemplele inverse - atâtea câte le cunosc, (din fericire există și ele, chiar dacă puține) cele ale unor scriitori și gânditori (fie laici, fie credincioși) de o probitate morală exemplară excluzând orice fisură între operă și viață: regretatul Mare Rabin Alexandru Șafran, poeta Ana Blandiana, cărturarul Nicolae Balotă, cu toții de o bunătate, generozitate și delicatețe sufletească fără cusur. în acest spirit, aș dori să închei rândurile de față cu un citat din Caietul Albastru din jurnalul prof. Balotă (catolic practicant
Operã și artist by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7945_a_9270]
-
i-a schimbat acest nume în Chefa sau Petru. Sfântul Apostol Pavel, supranumit "apostolul neamurilor" pentru că a predicat Evanghelia mai ales păgânilor, s-a născut într-o familie de iudei bogați în Tarsul Ciliciei, primind o educație strălucită în școala rabinului Gamaliel. La început, Saul, căci așa fusese numit la naștere, a fost un adept înfocat al legii mozaice și un dușman de moarte al creștinilor. Este cunoscută întâmplarea petrecută pe drumul Damascului, când, plecat să-i persecute pe creștini, Saul
Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Tradiţii şi obiceiuri by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78203_a_79528]