6,827 matches
-
Nik aici! Eu am să fac o cafea, propunea, revenind la tonul normal, la asta mă pricep negreșit. Când termini vii și tu dincolo, da? Marga apărea după o jumătate de oră, mirosea toată a rom și vanilie, figura îi radia de zâmbet. Nu ne-ai adus nimic? se alinta Nina, Vreau prăjitură, spunea și se sălta pe canapea ca un copil mofturos, își bătea palmele de genunchi, vreau prăjitură! Spune-i și tu, Nik, nu-i așa că și tu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
privi cu toată forța de care se simțea în stare în momentul acela, dorea îngrozitor de mult să-i înfrângă voința, o, dacă ar fi în stare să-și concentreze toată forța magnetică, măcar pentru două secunde să-l știe transfigurat, radiind de emoție, umanizat. Oare el este OMUL ACELA, se întrebă și în interiorul ei simți o difuză căldură erotică. Atunci Alexe întinse calm mâna după o țigară, rupse nemișcarea, acesta era un semn de slăbiciune, cedase. Carmina se întoarse pe călcâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aflau manuale, culegeri și cărți de literatură. Pe covorul de iută, albastru, spre mijloc, pe niște ziare, mama pusese pătlăgele ne înroșite, culese din grădină ca să fie ferite de asprimea brumei și să se coacă la căldura ce încă mai radia, înglobată în interiorul lor. În cameră plutea un miros incitant, închis. Înțepenită acolo în pag, Carmina avea senzația că se află într-un sanctuar, obiectele, lumina, toate parcă-i aminteau de cineva mort, o copleșea un sentiment de religiozitate, aproape avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a zis, ochiul furat de coafura bogată și de nuanțele plăcute și stranii ale părului, uita să mai contemple în amănunt figura. Asta însemna că va face o bună impresie a doua zi. Ai adus mica fugară? A întrebat ea radiind de fericire și abandonând în farfurioară țigara, a venit către Carmina și a sărutat-o fugitiv pe obraz. Ți-am adus rochia de la croitoreasă e în camera Fanei, poți s-o probezi. Nu acum, a intervenit prompt Ovidiu. Diseară are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ignorare a pasiunii lui Trofin, ea deschisese curioasă albumul, cu toate piesele chibzuit ticluite, așezate milimetric, cu penseta, îl răsfoi cu răbdare, cu atenție. Ca un elev scos la lecție, sigur pe el, în picioare, rezemat de bibliotecă, Trofin aștepta radiind de satisfacție. E splendid, recunoscu ea și chipul i se înnegură. Căută în dreapta și-n stânga, înghiți în sec, nu găsea cuvintele, tocmai ea! E cu adevărat splendid. El avu o imperceptibilă tresărire a umerilor, de mândrie, era ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
balustrada punții, cu ochelarii în mână, cu ochii închiși și cu fața elastică, ridată, întoarsă către soare. — Și, mai mult de-atât, e-o zi minunată. — Suntem pe mare. — Da, așa e. Într-un fel. Ambarcațiunea tresăltă pe valuri. Soarele radia. Încă de undeva, sunetul pescărușilor. — Iar ăsta e Orpheus. — Este. Doamna și nu tabloul. Ai ratat-o cam cu doisprezece metri. Totul pare... - m-am ridicat în capul oaselor - totul pare cel mai normal lucru din lume. Adică... e real
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
multor oameni, trăsăturile ei homini păreau a se fi accentuat în exercițiul conversației, figura i se metamorfoza pe măsură ce o priveai mai intens; zbârciturile feței se destindeau în linii de expresie, ochii se mișcau vioi, buzele se nuanțau în linii curbe. Radia lumină, subtilitate, înțelegere și, mai mult decât atât, un spirit distins și ales. Religioșii o urmăreau cu teroarea de-a o confunda cu un avatar al lui D-zeu însuși, darwiniștii imaginau o specie de maimuță sau alt animal ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
că acest răstimp este cel mai util pentru tine; îți vei petrece vremea în incinta "Casei", în meditație, băi de cristale, dușuri reci de lumină și cristale la Cascada Sagrada. Te uiți în jur și oamenii sunt destinși, fețele lor radiază calm și lumină, cei în cărucior se simt la ei acasă, ei arborează un zâmbet plin de speranță sau resemnare înțeleasă și nerăzvrătită. Dacă unii dintre ei vor fi fost atinși de grația divină și s-au vindecat de la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
agenda. Era, fără îndoială, o pierdere scurtă de memorie și închise ochii, adâncindu-se în meditație până în Precambrian. Mioara și Autorul percepeau, totuși, existența fiecărei ființe și fiecărui obiect în parte, simțindu-le importanța pe care acestea o emanau. Toate radiau orgoliul. Când Mioara spunea: Simt orgoliul de om, Autorul răspundea: Radiază importanță. Uneori, miroseau și atunci când o pipăiau, nu auzeau zgomot de existență. Mergeau mai departe și auzeau scâncet care mirosea orgolios. Oamenii supralicitau soarta. Era o biserică. Lângă școli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ochii, adâncindu-se în meditație până în Precambrian. Mioara și Autorul percepeau, totuși, existența fiecărei ființe și fiecărui obiect în parte, simțindu-le importanța pe care acestea o emanau. Toate radiau orgoliul. Când Mioara spunea: Simt orgoliul de om, Autorul răspundea: Radiază importanță. Uneori, miroseau și atunci când o pipăiau, nu auzeau zgomot de existență. Mergeau mai departe și auzeau scâncet care mirosea orgolios. Oamenii supralicitau soarta. Era o biserică. Lângă școli mirosea veselia. Tribunalul avea gust amar de ceai hepatic. Tramvaiele miroseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sfios și candid, parcă mulțumindu-i, biata fată topindu-se de iubire și fericire, apoi cu mișcări bine știute, se instală În mașina lui, atât de specială, coborând, nu...urcând. „Mașina”, În care stătea destul de confortabil pe o perniță veche, radiind de interes și fericire, nerăbdător să pornească În voiaj, era o...ladă de muniție, solidă și vopsită kaki -În malul Siretului era amenajat un poligon militar În care se detona muniția rămasă după ce trecuse urgia războiului, iar după ce bubuiturile teribile
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mică decît setea de vodcă. Îl așează pe Fănică jos și strigă scurt: Davai 1! A patom 2? întreabă Fănică. Ploaia îi orbea și vîntul se întețea tot mai mult. Șto Bog dasti 3. Fănică îi întinde sticla și ucraineanul radiază de mulțumire. Și nu v-a mai urmărit? întreb interesat. Nu, domnule amabasador. Dar o va face. Bine, bine, dar pierzi leafa pe patru luni de muncă. Pot pierde tot ce-am agonisit de-a lungul timpului, ca viața nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se poate ca transaminaza să fie normală azi și 600 mîine? Da, se poate. Cum? Depinde ce mănînci. Vreo 2-3 buturele, varză, fasole. rață și mult vin... Ohoho. Așteaptă 2-3 săptămîni pînă vei avea analizele corecte. Gabi închide. Fața îi radiază. Două buturele, vă rog, vin, fasole și varză. A doua zi a luat direcția Iași și jegul nu-l mai arde deloc. Ce miracole face medicina practicată de profesorii cei mari din UE !! Malpraxis? Era o zi răcoroasă de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și, fără a spune nimic, îl lasă pe profesor în urmă cu cîțiva pași. În vasta sală de la Palat este lume multă și împricinații sînt puși într-un fel de țarc deasupra căruia trona un fel de juriu. De acolo radia cu o mînie universală profesorul Paraschiv, grangurul judecătorilor. Doct, sever, grav, interoghează: Ce veți...? Cei șase amărîți încep emoționați un repertoriu prost învățat. Vom... Cîteva minute se succed pe fondul "înghițiturilor în sec" ale unui aspirant. Și dumneavoastră, ce veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ramona. Monica fuge acasă plîngînd. Mexicanii erau pe terasă și lăudau palinca românească. Como esta usted? întreabă zîmbind larg. I-a omorît lighioana, spune Viorel. Am pregătit alta, spune mexicanul. Mai frumoasă. Chiar, de ce nu? Monica reapare cu noua ploșniță. Radiază și chiar este frumoasă. Un cîntăreț anunță glumeț: Atenție, ploșnița este vie. Chiar? se apropie Ramona. Fufa dracului, o întîmpină Monica cu un fulger de răutate. Ce suflete urîte, comentează un filosof bătrîn, imun la frumusețe. CAPITOLUL IV Taina eternității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Cîți ani are? 19. Dar are niște picioare lungi, lungi și este virgină, așa că n-aveți șansă. Pe dumneavoastră vă cheamă Tino și pe ea Tina. Ce frumos, sare italianul. Cînd s-a întors Romeo, nunta era în pregătire. Tina radia de fericire și devenise exuberantă. După trei luni, Tina devenise o mare frumusețe, curtată de reviste și de producători. A venit la Romeo și i-a spus direct: Am venit să-ți dau ce ți se cuvine. Dar să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lichidă. Visul Geniei era să uite pentru totdeauna de acel sat blestemat. Când era mică, a stat două săptămâni internată într-un spital din Tecuci. A îngrijit de ea o doctoriță rezidentă. Era toată un zâmbet. Când un om zâmbește, radiază dincolo de chip. Halatul alb era ca un acoperământ de înger, trusa medicală părea din argint: Aici ține doamna doctor bijuteriile, stetoscopul, un instrument muzical, cântă inima prin el. Când voi fi mare mă fac doctoriță. Când o să fiu mare vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
le alegem? Nu ai spus că am făcut schimb de flori, petalele tale sunt și ale mele, ale mele sunt și ale tale. Bine, ia-mi tot copacul, cu frunze, cu tulpină, cu rădăcină cu tot! Genia zâmbea, se alinta, radia de fericire. Genia țopăia peste un șotron imaginar. Tu ești vânt răcoros, eu sunt frunza ta. Tu ești pământ afânat, eu sunt copacul tău. Tu ești cântare de fluier, eu sunt pădurea ta. Tu ești cuib de pasăre, eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
decolteului, unde ovalul celor doi sâni bine struniți În sutien palpitau În ritmul respirației accelerate a frumoasei... Una din colege s-a apropiat discret și i-a șoptit câteva cuvinte... Din acea clipă, fierul Încins peste măsură de dincolo de tejghea radia atâta căldură Încât Gruia Îi simțea dogoarea din locul unde se afla. Atunci, și-a dat seama că, pur și simplu, se află În atenția tuturor vânzătoarelor... ― Să vi le ambalez, domnule doctor? - a murmurat frumoasa, străpungându-l cu privirea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a răspuns Mișa al meu... A treia zi, seara, când am ajuns În lagăr, Mișa și-a aranjat ținuta și s-a prezentat la „nacialnic”. Ce i-o fi spus, ce nu i-o fi spus, dar când a ieșit radia de bucurie. „Să știi că Dumnezeu vede al cui e sacul cu făină. Dacă voi fi pe tractor cu Drâmbă, altfel vor sta lucrurile” - vindeam eu pielea ursului din pădure, fără să știu rezultatul exact al raportului lui Mișa. La
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe cinste la prețuri mici. "Cafe" iese în evidență și prin faptul că lumea tânără bună îl vizitează frecvent și pentru că se poate mânca și noaptea. Pe cerul înstelat și pe străzile din city-ul intens luminat se văd fotoni mici radiind strânși. Și stelele se plimbă unele pe lângă celelalte. Sorii privesc cerul. Spiralate galaxii se întretăiau. Calea Lactee dispare într-un roi de sori. Stele negre înghit sisteme de sori. Feerie de lumină. Luminițe fac paradă, circulă la infinit. Spectacolul e indescriptibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și ai cedat. Din cauza ta. Tu m-ai tot bătut la cap. Dar ți-a plăcut, fii sincer. Trebuie să-ți placă și ce vei auzi. — Ce s-aud, se îngrijorează și mai mult Matei. Sunt însărcinată cu copilul tău, radiază de satisfacție Georgeta că l-a dat gata pe Matei și în perspectivă pe Cecilia. —Ești nebună. Nu se poate, sare ca ars. Nu știi că am făcut sex protejat, așa cum obișnuiesc. Ba se poate, ai uitat tu,îi ia
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a fost mințit.S-a ridicat ca beat și cu toate că ar fi vrut să dispară definitiv, s-a îndreptat spre masa unde era așteptat. —Nu-mi spui nimic, iubitule? — Ești o nemernică, asta ești. —Nemernică, dar sunt mama copilului tău, radia de bucurie, că-i dăduse palma meritată pentru că o făcuse să sufere. Când l-au văzut logodnici și cu Cecilia schimbat,l-au întrebat: —Ce-i cu tine? Ce-ați discutat, de nu arăți în apele tale? Mi-a spus
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Doamne, Dumnezeule, îndură-te de mine și ajută-mă! s-a rugat simțind ecoul laitmotivului “Credința te va mântui”. Matei, anunțând-o pe Leontina despre simptomele îmbucurătoare ale Nataliei, au venit toți s-o vadă chiar în aceeași zi. Natalia radia de bucurie ca și când ar fi pornit pe picioare. Atât de mult m-am bucurat când am simțit pe picior și alunecarea plapomei și atingerea palmei, dar la piciorul drept nu simt nimic. Doar nu voi rămâne șchioapă? Ai răbdare că
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
înfiripa tot mai adânc în inimă, regret ce lucra întru respingerea fermă a lui Silvestru, fiindcă, deși acesta o învăluise cu însuflețirea dragostei sale, luând-o în brațe și strângând-o la piept, ca pe o columnă neprețuită și care radia lumină, ea era acum pe deplin încredințată că greșise radical, lăsându-se pradă clipei, adică doar visării și hazardului. La cei zece ani ai ei, simțea că trece prin purgatoriul vieții sale, purgatoriu ce făcea cât un martiriu! Așa că, limpezindu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]