712 matches
-
a trece la "biografia" abia înfiripată a transmodernismului, se cuvine a le inventaria și pe celelalte modernisme, măcar pentru curiozitatea cititorului. 2. Hipermodernismul. Stricta etimologie savantă ne trimite la o radicalizare a modernismului, o exacerbare a tendințelor accentuate, oscilând între radicalismul avangardelor și cel al postmodernismului, el însuși manifestându-se adeseori, după cum am văzut, ca neoavangardă, cel puțin în cultura românească, dar și pe alte meleaguri. Albert Borgmann (Crassing the Postmodern Divide) îl surprinde, altminteri, ca pe o formă de divizare
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pre-lapsarian", o civilizație anterioară "căderii în reprezentare". Ostilitatea față de paradigma unei civilizații a reprezentării am întâlnit-o, dar dintr-o altă perspectivă, la Michel Foucault sau la alți filosofi postmoderniști. Numai că aceștia atribuie modernismului ieșire din era reprezentării, pe când radicalismul lui Zerzan merge pe o altă cale. Modernismul a fost acuzat de obsesia unui viitor nerealizat ("proiect neîncheiat"), pe când pseudotransmodernismul zerzanian întrevede viitorul printr-o întoarcere în precivilizație, utopică recuperare a unui presupus stat edenic nepervertit de civilizația cuvântului. Ideologul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
se război cu nici unul dintre curentele literare și culturale, cu atât mai puțin cu limbile pământului, cu arta și cultura, în genere. Transmodernismul vede în logos, în întoarcerea la sacru, șansa viitoare a umanității. Nimic mai străin de transmodernism decât radicalismul zerzanian care a ratat o veritabilă depășire a modernismelor și postmodernismelor veacului trecut. 5.3.Transmodernismul și provocarea islamică. Să vedem alte tentative transmoderniste apusene. Una dintre cele mai interesante vine dinspre intelectualitatea desprinsă din lumea islamului. Ea încearcă să
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în poezie. Vezi și cap. Poetica rupturii din această carte. 8 Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, II, Fundația Luceafărul, București, 2001, p. 613. 9 Un neotradiționalist ca Mihail Diaconescu merge atât de departe cu asocierea dintre radicalismul avangardei (anarhist din punct de vedere politic) și deconstructivismul parodic al postmodernismului, încât îi neagă orice intenție pozitivă în valorificarea tradiției: "Citatul" postmodernist nu continuă vechile opere, ci le neagă vehement uneori, batjocorindu-le. În produsele postmoderniste nu "citatele" sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
privi la început cu dispreț, mai târziu cu teamă. Iată-i la o cotitură a istoriei, față în față, unii vrând cu orice preț să rupă o dată cu un trecut de amintiri urâte, alții apărându-l cu încăpățânare - unii liberali până la radicalism, alții conservatori până la reacționarism (articolul apărea în organul Partidului Conservator!). La început lupta este stearpă, fără aplicații practice: nu suntem pe deplin stăpâni la noi acasă, puternicii noștri vecini ne acoperă așa de bine cu greoaia lor aripă protectoare, încât
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de terorismul contemporan, dar este posibilă urmărirea câtorva factori destinați, care converg și determină evoluția unei forme de terorism fără precedent, în ceea ce privește nivelul amenințării și al răspândirii mondiale. Analiza urmărește acești factori din perspectivă culturală, politică și tehnologică. Factorii culturali. Radicalismul islamic reprezintă forma cea mai notorie a noii culturi a terorismului, dar este departe de a fi singura varietate de tendințe culturale, care motivează activitățile teroriste. Numeroase culte, a căror apariție a fost sincronizată cu schimbarea noului mileniu, au contribuit
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
TREBUIE. Punctul cel mai important de fractură între Europa și America este cel al trecerii de la valorile fundamentale la cele fundamentaliste. Această trecere, operată de neoprotestantismul american în interiorul civilizației occidentale, se aseamănă oarecum cu translația sau alunecarea lumii musulmane spre radicalism, adică spre fundamentalismul islamic. Emmanuel Todd comenta de curând suficiența cu care președintele Statelor Unite împărțea lumea între reprezentanții binelui și cei ai răului, cerând tuturor să aleagă de ce parte se situează; iar pe cei ce nu-l urmează (ca reprezentant
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
contemporan reprezintă o semnificativă îndepărtare față de ceea ce însemna el pe vremea fenomenului ,,Războiul rece", cât și față de cel din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. ,,Strategia Națională de Securitate" a S.U.A. a recunoscut terorismul, în memorabila frază ,,intersecția radicalismului cu tehnologia", ca amenințarea predominantă a securității, în perioada post-Războiul Rece. Impactul cataclismic din 9/11 septembrie 2001, atât asupra conștiinței strategice americane, cât și asupra nivelului de securitate internațional poate fi greu de depășit. Aceste atacuri au rezultat din
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
more use as never. Terrorists are using founds and refuges that only a national economy could mobilize, but they are more independent than in the past. The ,,US National Security Strategy" has recognized the terrorism as ,,the intersection of the radicalism with technology", one of the major threat to security, after the Cold War period. The fact, that the today's terrorists do not belong to any state, eliminates the major constraints, which kept under control and impeded the most terrorist
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
Iordaniei cu Irakul poate fi caracterizată drept un “tango strategic” în Orientul Mijlociu, formulă inspirat folosită de David Kenneth Schanker, pentru a explicita rolul moderator al monarhiei hașemite, ca interfață între statele arabe prooccidentale (proamericane în fapt) și cele promotoare ale radicalismului panarab, printre care se număra și Irakul până în anul 2003. Nu există nici un stat arab care să fi avut în perioada postbelică toate dyadele frontaliere sigure, în timp ce majoritatea statelor arabe au avut toate dyadele interarabe afectate de stări conflictuale: Siria
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
the Footsteps of the Ancients": The Origins of Humanism from Lovato to Bruni, Brill, Leiden, 2000. Witt, Ronald; John M. Najemy, Craig Kallendorf și Werner Gundersheimer, studii publicate în American Historical Review, 101, 1996, pp. 107-144. Wood, Gordon S., The Radicalism of the American Revolution, Alfred A. Knopf, New York, 1992. Wright, Thomas G., Literary Culture în Early New England, 1620-1730, Yale University Press, New Haven, 1920. Capitolul VI Clientelismul și statul florentin în secolul al XV-lea Cazul Pistoia* Interesul pentru
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
personalities and themes în the struggle for American independence, Random House, New York, 1990, pp. 225-278. 31 A se vedea și nouă prefață a ediției din anul 1992 a lui Bailyn, Ideological origins. 32 A vedea și G. S. Wood, The radicalism of the American Revolution, New York 1992. 33 R. E. Shalhope, "Toward a republican synthesis: the emergence of an understanding of republicanism în American historiography", în William and Mary Quarterly, XXIX, 1972, pp. 49-80. Vezi și Idem., "Republicanism and early American
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
and Naționalism". Ed. Stephen Copley și John Whale. Beyond Romanticism: New Approaches to Texts and Contexts 1780-1832. London, New York: Routledge, 1992. 79-100. Mavrodin, Irina. Poiețica și poetica. Craiova: Ed. Scrisul Românesc, 1998. McCann, Andrew. Cultural Politics în the 1790s: Literature, Radicalism and the Public Sphere. Basingstoke, London: Macmillan, 1999. McGinn, Bernard. "Early Apocalyticism: The Early Debate". The Apocalypse în English Renaissance Thought and Literature: Patterns, Antecedents and Repercussions. Ed. C.A. Patrides și Joseph Wittreich. Manchester: Manchester UP, 1984. 2-39. Mee
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Bernard. "Early Apocalyticism: The Early Debate". The Apocalypse în English Renaissance Thought and Literature: Patterns, Antecedents and Repercussions. Ed. C.A. Patrides și Joseph Wittreich. Manchester: Manchester UP, 1984. 2-39. Mee, Jon. Dangerous Enthusiasm: William Blake and the Culture of Radicalism în the 1790s Oxford: Clarendon P, 1992. Mitchell, W.J.T. Blake's Composite Art: A Study of the Illuminated Poetry. Princeton, N.J.: Princeton UP, 1978. Morse, David. Romanticism: A Structural Analysis. London, Basingstoke: Macmillan, 1982. Morton, A.L. The Everlasting
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
care au rezultat în urma unor asemenea motive inferioare au fost, cu siguranță, superioare moral și politic celor urmărite de predecesorul său. Judecat după motivele sale, Robespierre a fost unul dintre cei mai virtuoși oameni care au trăit vreodată. Dar tocmai radicalismul utopic inspirat de aceeași virtute l-a făcut să-i omoare pe cei mai puțin virtuoși decât el, l-a adus la ghilotină și a distrus revoluția al cărei lider a fost. Motivele bune oferă asigurări împotriva politicilor deliberat rele
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mai restrictiv, acordând și mai multă putere celor mai conservatoare elemente ale societății. Aceste tendințe au fost întărite de erudiții extremiști din Siria și Egipt, care, fugind de ostilitatea guvernelor lor laice, au adus cu ei un puternic devotament față de radicalismul pan-islamic având un caracter activist și politic care întrecea chiar și agenda tradițională a wahhabiților. Între timp, creșterea spectaculoasă a prețului petrolului a transformat Arabia Saudită în țara cu cel mai eficient sistem de ajutor social. La sfârșitul anilor '80
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
culturii lor, ci o parte a acesteia. Sarcina lui Cerić este îngreunată de existența unei atmosfere politice incendiare, în care fiecare dintre cele două tabere o învinuiește pe cealaltă că dă dovadă de prejudecăți la orice provocare sau acuzație de radicalism. În septembrie 2005, un ziar danez a publicat o serie de caricaturi în care Profetul Mahomed era asociat cu terorismul. Republicarea imaginilor ofensatoare în alte părți ale Europei și difuzarea lor pe Internet au declanșat un val de proteste, unele
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
românească s-a zbătut să-și definească elitele, încercând să arbitreze un conflict ireductibil între elite ce propuneau moduri incompatibile de redistribuire socială, mecanisme economice la fel de ireductibile și ideologii ale „războiului total” între componentele societății. Asemenea ideologii au condus la radicalisme extreme, precum cele ilustrate de reluarea cultului mareșalului Antonescu, de „revolta” intelectualilor împotriva pensionarilor și a celor de vârsta a treia, de disprețul intelectualilor față de întreaga populație a țării, incompatibilă, desigur, cu democrația (cf. Miroiu, 1999). Cum confruntarea principală între
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
internațional, cât și celui autohton, pe măsură ce acesta din urmă se va dezvolta și va avea suficientă forță financiară. Această concepție a stat la baza primului mare proiect de privatizare și reformă a economiei. A fost un proiect radical, al cărui radicalism a fost însă aprig contestat de susținătorii paradigmelor alternative. Contestarea a avut succes, iar imaginea de ansamblu care a fost apoi consacrată cu privire la reformele acestor primi ani de guvernare a fost aceea a unei reforme șovăielnice și insuficient orientată spre
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
proza cu caracter melodramatic tinde să exprime un conținut psihologic oarecare în forma ideală a tragediei (mai exact, a dramei-model descrise de Aristotel în Poetica). 88 Peter Brooks, op. cit., p. 66. 89 Cf. Luis Althusser, "For Marx", apud Hartmut Ilsemann, "Radicalism in the Melodrama of the Early Nineteenth Century", în Melodrama. The Cultural Emergence of a Genre, ed. cit., p. 142. În melodramă, conchide Ilsemann, "we can say that consciousness is delayed, for even if it is still blind, it is
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ambele Principate 75, lui Dimitrie Cozadini îi împărtășea nemulțumirea pentru sprijinul moral dar și politic pe care chiar unii membri ai Partidei Naționale păreau a fi dispuși să-l acorde lui Gh. Bibescu. Întreaga atmosferă, la care se adăuga și radicalismul considerat periculos pentru cauza unirii a lui Nicolae Golescu și I.C. Brătianu, îl determina pe Kogălniceanu să ceară desemnarea unui om politic călit cu subtilitățile diplomației pentru a putea fi trimis în Occident cu misiunea foarte clară de a combate
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
rațională. Actul de la 10/11 februarie era o nouă acțiune revoluționară plasată în continuarea celei începute la 1821 și continuată cu 1848667. Cu toate acestea, I.C. Brătianu dar și C.A. Rosetti, adică cei care altădată erau oarecum izolați pentru radicalismul lor, demonstrau, prin luările de poziție de acum, gradul lor de maturitate politică, pledând pentru instituirea unui consens politic și o trecere în plan secund a vechilor dispute. În accepțiunea lor, consensul trebuia să existe și în perioada ce urma
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
o "esență": legând poezia de structura limbii, de organizarea sistemică a semnelor în paradigme și în serii paralele, ele constituie poeticitatea ca nucleu dur, imuabil, al textului literar. Astfel, constelația de concepte din anii '60 convertește moștenirea formalistă, conferindu-i radicalismul dar și forța de circulație a unei teorii 40. Interesantă e arheologia acestei construcții conceptuale târzii. Jakobson avea să mărturisească în interviurile cu K. Pomorska din 1980 că încă de la începuturile activității a fost urmărit de ideea paralelismului: "Tematica paralelismului
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
filozofiei. Un personaj excentric, inclasabil, incomod. Un damnat. Cenzura prusacă și-a arătat surprinderea, cu mult înaintea istoricilor filozofiei, față de opera sa capitală, Unicul și proprietatea sa (Der Einzige und sein Eigentum, 1844), expresia cea mai furioasă și corozivă a radicalismului de stânga, apărut ca reacție la hegelianism. Când a apărut cartea, zeloșii cenzori prusaci i-au interzis imediat difuzarea, întrucât aducea ofense lui "Dumnezeu, Bisericii și religiei în general". La câteva zile după aceea, ordinul de cenzură a fost revocat
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
la treizeci de ani: Nikolai A. Dobroliubov (1836-1861) și Dmitri I. Pisarev (1840-1866). Primul a fost colaborator al revistei "Contemporanul", iar prin critica sa adusă lui Oblomov (1856) de Goncearov, ce reprezenta nobilimea pasivă și conservatoare, a devenit promotorul unui radicalism democratic și progresist pe care dorea să-l răspândească prin intermediul literaturii și al romanului. (Din el se va inspira Lukács cu realismul său critic și estetica marxistă). Contestând cu hotărâre idealul artei ca scop în sine (Razrujenie estetiki, 1865: Distrugerea
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]