644 matches
-
doar veșnicul tău dor De mamă de copii, plecati la casa lor? Sau din întâmplare oglinda mincinoasă Care îti apare la orce pas în casă? Dar lasă-n urmă griji,tristețile le lasă, Fii iar precum te știu, fii iarăși radioasă. Zâmbetul acela din nou să se aprindă Pe chipul tău iubito și uită de oglindă. De părul alb de nea iubito ce-ți mai pasă, Când în privirea mea rămâi mereu frumoasă Și când desigur știi, privirile-ți senine Tot
EŞTI DIN NOU TĂCUTĂ ŞI GÂNDURI TE FRĂMÂNTĂ de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374936_a_376265]
-
sau „Gerule, nu mă-ngheța/, Gerule nu-mi îngheța calul/”, uită se alină, visează...! În egală măsură cu farmecul cântecului, artista Tania Popa înflorește în oglinda privirii spectatorilor încă un chip agreabil, acela de actor de teatru și cinema. E radios, acest chip, spontan, vivace, luminos! În fața Taniei Popa, publicul, iar în fața publicului, Tania Popa, se întâlnesc două lumini, exaltându-se reciproc. Nu se poate altminteri, pentru că în ochii oamenilor buni, lumina dansează, iar pe creaturi subterane le orbește! Basarabeanca Tania
TANIA POPA. SCENA ESTE A EI ŞI EA A SCENEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373797_a_375126]
-
altceva îi creea un disconfort psihic care îl propulsa într-un haos emoțional. Avea multe temeri de care era conștient de vreme ce reușea să le ascundă cu dibăcie printre multitudinea de calități ce-i împodobeau frumos personalitatea, făcându-l, de obicei, radios și irezistibil. Pe măsură ce descopeream adevărata cauză a izbucnirii lui, furia mi se transforma în milă, compătimindu-l sincer din tot sufletul. Începusem să mă bucur de cele întâmplate, gândul dezastrului care ar fi urmat după căsătorie,dându-mi fiori. Păruse
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
din prăjituri sau înghețate! Eu vă zic: nu e bine! Uitați-vă-n schimb la cele „pline"! Mulțumite, mereu râzând, lumii zâmbind și demonstrând că iubesc viața, că se simt bine, că au umor, că sunt voioase, și optimiste, și radioase! Deci, e clar: să fiu Balenă eu prefer și nu Sirenă! PERSONAJE PE GOBLEN „Eu sunt mama lui Thomas*, Viitorul doctor-marionetă! La nouă ani, cu chiu cu vai, A știut să citească, și- acum Dragostea și-o declamă Într-o
PE URMELE BARDULUI NECONSOLAT (POEME) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372893_a_374222]
-
patriot,de ce umblă să-mi strice casa?" *"De ce mă atacă la onoarea de familist?" RICĂ VENTURIANO,latin și existențial: *"Box pupuli,box dei.Ori toți să muriți,ori toți să scăpăm!" Dintr-un ratat proces-verbal de iubire,al aceluiași: *"-Angel radios! de când te-am văzut întăiaș dată pentru prima oară ,mi-am pierdut uzul rațiunii...Te iubesc la nemurire.Je vous aime et vous adore,que pretendez-vous encore? Inima-mi palpită de amoare.Sunt într-o pozițiune pitorescă și mizericordioasă și
DEŞERTUL DE CATIFEA (26) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345919_a_347248]
-
se pisa ca o păsărică. Balzac ar trebui să intervină la acest nivel al povestirii, dar este în vizită la moș Goriot, unde bea o cafea. După această frază, fetele au încremenit. Chiar crezi asta? păreau să spună fețele lor, radioase pînă în clipa aceea. Adică tu îl cunoști pe moș Goriot, fă?! nu s-a putut abține Bianca de Cholo. Doamne, ce bărbat, ce tată, ce om ... Nu era chiar așa, și o știau și ele, da' uneori trebuie să
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
în pumn și c-o mișcare de răsucire a încheieturii le aruncă dibaci. Dublă! - Nea Pandele, ești mare! Marț tehnic. Mă dau bătut! Încântat de victorie, pregătit să primească și celelalte laude, cum se întâmpla de obicei, Pandele ridică privirea radios. O zări pe vară-sa intrând în vagon încărcată cu sacoșe și cu un copilaș în brațe. - Hai, Mariene, s-o ajutăm pe Zîna! Cei doi se grăbiră s-o întâmpine pe femeia oacheșă, cam de vârstă medie. Fusta creață
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
nu-mi mai torni. Este plăcut la gust, aromat, dar este prea tare pentru mine și... - Da, mamă, dar ești acasă, nu se întâmplă nimic. Cred că ai mai băut un păhărel pe undeva... Ești așa, cum să zic..., ești radioasă, mamă dragă! Ai avut mare trecere pe unde ai fost, iar trandafirii aceia frumoși..., ce să spun..., nu cred că sunt primiți de la elevii tăi. I-ai adus cu mare grijă și cu drag, am impresia... - Mihai! Se poate? Dacă
PROASPĂT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376866_a_378195]
-
și liniștită, la fel cum mi-ați făcut-o dumneavoastră mie! - Mul..., mulțumesc...! La revedere...! îngăimă doctorița, vizibil bulversată de cele întâmplate, de reacția și replica total neașteptată a Emanuelei, pe care o privea îndepărtându-se dreaptă, sigură pe ea, radioasă, dispărând odată cu ultimele raze ale apusului. După ce a venit de la serviciu, Emanuela a trecut în revistă lista cu tot ce trebuia să ia a doua zi la spital: pachetele cu hăinuțe, o bucată mare de pânză albă, necusută, nefinisată sau
ÎN MÂNA DESTINULUI...( 2 ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377006_a_378335]
-
ce ne înconjoară, acolo pe banca la Copou, mă credeam lângă tine cea mai fericită femeie”. Eminescu o iubea cu patos, cu putere și cu sinceritate. “Mi-e dor de tine, moțule ce ești, femeie gentila și dulce, inteligență și radioasa, frumusețea frumuseților și floarea florilor”. Eminescu se adresa iubitei cu apelative că: “Scumpă mea amica, Dulcea mea doamna, Măi îngerașule, Dulce și dragă Cuta, Draga mea copilă, Stimabila doamna și respectată mea amica, Doamna mea, Dulcea mea Veronica, Dragă, dulcea
CEA MAI FRUMOASĂ POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMÂNE: MIHAI EMINESCU – VERONICA MICLE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377048_a_378377]
-
lent și simțeam o deosebită plăcere. Parcă tot corpul îmi era răvășit plăcut. O simțeam si pe ea frământând sub mine. M-a oprit la un moment dat trimițându-mă la joacă. În oglindă am remarcat că figura ei era radioasă. Parcă plutea între două vise. Cam săptămânal, probabil sâmbătă, se întrunea la noi clubul format ca mai sus. Dese ori veneau și copii pe care îi primeam în dormitorul meu destul de mare ca să cuprindă, pe lângă patul de dormit, clădit cu
RĂZBOI ŞI EROTISM de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376460_a_377789]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > ÎMI PLACE... Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 1897 din 11 martie 2016 Toate Articolele Autorului Îmi place așa de mult să te văd, Să te simt în brațe radioasă; Cu plete alintate și buze-prăpăd Tu ești doamna mea frumoasă. Cu păr răvășit peste surâs duios Mă înfiori, pleoapa în jos mi-o lași; Îmi place chipul tău chiar mânios ce strivește iarba cu repezi pași. Deci, îmi place să
ÎMI PLACE... de GEORGE PENA în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376011_a_377340]
-
am timp să mă gândesc la toate... inclusiv la ezitarea ta, încercă el să își provoace mama. - Da, da! Am reținut, scumpule. La fel ca tine..., am ore și... am timp după aceea să aflu de ce erai acum atât de radios! imită Mihaela expresia fiului, amuzându-se. Izbucniră amândoi în râs. Poate că se gândeau la același lucru și nu ar fi fost prea departe de adevăr. - Sărut mâna, mămica mea dragă! Să nu mă aștepți la masă. Cred că voi
UN ALT FRAGMENT DIN VIITORUL ROMAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376617_a_377946]
-
-mi că nu a existat. Din nefericire, nu am reușit. Parcă aveam mâncărici! M-am foit până dimineața și cu greu am dormit vreo două ceasuri. Am mâncat ceva, m-am îmbrăcat și am plecat încruntat la prietena mea. Zâmbitoare, radioasă, mă examina și râdea pe înfundate... - Ce-i cu tine de ești atât de mohorât? a întrebat ea observând că așteaptă în zadar să vorbesc eu. - Mă mai și întrebi?! Ce-ați făcut până la urmă? A izbucnit în râs fără
MUTULICĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376734_a_378063]
-
Dar, n-ai avut noroc, mă! A, nu! Să nu crezi că n-ai avut noroc cu mine! Am spus așa...noroc, în general. Însă, întrevăd că în urma acestui tun, va ploua și peste noi cu noroc. Tricuță jubila, sorbind radios din țuiculița fierbinte. După câteva sorbituri, madam Firuța continuă: --Am o mare îndoială, mă, Tricuță. Mi s-a înfipt ca un cui în ceafă. Dar, dacă țiganii se reped la tine, te ciomăgesc, îți iau ultimul bănuț și-ți dau
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
Atunci, dacă te consideri nedreptățit, spune-mi acum, aici, în fața satului, ce pretenții mai ai de la mine? --Păi...se gândi Tache, privind luna apărută pe siniliul cerului, să zicem...să zicem...încă cinzeci de milioane. --Câât? --Atât, băi...amărăștene! zâmbi radios Tache, mai ales că simțise încurajarea inginerului Casapu. Ce ți-ai închipuit, că numai tu cunoști arta negustoriei? --Vedeți, oameni buni, ce a înțeles Tache din negustorie? Doar să fraierească. Însă, pretinde să fie respectat. Am dreptate? --Așa e, așa
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
de noi, de vremea sonatăși nu ne păcăli cu așteptare, și sărăcie.... XX. ÎMI PLACE..., de George Pena , publicat în Ediția nr. 1897 din 11 martie 2016. Îmi place așa de mult să te văd, Să te simt în brațe radioasă; Cu plete alintate și buze-prăpăd Tu ești doamna mea frumoasă. Cu păr răvășit peste surâs duios Mă înfiori, pleoapa în jos mi-o lași; Îmi place chipul tău chiar mânios ce strivește iarba cu repezi pași. Deci, îmi place să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
privesc tăcut Să-ți simt sânii plini de vibrare; Să uit de prezent și chiar de trecut, să-mi fii iubită dragă sub soare. Citește mai mult Îmi place așa de mult să te văd,Să te simt în brațe radioasă;Cu plete alintate și buze-prăpădTu ești doamna mea frumoasă.Cu păr răvășit peste surâs duiosMă înfiori, pleoapa în jos mi-o lași;Îmi place chipul tău chiar mâniosce strivește iarba cu repezi pași.Deci, îmi place să te privesc tăcutSă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
există, că sufletul lui vibrează, în aerul curat al dimineților de primăvară. Sensibil, asemenea unui seismograf, sufletul poetului nu poate rămâne nepăsător în fața implacabilei treceri, în fața acestei rotații a anotimpurilor, fiecare anotimp inducând o anumită stare, uneori copleșitoare, sumbră, alteori radioasă și bântuită” de cele mai luminoase și încrezătoare zboruri. Primăvara aduce cu sine un plus de vitalitate și speranță. Natura renaște și lumina ochilor este invadată de explozia de verde crud, de îmbrățișările calde ale soarelui, ale unui timp care
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
se vor ivi - viziune nouă. Stând satisfăcut, te-ai gândit să privești linia cuiva? Soare de iarnă - eu sorbind din apa roz - Vine Martie. Inspiră adânc mirosul merelor verzi - vară proaspătă Uite ce gentil își împletește părul noaptea lacoma! Ce radioasa e față șlefuita a lunei pline! Ceață albește figură austera: trunchi ars de bambus. Gâtul machiat cu roșu mătăsos: un papagal singur. Corbule tânăr, când ai să te oprești, să uiți și să respiri? Valuri înalte aduc miros de alge
HAIKU de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377724_a_379053]
-
plăcere. Azi, când a fi roșu e o plăcere, când a fi om mare e atât de ușor, când d. Costinescu poate juca pe Colbert al României, de ce nu li s-ar îngădui tuturor ambiția de-a intra în cercul radios al Sfatului Domnesc, de-ași sfinți membrele intrând cu inima ușoară în acea radioasă sferă care e un reflex al atotputerniciei, de unde se guvernează soarta a milioane de nenorociți muritori, în sfera ale cării capriții adeseori, ale cării patimi și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
e atât de ușor, când d. Costinescu poate juca pe Colbert al României, de ce nu li s-ar îngădui tuturor ambiția de-a intra în cercul radios al Sfatului Domnesc, de-ași sfinți membrele intrând cu inima ușoară în acea radioasă sferă care e un reflex al atotputerniciei, de unde se guvernează soarta a milioane de nenorociți muritori, în sfera ale cării capriții adeseori, ale cării patimi și deșertăciuni nenorocesc o țară, putând a face atât, atât de puțin pentru fericirea ei
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
scape de un director incomod pentru complexele lor cețoase, actorii au catadicsit să meargă cu jalba-n proțap la niște inși mediocri, aflați sub demnitatea lor de hărăziți ai Thaliei, inși temporar stînd în fotolii partinice, și s-au întors radioși în templul lor, crezînd că le-au rezolvat pe toate. Vă imaginați o trupă ca demna Comedie Franceză făcînd anticameră la președintele Jacques Chirac, pentru niscaiva ofuri administrative? O, dar elegantul Jacques Chirac, dacă s-ar pune chestiunea, dar cum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
boier moldovean, lavaliera, ... sacoșa. Treaba asta, oarecum ignobilă, o făcea, pînă mai ieri, doamna lui, cu naturalețea fostei fiice de grof, nesimțindu-se căzută astfel din rang. El, profesorul de marcă, ieșea și intra, pe poarta de veche feronerie, fercheș, radios, jovial. Acum? Ea Alzheimer. Dispărută total, nici măcar ivindu-se între tufănelele ei dragi din curte. El autorul unui cutremurător jurnal nescris. Anonim. Moșu. A rămas de la ultima nuntă cîinească. S-a pripășit în frunzarele de lîngă bloc. De origine maidanez
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
forograf? Nu. Tăcerea nu înseamnă, neapărat, lașitate. Poate fi, tot atît de bine, și politețe. În cazul de față, una reciprocă. E fotografia aceea lugubră (prin scenografia ei jovială) cu cei trei cîștigători ai războiului, Roosevelt, Churchill, Stalin, așezați, pozînd radios pentru istorie. Justificat, nici vorbă, după o victorie care, obținută după atîtea jertfe, trebuia să impună o altă ordine mondială. Care ordine? Doar doi dintre protagoniști, americanul și englezul, o aveau în vedere pe cea normală. Rusul pritocise deja macabrul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]