11,500 matches
-
fiul său, Pantagruel, cu aceeași viziune, sensorial deosebită. Obsesia celuilalt scriitor, aparținând din plin secolului 20, Louis Ferdinand Celine, unul din marii romancieri ai veacului, fiind una negativă, efect, se spune, dereglare psihică survenită în urma unei trepanații făcută după o rană căpătată pe front în Flandra, unde primise o importantă medalie militară pentru curajul său, în primul război mondial. Astfel s-ar explica morbida sa înclinare tradusă printr-un antisemitism feroce. Iudeul, la Celine, fiind ținta principală asupra căreia se abate
Fraza lui Rabelais (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12831_a_14156]
-
aceste interogații-cheie are în vedere "marea problemă" a societății românești de azi, cea care ne ține în loc și după 15 ani de la înlăturarea dictaturii. La sfîrșitul primului război mondial, României i-a trebuit doar un deceniu spre a-și vindeca rănile. Noi n-am recuperat măcar, în 2004, PIB-ul din 1989. Oare de ce? Remarca poetului, justă în generalitatea sa, este că în decembrie 1989 s-a prăbușit numai Ceaușescu, nu și setul său de "valori". Oamenii vechiului sistem, de la foștii
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
cu motorul mort și farurile aprinse. Chip își simțea pieptul și șoldurile învinețite serios de centurile de siguranță. Altfel, părea să fie întreg, la fel ca și Jonas și Aidaris. Gitanas fusese aruncat de colo-colo, izbit de bagajele nelegate. Din rănile de la frunte și bărbie îi curgea sîngele. Îi spuse grăbit ceva lui Jonas, aparent cerîndu-i să taie farurile, dar era prea tîrziu. Pe drum, în spatele lor, se auzi o frînă masivă de motor. Jeepurile urmăritoare traseră la marginea curbei și
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
cum am spus într-un alt interviu, dacă-mi doresc ceva e să fiu citită. Cu orice risc, cu tot riscul de a-mi dezamăgi cititorul, de a-l deruta sau irita... C. P.: De ce nu vă puteți vindeca "de rana de secol, / de rana de lume"? Care e rana încă nevindecată a memoriei dumneavoastră? N. C.: Recunosc că nu mă pot dezinteresa de soarta lumii, chiar dacă nu mă implic direct, chiar dacă nu pot avea nici o contribuție în ameliorarea ei, necum
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
un alt interviu, dacă-mi doresc ceva e să fiu citită. Cu orice risc, cu tot riscul de a-mi dezamăgi cititorul, de a-l deruta sau irita... C. P.: De ce nu vă puteți vindeca "de rana de secol, / de rana de lume"? Care e rana încă nevindecată a memoriei dumneavoastră? N. C.: Recunosc că nu mă pot dezinteresa de soarta lumii, chiar dacă nu mă implic direct, chiar dacă nu pot avea nici o contribuție în ameliorarea ei, necum în aflarea soluțiilor privind
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
doresc ceva e să fiu citită. Cu orice risc, cu tot riscul de a-mi dezamăgi cititorul, de a-l deruta sau irita... C. P.: De ce nu vă puteți vindeca "de rana de secol, / de rana de lume"? Care e rana încă nevindecată a memoriei dumneavoastră? N. C.: Recunosc că nu mă pot dezinteresa de soarta lumii, chiar dacă nu mă implic direct, chiar dacă nu pot avea nici o contribuție în ameliorarea ei, necum în aflarea soluțiilor privind gravele conflicte, fizice și morale
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
când exista în România un mare interes pentru Basarabia, dar nu s-a potrivit. Apoi, spre 2000 și după, interesul meu, ca și interesul general, au scăzut. Datorită situației politice, Basarabia este din nou demonizată în România, fiind considerată o rană nevindecabilă. Receptarea culturală e iremediabil dependentă de relațiile și condițiile politice. Simt, totuși, împotriva oricăror adversități și reticențe, că am o datorie de conștiință față de Basarabia și de literatura basarabeană, datorie pe care mi-o impun eu însumi ca o
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
devenind lumină și muzică a sferelor, dar și această muzică s-a scurs prin palmele găurite-n mijloc, ca două fețe separat ale unui singur disc. 22. Timpul însuși s-a scurs prin găurile din palme, fără a-i vindeca rănile. 23. ŤCe clepsidră desăvârșităť, gândi el când ultimele linii și trăsături scurse din palme s-au adunat într-o altă dimensiune, formând aceeași palmă (...) 30. A luat într-o mână nisip și nisipul i s-a scurs prin gaura din
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
al Lui Iosif Stoinel despre deportările în Bărăgan din 1950, printre victimele cărora au fost și cățiva localnici, semnalează încă o dată drama, de cele mai multe ori anonimă, a multor oameni dintr-o Românie care n-a reușit încă să-și vindece rănile.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12416_a_13741]
-
cum să facă rău urmăritului, sau chiar aprecieri de tot favorabile lui. "După timpul lung care s-a scurs inutil de la revoluție-ncoace, lucrurile pot fi privite cu mai multă detașare și înțelegere. Multe fapte au fost uitate și multe răni s-au cicatrizat. Nimeni n-ar mai stărui azi pentru aducerea informatorilor și agenților la stâlpul infamiei. Dar trebuie să-i știm și, mai ales, trebuie să știe că noi îi știm. Dintre cei care dădeau note informative despre Ion
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12506_a_13831]
-
aminti mutual teama de a fi uitați. De aceea Iisus Hristos, Care te iubește, îți trimite încercări, El, pe Care tu L-ai uitat când ți-a fost bine. Privește! Chiar El a păstrat, pentru ca tu să-ți amintești, cicatricile rănilor suferite pentru tine ... Atunci El îți trimite încercări pentru ca tu să-ți amintești de El!”6. Fără îndoială că multora dintre noi atunci când gândul ne e țintuit chiar și pentru câteva clipe la pătimirile Domnului, ne revine în memorie, printre
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
durerile noastre și cu suferințele noastre S-a împovărat. Și noi Îl socoteam pedepsit, bătut și chinuit de Dumnezeu. Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre și zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră și prin rănile Lui noi toți ne-am vindecat” (Is. 53, 4-5). Această profeție este uluitoare și ne oprește-n loc, invitându-ne să reflectăm mai mult asupra ei. „Robul” suferă, nu pentru El, ci pentru noi. Dar cum? Și de ce? El are
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
pe prieten și ridică pe cel căzut în abisurile patimilor sau în adâncul deznădejdii, mângâie și îmbărbătează pe cel disprețuit, insuflă bărbăție, tărie, curaj și duh stăpânitor celui copleșit de sfiiciune, întinde o mână celui gata să se înece, oblojește rănile celui căzut între tâlhari, slujește la patul bolnavului cu devotament, sfială, prețuire și dragoste, poartă poverile celor mai slabi (Gal. 6, 2), sfătuiește în bine pe cel ce este gata să se prăvălească în noroiul patimilor, satură pe cel flămând
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
și de infirmier. Noaptea lua parte la biserică, se ruga la chilie și îngrijea marea bibliotecă a mănăstirii, iar ziua era infirmier și îngrijitor de bolnavi la bolnița din incintă. Cerceta pe călugării și sihaștrii bolnavi, le ducea mâncare, spăla rănile răniților de război aduși aici de pe front și alina pe toți cu dragoste, iar cu inima neîncetat se ruga și simțea pe Hristos”31. Acestea sunt pentru noi cei de astăzi adevărate lecții de amenitate, de generozitate și de ospitalitate
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
revirimentul silnic, - a voii mele, tari ca scutul ce se retrage-n sine, zilnic? Cui, oare, să-i strig, astăzi setea, cui, oare, aș putea să-i cer să-mi fie și să-i fiu cișmea? Cui să-i ling rănile sub cer, - când spaima-și pune-asupra mea pecetea... Ultima călătorie a lui Tolstoi Gară de-o clipă: trenul n-are nici o rațiune ca să nu rămână pe loc. Ci bucuria-mi se îngână cu panica. Ezit să plec de-aici
BÖSZÖRMÉNYI ZOLTÁN - O sumă de sonete by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/11444_a_12769]
-
musulmanul. Și el e demult implantat în realitatea lui métro-boulot-dodo, cea mai devastatoare invenție a unei lumi care a căzut în capcana propriei seriozități. Controlată încă de reflexele democrației, presa occidentală de mare tiraj se ferește să pună degetul pe rănile deschise ale civilizației vestice actuale. Xenofobia abia reprimată, cvasi-isteria gata să izbucnească în fiecare moment de tensiune sunt realități pe care occidentalii nu reușesc să le pună de acord cu principiile vieții lor de până de curând. Cu douăzeci, treizeci
Asimilarea Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11449_a_12774]
-
El este instrumentul unor multiple metamorfoze, dar una din principalele lui virtuți constă în a reda viața și sănătatea. Chiar și în zilele noastre, o asemenea credință persistă, cel puțin la copii. Când un copil se lovește și îl doare rana, mama suflă peste locul lovit și îl sărută pentru a-l vindeca. Acest sărut care ușurează durerea și îl reconfortează pe copil are desigur, o putere de vindecare, cel puțin simbolică pentru cel care îl primește. Fără să mai vorbim
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
lepros, această ungere parfumată l-a vindecat de boală ce-l dobora" (Venance Fortunat). Sărutul dat leprosului este emblematic pentru abdicarea de sine într-un act de caritate simbolică. El se practica în Evul Mediu nu pe gura ci pe rănile leprosului. În Legenda Sfîntului Iulian Primitorul, Flaubert pune deosebit de bine în scenă, cu o ironie teribilă - fiindcă Flaubert denunță stereotipurile religiei 4 - întîlnirea dintre Iulian și un lepros pe care îl sărută peste tot pe trup. Imaginea de carte poștală
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
cum ar fi o capelă organizată permanent într-o cameră mai spațioasă a unor cămine) - toate acestea constituie dezavantaje notorii pentru orice tânăr studios" (p. 101). Și pentru ca lucrurile să fie foarte clare, autorul nu ezită să pună degetul pe rană: ,În mintea Ťteologilorť noștri, libertinajul sexual fermentează ca un must tulbure de toamnă. Faptul nu trebuie să ne mire. Erotomania din căminele studențești ale României are astăzi un domeniu matematic marcat cu plus infinit pe abscisă și zero barat pe
Aggiornamento în ortodoxie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11473_a_12798]
-
În somnul obișnuit sufletul e smuls din sine însuși și e supus viselor, însă somnul mistic supune sufletul realității suverane a prezenței Duhului Sfânt. Aceasta e, în același timp, o trezire, fiindcă sufletul e așezat în fața unicei realități adevărate 2. „Rana sufletului”, a cărei imagine Sfântul Grigorie ne-o prezintă foarte des, este expresia iubirii ridicate pe culmea cea mai înaltă, din cele amintite până acum. Simțământul iubirii provoacă pe această treaptă o profundă bucurie tainică și un dor mistuitor după
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
Špídlik, Spiritualitatea Răsăritului Creștin ..., p. 395. chip paradoxal, într-o fericitoare durere. În acest sens, Sfântul Grigorie de Nyssa vorbește despre o „dulce rănire”3 și despre „o bucurie de nuntă”4, care dau prilej miresei „să se laude cu rana când primește în adâncul inimii acul dorului imaterial”5. Extazul, sub greutatea acestei prezențe, face ca sufletul să iasă din sine însuși. „Beția trează” sau „somnul treaz” scoate sufletul din visările iluzorii și prezența lui Dumnezeu îl cuprinde în întregime
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
și le face să crească, umplând sufletul celui iubitor cu iubire”12. 3 Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, X, P. G. XLIV, col. VI, col. 889A. 4 Ibidem, col. 852B. 5 Ibidem, XIII, col. 1048CD. Aceeași imagine a ranei sufletului mai este prezentată în următoarele locuri: Omilia a XII a la Cântarea Cântărilor, P. G. XLIV, col. 1033BC; col. 1037C; Omilia a XVIII-a la Cântarea Cântărilor, P. G. XLIV, col. 1048CD; aceste trei trepte sunt prezentate magistral de
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
Dina Georgescu ,Heautontimoroumenos" adică ,cel ce se rănește singur" este - după cum se știe, desigur - titlul unui minunat poem al lui Baudelaire. Primul vers sună astfel: ,Je suis la plaie et le couteau" (,Eu sunt rana și cuțitul"). Acest vers poate constitui motto-ul romanelor lui B. Elvin, conferindu-le, astfel, o extremă unitate. Romanul în continuare nu dezminte de fel această omogeneitate, dimpotrivă, o ilustrează la un mod exemplar. ,Miza" cărții nu este (aparent) prea
"Cel ce se rănește singur" by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11554_a_12879]
-
cere de la ceilalți foarte mult, iar de la sine însuși - totul. Cu toți oamenii este intransigent, dar și înțelegător până la (aproape) îngăduință, însă față de eu-l său se dovedește necruțător, neiertându-și nimic, răsucindu-și singur, de fiece dată, cuțitul în rană. Fiind intolerant cu sine însuși, totuși de o solidaritate fundamentală cu ego-ul său, apărându-și neclintit identitatea. Are darul, pe care-l deplânge și pe care-l consideră o necesitate, de a vedea limitele lucrurilor, fața sau aversul, dar și
"Cel ce se rănește singur" by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11554_a_12879]
-
arunce țara, din pure și penibile calcule pecuniare, într-un conflict din care avem toate șansele de a ieși terfeliți. Aflat la Ierusalim, nepotul lui Zizi Lambrino n-a găsit ceva mai bun decât să învârtă cu cinism cuțitul în rana nevindecabilă a participării României la Holocaust. Chiar dacă Regele a fost atunci (cum pare să fie și acum) mai degrabă un om de paie, e neîndoios că o răspundere morală are pentru ceea ce s-a întâmplat pe când, formal, era șeful statului
Prinț și delator by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11533_a_12858]