602 matches
-
voința de a acapara totul, de a voi să obțină ceea ce este decis de la sine, făcând să treacă drept norme ale bisericii ceea ce constituie de fapt închipuiri personale. Măgarul nu este așa. El este discret și sobru; nu poartă nimănui ranchiună; îi transportă pe toți fără să sufle o vorbă, chiar și pe acela care ar fi strigat la el cu grosolănie: măgar, măgarule, cap de măgar... În schimb, uneori, există creștini (chiar și preoți) care și le însușesc pe toate
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
unei condiții medicale generale. Notă: Dacă criteriile sunt satisfăcute anterior debutului schizofreniei, se adaugă „premorbid”; de exemplu, „Tulburare de personalitate paranoidă (premorbidă”. Este o tulburare caracterizată de: o sensibilitate excesivă la eșecuri/înfrângeri și atitudini neprietenoase; tendința de a purta ranchiună permanent, cum ar fi refuzul de a ierta insultele, loviturile sau desconsiderarea; suspiciunea și o tendință accentuată de a distorsiona trăirile, prin considerarea greșită a acțiunilor neutre sau pritenoase ale altora drept acte de ostilitate sau de dispreț; un sentiment
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
târziu în noaptea ce a urmat de însemnele zgomotoase ale chefliilor, care, cu stoicism și fără multe regrete, au sacrificat în parte somnul în favoarea cislei și a cupelor nenumărate, împovărate cu Cotnariul ca de împărtășanie, vin ce spălă păcatele, obida, ranchiuna și alte asemenea boale, necuprinse vreodată în împărăția acestei lico ri și st răine orișicui se lăsa furat și purtat pe acest tărâm bahic. Iar din chemarea spre confidențe ale unora dintre bărbați (ca la orice chef, și acum, la
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
împreună cu Gal (1993), am observat recent două cazuri de erotomanie la doi adolescenți: - un adolescent de 16 ani prezenta un delir pasional în cadrul manifestării unei stări depresive majore. Dacă revendicările amoroase se definesc prin existența a trei faze, speranță, supărare, ranchiună, caracteristici ale erotomaniei după Clerambault, un sindrom depresiv apare în prim plan. Adolescentul este trist. Starea depresivă invadează puțin câte puțin ansamblul activității psihice care se fixează pe o temă obsedantă: moartea. Violența se manifestă în special împotriva propriei persoane
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
era de dragă. "Au venit ăștia să vă pună în ghips, de tari ce sunteți!" îi chicoti ea în ureche, sclipindu-și salbele deasupra orizontului. "Taci, fă, că viu la tine...!" se îmbârligă șuierător prin mustață și oftatul lui fără ranchiună. De-o viață tot venea la ea, și ea se tot surpa a ducă în pliurile-i ațâțătoare, beată de goana lui frenetică, ce-l dezbrăcase încetul cu încetul de toate câte le avusese împrejur, până dincolo de nuditate, înspre versantul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ușor agasat "noi n-avem nevoie de nimic" din partea lor! Ah, să-i fi văzut atunci pe domnii cei spilcuiți holbându-se și fâstâcindu-se, trăgând zadarnic în piept aerul sterp în căutarea unei replici salvatoare, în vreme ce, îngăduitoare și fără ranchiună, gazdele le-ar fi umplut din nou paharele! Cineva mai nerăbdător de prin vecini deschise larg ușa cortului și, oprit în prag în vreme ce căuta noima priveliștii descoperite, fluieră câteva măsuri dintr-un cântec binecunoscut gazdelor, ce le smulse un oftat
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
le-ar fi plăcut să creadă că putința de îndurare a umanului și-ar fi atins limita. Pentru că era prea ușor de fugit din lâncedul focar de neputință, Rică se trezea revenind la el cu o curiozitate maladivă și o ranchiună mereu nevindecate, așa cum se întoarce omul la o târfă prinsă în repetate rânduri cu înșelătoria, și-al cărei arsenal malefic l-a inventariat deja în totalitate. Știe ce-i poate pielea și ce nu, iar această știință îl mângâie în locul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
venerația semenilor, că de disprețul lor mă apăr singur! − Știu și eu? se nedumeri cu glas tare Gert. Textul e cam anacronic: provine dintr-o perioadă a istoriei ce favoriza modelul organic al socialului - asta ca să nu mai vorbim de ranchiuna colonizaților împotriva colonizatorilor, ce transpare prin el fără perdea. E depășit. Vremurile noastre preferă diversitatea, eterogenitatea, conviețuirea multietnică "în paralel", aproape fără puncte de întâlnire. Ziduri virtuale se insinuează în spațiul social aparent nedistinct al prezentului. Cu atât mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se prefigură în Florența. O scrisoare din 6 octombrie 1452 din partea lui Manetti aflat la Scarperia către Giovanni, fiul lui Cosimo de' Medici care se îngrijea de interesele patronale ale Medicilor în dominion, nu trădă nici un semn de neînțelegere sau ranchiuna 81. În schimb, Manetti îl asigura pe Giovanni că a acționat în conformitate cu dorințele formulate de acesta în medierea conflictelor care implicau mai mulți chiriași ai familiei Medici și în soluționarea unor dosare penale. În ceea ce-l privește pe un anume
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
sociali plătiți în sistem privat. E o COMPETIȚIE la care am invitat toată presa de orice fel din județ, trecând peste orice fel de reținere și renunțând la ierarhizări ab initio. Ar fi, zic eu, o dovadă că nu port ranchiună nimănui, că-mi exercit rolul de președinte UZP și de promotor al unei profesii care va mai avea căutare un timp, elitistă (și etilistă !) prin ocupație, subculturală prin pregătirea actuală. Radiografia momentului mi-ar "spune" că cel puțin jumătate dintre
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Focșani, unde se așezase de la un timp. Odată cu urcarea pe tron a lui Mihail Sturdza, cât și în vremea domniei lui Grigore Alexandru Ghica, ascensiunea ambițiosului boier, avid de înalte cinuri, încetează. Socotindu-se persecutat, dospind în el nemulțumirea și ranchiuna, paharnicul pune la cale - sau este doar complice al fraților săi, paharnicul Costache și spătarul Antohi - o copioasă mistificare, Izvodul lui Clănău sau Cronica lui Huru (ce se tipărește în 1856), atribuind neamului Sion o obârșie legendară, cu aparențe de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
ultimă instanță, sînt niște lași: chinuie niște oameni care nu au cum să se apere... După ce îl bat pe deținut după "meci" -, au pretenția ca cei doi parteneri să se comporte ca doi boxeri care nu trebuie să-și poarte ranchiună... Mascatul este urmașul călăului din Antichitate și Evul Mediu."94 Îndoctrinarea presupune o pervertire a limbajului. Gardianul spune adesea că el nu pedepsește, ci face ordine sau execută ordinele superiorilor. Pe deținutul pe care tocmai l-a bătut de fapt
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
mai curând încearcă să se debaraseze de ei, precum și faptul că nu sunt întreprinse suficiente măsuri care să preîntâmpine provocarea lor îi fac pe membrii organizației să perceapă organizația ca încălcând ceea ce se numește justiție organizațională, să nutrescă sentimente de ranchiună, să fie dezorientați etc., ceea ce le afectează comportamentele productive și relaționale; patologiile distorsiunii simțului comun, produse de imperfecțiunile sistemului de evaluare individualizată a performanțelor; fiecare membru al organizației ar dori să i se aprecieze (și răsplătească) efortul personal, maniera de
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de orbi, apoi împroșcarea cu schije, durerea, dar, înaintea durerii, priveliștea acelui trup tăiat pe din două, care continua să se târască: soldatul cu care, cu un ceas mai înainte, vorbea despre diferitele șmecherii ale pescuitului... La spital își rumegă ranchiuna împotriva comandantului. Când fu în stare să se ridice și să iasă pe coridor, află că între timp, în cursul unei ofensive prost începute, divizia lor fusese îngropată de artileria germană. Nu simți nici bucuria de a fi scăpat, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
din Torino 1 și la relatările despre modalitățile de cercetare, Cancrini pare că vrea să-și mascheze exasperarea în spatele unui comportament lingvistic absolut inexpresiv, alcătuit numai din fapte și informații. Faptul că lucrarea este de fapt tendențioasă, pasională, furioasă până la ranchiună apare limpede imediat. Și totuși, continuă cu încăpățânare să dorească să se prezinte ca o cercetare științifică și, prin urmare, imparțială. Tabelele, statisticile, listele, datele, toate o demonstrează. Tinerii toxicomani, abordați de Cancrini și de echipa sa, potrivit normelor unei
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Însă este vorba despre o simplă supraviețuire. Deși încă mai deținem acest organ misterios „cu fulgere în ochi” care este corpul, „suntem tot săraci și orfani”. Această poezie atât de tragică are un echivalent într-un alt poem, cu titlul Ranchiuna 2. Și aici, concluzia (perfectă din punct de vedere expresiv) nu lasă nici o speranță. Poetul dialectal și popular (în sensul dat de Gramsci) adună sentimentele săracilor, „ranchiuna” lor, mânia, explozia lor de ură: se face, pe scurt, interpretul și mediatorul
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
poezie atât de tragică are un echivalent într-un alt poem, cu titlul Ranchiuna 2. Și aici, concluzia (perfectă din punct de vedere expresiv) nu lasă nici o speranță. Poetul dialectal și popular (în sensul dat de Gramsci) adună sentimentele săracilor, „ranchiuna” lor, mânia, explozia lor de ură: se face, pe scurt, interpretul și mediatorul lor; dar el, poetul, este un burghez. Un burghez care se bucură de starea sa privilegiată; care vrea să aibă pace în casă pentru a uita războiul
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
concluzie „fără ieșire”, perfect lucidă și sadică, întregul corp al poeziei se bazează pe reticență ca figură retorică ce spune ceea ce neagă. Dar ce neagă Buttitta, în mod repetat, ba chiar anaforic? Neagă că el, poetul, este cel încercat de ranchiună, ură, mânie, conștiința nedreptății în legătură cu clasa aflată la putere. Toate aceste sentimente le încearcă poporul, poetul fiind doar mediatorul lui. Însă, prin ele, Buttitta nu face decât să afirme contrariul. De ce? Deoarece cartea sa este dominată de figura retorică a
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
scriind Despre eroi și morminte în 1965, situează acțiunea românului în 1955, dar se gândește la 1930: la ființă națională, la haosul, la resentimentul argentinianului, la locuri comune, la inspirația să literară. Situația haotică, contradicție insolvabila pentru că ține de esență, ranchiuna și resentimentul argentinianului, toate aceste trăsături inerente ființei naționale a argentinianului, Sábato le oferă la nivel de absoluturi (....)."111 Sunt neliniștile metafizice incluse în tangou, care reunește toată problematică existențiala a dezrădăcinatului, dar și a celui care se vede invadat
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
prin antonomasie, așa cum Spania înseamnă coridele. Și, ne place sau nu, e drept că aceasta schematizare are ceva profund adevărat, pentru că tangoul întruchipează trăsăturile esențiale ale țării pe care începusem să ne-o construim: dezrădăcinarea, nostalgia, tristețea, frustrarea, dramatizarea, nemulțumirea, ranchiuna și problematizarea"124, căpătând fie nuanțe delicate (Caminito), fie grotești (Noches de Reyes), fie aspre și dramatice cum sunt celebrele tangouri ale lui Enrique Santos Discépolo. Sunt puține țări în lume în care sentimentul nostalgiei să se fi repetat atât
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
grotesca, "care numai râs nu este". Tangoul este un dans dramatic, că tot ce este porteno, în general, spune Sábato, iar, dacă uneori textul sau are umor, acesta are agresivitatea unui "bobârnac argentinian", în timp ce cuvintele sale sunt epigrame ce conțin ranchiuna și sarcasm sau au o latură de caricatură și ironie, dar în limitele aceleiași inimi triste și melancolice: "Zi, tu, dacă nu-ți vine să mori / Că din cauza ăluia / Am ajuns acum așa!"169 Locuitorul din Buenos Aires, că nimeni altul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
În majoritatea cazurilor, opera cu pronunțat caracter parodic include o critică uneori vehementă, alteori destinsă a modelului parodiat (sau/ și o satirizare a unor realități extraliterare). Aceasta este dublată salvator fiindcă, în caz contrar, parodiștii ar putea fi acuzați de ranchiună personală de creație, de inovația formelor precedente. Accentul cade, în lucrarea de față, pe problema parodiei. De-a lungul evoluției sale istorice, ea a suferit, dar a și a provocat mari modificări în ceea ce privește fenomenul literar în ansamblu, născând discuții asupra
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
distincte. Discutând, spre exemplu, motivația auctorială a parodiilor, se observă lesne că ea diferă de la o epocă la alta, de la un curent literar la altul, de la un autor, înzestrat cu o personalitate puternică și un orgoliu pe măsură, la altul. "Ranchiuna" față de contemporani generează rareori parodii, dar când o face cu folos poate fi iertată (vezi cazul lui Aristofan)... Între parodia care vizează criticarea aspră a modelului și parodia ca omagiu adus acestuia, procedeele, în fond, nu se modifică. "În roman
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe dos care debutează în Antichitate pentru a-și dezvolta potențialul semantic în Evul Mediu vor fi înțelese de Bahtin drept o "parodie la viața obișnuită, necarnavalescă". Această mentalitate, scrie el, a făcut posibile parodiile antice și medievale, iar nu ranchiuna personală a unor autori împotriva celorlalți, aspect rezervat modernității poate și fiindcă acela e momentul afirmării individualităților orgolioase. Diferențele nu se opresc însă aici; de la imitarea cu sens modificat a vieții reale, operele parodice la care face referire Bahtin ajung
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
vor fi înțelese de Bahtin drept o "parodie la viața obișnuită, necarnavalescă". O contrapondere a lucrurilor grave, serioase, din sfera dogmatismului religios și a dominantelor de putere. Această mentalitate, scrie el, a făcut posibile parodiile antice și medievale, iar nu ranchiuna personală a unor autori împotriva celorlalți, aspect rezervat modernității fiindcă acela va fi momentul afirmării individualităților orgolioase. Diferențele nu se opresc însă aici; de la imitarea cu sens modificat a vieții reale, operele parodice la care face referire Bahtin ajung la
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]