452 matches
-
gălețile, zincul scoase un clinchet liniștitor, domestic. Era visul lui să aducă din război două găleți, lucru atât de util, pe care nu obosea să și le închipuie purtate pe o cobiliță de o femeie tânără, viitoarea lui nevastă. În ranița pe care o părăsise când dezertase era deja o găleată. Când se culca în mijlocul soldaților care umblau prin întuneric și al cailor care treceau printre trupurile adormite, își vâra capul în găleată pentru a se feri de o eventuală lovitură
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
oară capul și se uită la Nikolai cu o privire care în sfârșit înțelegea. Stătea așezată, cu brațele strânse în jurul pieptului, în mijlocul unei băltoace care scotea aburi în întuneric. Vru să-i pună niște întrebări, dar se răzgândi, scoase din raniță o cămașă nouă și începu să fricționeze trupul acela care se lăsa în voia lui, precum cel al unui copil... O îmbrăcă cu alte două cămăși, o ajută să-și tragă pantalonii, o culcă lângă foc, înfășurată în mantaua lui
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
trei companii, mai rămăseseră douăzeci și șapte de soldați... Pavel scoase cu greu trupul lui Marelst din grămadă. Fu nevoit să ridice alte corpuri, să înlăture sârma ghimpată. Dar, mai ales, degetele soldatului păreau că se agață de pământ. În ranița camaradului său, Pavel găsi două scrisori trimise din Leningrad, înainte de blocadă. Le păstră. În ciuda luptelor care aveau să reînceapă a doua zi și a infinitei diversități de trupuri mutilate, nu putu uita gestul lui Marelst: mâna aceea care avusese timp
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se simți negrăit de fericit, în trupul acela bătrân imaginat, în muribundul fără amintiri, fără dorințe. Avea douăzeci și cinci de ani, în vara aceea a anului l945. Timpul care-l separa de bătrân i de păru de o lungime inumană. Trase ranița mai aproape, mâna pipăi patul pistolului automat, înfășurat într-o cârpă... Părăsi satul înainte de ivirea zorilor. Mergând, se simți urmărit de propria privire. O privire de dispreț. Știa că, dacă îi lipsise curajul, era din pricina femeii cu mâinile pătate de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
începură să alerge, ofițerul grăbi și el pasul... Din această încăierare fără ieșire îl smulse tânăra femeie. Încremenită lângă zid, păru că se trezește brusc și țâșni ca o săgeată spre trenul care înainta cu o încetineală somnambulică. Pavel apucă ranița și o urmă, ștergându-și de pantaloni mâna pătată de sânge. Se cățărară pe platforma unui vagon, săriră pe șine în partea cealaltă, se rostogoliră sub garnitura unui alt tren și, văzând că soldații îi dăduseră ocol tocmai pe la capăt
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Prizonierii aceștia, care vor fi în curând înregimentați printre milioanele de victime anonime. Dar în clipa aceea, nu există decât tăcerea din jurul mamei și a pruncului ei, înfășurat într-o tunică mare, curată, pe care ofițerul a scos-o din raniță. Mai există, la răspântie, prizonierul întins pe marginea drumului, mort, ținând pe antebraț o cutie în care se agită țânțarii ce sug sângele din trupul acela fără viață. Există femeia cu părul ras, cu ochi imenși pe un chip ca
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
smulse... Camionul a străbătut periferia încă adormită a unui mare oraș, s-a oprit pe o stradă învăluită în penumbră. Soldatul a sărit jos, și-a salutat camarazii, i-a însoțit cu privirea până la cotitura drumului. Apoi, și-a potrivit ranița pe umăr și a pătruns în interiorul unei case. În curte, în puțul acela de piatră cu ziduri sonore, a ridicat capul: un copac părea singurul element treaz în acea clipă de ivire a zorilor, iar pe deasupra crengilor lui cu frunze
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
plat. Romanul unui vis, București, 1979; I.M.N. (Impresii, microsioane, notații), București, 1981; Oglinda nepieptănată, Craiova, 1982; Cavalerii de pe coastă, București, 1982; Pluta meduzei, Craiova, 1982; Roata și soarele, București, 1982; Sub cerul umbrelei mele, București, 1984; Limpezirea fântânii, București, 1984; Ranița grea a iubirii, București, 1985; Plecarea cavalerilor, București, 1986; Recucerirea dragostei, București, 1987; Nevăzutele războaie, București, 1989; Acești scriitori minunați și conștiințele lor zburătoare, București, 1992; De la regina muncii la regina moartă, București, 1994; Noaptea Mokshanalei, București, 1995; Mierea din
BARAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285618_a_286947]
-
Țepeș, fiul Dragonului, București, 2000; Monografii istorice, București, 2003. Repere bibliografice: Dimisianu, Prozatori, 145-146; Popa, Modele, 143-145; Dimisianu, Valori, 116-118; Titel, Pasiunea, 77-78; Dimisianu, Lecturi, 196-203; Odangiu, Romanul, 30-32; Alex. Ștefănescu, „Sub cerul umbrelei mele”, RL, 1985; 3; Dumitru Micu, „Ranița grea a iubirii”, CNT, 1985, 13; Grigore Smeu, „Ranița grea a iubirii”, RL, 1985, 30; Lucian Raicu, „Limpezirea fântânii”, RL, 1985, 41; Tudorel Urian, „Plecarea cavalerilor”, O, 1986, 50; Mircea Iorgulescu, „Plecarea cavalerilor”, RL, 1987, 15; Nicolae Manolescu, Un personaj
BARAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285618_a_286947]
-
Repere bibliografice: Dimisianu, Prozatori, 145-146; Popa, Modele, 143-145; Dimisianu, Valori, 116-118; Titel, Pasiunea, 77-78; Dimisianu, Lecturi, 196-203; Odangiu, Romanul, 30-32; Alex. Ștefănescu, „Sub cerul umbrelei mele”, RL, 1985; 3; Dumitru Micu, „Ranița grea a iubirii”, CNT, 1985, 13; Grigore Smeu, „Ranița grea a iubirii”, RL, 1985, 30; Lucian Raicu, „Limpezirea fântânii”, RL, 1985, 41; Tudorel Urian, „Plecarea cavalerilor”, O, 1986, 50; Mircea Iorgulescu, „Plecarea cavalerilor”, RL, 1987, 15; Nicolae Manolescu, Un personaj devenit autor, RL, 1992, 42; Dicț. scriit. rom., I
BARAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285618_a_286947]
-
mai bea chestia aia. Te rog, dragule, nu mai bea. Trebuie să facem tot ce se poate. Fă tu, zise el. Eu sunt obosit. * * * Și acum Îi veni În cap gara aceea din Karagaci și el stând În picioare, cu ranița-n spate, și farurile Simplon-Orient-ului care tăiau Întunericul, iar el părăsea Tracia, după retragere. Acesta era unul din lucrurile pe care amânase să le scrie, cum stătea la micul dejun dimineață și se uita pe fereastră la zăpada de pe munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
muștele zburau deasupra lor și pe lângă fiecare cadavru sau morman de cadavre erau Împrăștiate hârtii. Printre firele de iarbă și grâne, lângă șosea, era Împrăștiat o grămadă de material: o bucătărie mobilă, apărută probabil când lucrurile mergeau bine, multe dintre ranițele acoperite cu piele de vițel, grenade, căști, puști, câte una cu fundu-n sus și cu baioneta Înfiptă-n pământ, grenade, căști, puști, cazmale pentru tranșee, rezerve de muniție, pistoale de semnalizare, căști Împrăștiate, truse medicale, măști de gaze, bidoane goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe jos peste munți și în răgaz, de la Piatra pân' la Dorna, lăsând la o parte drumul mare. În ziua de șase iulie eram gata; cu alte cuvinte, aveam toate trebuincioasele de drum așezate în o boccea de forma unei raniți soldățești, legate la spate prin ajutorul unor curele ce se încrucișau pe pieptul nostru: la șoldul stâng câte un revolver, în dreapta câte un baston sănătos, și la picioare opinci de piele roșie, legate cu șferi negre de lână de capră
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
fi fost suficientă să ordoneze lucrurile. Ce-l mai amesteci și pe el în haznaua asta?! ți-ai adus aminte de TĂTUCA? Te simți probabil ros de îndoieli, de chemi în ajutor numele Domnului. Știam că-i porți moaștele în raniță; știam că le ții ca pe o rezervă sacră și intangibilă și că ai să le scoți doar în caz de extremă nevoie, ca pe un ultim și imbatabil argument... Să-ți spun eu ce cred despre el? E TER-MI-NAT
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fi fost suficientă să ordoneze lucrurile. Ce-l mai amesteci și pe el în haznaua asta?! ți-ai adus aminte de TĂTUCA? Te simți probabil ros de îndoieli, de chemi în ajutor numele Domnului. Știam că-i porți moaștele în raniță; știam că le ții ca pe o rezervă sacră și intangibilă și că ai să le scoți doar în caz de extremă nevoie, ca pe un ultim și imbatabil argument... Să-ți spun eu ce cred despre el? E TER-MI-NAT
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Sătenii parcă părăsiseră locurile. — Ne ducem pe pustii locuri! zise doctorul Andronescu, râzând cu toată fața-i ca o lună plină, săltându-și burta ca-n undoiri de val. După ambulanță venea o căruță cu doi boi. În căruță, între ranițe, stătea un moșneag: din când în când atingea boii cu sfârcul biciului și atuncea i se vedeau ochii, apoi părea că-și închide obrazul în sprâncenele-i stufoase și-n barba-i zbârlită. Câțiva soldați, cei mai slăbiți de drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Îmbarcăm și noi pentru front. se spunea că avem de mers 500 de kilometri, adică două zile și două nopți cu trenul și 100 de kilometri pe jos cu hrană rece. m-am bărbierit de dimineață și mi-am pregătit ranița pentru plecare. pă urmă m-am găsit cu cumătrul Tudor al Biții și am stat mult de vorbă cu el. Cred că degeaba ne Întrebăm noi ce și-or fi spus. Povestitorul nu-și amintește pentru că nici nu era important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În seamă, iar el Își cam dăduse seama că nemții știau că au În față un inamic și nu un aliat. Aveau puse la uscat țoalele pe o motocicletă neagră cu ataș. Îl puseseră să se descalțe, să le dea ranița și centura de piele, apoi Îl Împinseseră cu spatele la peretele drept ce se ridica deasupra izvorașului. Degeaba le spunea Întruna că e o greșeală: soldații se pregăteau să-l Împuște. Norocul Locotenentului fusese o patrulă rusească, nimerită cine știe cum, ca și cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fi gândit să-i urmărească, n-aveau să poată trece timp de încă două trei zile. În ziua a șaptea, Hideyoshi ajunse la vadul râului Fukukoa și constată că acesta se revărsase. Soldații făcură căptușeli protectoare pentru cai, legându-și ranițele la un loc, apoi, traversară sub forma unui lanț omenesc, fie ținându-se de mâini, fie apucând coada lăncii purtate de omul din față. Hideyoshi traversase primul, iar acum stătea pe scăunelul său de campanie, pe mal. Nu intrați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
treburile mele în calitate de comandant de pluton - responsabil. Foarte bucuros și meșter la treabă, Ghiță a terminat ce-și propusese, rămânându-i destul timp să inspecteze vecinătățile, mai ales că ochise el un cireș goldan dintr-o vie oarecare. Luându-și ranița s-a dus țintă la cireșul goldan din care s-a ospătat și a umplut și ranița cu cireșele mari, frumoase, apetisante, ispititoare. Când am terminat programul și am revenit la corturi pentru masa de prânz, Ghiță îmi arătă ranița
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și propusese, rămânându-i destul timp să inspecteze vecinătățile, mai ales că ochise el un cireș goldan dintr-o vie oarecare. Luându-și ranița s-a dus țintă la cireșul goldan din care s-a ospătat și a umplut și ranița cu cireșele mari, frumoase, apetisante, ispititoare. Când am terminat programul și am revenit la corturi pentru masa de prânz, Ghiță îmi arătă ranița plină ochi spunându-mi: „V-am adus cireșe goldane, la fel cu cele pe care le-am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ranița s-a dus țintă la cireșul goldan din care s-a ospătat și a umplut și ranița cu cireșele mari, frumoase, apetisante, ispititoare. Când am terminat programul și am revenit la corturi pentru masa de prânz, Ghiță îmi arătă ranița plină ochi spunându-mi: „V-am adus cireșe goldane, la fel cu cele pe care le-am văzut anul trecut la via tatălui dvs.”. - Le-ai văzut numai, sau ai și gustat din ele? - Da, îmi spune el, pentru că erau
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
sosit marmitele cu mâncarea aproape fierbinte și fiecare ostaș și-a mâncat cu mare poftă rația de la cazan. Oamenii așteptau să-i las apoi liberi să se odihnească. Imediat comand adunarea plutonului pe două rânduri, trimit pe Ghiță să aducă ranița cu cireșele care făceau cu ochiul către cei prezenți, și mă adresez ostașilor mei spunându-le: Măi băieți, mâncați și voi cireșe din cireșul tatei. Oamenii au râs, luminându-se la față, apoi am împărțit câte o mână de cireșe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
meu spre Constanța) mă lasă apatic și fără chef de vorbă, cu chef numai de a asculta vorba altora, răstită, glumeață, aspră, românească, turcească, până or să-mi dea pâlniile pe-afară. Pe holul ticsit de navetiști, călare pe-o raniță veche, nea Aurică Geamantan se uită urât la lumea din compartiment. El face cursa asta pân’ la Constanța zilnic și nu-i mai cere nimeni bilet. Nu și-a mai găsit de lucru de când s-a întors, prin 2000, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
întreabă el în autobuz. Nu mai sunt domnișoară de două stații, răspunde ea). Am nimerit pe culoar cu doi tineri, de undeva din Țara de sus după accent și bronzul inconfundabil. Umblau după un loc privilegiat pentru bagajul lor, o raniță cât toate zilele deschisă, în care peste rufe încerca să doarmă un copil de câteva luni. Tot cu el în geantă, îmi povestește ea, am făcut anu-ăsta Ungaria, dar să știți, domnule, nu se compară, acolo așé de curat îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]