454 matches
-
demonstrat că la o distanță de tragere de 15 metri, glonțul străpungea două scânduri din plop, fiecare groasă de 17 mm, aflate la o distanță de 50 cm. Printre soldați circulau zvonuri cum că glonțul putea penetra un soldat și ranița sa, fiind capabil să ucidă și pe cel care venea din urmă, sau că putea să ucidă 15 oameni puși în rând. În 1846, unitățile franceze de chasseuri și zuavi au fost înarmate cu puști Minié. Pușca a fost folosită
Glonțul Minié () [Corola-website/Science/303305_a_304634]
-
pe Valea Someșului Cald și i au așteptat pe casierii de la IPEIL. La locul stabilit nu au sosit casierii, ci o delegație. Partizanii i-au oprit, au efectuat o percheziție asupra lor și au reținut o haină de piele, o raniță, o pătură și o sumă mică de bani. Dându și seama de confuzie, le au atras atenția să nu divulge nimic din cele întâmplate, au fost puși să depună un jurământ cu mâna pe un pistol. În iarna acelui an
Avisalon Șușman () [Corola-website/Science/319926_a_321255]
-
pe Valea Someșului Cald și i-au așteptat pe casierii de la IPEIL. La locul stabilit nu au sosit casierii, ci o delegație. Partizanii i-au oprit, au efectuat o percheziție asupra lor și au reținut o haină de piele, o raniță, o pătură și o sumă mică de bani. Dându-și seama de confuzie, le-au atras atenția să nu divulge nimic din cele întâmplate, au fost puși să depună un jurământ cu mâna pe un pistol. Întâlnirea a fost lipsită
Teodor Șușman (junior) () [Corola-website/Science/319835_a_321164]
-
alte piese vocale, apar și baladele: „Corbea”, „Căpitan Gheorghiță” și „Voinicel Oleac”. Sub asistența lui Tiberiu Alexandru, i s-au înregistrat apoi 10 piese pe 2 discuri Electrecord la 12 februarie 1941. Plecat pe frontul de răsărit „cu fluierul în raniță”, este rănit și spitalizat în țară. Este căutat de Brăiloiu, care îi dăruiește discul cu "Bobocica" (D 1378 II), înregistrat de Tiberiu Alexandru pe 12 februarie 1941. Unele piese muzicale descoperite de interpret au fost dezvoltate ulterior în noi realizări
Marin Chisăr () [Corola-website/Science/332816_a_334145]
-
cei opt pioni ar fi transformați, la limită, în regine. Acest amănunt, adesea uitat, al puterii „modestului” pion dă un cu totul alt înțeles faimosului citat al lui Napoleon Bonaparte referitor la „bastonul de mareșal” purtat de fiecare soldat în ranița sa. În diagrama 2 se observă dispoziția inițială a pionilor într-o partidă de șah. Pionii albi ocupă linia a 2-a a tablei, iar cei negri linia a 7-a. În spatele pionilor, protejați de aceștia se găsesc așa zisele
Pion (șah) () [Corola-website/Science/299917_a_301246]
-
II, nr. 269, 9 septembrie 1900. "Școala de minciuni," semnat Caton, II, nr. 270, 10 septembrie 1900. "Ai carte, ai parte", semnat Caton, II, nr. 271, 11 septembrie 1900. "Presa de scandal," semnat Caton, II, nr. 272, 12 septembrie 1900. "Ranița și ghiozdanul," semnat Caton, II, nr. 274, 14 septembrie 1900. "D. Fanfaron", semnat Caton, II, nr. 275, 15 septembrie 1900. "Luxul și corupția," semnat Caton, II, nr. 276, 16 septembrie 1900. "Succes de gazetar", semnat Caton, II, nr. 277, 17
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Regimentului 202 Blindate al APV a lovit sistemele defensive, susținute de un asalt de infanterie al Batalionului 7 din Regimentul 66 și de Batalionul 4 al Regimentului 24, ambele din cadrul Diviziei 304. Forțele terestre fuseseră echipate special penru atac cu ranițe de grenade, gaze lacrimogene și aruncătoare de flăcări. Deși principalele sisteme defensive ale taberei au fost cucerite în doar 13 minute, luptele au durat câteva ore, timp în care cei de la Forțele Speciale împreună cu aliații lor bru au reușit să
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
apoi o potecă de acces pe partea stângă până sub grohotișul de la gura peșterii. Pe grohotiș se toarnă din beton o scară, cea mai grea operațiune. Betonul era adus de un trust de construcții gata amestecat și trebuia încărcat în ranițe militare și dus în spate pe panta de grogotiș. În peșteră s-au instalat scări de lemn la cele două săritori. De reținut faptul că întreaga sumă de bani necesară pentru materiale, beton, fier beton, scândură, grinzi, plus banii necesari
Peștera Poarta lui Ionele () [Corola-website/Science/315479_a_316808]
-
fi gândit să-i urmărească, n-aveau să poată trece timp de încă două trei zile. În ziua a șaptea, Hideyoshi ajunse la vadul râului Fukukoa și constată că acesta se revărsase. Soldații făcură căptușeli protectoare pentru cai, legându-și ranițele la un loc, apoi traversară sub forma unui lanț omenesc, fie ținându-se de mâini, fie apucând coada lăncii purtate de omul din față. Hideyoshi traversase primul, iar acum stătea pe scăunelul său de campanie, în vârful malului. — Nu intrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nici ăia - au spus că s-au temut. Nu s-a știut ruta plecării și, În sfârșit, după 6-7 ore de stat acolo, În frig, În condiții groaznice - În fiecare vagon, nu aveai unde să stai, pe rucsac și pe raniță s-a stat cum s-a putut, lucruri nu ni s-a dat voie să luăm - am ajuns În vestita Transnistrie, la Atachi. Cum ați ajuns? Ați mers și pe jos? Nu. Tocmai că ni s-a spus una și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
spună rușii cu uscatul și unul dintre ei se bate cu mîna pe inimă: "serțî", apoi scoate tutun dintr-o țigară, îl fărîmițează între degete și-i zice lăcrimos "Asta nu serțî Nicolai". Două balalaici i se spărseseră rusului în raniță pînă să ajungă în România. Pe-asta de acum i-o găsiseră camarazii la o casă de amanet și o rechiziționaseră în contul sacrificiilor pentru victorie. Era încrustată cu sidef, dar parcă nu suna ca alea dinainte. S-a mai
Prasceai, prasceai ! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7052_a_8377]
-
mă gândeam la tatăl meu care după doi ani de concentrări a mai făcut și doi ani de război și tocmai când credea că va reveni acasă în sânul familiei, a trebuit ca în august 1919 să ia din nou ranița în spate și să participe din nou pentru eliberarea Budapestei de Republica roșie a lui Bella Kuhn, stricând astfel planurile lui Lenin privind bolșevizarea României și a Europei. Continui recitirea „Delirului” și am ajuns la momentul rebeliunii legionare, moment extrem de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
o zonă a nimănui, cu un crac pe stradă și celălalt în curtea depoului. Prinși între sârme și cărămizi, cu salamul și borcanul de muștar sub braț, înjurau calm și gregar. Dacă le-ai fi pus un pușcoci și-o raniță-n spate, i-ai fi scos din nuvelele lui Rebreanu. Fricile Mariei lipseau din jurnalul vieții noastre în Dorobanți, le învățasem cu timpul, observându-i expresia feței. Din colțurile cele mai iraționale ale imaginației ei, apăreau furnici și păienjeni, singurătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o rachetă cu două steaguri înfipte-n capac; în Aviatorilor, trântiseră un disc metalic, ciuruit, pe iarba din scuar (i se zicea când OZN-ul, când aspirina cu găuri, și ruginise imediat); pe Iancului, lângă metrou, aterizase Eroul Necunoscut, cu ranița sovietică, pietrificată, ca buteliile unui scafandru cosmic; lângă „Drept“, Kogălniceanu fusese supraânălțat (se ridica pe-un platou de fier, cu mâinile-n buzunare, ca pistolarii din Trandafirul galben), iar în față la Teatrul Național trona Caragiale al lui Baraschi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nor de colb, care se ridica și se târa deasupra șoselei, apoi am deslușit ca printr-o sită rară, coloana de militari; și, pe măsură ce se apropiau, ni se păreau învăluiți în mantale de colb. Veneau în pas de voie, cu ranițele și puștile în spate, cu bidoanele agățate la șold, lângă teaca baionetei... Când s-au apropiat de noi, i-am văzut și la chip: slabi, nerași, asudați, nedormiți, epuizați, plini de colb din cap până-n picioare. Abia își târau opincile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Cutare, cutare, luați-vă bagajul!”. Am mai rămas vreo cinci... Și după vreo cinci minute iară: „Bucur, cine-i?”. „Eu”. „Ia-ți și tu ce-ai pe-aicea.” Ne-am dus jos, ne-au dat bagajele noastre, că acolo aveam ranița cu hainele astea civile, și ne-a-ntrebat pe fiecare unde mergem. Eu eram dornic să Îmi reiau serviciu... Pe primul l-am trimis la Lancrăm, să spună părinților mei că viu și să nu fie șocul prea mare... Spuneți-mi, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ați plecat dumneavoastră spre Jilava? Nu, s-a golit Târgșorul Într-o săptămână. Și când ne-au Îmbarcat, Doamne, cum s-au comportat... Să vă redau o scenă: camionul avea prelată, deschisă numa’-n spate, pe unde se urca. Aruncai ranița sau ce-ai avut, te-ai cățărat și te-ai urcat În camion. Dar În timp ce făceai asta, doi gardieni cu ciomege În mână Îi loveau pe toți: „Dă-i drumul În spate! Dă-i drumul În spate!”. Adică să Încarce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
drumul În spate! Dă-i drumul În spate!”. Adică să Încarce cât mai mulți. Unul dintre sigheteni, Costică Radu, când o urcat În camion, ia o botă din asta zdravănă, un ciomag pe spate, dar lovitura l-o nimerit În raniță, cum era cu ea În spate. N-am să uit niciodată momentul... Se oprește, se pune cu mâinile În șolduri și zice: „Mai dă o dată!”. (râde - n.n.) Ăsta o prins bota cu amândouă mâinile, da’ când să lovească, Costică o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pichetul cu două fantome. — Terminați, mai bine să se ducă cineva după gustare, ne-o taie caporalul, care și-a recompus expresia acră. La ora 11 se distribuie gustarea, la bucătărie; cineva trebuie să vină să o ia cu o raniță, pentru toată bateria, și să o ducă la locul de instrucție. Dacă e o conservă de pește, ai șansa să mănînci ceva. Dar, dacă e pateu sau parizer, e mai bine să faci fericit un cîine, dacă ai unul la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
povestește despre vărul unui vecin de-al lui care a fugit din țară prin Iugoslavia, acum e În Germania, lucrează ca administrator la o fabrică de vopsea, Își poate permite vacanțe În Spania, are un Volkswagen. Ne Întoarcem cu o raniță plină de conserve de pește și pîine. Măcar peștele nu are păr. — Nu are păr pe dracu’. Ai uitat ce-a zis orbu’ În piața de pește? Bună ziua, doamnelor. RÎdem, urcînd drumul ce duce spre punctul de observație. E seară
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Prin fereastra aburită se vede un șir de lumini albastre care emit o lumină intermitentă, hipnotică, undeva afară, pe aleile care leagă clădirile unităților militare. Le privesc și Încerc să răzbesc cu mintea cuvintele, În timp ce bucătarul Îmi Îndeasă pîinile În raniță. Nu pare speriat și mă Întreb dacă nu cumva Își bate joc de noi. Luminile de alarmă care se văd prin fereastră Îmi spun că nu. Îmi cîrpește o palmă peste umăr să mă trezească, apoi țipă: — Ieșiți... Acum, ieșiți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
treaba e serioasă totuși... Se pare că vorbesc singur, Moise e deja În căruță și-l Împunge cu degetul În spinare pe Barbu, să mîne calul. Sar În vehiculul rustic din mers și rămîn așezat pe muchia din spate, cu ranița plină cu pîini În spinare. SÎnt mut și teama Începe să mă ajungă și pe mine. Pe aleile cazărmii trec În pas alergător plutoane de soldați Înarmați, care urlă toți același lucru: să eliberăm drumul. Nu, e clar că nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îmi spune să mă Întind. E unul dintre infirmieri, e tot craiovean, un tip prietenos care săptămîna trecută mi-a scos din degetul mare de la mînă puroiul pe care l-am adus cu mine din Bărăgan. — Stai să-ți iau ranița din spinare... Te doare ceva? Aș spune că-și bate joc, dar Înțeleg că vrea să știe dacă mă doare și altceva. — Spatele, dar nu cred că e ceva serios. Nu văd... asta e... — Îți desfac chingile și te Întinzi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
acolo, bine? Îmi spune ferm și Îmi indică unde să mă Întind, oprindu-și pentru o clipă privirea serioasă pe mine. Să sperăm că nu e spart și osul. Se fîțÎie pe lîngă mine și-mi desface cu grijă curelele raniței cu pîini. Capacul i s-a deschis În timpul accidentului și conținutul i s-a Înjumătățit. Îmi trece prin cap că cei din baterie au rămas fără cină, dar apoi Îmi dau seama că cei din baterie erau În casa pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
O să răciți. Da, mami, zice Moise, care suferă și el brusc de un acces de curaj (mai ales acum, cînd ne-am convins că răceala e cel mai mare pericol) și Începe să rîdă. Vine agale ducînd În spate o raniță flască. Vine ca un om care nu are nici o treabă, vine de parcă ar ști ceva ce nu știe restul lumii, așa că nu mai are de ce să se grăbească. La Început am senzația că mi se pare. Dar cînd traversează strada
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]