319 matches
-
colecția EMINESCIANA serie nouă, nr. 17 (79) 2013 În loc de argument Această nouă carte despre Eminescu sa născut dintrun studiu de mai mici dimensiuni, publicat în 2012 în revista Limba română de la Chișinău, fiind prilejuit de împlinirea a două veacuri de la raptul Basarabiei petrecut în anul 1812. La o relectură, cu travaliu creator, numărul paginilor s-a triplat, încât studiul a fost extins la cartea de față, devenind a opta, cred, închinată fenomenului Eminescu, din 1984 până azi. Firește, atenția se concentrează
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
numit, într-o carte anterioară 1, ontologia arheității. Totuși, titlul Basarabia eminesciană mi-a impus trecerea dincolo de referința strict exegetică, urmărind spiritul abordării eminesciene la destinul ulterior al provinciei imposibil de rupt de cel al României posteminesciene. Implicațiile istorice ale raptului repetat al Basarabiei (la 1812, 1877-1879, 1940, 1944-1945) asupra istoriei românilor, atât de nefaste, au fost intuite și înțelese de Eminescu, pentru viitorime, cu o profunzime neegalată de vreun alt istoric sau gânditor român. Spre o ultimă evaluare a acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ce nota: "Je suis tenté de croire que tout finira par un morcellement de la Moldavie, pour satisfaire l'honneur ou ruiner une province."6 Așadar, cu doi ani înainte de a doua sfârtecare a Moldovei (prima se produsese în 1775, prin raptul Bucovinei de către Imperiul Habsburgic), țarul Alexandru I pregătea intens terenul pentru o nouă rupere din trupul Moldovei lui Ștefan cel Mare, jinduind a pune granița pe Siret, dacă nu să cucerească toate "proprietățile" din zonă ale Imperiului Otoman, spre a
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
politic, încălcând până și ultima poruncă a lui Ștefan cel Mare că, în caz de nenorocire, e de preferat ca țara să fie închinată turcilor, mai cinstiți decât rușii, polonezii, austriecii sau ungurii. Și iată consecințele, culminânde cu cele două rapturi din trupul Moldovei: "Sub domnii fanarioți, care erau trimiși pe un timp anumit și care aveau numai titlul de domn și pomenirea în biserici, nicidecum însă consistența monarhică, puterea centrală a statului e curat nominală. Chiar dacă unul dintre ei cerca
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
a Austriei și că domnul a plătit cu capul protestatarea sa."21 Eminescu se referă la răpirea Bucovinei (1775) și la protestul lui Grigorie Ghica al III-lea, care a fost decapitat din ordin imperial. Trebuie subliniată asemănarea dintre măsluirea raptului Bucovinei și al Basarabiei, dovadă că imperiile recurg pretutindeni la falsificarea "legitimității". Sub Maria Tereza (1717 1780), rolul falsificatorului a fost jucat de Johann Amadeus Francisc de Paula, baron de Thugut (1736 1818). În 1771, acesta a fost numit internunțiu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ale Rusiei, sub armă religioasă, de alta, nestatornicia politicii Occidentului ale cărui interese pentru statele din Est și din Balcani se axau îndeobște pe beneficii economice. V. Către a treia pradă imperială Reamintesc: prima, răpirea Bucovinei de către Austria, a doua, raptul rusesc de la 1812. Acum urma ca Rusia să mai "libereze" o dată Basarabia de la Gurile Dunării și de la Marea Neagră, precum și țările din Balcani. Alexandru al II-lea făcea pregătiri intense pentru atacarea Turciei. În 1876, Eminescu oferă dese relatări despre semnele
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Basarabia cu sabia în mână, fiindcă atunci când a luat-o, prin fraudă, nu era în măsura de a se lupta măcar cu armata Moldovei, fiindcă nu știa cum să se retragă mai repede din calea uriașei trupe a lui Napoleon. Raptul de la 1812 n-a fost rezultatul unei păci, căci nu Turcia avea nevoie de pace grabnică, ci Rusia. Împărăția de la răsărit nu putea invoca nici faptul că Moldova, apoi România i-ar fi fost ostilă în timp, dimpotrivă: "Căci prin
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Din nefericire, strălucita intelighenție din a doua jumătate a secolului al XIX-lea n-a reușit să europenizeze suficient Rusia, perioada sovietică fiind continuarea expansiunii deșertului sufletesc care a amenințat să se întindă peste toată Europa, resuscitând, pentru România vechile rapturi din Basarabia și Bucovina. Eminescu atrage atenția Europei că nu este ferită de primejdia asiatică: "Europa le pare astăzi în starea în care era Bizanțul la aparițiunea un[ui] neam asemenea mongolic, a turcilor. / În locul civilizației grece înflorit-au în
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
promovat ideea la Washington și Londra, ceea ce i s-a părut Tătucului că se află în fața unei "conspirații occidentale"238, fapt care l-a determinat să renunțe la idee. Pe de altă parte, Rusia Sovietică nu reușise să "legalizeze" internațional raptul Basarabiei și Bucovinei, în pofida faptului că tocmai asta solicitase România spre a pune stavilă și altor pretenții teritoriale, în Moldova, Bucovina și Dobrogea. Când Sovietele au relansat ideea reglementării internaționale, în 1941, România a refuzat. Rusia va reuși, în schimb
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
din România o emisiune pe tema drepturilor omului. Goma i-a pus însă o condiție: să-l angajeze la "secția Basarabia", argumentând că aici el ar fi putut face mai mult pentru România întreagă, destrămată abuziv de Uniunea Sovietică prin raptul din 1940. Goma a mai invocat și faptul că se afla în relație de prietenie cu președintele Jimmy Carter, deci beneficiul pentru țară ar fi crescut. Noël Bernard a râs, tratându-l ca pe un inocent și replicându-i că
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
disciplina Democrație avansată. 29 Respectiv vündünii. 30 Acesta era titlul oficial al cetățeanului numit pentru o zi să semneze în numele poporului vǘndǘn. 31 Așa s-a numit vreme de mai mulți ani statul Republica Democratică Vandana. 32 Din păcate acest rapt, cum a fost catalogat, n-a trecut de paginile opt și nouă ale publicațiilor cu adevărat importante. 33 Mai exact în patru: Samoa de Nord, Insulele Guru Guru, Uruguay și, bineînțeles în Republica Democratică Vandana. Alte trei țări (Olanda, Vietnam
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
disciplina Democrație avansată. 29 Respectiv vündünii. 30 Acesta era titlul oficial al cetățeanului numit pentru o zi să semneze în numele poporului vǘndǘn. 31 Așa s-a numit vreme de mai mulți ani statul Republica Democratică Vandana. 32 Din păcate acest rapt, cum a fost catalogat, n-a trecut de paginile opt și nouă a publicațiilor cu adevărat importante. 33 Mai exact în patru: Samoa de Nord, Insulele Guru Guru, Uruguai și, bineînțeles în Republica Democratică Vandana. Alte trei țări (Olanda, Vietnam
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
a avut nicio reținere a risca chiar un conflict în acest sens. Victorioși în Războiul Crimeii, occidentalii ne-au retrocedat Bugeacul, adică accesul la Gurile Dunării. Mai târziu, după prima conflagrație mondială, ca gest reparatoriu față de samavolnicia rusă produsă prin raptul Basarabiei, Europa ne-a recunoscut drepturile până la hotarul Nistrului. d. Salvarea occidentală În interiorul spațiului românesc, comerțul a fost stimulat de negustori provenind din rândul unor neamuri străine. Diverși întreprinzători originari din Caucaz, Orientul Apropiat și Balcani s-au stabilit de-
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
fiind că, în postcomunism, am pus la dispoziția SUA baza aeriană de la Mihail Kogălniceanu. Fără a putea rezista presiunii din răsărit, în urma celei de a doua conflagrații mondiale, am suferit pierderi teritoriale grave, prin cotropirea Basarabiei și a nordului Bucovinei. Rapturile suferite, pe baza Tratatului Ribbentrop Molotov, sunt resimțite și astăzi ca o rană adâncă pe trupul țării. Pentru a pricepe ce s-a întâmplat atunci, nu trebuie să ne gândim doar la faptul că ne-am trezit în mijlocul luptei dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și de Dobrogea, ca să-și poată spori influența în Balcani. Nu făcea decât să continue politica țaristă de a-și deschide o cale spre Mediterana. A fost un moment al adevărului istoric în care s-a văzut că, de fapt, raptul Basarabiei nu constituia o etapă intermediară pentru cotropirea întregii Moldove, ci mai degrabă pentru anexarea Dobrogei. De altfel, decuparea Bugeacului și alipirea lui la RSS Ucraineană se înscria în această logică rusească, de a asigura contact teritorial direct care să
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
la Brașov, prin Bacău; în sud, la Galați, prin Vaslui, Bârlad. În timp, poziția centrală a făcut din Iași un oraș mai ferit față de Suceava, fosta Cetate de Scaun resimțind mai puternic tensiunile polono otomane care afectau Țara de Sus. Rapturile teritoriale suferite de Moldova au influențat nefast destinul Iașiului. L-au plasat într-o poziție vulnerabilă dinspre est prin proximitatea sa față de hotarul stabilit pe Prut. De asemenea, l-au lipsit de ocrotire din partea pericolelor ce puteau curge pe Siret
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ajungând să fie provincia cu cel mai scăzut nivel de urbanizare din Imperiul austro ungar. La începutul Epocii moderne, Moldova a intrat într-o fază rapidă de urbanizare, ca urmare a difuziei fenomenului evreiesc dinspre Galiția și Podolia 54. Odată cu rapturile teritoriale suferite, avantajul a fost pierdut de Moldova în dauna Munteniei, care a progresat grație Bucureștiului (deținerii capitalei). Deși s-ar putea vorbi de acest fenomen încă din timpul Epocii moderne, sub impactul industrializării, începând cu perioada antebelică și continuând
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
fost nevoiți să se confrunte cu amenințarea rusă. În cele din urmă, sub Ecaterina a II a, armia rusă a luat sub stăpânire teritoriul dintre Bug și Nistru. Sub presiunea țaristă, construcția statului moldovenesc a fost zdruncinată puternic din temelii. Raptul Basarabiei, pe vremea lui Alexandru I, a fost consecința directă a preluării controlului de către Rusia a segmentului nord pontic. Țarii nu au ezitat să forțeze extinderea influenței spre Gurile Dunării în dauna unui Imperiu otoman slăbit și anacronic, ținut în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
casarea celor două inele de securitate pe care Moscova și le-a creat în Europa de Est. Primul a fost alcătuit din statele cărora tancurile sovietice le-au impus un regim diform, comunismul 66. Cel de-al doilea, a fost compus din rapturile teritoriale făcute pe seama țărilor din proximitatea frontierei 67. Occidentul a profitat de înfrângerea adversarului pentru a avansa rapid spre răsăritul continentului. Comunitatea Economică Europeană s-a transformat în UE, adică într-o structură de integrare politică. La această uniune s-
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
mea, să aloce fonduri de la buget decît pentru salvarea economiilor depunătorilor, care sunt și contribuabili; în rest, cine a greșit trebuia să plătească, economia trebuia curățată de bolnavi și reclădită pe baze sănătoase. Contribuabilii nu au nici o vină pentru marele rapt al baronilor escroci. S-au evaporat zeci de mii de miliarde de dolari. Aruncînd cîteva sute de milioane, salvînd o bancă ici, una colo, guvernele nu fac decît să prelungească agonia, criza. Era necesar să se înțeleagă faptul că băncile
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de stat în Senegalxe "Senegal". În cazul companiei naționale de telefonie SONATELxe "SONATEL", aceasta a fost vândută către France Telecom. Guvernul a permis cumpărătorului un monopol de șapte ani după preluare pe piața serviciilor de telecomunicații. Autoritatea franceză de transport RAPT, care a cumpărat compania de transport public senegaleză SOTRAC, și compania franceză SDE, ce a achiziționat regia senegaleză de apă SONES, au negociat condiții foarte favorabile cu autoritățile. Același scenariu a avut loc și când Hydraulique Québec, o companie canadiană
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
granițelor umanului. „They have more than mortal knowledge” („Mi-au dovedit că știu unele lucruri necunoscute muritorilor de rând”), va spune despre vrăjitoare Macbeth în scrisoarea trimisă soției sale. E ceva ce l-a uluit de-a dreptul: „I stood rapt in the wonder of it” („Stăteam ca vrăjit”), adică, dacă ne uităm mai îndeaproape la termeni, imobilizat (I stood) și răpit, fermecat (rapt) de o minune (wonder), minunea acestei „științe” supranaturale în care profeția se îmbină cu interpretarea dorințelor celor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Macbeth în scrisoarea trimisă soției sale. E ceva ce l-a uluit de-a dreptul: „I stood rapt in the wonder of it” („Stăteam ca vrăjit”), adică, dacă ne uităm mai îndeaproape la termeni, imobilizat (I stood) și răpit, fermecat (rapt) de o minune (wonder), minunea acestei „științe” supranaturale în care profeția se îmbină cu interpretarea dorințelor celor mai secrete. Mai târziu, în actul al patrulea, Macbeth va implora vrăjitoarele să-i răspundă la întrebări, oricare ar fi taina puterii pe
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
căpătat / De la sfântul soare / Cu mare rugare."136 Fețele existențiale ale timpului, ilustrând moartea și învierea, sunt reprezentate în colindă printr-o adevărată simbolistică a "furtului", ca figurare a lumii căzute, de la solstițiul de iarnă; se poate observa mai întâi, raptul cunoașterii binelui și răului, dar și al misterului divin, cunoașterea fiind ipostaziată de măr: " La mărul lui Dumnezeu, / Florile dalbe, / Nu știu ce s-o înjitat / Că merele le-o furat, / Dumnezeu straj-o mânat / Să măsoare pământul, / Tot pământul cu cotu` / Și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este aproape un autoportret al autorului și evidențiază o atitudine de tip clasic, călăuzită de o etică pregnant stoică, propovăduită cu insistență de către Noica, mai cu seamă pentru că el își asumă rolul de maestru spiritual: Este maladia născută sub un rapt sufletesc ori intelectual, ducând la o bruscă iluminare sau luciditate de conștiință, ce face pe subiect să-și interzică participația, să-și domine determinațiile, să vadă pozitivul non-actului și al negativului, acceptând înfrângerea, asimilând-o și intrând în indiferență, iubind
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]