1,935 matches
-
si nu la baltă, Ea vrea altceva să facă. Cu cuțit și furculița Ea merge în poeniță, Punând pe farfurioare Galbenele grăuncioare. Patru frunze de salată Stau pe farfurii și-așteaptă; Morcoviorii drăgălași Sunt prin râzătoare rași. Varză, roșii , castraveți, Rasă brânză, cum credeți! Niște frunze de spanac, Și fasole de pe-arac. Boboceii se-nghiontesc, Farfuriile golesc. Folosește doar fetiță, Cuțitul și furculița. Supărată, i-a certat, Vărul râde înfundat: -Iartă-i dragă verișoară, Altfel e viața la țară! 91.Toamnă
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
cu pruni, meri, peri ale căror crengi sunt istovite de roade. Miresme dulci, îmbătătoare, de fân cosit, se împrăștie în aer de pe fânețele presărate cu flori multicolore: „Iată vin cosașii veseli, se pun în rând. Sub a lor coasă Câmpul ras rămâne verde ca o apă luminoasă. Unii brazdele răstoarnă în căpiți, alții le-adună, Le clădesc apoi în stoguri și cu stuh le încunună”. Ceva mai la vale, de la Dărmănești încolo, spre Pitești, lanuri întinse de grâne. Spicele coapte se
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
te bucuri pentru mine, Jake, clipi des. O strânse în brațe, sărutănd-o pe obraz: - Bineînțeles că mă bucur, de aceea am o surpriză pentru tine. Tânără ridică ușor din sprânceană: - Mi-ai pus gând rău cu o cină romantică? Jake rase, amuzat. - Nu mă tentă, te rog! Am ceva care te-ar putea interesa mai mult. Ava Brown era un reporter de succes, incomoda pentru unele persoane nu prea curate. Primise amenințări de câteva ori dar nu o impresionau prea tare
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
erau calitățile de bază ale ei. Părul des îi atingea umerii. "O țipă imprevizibilă, aceasta reportera, un pitbull al meseriei sale ". Madame zâmbi ușor în colțul gurii: - Ai fi făcut carieră pe vremea mea. - N-am stofă de pițipoancă. Madame rase, ceea ce se întâmplă rar. - Mă refeream la actorie, .ai o alura clasică. - M-am liniștit. - N-am timp de pierdut. I-a făcut semn unuia dintre cei doi însoțitori. Îi aduse o mapă neagră din care extrase un dosar consistent
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
păr iar cealaltă jumătate colorând-o în verde. Nu era de mirare că biata fată fugea ca urmărită de necuratul să nu mai vadă nimeni catastrofa din capul ei. După ea, alerga o altă fată, tot atât de nefericită, cu ambele tâmple rase și o coamă vișinie pe mijloc. Doamna Fira țâțâi întristată. Ar fi trebuit ca fetele astea să o cunoască pe Maricica. Nimeni nu reușea așa „permanent” cum reușea să facă Maricica, vecina și coafeza ei. Cu pieptul în față, țanțoșă
DOAMNA FIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368428_a_369757]
-
Kandy a devenit orașul de căpătâi al insulei, aici avându-și reședința general-guvernatorul, tot aici fiind concentrată activitatea misionarilor. VI. Populația insulei Ceylon Populația băștinașă din Ceylon este alcătuită din diferite triburi asiatice, ce mai mare parte dintre care aparțin rasei singaleze, care se aseamănă cu indienii. Bărbații sunt bine clădiți, vânjoși, cu trăsături vii și inteligente, și toți cei pe care i-am văzut arătau destul de solid. Pe cap și pe barbă au o bogată podoabă de păr. Mulți dintre
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
DUMNEZEU!, de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1472 din 11 ianuarie 2015. Ne plânge Dumnezeul și suspina Privește Raiul cât e de pustiu Diavolii la moaște se închină Cu chip de mama, tata sau chiar fiu Se degradează rasă cea umană Creația divină a-nnegrit Păcate omenirea azi emană Am luat-o toți pe-un drum foarte greșit Satana, negustor fără măsură Te cumpăra din cer și din mormânt Doar sufletele țări că o sculptura Se-ntorc la Dumnezeul nostru
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
mai mereu Sfârșitul e aproape, chiar de mâine Uitați-vă cum plânge Dumnezeu! A.S. 2014 ... Citește mai mult Ne plânge Dumnezeul și suspinăPrivește Raiul cât e de pustiuDiavolii la moaște se închinăCu chip de mama, tata sau chiar fiuSe degradează rasă cea umanăCreația divină a-nnegritPăcate omenirea azi emanăAm luat-o toți pe-un drum foarte greșitSatana, negustor fără măsuraTe cumpăra din cer și din mormântDoar sufletele țări că o sculpturăSe-ntorc la Dumnezeul nostru sfântNe vindem trupurile mici pentru o
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
am încercat să uit. „Pot să fumez din țigările tale Dunhill, să dau drumul la aerul condiționat și apoi să facem dragoste într-un mod nebunesc, ca și cum nu ar mai urma nimic după aceea?”, am chestionat-o brusc. „Ha, ha...”, rase. „Da, desigur. Nu sunt o femeie ușuratica, dar știu să-mi recunosc alesul”. „Touché”. „Da, dacă tot e o iluzie, cred că ar fi cel mai potrivit lucru...”. * Din nou în fața intersecției. Mica mea țiganca, cu vioară ei fermecata, își
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
fie la șosea și să aibă ferestre mari, transformîndu-se, practic, într-un fel de acvarii. De cîte ori treci pe lîngă un asemenea salon, este imposibil să nu primești cîte o porție de moartea pasiunii. De dragul nostru, doamnele se lasă rase, scobite, jupuite, jumulite, stoarse, împachetate, flexate, totul cu o naturalețe perfectă, în văzul tuturor trecătorilor. Eu cred și acum că o femeie trebuie să se facă frumoasă în intimitate, nu sub ochii trecătorilor, dar, întotdeauna cînd nu înțeleg ceva, presupun
”UN ROMAN DE RAHAT”-ADRIAN SUCIU de DALELINA JOHN în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350426_a_351755]
-
mare dragoste și respect pentru spațiul rus, amintind de slavofiliști, tradiționaliștii culturii rusești. El consideră că Rusia reprezintă ceva cu totul deosebit de Europa, o deosebire superioară a Rusiei față de Occident. La toți cei amintiți se remarcă iubirea față de slavism, față de rasa slavă, pasiunea pentru geniul slav. Astfel, Rusia cuprinde în sine toate posibilitățile unei dezvoltări de cultură epocală, cultură care în cele din urmă va putea prin ea însăși să cucerească Europa întreagă. Kirievski care este unul dintre întemeietorii slavofilismului precizează
GÂNDIREA FILOZOFICĂ EUROPEANĂ DESPRE SPAŢIUL SLAV de ALIONA MUNTEANU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349389_a_350718]
-
treacă. Mă trezesc cu o hârtie verde fluturând spre buzunarul de la cămașă. Vin și vorbele din urmă: „O, mon professeur, Serge !”. Salt ochii și dau, nas în nas, cu un țigan elegant, tot de vreo doi metri, păr lucios, bine ras, cu un bayan în spate. Ochii îi jucau a uimire și a extremă bucurie ! ... ?!? „Valea Mare !?! ... Ivănești !! ... Vaslui ?!?” Brusc, la auzul parolelor, se face lumină în tunelul în care plonjasem pentru detectarea visage-ului ce îmi blocase trecerea. Era Jean, pișpirică
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
ca tine, fără casă, fără masă... și să tai frunză câinilor? ... Dacă nu era Ancuța, cine mă aduna de pe drumuri? Hai noroc și să ai parte de Ancuța și ea de tine!... După vreo cinci rânduri de halbe cu spumă rasă, Nicușor este zgâlțîit puternic și când a auzit glasul Ancuței i-a trecut tot cheful. Aici mi-erai, craiule? Știi, am fost invitat de... Un derbedeu neînsurat, așa-i? Da, neînsurat. Sărut mâna doamna Ancuța!.. Domnule, dacă în clipa asta
LA O HALBĂ CU BERE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348009_a_349338]
-
manoperă de tras buștenii cu calul. Muncitorii care făceau corhănitul buștenilor strigau mereu: Varda, Varda! ca alții să audă și să ocolească acel loc primejdios. În vara când am lucrat și eu la Hasiuc, ca măsurător, se făcea o tăiere rasă, completă, a unui parchet întins. Venea mai întâi drujbistul, cel care tăia copacii cu drujba. După ce copacii erau doborâți, veneam eu, măsurătorul, puneam o prăjină de patru metri și făceam semne pe unde trebuie secționați copacii pentru bușteni. Apoi veneau
MAESTRU DE PARCHET de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361992_a_363321]
-
sciții. Doamne, e fericit cel cu duhul Sărac lipit, cu forță de taur, Înțelepciunea nu este scutul, E doar rugină, nu este aur. Numai stejarul și broasca țestoasă Prind câte-un secol, două, mai mult, Trece mulțimea urlând glorioasă, Capete rase, creier de struț. Gigantică talpă pe-un vierme gingaș, Dovleacul gândește gălbui- nărăvaș, Cuvintele vin din adâncuri de ape, Când lumea e plină de acte și fapte. Lasă țânțarii să se înfrupte, Paguba-i mică, nu merită lupte, Pune și
BLACK AND WHITE de BORIS MEHR în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364960_a_366289]
-
prolixe și, în general, confuze, până la expunerea corpurilor goale, acoperite doar de un strat de vopsea protectoare. Se văd tot mai multe reprezentații teatrale în care actorii apar goi pe scenă, așa cum se fac adevărate ospețe ciugulind mâncarea de pe copul ras și imobil al unei fetișcane. Indiferent ce exemple sau contraexemple s-ar mai putea duce, eu înțeleg acest concept în relație cu unui din cele mai puternice mituri ale societății contemporane, cel puțin în sistemul nostru civilizațional: mitul frumuseții eterne
REPREZENTARE ŞI REPREZENTAŢIE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366495_a_367824]
-
ocupau țara-mamă, rasa albă fiind cea a guganilor, binecuvântată cu talente creative, printre care (...) puterea de vindecare prin lumina Străbunului Soare și mașinile inventate ca să muncească în locul oamenilor. Păcatul rasei albe a guganilor era că nu voiau să împărtășească celorlalte rase, pe care le priveau cu un aer de superioritate, invențiile lor. Guganii purtau straie albe, se păstrau curați și puternici, urau murdăria, praful, noroiul. Își construiau case din piatră, marmură și cristal, aveau plante artificiale care mențineau un aer curat
TRĂIM ÎN LEGENDĂ? SAU LEGENDA NE TRĂIEŞTE PE NOI? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351307_a_352636]
-
de superioritate, invențiile lor. Guganii purtau straie albe, se păstrau curați și puternici, urau murdăria, praful, noroiul. Își construiau case din piatră, marmură și cristal, aveau plante artificiale care mențineau un aer curat, de aceea trăiau mai mult decât celelalte rase. Acestea nici nu aveau voie în aria lor, decât ca servitori, cântareți si dansatori. Fiind atât de iubitori de puritatea cristalelor și a altor minerale, din care făceau instrumente de comunicare de mare precizie, guganii au rănit-o pe Mama
TRĂIM ÎN LEGENDĂ? SAU LEGENDA NE TRĂIEŞTE PE NOI? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351307_a_352636]
-
verifică tubul de gel, sprayurile...parfumul de firmă...tricoul preferat...să fie macho...Fixează cu privirea cheile mașinii. Ce contează dacă o să fie ger ca în Alaska? Creasta trebuie să-i stea “beton” ori, dacă e genul bodyguard, chelia proaspăt rasă. E o altă generație, care vrea să pară dură...și, de multe ori, este! Dragostea e o poveste 2/3 sex...în care doar „acțiunea” contează... Azi, la o clasă de-a IX-a, unul scria, într-un “interviu” luat
ZIUA ÎNDRĂGOSTIŢILOR, “PE STRADA MEA” de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346727_a_348056]
-
făcut și continuă să se facă în falnicele noastre păduri de până mai ieri (a se citi până la Decembriadă) - nenumărate cioturi rânjind la privitorul încremenit de uimire, precum resturile de dinți dintr-o uriașă gură știrbă, mormane de crengi, dealuri rase ca-n palmă. Iar de ai cumva ghinionul să fii însoțit de niscaiva străini, apoi realmente îți crapă obrazul de rușinea comentariilor și a exclamațiilor lor de surprindere, căci noi știm prea bine cu câtă dragoste și pricepere își ocrotesc
DAR UNDE-S CODRII DE MAI AN? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345680_a_347009]
-
cu blană neagră, mai purta caftan verde cu bumbi cu mâneci strâmte ,susținut la mijloc cu cordon și în picioare meși galbeni. Lupu Buliga este înfățișat cu anteriu cenușiu pe umeri cu o căptușeală galbenă, purtând cioc și având tâmplele rase, fiul său Curuia este ras. În continuare pe peretele stâng este pictat jupan Răducanu, iar pe cel sudic Preda (ambii fii ai lui Curuia ), Barbu Eremonah și egumen Axentie ot Topolnița , îmbrăcat în mantie călugărească , îmblînită cu alb 5-. În stânga
DR.MITE MĂNEANU, LUPU BULIGA PERSONALIATATE PROEMIONENTĂ ÎN EPOCA LUI MATEI BASARAB. VOCATIA DE CTITOR de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354894_a_356223]
-
intreprinzători din Grecia, Cipru, Turcia și Orientul Mijlociu au deschis business-uri profitabile și renumite în care acest preparat este baza. „Keftedes” sunt chiftele tradiționale cipriote, o altă specialitate din carne tocată în amestec cu tot felul de arome, cu cartof ras, care se prăjesc în baie de ulei sau pe grătar. De „Koupepkia”, - sărmăluțele în frunză de viță de vie sau în cupe de floare de dovleac, umplute cu orez, roșii și carne tocată am mai pomenit în unul din capitolele
DESPRE BUCĂTĂRIA CIPRIOTĂ ŞI REMARCABILELE EI DELICII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355140_a_356469]
-
pături sub braț. „Sus”, erau: o masă de plastic, cu față de masă albă, două scaune, un videoproiector, ecran, laptop. Pe masă, tanti Marika (vecina), pregătise „meniul sănătos”: piept de pui (de casă), orez cu morcovi, legume fierte (de grădină), mere rase (eco), apă plată. “Ai scris, în povestirile tale, că e frumos asfințitul, la pustă, și răsăritul, la mare. Aș vrea să le vezi, la Oradea. Să-mi spui...până la Crăciun... ce te-ar împiedica să rămâi aici?” Dacă nu eram
ETAJUL IX, ORADEA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356140_a_357469]
-
Călătoru: Trecerea noastră, musai, peste tragedia eroului din mai 1902, când legendele vremii ori unele spuse demne de încredere, dar temătoare înspre a-și da identitatea, lăsau o pată și-n adâncul celor care au ales ca scrisoarea din buzunarul „rasei” eroului-monah, ce-a purtat-o și-n vremea Manifestației din anul amintit, să nu ajungă la regele Carol I. Starea aceasta presupune că nici la Mănăstire nu și-a găsit liniștea și speranța pe care o căuta și o merita
MONUMENTUL DE LA …URSOAIA! (LUMINA DE LA CERNICA STRĂLUCEŞTE ŞI ACASĂ) TABLOUL (SCENA) 2 de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370900_a_372229]
-
întrebam și mai mult surâdea.” Curând Eminescu nu mai e de recunoscut, fiind parcă vorba de un alt om. S-a degradat fizic și moral încât părea din altă lume. „Trecea pe stradele Iașului un om greoi, gros, cu mustățile rase, rău îmbrăcat, împiedicat în mișcări, care-și smulgea firele de păr de pe față.(...) Mulți se țineau de pe dânsul- Doamne iartă-i!- distrându-se.” Ultimele imagini eminesciene, transmise de memorialistica literară, sunt zguduitoare: „Cea de pe urmă dată când l-am văzut
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]