198 matches
-
I Rinul, va invada Polonia și va anexa Viena? Sau ne va salva binecuvîntarea lui Dumnezeu de catastrofa pe care ne-o pregătește el?"113 Odată cu promulgarea Actului Neutralității Statelor Unite, Hitler s-a simțit mai în largul său. A proclamat reînarmarea, a reintrodus serviciul militar și a alocat 90 de miliarde de mărci în scopul reînarmării Germaniei. O altă victorie a lui Hitler a fost referendumul organizat în regiunea Saar în 1935. Nemulțumit de rezultatul acestuia, Iorga a sesizat că "vocea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Dumnezeu de catastrofa pe care ne-o pregătește el?"113 Odată cu promulgarea Actului Neutralității Statelor Unite, Hitler s-a simțit mai în largul său. A proclamat reînarmarea, a reintrodus serviciul militar și a alocat 90 de miliarde de mărci în scopul reînarmării Germaniei. O altă victorie a lui Hitler a fost referendumul organizat în regiunea Saar în 1935. Nemulțumit de rezultatul acestuia, Iorga a sesizat că "vocea sîngelui este mai puternică decît orice considerație, acest element moral intim depășește orice avantaj material
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nume, cel al lui Maniu: "La luptă! Îl vrem pe Maniu!" Marele cotidian "Universul" a publicat un editorial fulminant despre "zece ani de tiranie sub care tînăra generație naționalistă a fost ucisă mișelește și au fost delapidate miliarde sub pretextul reînarmării". Faptul că cenzura a permis tipărirea acestui articol făcea din el o chemare fățișă la revoltă. Deși starea de spirit era revoluționară, nimeni nu a apelat la Iorga. Tragedia consta în aceea că el era identificat cu regimul discreditat. Dilema
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și pe timp de pace. Dar acordurile din 1949 nu reprezentau forma definitivă a NATO. În primăvara anului 1950, Washingtonul se străduia Încă să le explice francezilor și altor națiuni din Europa că singura șansă reală pentru apărarea Occidentului era reînarmarea Germaniei - subiect tensionat și gest susceptibil, se credea, de a declanșa o reacție imprevizibilă din partea lui Stalin. În orice caz, nimeni nu dorea să risipească resurse vitale pe reînarmare. Neutralitatea - ca alternativă la o confruntare fără defensivă - devenea din ce În ce mai populară
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
națiuni din Europa că singura șansă reală pentru apărarea Occidentului era reînarmarea Germaniei - subiect tensionat și gest susceptibil, se credea, de a declanșa o reacție imprevizibilă din partea lui Stalin. În orice caz, nimeni nu dorea să risipească resurse vitale pe reînarmare. Neutralitatea - ca alternativă la o confruntare fără defensivă - devenea din ce În ce mai populară În Germania și Franța deopotrivă. Dacă nu ar fi izbucnit chiar atunci războiul din Coreea (o ipoteză contrafactuală nu chiar absurdă, fiindcă era cât pe ce să nu aibă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu ar fi avut loc atacul coreean. Riscul unui nou război În Europa era cu mult exagerat, dar nu inexistent. Stalin se gândea serios la un posibil asalt - nu asupra Germaniei, ci a Iugoslaviei -, dar a renunțat la idee din cauza reînarmării occidentale. Exact așa cum Vestul a interpretat greșit implicarea sovietică În Coreea, la fel și Stalin - informat corect de serviciile sale de spionaj despre proiectele Statelor Unite de Înarmare masivă - a presupus În mod eronat că americanii aveau și ei planuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și ei planuri de agresiune În estul Europei, sfera sa de influență. Aceste prezumții și erori de calcul păreau pe atunci fapte indubitabile, iar generalii și politicienii acționau pe baza precedentului istoric și a informațiilor limitate de care dispuneau. Amploarea reînarmării În Occident era Într-adevăr impresionantă. După ce președintele Truman a declarat starea de urgență la nivel național, bugetul apărării americane a crescut de la 15,5 miliarde de dolari În august 1950 la 70 miliarde În decembrie 1951. În 1952-1953, cheltuielile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că, pentru a Îndeplini acest rol, alianța avea nevoie, În următorii doi ani, de cel puțin 96 de divizii noi. Deși prezența militară americană era semnificativă și continua să crească, singurul mod În care NATO Își putea atinge obiectivul era reînarmarea vest-germanilor. Coreea i-a obligat pe americani să deschidă acest subiect delicat (prima mențiune oficială a fost făcută de Dean Acheson la o Întâlnire a miniștrilor de Externe din septembrie 1950), deși la Început chiar și președintele Truman era reticent
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dacă Germania avea să devină, cum anticipaseră unii, un fel de zonă-tampon și viitor câmp de bătaie, atunci riscul de a aliena simpatia nemților, alimentându-le preferința pentru neutralitate, nu putea fi ignorat. Moscova, desigur, nu privea cu ochi buni reînarmarea Germaniei Federale. Dar simțămintele sovietice nu mai erau, după iunie 1950, argumentul principal. Britanicii, deși foarte reticenți, nu vedeau altă soluție decât găsirea unei metode pentru a Înarma Germania, menținând-o Însă sub controlul ferm al Aliaților. Cel mai tare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
motivau prezența americană În Europa. Dacă Uniunea Sovietică punea În primejdie Europa pe moment, America reprezenta un pericol mai insidios și mai durabil. Aceste vederi au câștigat teren după izbucnirea războiului din Coreea, când Statele Unite au Început să pledeze pentru reînarmarea vest-germanilor. Comuniștii puteau combina acum atacurile asupra ex-naziștilor din Bonn cu acuzația că America sprijină „revanșismul fascist”. Ostilitatea naționalistă față de „anglo-americani”, Încurajată În timpul ocupației, dar Înăbușită după eliberare, a fost scoasă de la naftalină și repusă În circulație În Italia, Franța
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
clienții est-germani cu Republica lor Democrată cu tot). Dacă era ceva ce rușii nu voiau, era o Germanie de Vest remilitarizată. Scopul demersurilor sovietice nu era să ajungă la un acord cu puterile occidentale În privința reunificării, ci să prevină iminenta reînarmare a Germaniei. Din cauza războiului din Coreea, americanii vorbeau deja despre această posibilitate, la numai cinci ani după Înfrângerea lui Hitler. Administrația Truman solicitase suplimentarea ajutorului militar internațional, dar pentru a aproba acest lucru Congresul dorea să vadă că și aliații
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a aproba acest lucru Congresul dorea să vadă că și aliații Americii - inclusiv Germania - Își aduc contribuția la apărarea propriului continent. Când secretarul de stat american Dean Acheson a inițiat În septembrie 1950 discuțiile cu Franța și Marea Britanie pe tema reînarmării Germaniei, francezii s-au opus vehement. Cele mai negre bănuieli despre NATO păreau să li se confirme: Pactul nu era un ferm angajament american de a apăra flancul estic al Franței, ci o stratagemă pentru remilitarizarea Germaniei. Chiar și nemții
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un ferm angajament american de a apăra flancul estic al Franței, ci o stratagemă pentru remilitarizarea Germaniei. Chiar și nemții erau reticenți, deși din alte motive. Konrad Adenauer a Înțeles perfect oportunitatea creată de noile circumstanțe: În loc să profite de ocazia reînarmării, RFG s-a abținut. În schimbul contribuției germane la apărarea Occidentului, Bonnul a cerut recunoașterea internațională deplină a RFG și amnistierea criminalilor de război germani aflați În custodia Aliaților. Presimțind că o astfel de Înțelegere ar putea fi pecetluită fără știrea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui Eisenhower, John Foster Dulles, amenința cu o „reconsiderare usturătoare” a politicii americane În cazul unui eșec al CEA. Dar, deși Planul Pleven venea din partea unui prim-ministru francez, reacția publică a demonstrat că francezii nu tolerau sub nici o formă reînarmarea Germaniei. Mai mult, propunerile de remilitarizare și ideea unei armate europene picau cât se poate de prost: armata franceză era În acel moment Învinsă și umilită În Vietnam, iar noul prim-ministru francez, Pierre Mendès-France, a socotit (pe bună dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ori de câte ori exista o bănuială că ele ar purta discuții cu Moscova fără știrea Bonnului, Adenauer transforma rapid situația În capital politic, reamintind electoratului cât de nestatornici sunt aliații Germaniei și cum el e singurul de Încredere În privința protejării intereselor naționale. Reînarmarea Germaniei nu a avut un sprijin intern foarte puternic În anii ’50, iar crearea unei armate vest-germane (Bundeswehr) În 1956, la doar unsprezece ani după Înfrângere, nu a stârnit prea mult entuziasm. Adenauer a avut o poziție ambiguă, insistând - cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
chiar și după Întoarcerea din URSS a prizonierilor de război În 1955-1956: În 1960 existau 126 de femei la 100 de bărbați. Mai mult chiar decât În Marea Britanie sau Franța, familia și căminul primau În preocupările publice. Retorica națiunii, naționalismul, reînarmarea, gloria militară sau confruntarea ideologică nu prezentau interes pentru această lume a femeilor, dintre care multe munceau și Își creșteau singure copiii 20, având amintiri teribile din ultimele luni de război și din perioda imediat următoare. Adoptarea unor deziderate publice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
construise și avantajele pe care partidul le acumulase prin monopolul puterii. Strategia lui Hrușciov, așa cum s-a conturat ea În anii următori, avea patru componente. În primul rând, așa cum am văzut, el avea nevoie să stabilizeze relațiile cu Occidentul, după reînarmarea Germaniei de Vest, intrarea ei În NATO și constituirea Pactului de la Varșovia. În același timp, Moscova a Început să reînnoade legăturile cu lumea „nealiniată” - Începând cu Iugoslavia, pe care Hrușciov și mareșalul Bulganin au vizitat-o În mai 1955 (la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
același președinte a inițiat convorbiri pentru reducerea arsenalelor nucleare și s-a oferit să-și retragă rachetele cu rază medie de acțiune dacă sovieticii le dezafectau pe ale lor. Cu toate acestea, Statele Unite au demarat efectiv un program amplu de reînarmare. În august 1981, Reagan a anunțat că Statele Unite vor dezvolta un arsenal de bombe cu neutroni. Sistemul de rachete MX, care Încălca prevederile Tratatelor de Reducere a Armelor Strategice (START), a fost anunțat În noiembrie 1982 și urmat după cinci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
396 Albright, Madeleine 621-622 alegeri pentru Parlamentul European 483 Alexandru I (țar) 120-121 Algeria 261-267 Aliații occidentali; asistență umanitară 40; campanii de bombardare 30-31; distrugerea Uniunii Sovietice În Î 107; neîncrederea Uniunii Sovietice 107; programul de reeducare și denazificare 64-66; reînarmarea 149-150; revenirea cetățenilor sovietici 42; suspiciunea reciprocă 104-105 Aliev, Gaidar 600 Allende, Salvador 515 Almodóvar, Pedro 481 alocații familiale 80 Althusser, Louis 373 Amalrik, Andrei 528, 534 Amantul doamnei Chatterley (Lawrence) 349 ambuteiaje 318 Amendola, Giorgio 197 amintiri; Î chinuitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
255; ostalgia 700; Partidul Catolic de Centru 86; Partidul Nazist - vezi Germania nazistă; pedepsirea criminalilor de război 62-63; piața neagră 93; producători 330-331; program de reeducare și denazificare 65-69; puternică, după primul război mondial 18; recunoașterea Holocaustului 737-739; redresarea 91-92; reînarmarea 227, 253; reparații de război 124-125; Republica Democrată Germană - vezi Germania de Est; Republica Federală Germană - vezi Germania de Vest; resentimentele față de Hitler 737; reunificarea 563, 584-589; sentimentul că a fost de două ori dezmoștenită 434; statistici ale imigranților 675
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Marii Britanii 329-334; planificarea guvernamentală 77, 305-306; privatizări 509; producția industrială 155; programul de reeducare și denazificare 63-67; promiscuitatea adolescenților 386; radicali 387-388; rata șomajului 421; răscumpărarea deținuților politici 526; reabilitarea evreilor 252; recunoașterea Gemaniei de Est 457; refugiați est-germani 233-234; reînarmarea 148-150, 253; Republica de la Bonn 247; sponsorizarea Germaniei de Est 560-561; stabilizarea politică 243-256; statistici ale populației 307; stânga extraparlamentară 385-386; structura parlamentară 246; termenul de prescripție pentru crime 738-739; terorismul revoluționar 432-435; Uniunea Creștin-Democrată (UCD) 86, 247-248, 250, 252
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
41 refugiați politici 42-43 Regatul Unit - vezi Marea Britanie regimul de la Vichy; complicitatea În Holocaust 743-747; poziția francezilor 744-747; tratamentul evreilor 743-747 regimul ustaș 46; crimele 58 regiunea sudetă 28, 38 Rehn, Elizabeth 620 Reitz, Edgar 354, 384, 434, 700, 739 reînarmarea Aliaților din Vest 149 relații de serviciu; conflicte de muncă - vezi conflicte de muncă; tratamentul angajaților din industrie 376, 381; tratamentul angajaților din servicii și profesii liberale 376 Renault, Louis 60 Renaut, Alain 442 Renner, Karl 242 Renoir, Jean 19
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
230-232; Încercarea de a diviza Europa 716-717; „jandarm” continental 541; legăturile cu Franța 270; natalitatea 719; planuri pentru părăsirea Europei 232; politica de destindere 460; politica În Europa de Est 295; politici postbelice 106-113; programul de reeducare și denazificare 63-66; programul de reînarmare 542-543; puterea militară (În 1955) 230-231; război cultural cu comunismul 211; războiul din Vietnam 376; reducerea angajamentelor militare În Europa 112; respingerea aliaților din NATO 716; schimb cultural și programe de informare În Europa 210-211; sprijinul acordat forțelor franceze În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]