430 matches
-
rămas datoare să ne vii în crâng! Vino pe-nserat, în păduri și parcuri, Până și țărâna stă pe niște arcuri, Frunza ofilită a visat fântâni, Hai vino grabnic!...Cât ne mai amâni? Ploaie de ași fi aș umple fântâna, Pământului reavăn i-aș săruta mâna În păduri de dor aș căra și apă, Seceta acută lutul îl mai crapă! Haide vino ploaie, că ne este sete, Vara clocotește lângă un scaiete, Grâul te tot strigă fără încetare... Vino te rugăm plină
VINO PLOAIE! de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369757_a_371086]
-
Acasa > Poeme > Devotament > OCEANUL ZBORULUI Autor: Ecaterina Șerban Publicat în: Ediția nr. 1507 din 15 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Oceanul zborului Tu soare ești dirijor înalt în simfonia primăverii. Te respir prin toți porii de pământ reavăn. Semințele aruncate din cer nasc toate flori pământene adăpate cu roua unui singur dor... Se revarsă peste noi picături de iubire dintr-o ploaie viitoare, ce-n izvor ține sămânța... Astfel dorurile cresc râuri, inundă o fântâna -izvor. Din vortexul
OCEANUL ZBORULUI de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362684_a_364013]
-
mai poate să-mi adauge căldură. Sunt sub flori. Am fost și sub muguri și în crengile negre. Aștept acum verdele vieții, frunzele. Iar pașii se duc și mă duc, iar pământul se lasă călcat, răcorindu-mi privirea. Mă bucură reavănul țărânii văioagelor umbrite. În mijlocul lor, o mică reptilă cu pielea viu colorată îmi urmărește pașii. Pământul mustește, iar eu, în fiecare zi, sunt tot mai însetat. Iar setea mă face prizonierul izvoarelor. De parcă aș fi o marionetă. Așa o fi
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
și surpat și pare că-și strigă stăpânul. Și fascinat de tăcerea parfumata ce plutea printre cireși,inspir adânc și mă plimb printre cireșii din care se scurge un parfum tandru de fericire naturală ce se împletește cu parfumul pământului reavăn și adoarme în aburii senzualități primordiale.... Și când plimbarea mea se sfârșește lângă bordeiul surpat,arunc țigarea și ascult ecoul prezentului ce-a fost și parcă-l văd pe Postelnicu,așezat pe prispa,fumându-și pipa iar pe Elisaveta,soția
LIVADA CU CIREŞI de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352778_a_354107]
-
să coboare, se naște lumina din mister - sărutul ei, e-n orice floare. De trena nopții am tot tras să zboare visul pe o stea, e steaua care ne-a rămas iubirea mea, iubirea mea. Pământul meu iară mustește, e reavăn, ca cel din grădină, din cer iubirea floare crește și-mi prinde trainic rădăcină. Referință Bibliografică: Deschide fereastra... / Ecaterina Șerban : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1170, Anul IV, 15 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ecaterina Șerban : Toate
DESCHIDE FEREASTRA... de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353617_a_354946]
-
Cu Ileana chept-la-chept!”. Și acestea nu-i cădeau bine deloc lui Dumitru. Așa că între cei doi pretendenți la farmecele Ilenei s-a născut, fără putere de stăpânire, o dușmănie de moarte. Peste sat, firea încă palidă a primăverii mângâia pământul reavăn în lumina amiezilor. Soarele nu dovedea însă să dăruiască și destulă căldură pentru sămânța de curând îngropată în brazdă. Abia ieșiți din iarnă, sătenii își terminaseră lemnele de foc, ba chiar și cioclejii cei rămași de pe urma vitelor și a oilor
DUHUL VINOVAT AL DRAGOSTEI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354692_a_356021]
-
frunzișul de un maroniu veșted al unei toamne pierdute în iarnă. Pâlcuri de iarbă verde scot capetele deasupra frunzelor din loc în loc. Soarele începe să mijească anemic printre ramuri. Pădurea ne amețește cu mirosul ei rece, dar natural, de pământ reavăn, de frunze uscate, rășină de brad. Simți o stare de calm, de revigorare, o dorință de a permanentiza această relație cu cosmosul în elementele lui esențiale: pământ, aer, vegetație, lumină. Aș vrea să am picioarele puternic înfipte în pământ și
NATURĂ ŞI CIVILIZAŢIE ÎN JUDEŢUL BRAŞOV de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/347117_a_348446]
-
-și cumpere apartament la oraș. Apoi să se însoare. Toate acestea îl îndârja să lucreze cât mai mult. Să facă ceva bucate la toamnă pentru nunta lui Dorel. Mâinile aspre strângeau cu îndârjire coada hârlețului. Îl înfigea adânc în pământul reavăn.Parcă cu dușmănie, parcă cu iubire. Era același pământ care înghițise bunicii, părinții, soția și toate neamurile lui. Mai răsturna o brazdă, iar o brazdă, și alta, și alta și pe fiecare o fărâma cu tăiușul cazmalei. -Marine, vino până la
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
generos în cântec de dropie; își reglează ritmul profesional de intelectual rasat și de elev al lui Pitagora, doar după cântecul cucului, când țăranul român a știut dintotdeauna că poate ieși la arat, la prașilă și la mireasmă de pământ reavăn; nu și-a părăsit satul natal, părinții, amintirile și idealurile... și a zăbovit la Ulmu, intuind parcă, asemenea ilustrului său înaintaș, că „veșnicia s-a născut la sat”. De altfel, toată opera sa literară vine într-un fel sau altul
LAUDATIO – LA ANIVERSARĂ „101 POEME – OPERA OMNIA – DE AUREL M. BURICEA de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357798_a_359127]
-
2012 Toate Articolele Autorului Poveste din Lumea Nouă Am întâlnit Regi, peste Lumi Noi, Cărora le era așa de dor, De pe tronuri de aur- puhoi, De copilăria de cerșetor - Am întâlnit Regi în palate de jad, Cu rubine în sufletul reavăn, Ce plângeau după lemnul de brad Al colibei în care-au avut leagăn - Am întâlnit Regi ce zburau sus , Până la Domnul, ori și mai departe, Care plângeau după ața din fus A mamei, ce le-a tors viața, din moarte
POVESTE DIN LUMEA NOUĂ de JIANU LIVIU în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358301_a_359630]
-
Acasa > Stihuri > Momente > SUNT UN ÎNVINS? Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 539 din 22 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Sunt foarte trist în țara mea frumoasă, În care cenușii sunt toate ce le văd Și nici pământul reavăn după coasă Eu nu mai cred că, în curând, am să-l revăd. Sunt un sărac în țara mea bogată, În care nu-s stăpân pe-un petic de pământ, În care munca mea a fost furată, În care tot
SUNT UN ÎNVINS? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358334_a_359663]
-
îi aluneca furișată între pulpe, ea și le strîngea instictiv, gusta din plin micul orgasm de care nu era nici măcar conștientă, iar în seara următoare se lăsa iar condusă de un alt Romeo care, după jurămintele de rigoare și cîntecele reavăne de promisiuni, îi strecura mînă în puful ei abia mijit și cast, dar nu insensibil și lipsit de dorință. Numai că ea nu știa ce ar trebui să urmeze, pentru că era prea mică, deși auzise povești despre poziții și despre
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
de paie de in de pe deal, fâlfâitul aripilor părând o rafală de vânt primăvăratic. Parcă era o altă viață. Nu cea dintre pereții de beton ai blocurilor de la oraș. Simțeai seva pământului cum mustește, firul ierbii cum iese din pământul reavăn, cărăbușii cum își împing cocoloașele spre „cămara” de iarna. Nu-ți venea să te desparți de această stare de relaxare, însă soarele se ascundea deja în spatele pâlcului de molizi, iar mașinile cu petrecăreții de weekend începuseră să părăsească valea. Am
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357522_a_358851]
-
la catedrala Limbii române. Cristina Ștefan nu impune paradigme noi, nu impune norme, ci își lasă confrații să plutească liberi în apele proprii. Doar uneori îi aduce acasă, pe tăpșan, ÎNAPOI LA CUVÂNT, amintindu-le de roua cuvântului bun și reavăn în prag de dimineață primăvăratică. Hotărârile se iau în chip democratic, în comun, prin chat ori prin întrunirea forumului. În 2011, Cristina Ștefan - inima acestui colectiv, afirma: “Prin voluntariat și efort personal al fiecărui admin, al fiecărui membru, site-ul
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
grafică a lui Costel Tănăsache intră în antologie cu un mănunchi de poeme de sorginte filozofică, cosmogonică, având viziuni biblice reiterate în chip de parabole ale timpului de azi. Este o poezie scrisă în formulă modernă care aduce un aer reavăn palpitând în nările mirositorilor tineri. Neliniștit, poetul se vede călător într-un tren cu răniți pe care este silit să-l conducă pe câmpul de luptă, ceea ce-i crează o oarecare angoasă:“conduc un tren cu răniți / de pe câmpul de
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
mână, în căutarea primăverii veșnice. Poeta Mihaela Aionesei se consideră bântuită de fantasma unui blestem al nerodirii, dar se înșeală: ea scoate la iveală mereu, din sâmburi de cuvânt, creații menite să rodească, mai curând sau mai târziu, în pământul reavăn al sufletului oricărui cititor. Pentru că semințele de gând și de cuvânt pe care le presară, sunt sănătoase, cu miezul mustos și izvorâte dintr-o inimă cât se poate de curată. Iată, de pildă, acest poem: “blestemul rădăcinii: în ziua aceea
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
pe ea mai ușor de la o mașină la alta, Ha, ce răsfăț! Râse amar în sinea ei. Claudia, fosta ei colegă de bancă, se plimba cu decapotabila albă pe bulevard, iar ea, în cupa utilajelor agricole, se deplasa pe pământul reavăn, cu miros de mucegai, în ritmul sacadat al motoarelor. Dar cine intrase la Politehnică și cine nu intrase la Medicină? Cât de bine știa! Ar fi rămas în câmp toată viața ei, numai să n-o mai întrebe nimeni la
DOMNIŞOARA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360422_a_361751]
-
stele Se ascundea sub norii nebuloaselor materne Acolo unde,,nenimicul”clocotea în elemente grele Galacticele roiuri i-au fost copilăria leagăn Râdea în nove și plângea în lacuri netede de crom Fura câte un astru și-l ascundea sub cerul reavăn Ori învârtea planete într-un joc de biliard enorm Se mai juca cu jerbe neutronice incandescente Și gângurea în depărtări pierdute și quasare Sărea prin constelații pure inocente Și se scălda în marea Marelui Cel Mare Dormea pe câte o
COPILĂRIA LEVIATHANULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360588_a_361917]
-
noi renaște Singurătăți ascunse-n nopți târzii. Speranțe împletim, cununi de vise Lumina Sfântă-n zi de sărbătoare Credință, dragoste și porți deschise Ne dăruiește în suspin de floare. Privesc cum firul ierbii unduiește În adieri sublime de iubire Pământul reavăn, mărul ce-nflorește Sub cer albastru muguri de-mplinire. Suntem plămadă vie din lumină Purtăm comori neprețuite-n noi Lut din iubire-avem la rădăcină Speranțele din suflet curg șuvoi. Ne înălțăm credința-n gând senin Sobor de floare-n dimineți
LIRICĂ PASCALĂ 2011 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360614_a_361943]
-
plăpând, a răsărit, că-i era dor, iubito, să te vadă, de dragul tău, și el, a înflorit! îs tare supărat pe trecătorii, ce-ntorc privirea numai după tine; abia treziți din iarnă, visătorii, habar nu au ce primăvară vine! a reavăn îți miroase astăzi trupul, în jurul tău mă-nvârt ca un copil și simt că-i plin de tine tot văzduhul și-n tine mă strecor și eu tiptil... Referință Bibliografică: E PRIMĂVARĂ, IARĂȘI PRIMĂVARĂ!... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
E PRIMĂVARĂ, IARĂŞI PRIMĂVARĂ!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360039_a_361368]
-
2015. ,,Când mușc din trupul unei femei nu vreau să simt siropul, nu vreau să simt dulceața, nu vreau să simt supunerea... Vreau focul ei, vreau răzvrătirea, vreau vena aia deschisă larg. Să simt miros de fân și gust de reavăn, să simt pumnul ăla în stomac, pumnul care mă face să mușc pământul ăsta negru și umflat de ploi Vreau să-i mușc carnea, să-i gust sângele și apoi să ies afară și să urlu la lună. Lup bătrân
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
mult ,,Când mușc din trupul unei femei nu vreau să simt siropul, nu vreau să simt dulceața, nu vreau să simt supunerea...Vreau focul ei, vreau răzvrătirea, vreau vena aia deschisă larg.Să simt miros de fân și gust de reavăn, să simt pumnul ăla în stomac, pumnul care mă face să mușc pământul ăsta negru și umflat de ploiVreau să-i mușc carnea, să-i gust sângele și apoi să ies afară și să urlu la lună. Lup bătrân, întinerit
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
Autorului Când mușc din trupul unei femei nu vreau să simt siropul, nu vreau să simt dulceața, nu vreau să simt supunerea... Vreau focul ei, vreau răzvrătirea, vreau vena aia deschisă larg. Să simt miros de fân și gust de reavăn, să simt pumnul ăla în stomac, pumnul care mă face să mușc pământul ăsta negru și umflat de ploi Vreau să-i mușc carnea, să-i gust sângele și apoi să ies afară și să urlu la lună. Lup bătrân
DELIRIUM de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359673_a_361002]
-
din 03 martie 2013 Toate Articolele Autorului S-A MĂRITAT FECIOARA... S-a măritat fecioara care-mi umblă prin chica cu degete subțiri că litera de mână și mă strângea orbește la trupul ei o vară de iarbă-nrourată și reavăna țărâna S-a măritat fecioara ce n-a mai fost fecioara când după ce, nebuni, ca prinși într-o furtună am prefăcut o noapte de iarnă grea, cu luna în joc halucinant de umbre și lumină. S-a măritat fecioara, plângea
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (2) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359765_a_361094]
-
mai avea multă vreme de aici înainte. Amurgul libertății de a fi avea drept semantică definitorie în infernul negru al terorii din România anilor '50 avalanșa nemiloasă a “Proceselor fără dreptate.” și a „Condamnărilor dictate.”. Pentru că, într-adevăr, din solul reavăn stalinist, „Timpul anchetelor prelungite fără termen.”, a supliciilor de orice fel, dar și „anotimpul automobilelor negre oprindu-se în plină noapte în fața caselor adormite.”, după cum nota fosta condamnată politic Lena Constante, sosiseră ambele fără să întrebe, în prelabil, pe cineva
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]