263 matches
-
Comuna Răcăciuni avea 14 mori de apă, o biserică ortodoxă la Gâșteni și două biserici catolice la Fundu Răcăciuni și Ciocani, iar principalii proprietari de terenuri erau Smaranda Petrovici, G. Arapu și Matei Vasiliu. În 1930, Satu Nou a fost rebotezat în "Gheorghe Buzdugan". Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Fundu Răcăciuni și includerea satelor ei în comuna Răcăciuni aflată acum în plasa Răcăciuni a aceluiași județ. Comuna avea 4096 de locuitori în satele Târgu Răcăciuni, Gâșteni, Berindești, Fundu Răcăciuni
Comuna Răcăciuni, Bacău () [Corola-website/Science/300696_a_302025]
-
aceluiași județ, având 4300 de locuitori în satele Cetățuia, Iazu, Nadișa, Năsoiești, Petricica, Răchitișu și Strugari. În 1950, comuna a fost transferată raionului Moinești din regiunea Bacău, ea luând în timp numele satului "Strugari", devenit reședință. Satul Năsoești a fost rebotezat în 1968 "Strugarii de Sus", iar în 1968, comuna a revenit la județul Bacău, reînființat; tot atunci satul Strugarii de Sus (fost Năsoești) a fost desființat și comasat cu satul Strugari. Singurul obiectiv din comuna Strugari inclus în lista monumentelor
Comuna Strugari, Bacău () [Corola-website/Science/300703_a_302032]
-
Gura Aninoasei (astăzi, Cojanu), Rătești, Țâțârligu și Viforâta, cu 1260 de locuitori. Pe teritoriul acestei comune se afla mănăstirea Rătești, unde funcționa o școală. În afara mănăstirii, în comună mai existau două biserici de mir. În 1925, comuna Pâclele a fost rebotezată "Joseni", după noul sat de reședință, și făcea parte din plasa Sărății a aceluiași județ, în vreme ce comuna Gura Aninoasei a fost desființată și inclusă în comuna Târcov. După 1950, comunele au fost incluse în raionul Cărpiniștea al regiunii Buzău, apoi
Comuna Berca, Buzău () [Corola-website/Science/300795_a_302124]
-
Michelsen să-și împrumute numele unei noi grupări politice anticomuniste, "" („Liga pentru Patrie”). Existau temeri în Norvegia că dacă ("Arbeiderpartiet") de orientare marxistă ar prelua puterea, ar introduce un program revoluționar. La un miting "Fædrelandslaget" din Oslo (așa cum a fost rebotezat orașul Christiania), Nansen declara: Să vorbești despre dreptul la revoluție într-o societate cu depline libertăți civile, cu vot universal și cu tratament egal pentru toată lumea ... [este] o idioțenie." Între diferitele îndatoriri și responsabilități, Nansen continuase să își ia vacanțe
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
și Vârteju. În 1925, cele două comune figurau cu aceleași compoziții în plasa Domnești a județului Ilfov. În 1950, comunele Măgurelele și Vârteju Nefliu au trecut în raionul V.I. Lenin al orașului republican București. În 1964, satul Filipescu a fost rebotezat "Alunișu", iar satul "Gherman" a luat numele de "Ciocârlia". În 1968, comuna Vârteju Nefliu a fost desființată și inclusă în întregime în comuna Măgurele, satele Chirca și Nefliu fiind incluse în satul Vârteju. Comuna Măgurele a devenit atunci comună suburbană
Măgurele () [Corola-website/Science/300502_a_301831]
-
interzisă, toate numele germane au fost schimbate cu unele rusești sau poloneze. În aprilie 1946, partea de nord a Prusiei Răsăritene a devenit în mod oficial parte a RSFS Rusă. În luna iulie a aceluiași an, capitala Königsberg a fost rebotezată Kaliningrad, iar zona a fost redenumită Regiunea Kaliningrad. După expulzarea populației germane, în zonă au fost aduși ruși, belaruși și ucrainieni în zona de nord, care a devenit parte a Rusiei, iar expatriați polonezi din partea de răsărit a Poloniei cedată
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
petrece vacanțele în satul Illiers care a devenit model, alături de unele detalii preluate din casă unchiului său din Autueil, pentru orașul fictiv "Combray", în care au loc majoritatea scenelor din românul "În căutarea timpului pierdut". (Illiers a fost de altfel rebotezat Illiers-Combray cu ocazia sărbătoririi centenarului nașterii lui Proust). În ciuda sănătății sale precare, Proust a servit un an (1889-1890) drept soldat în armată franceză, si a staționat la cazarma Coligny din Orléans, timp care i-a oferit o altă locație pentru
Marcel Proust () [Corola-website/Science/299128_a_300457]
-
nedocumentată altundeva decât în ceruri, puține (dacă vreuna) din aceste biserici susțin vederile landmarkiste extremiste pe care le susțineau la începutul secolului XX. Anabaptiștii (menoniții, amish, huteriții) au fost o grupare din secolul XVI care respingea botezul copiilor și își "reboteza" membrii ca adulți. Împărtășeau multe din învățăturile primilor baptiști, printre care botezul nou-testamental și libertatea religioasă și au influențat, probabil, dezvoltarea multor caracteristici ale baptiștilor. Chiar dacă numele sugerează o conexiune, unii anabaptiști difereau de baptiști în multe alte probleme, cum
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
și a mărit impresia generală de incompetență. La începutul anului 1917, deteriorarea stării căilor ferate a dus la crize acute de alimente și de combustibil, care au provocat dezordini și greve. Autoritățile au cerut trupelor dislocate în [[Petrograd]], (așa cum fusese rebotezat orașul Sankt Peterburg din 1914, pentru a-i rusifica numele cu sonorități germane), să pună capăt revoltelor din capitală. În 1905 militarii au deschis focula supra demonstranților și au salvat monarhia, dar, în 1917, soldații s-au alăturat mulțimilor furioase
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
Marx a început drept creștin fidel, iar idealul comunist l-a îmbrățișat tot în calitate de creștin, devenind membru al Ligii celor Drepți, o organizație comunist-creștină. Mai târziu a devenit ateu și a făcut Liga celor Drepți să apostazieze de la credința creștină, rebotezând-o drept Liga Comuniștilor.
Karl Marx () [Corola-website/Science/297774_a_299103]
-
la apariția unor incidente cu submarinele germane. În același timp, britanicii lucrau la o serie de invenții tehnice care să îmbunătățească lupta antisubmarin. Trebuie amintit că deși aceste invenții erau britanice, tehnologiile au fost oferite în mod gratuit americanilor, fiind rebotezate și fabricate de aceștia din urmă. Acest fapt a dus la credința greșită că numeroase invenții din timpul războiului au fost concepute de americani, nu doar produse în masă de ei. Astfel, noile grenade de adâncime au fost gândite să
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
de Lorena și o cocardă tricoloră cu crucea de Lorena pentru avioanele "Forțelor aeronavale franceze libere" și ale "Forțelor aeriene franceze libere". Un număr de vase au fost împrumutate francezilor de britanici. Printre acestea s-au numărat distrugătorul clasa "Hunt", rebotezat "La Combattante" și corveta clasa "Flower", rebotezată"Aconit". FNFL a pierdut primul vas pe 7 noiembrie 1940, când vedeta de patrulare "Poulmic" a lovit o mină în apele portului Plymouth. La scurtă vreme după căderea Franței, Franța Liberă s-a
Forțele navale franceze libere () [Corola-website/Science/308247_a_309576]
-
crucea de Lorena pentru avioanele "Forțelor aeronavale franceze libere" și ale "Forțelor aeriene franceze libere". Un număr de vase au fost împrumutate francezilor de britanici. Printre acestea s-au numărat distrugătorul clasa "Hunt", rebotezat "La Combattante" și corveta clasa "Flower", rebotezată"Aconit". FNFL a pierdut primul vas pe 7 noiembrie 1940, când vedeta de patrulare "Poulmic" a lovit o mină în apele portului Plymouth. La scurtă vreme după căderea Franței, Franța Liberă s-a constituit ca guvern în exil, necontrolând niciun
Forțele navale franceze libere () [Corola-website/Science/308247_a_309576]
-
737-200) a fost cu mult mai popular. Inaugurat în 1968, a fost produs timp de 20 de ani, până în 1988, primul client fiind United Airlines. După primele 135 de avioane din serie, s-au adus câteva îmbunătățiri, modelul rezultat fiind rebotezat B737-200Adv. În 1980 s-a început modernizarea modelului, prin introducerea de motoare noi (CFM56), care asigură zgomot redus și consum de combustibil mai mic. Datorită înălțimii mici a avionului, motoarele nu sunt circulare, ci ovaloide, prin mutarea unor accesorii în
Boeing 737 () [Corola-website/Science/306796_a_308125]
-
inclusiv a colaboratorului său de nădejde, Walter Reuther. Scriitorul Maxim Gorki s-a născut aici în 1868, în romanele sale el descriind în mod realist viața posomorâtă a muncitorimii orașului. Cât încă marele romancier era în viața, orașul a fost rebotezat în cinstea sa Gorki, dupâ reîntoarcerea scriitorului din emigrație în 1935, la invitația lui Stalin. Orașul și-a reluat vechiul nume în 1991. Până în acest moment, Nijni Novgorod a avut statut de oraș închis, datorită numeroaselor intreprinderi și laboratoare de
Nijni Novgorod () [Corola-website/Science/303145_a_304474]
-
1855), a fost Împărat al Rusiei din 1825 până în 1855, și rege al Poloniei din 1825 până în 1831. S-a născut la reședința imperială de la Gatcina, fiind fiul împăratului Paul I și al soției sale Sophie Marie Dorothea de Württemberg, rebotezată în Rusia ca Maria Fiodorovna. Era fratele mai mic al viitorului țar Alexandru I și al Marelui Duce Constantin Pavlovici. Lui Nicolae îi lipseau cu desăvârșire larga deschidere spirituală și intelectuală a fratelui său, Alexandru. A considerat că rolul lui
Nicolae I al Rusiei () [Corola-website/Science/303154_a_304483]
-
cu Revoluția rusă din 1917. Bolșevicii conduși de Lenin s-au impus ca principala forță politică rusă, deși au trebuit să implice țara într-un lung și sângeros război civil împotriva monarhiștilor contrarevoluționari și intervenționiștilor străini. Bolșevicii, care s-au rebotezat Partidul Comunist, și forțele armate pe care le-au organizat, Armata Roșie, au ieșit învingătoare din războiul civil. Comunismul a fost impus în toate teritoriile care au aparținut fostului Imperiu Rus. După moartea lui Lenin, puterea a fost cucerită de
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
ca un revoluționar prost și limitat. Dzerjinski a murit în urma unui infarct miocardic pe 20 iulie 1926 în Moscova. Imaginea și numele lui Dzerjinski au fost intens folosite în KGB și Uniunea Sovietică și statele satelit. Șase orașe au fost rebotezate în onoarea sa. A fost deschis un muzeu dedicat lui Dzerjinski în orașul din Belarus în care s-a născut. Orășelul Kojdanava, care nu este foarte departe de moșia părintească, a fost redenumit Dziarjînsk. Există un oraș Dzerjinsk și alte
Felix Edmundovici Dzerjinski () [Corola-website/Science/302157_a_303486]
-
locuind aga ienicerilor. Palatul avea patru porți din care numai una era folosită. Biserica din interior a fost transformată în geamie. Sub administrația turcească, atât cetatea, cât și orașul au fost reconstruite. Un amănunt interesant este faptul că turcii au rebotezat bastioanele cetății: Çingene tabyası (bastionul Țiganilor = actualul bastion Ciunt), Koperdan tabyası (bastionul Auriu), Yuram tabyası (bastionul Crăișor), Kukuk tabyası (bastionul Bethlen) și Aga tabyası (bastionul Roșu). Bastionul Aurit a fost construit, așa cum rezulta din inscripția aflată pe una dintre pietrele
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
în 256) care au reafirmat poziția lui. Papa Ștefan I, pe de altă parte, decisese să impună pretutindeni punctul de vedere roman drept care a scris Bisericilor din Asia Mică, declarând că nu mai poate păstra comuniunea cu ei din moment ce ei rebotezau pe eretici. Atunci când Ciprian a încercat să-l informeze despre deciziile celor două sinoade, Ștefan a refuzat să-i primească pe cei trimiși și chiar le-a refuzat ospitalitatea. Al doilea botez era caracterizat de el ca o innovație care
Papa Ștefan I () [Corola-website/Science/304583_a_305912]
-
fost ridicat un complex memorial dominat de o uriașă sculptură alegorică a Mamei Rusia. Mai multe orașe din întreaga lume, în special cele care au suferit în timpul războiului, s-au înfrățit cu Orașul Erou Stalingrad. În 1961, orașul a fost rebotezat ("Orașul Volga"), ca parte a programului lui Nikita Hrușciov de destalinizare. Această schimbare a fost foarte controversată, dat fiind renumele internațional câștigat de oraș în timpul războiului. În 1985, când în fruntea statului sovietic era Constantin Cernenko, au existat propuneri pentru
Volgograd () [Corola-website/Science/304027_a_305356]
-
având în total 170.000 de studenți. Universitatea Jagiellonă, cea mai veche universitate din Polonia și a doua din țară în clasamentul Times Higher Education Supplement, a fost înființată în 1364 sub numele de "Universitatea din Cracovia" și a fost rebotezată în 1817 în cinstea dinastiei Jagiellone a regilor polono-lituanieni. Principalul bun de preț al său este Biblioteca Jagiellonă, cu peste 4 milioane de volume, între care se numără o mare colecție de manuscrise medievale ce conține "De Revolutionibus" a lui
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
aproape 400 de ani. Pentru europenii secolului al XIX-lea, această zonă era "Africa întunecată". În 1899, Joseph Conrad scria în românul "Heart of darkness" că acesta era un "teritoriu al ororilor de coșmar". Numit inițial Zair, fluviul a fost rebotezat de exploratorii europeni din secolul al XVII-lea, după populația Congo. În 1971, fostul Congo Belgian și-a luat numele Zair, urmat fiind și de fluviu. Din 1997 însă, atât țară, cât și fluviul au revenit la numele Congo. Misionarul
Congo (fluviu) () [Corola-website/Science/312782_a_314111]
-
Guvernul ucrainean nu și-a exprimat încă regretele pentru evenimentele din Volinia și Galiția. Pe 11 iulie 2003, președinții Aleksander Kwasniewski și Leonid Kucima au participat la o ceremonie de comemorare a victimelor din satul polonez Poryck (în zilele noastre rebotezat Pavlivka). Ei au inaugurat un monument al reconcilierii, dar președintele Kucima nu a prezentat scuze oficiale. Ucrainenii au schimbat în mod neașteptat inscripția de pe monument, chiar dacă asupra textului se căzuse de acord în cadrul discuțiilor preliminare. După ceva vreme, ucrainenii și-
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
supraviețuire pentru numeroși civili. Prima mișcare de rezistență a fost formată în Liubliana, Slovenia, pe 26 aprilie 1941, (deși, mai târziu, era sărbătorită oficial ziua de 27 aprilie). Numele acestei prime mișcări a fost „Frontul antiimperialist”. Mai târziu, a fost rebotezată „Frontul de eliberare a poporului sloven” (în limba slovenă: "Osvobodilna fronta", OF). În rândurile OF luptau comuniști, social-creștini, membri ai mișcării slovene de tineret „Șoimii” și alte câteva grupuri mai mici. În Croația a apărut pe 22 iunie 1941 „Brigada
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]