220 matches
-
În vacanță? Cum putea să plece în vacanță când mariajul lui se destrăma? De fapt, se destrămase. Poate că e plecat la un curs, m-am gândit disperată. M-am gândit, fără prea multă convingere, s-o sun înapoi pe recepționeră și s-o întreb unde era James. Însă m-am oprit. N-aveam să-mi arunc la gunoi și ultima fărâmă de mândrie care-mi mai rămăsese. Poate că e bolnav, m-am gândit. Poate c-a răcit. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
epavă tremurândă. Ei, cel puțin formarea numărului său de la birou nu mai avea puterea să mă reducă la starea de epavă tremurândă. Haideți să nu ne lăsăm duși de val. Cu o voce încrezătoare și egală, am întrebat-o pe recepționera din biroul londonez al lui James dacă aș putea să vorbesc cu el. Londra mi se părea la milioane de kilometri distanță. Că era la fel de departe ca o altă planetă. N-ai fi zis c-o vedeam în fiecare seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
londonez al lui James dacă aș putea să vorbesc cu el. Londra mi se părea la milioane de kilometri distanță. Că era la fel de departe ca o altă planetă. N-ai fi zis c-o vedeam în fiecare seară la știri. Recepționera suna de parcă ar fi fost la mare depărtare și de parc-ar fi fost străină. Așa simțeam eu. Viața mea cu James devenise foarte îndepărtată și străină. Sau poate că aveam această senzație fiindcă recepționera era grecoaică. În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în fiecare seară la știri. Recepționera suna de parcă ar fi fost la mare depărtare și de parc-ar fi fost străină. Așa simțeam eu. Viața mea cu James devenise foarte îndepărtată și străină. Sau poate că aveam această senzație fiindcă recepționera era grecoaică. În orice caz, așteptând să vorbesc cu James, eram perfect calmă. În fond, ce mare scofală? Ce-aveam de pierdut? Nimic. Cum a zis cineva odată - un cineva mizerabil, sardonic și mizantrop -, libertatea e doar un alt cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Îi va da lui Bud White satisfacția dreptății lui absolute. *** Vinerea Mare, 1958. Știrile de dimineață Îl arătau pe Preston Exley intrînd În biserica episcopală St. James. Ed ajunse la primărie și urcă la biroul lui Ellis Loew. Era Încă devreme. Recepționera nu sosise. Loew citea la biroul lui. Ed bătu la ușă. Loew ridică privirea. — Inspector Ed! Ia loc. — Prefer să stau În picioare. — Aha, probleme de serviciu...? Cam așa ceva. Luna trecută Bud White te-a sunat din San Francisco și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
le spusese maică-sa să se ducă, au plătit o noapte și ea luase chitanțele, să i le arate la întoarcere, să vadă că bărbații dormiseră într-o cameră separată, doar scrie foarte clar negru pe alb! o rugase pe recepționeră să scrie cât mai citeț numele. Au urcat scara de lemn încolăcită, au rămas în camera mirosind a brad numai cât au îmbrăcat câte un pulovăr. Atunci Andrei Vlădescu a izbucnit într-o energie pe care ea o știa, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
asistente ale Mirandei. Avusesem impresia că vocea lui Sharon cam Începuse să sune ca a unui robot, dar a urmat apoi Întâlnirea cu Emily. Am reușit să ajung la etajul șaptesprezece și am așteptat În biroul iritant de alb al recepționerei de la Runway. A durat mai bine de jumătate de oră până când o fată Înaltă și suplă și-a făcut apariția de după ușile de sticlă. O fustă din piele până sub genunchi Îi atârna de șolduri, iar părul bogat, roșu, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
plec, fără ca ea să ia notă de asta. Când a terminat În cele din urmă și a plecat să stea de vorbă cu o altă fată venită pentru interviu, aproape că m-am prăbușit pe canapeaua din neprimitorul birou al recepționerei. Totul se petrecea atât de rapid, totul părea scăpat de sub control, și totuși eram surescitată. Și ce dacă nu știam cine e Miranda Priestly? Toți ceilalți știau și păreau destul de impresionați de ea. Ei da, era o revistă de modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
biroul. După ce am aruncat o priviră rapidă pe coridor și m-am convins că Emily nu era nicăieri prin preajmă, am alergat, la propriu, În zona recepției și am apăsat de vreo douăzeci de ori pe butonul liftului. Sophy, splendida recepționeră asiatică, a ridicat din sprâncene și s-a uitat În altă parte, iar eu nu mi-am dat seama dacă nerăbdarea mea sau faptul că realizase că biroul Mirandei fusese părăsit au făcut-o să mă privească astfel. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îi plăcea să mănânce acolo ca să facă paradă de solidaritatea sa cu angajații. Sus, sus, tot mai sus - am trecut pe lângă de toate celelalte faimoase nume de firme. Majoritatea coexistau, probabil, pe același etaj unele cu altele, dar fiecare cu recepționerele ei, dincolo de uși separate de sticlă. Am ieșit din lift la etajul șaptesprezece cu o privire aruncată spre partea dorsală a fustei. Într-un impuls de amabilitate și geniu, arhitectul plasase, din fericire, oglinzi În lifturile de pe Madison 640. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mană cerească pentru respectul de sine și o ajută să facă față conflictelor interioare - conflict interior fiind termenul la modă pentru problemele psihologice fascinante care îi năpăstuiesc pe locuitorii New York-ului și Los Angeles-ului. Julie avea conflicte interioare cauzate de recepționera de la Bliss Spa, care refuza s-o programeze pentru injecțiile cu vitamina C la Simonetta, cea mai bună cosmeticiană a complexului. Fusese încurajată de psihiatri să-și exploreze „conflictele din copilărie“ și a descoperit că încă suferă de pe urma faptului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
solicitat și (4) dețin diploma de calificare pentru una din meseriile: bucătar/bucătăreasă, chelneriță (femei în vârstă de maxim 30 de ani, cunoașterea limbii engleze constituie un avantaj); femei specialiste în domeniul hotelier pentru servirea micului dejun, curățenie, cameriste și recepționere; femei în vârstă de maxim 30 de ani cu calificare în domeniul hotelier/gastronomic (cunoașterea limbii engleze constituie un avantaj); recepționeri (calificare în domeniul hotelier/gastronomic; cunoașterea limbii engleze și noțiuni de operare calculator constituie un avantaj); specialiștii în domeniul
Agenda2006-13-06-bursa muncii () [Corola-journal/Journalistic/284893_a_286222]
-
tip de sandale", high heels* "pantofi cu toc înalt", peep toes* "pantofi decupați la vârf", sneakers* "pantofi de sport", stilettos* "pantofi cu toc cui"13. Accidental, este prezentă în anunțuri publicitare, în oferte de servicii, precum: Comision după plecare pentru recepționere, cameriste, roomboys, bucătari, brutari, cleaners, instructori fitness, beautician, maseuze, babysitters, menajere. (Rlib, 2002, în DTP: 43), Contracte de muncă în Emirate pentru 10 roomboys (Rlib, 2001, în DTP: 187), Contracte bucătari, măcelari, housekeepers cu pregătire foarte bună (Rlib, 2002, în
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
ani, văduvă, l-a împușcat un neamț cînd România a întors armele, în 1944! doi feciori, mînă TIR-uri prin Europa, la patron grec din Atena, cu soții cu tot acolo, băiatul mai mic rămas în casă, cu ciobănia, fata recepționeră la hotel, aproape de gară, la ea merg să mă ducă acasă, în cealaltă margine de oraș! mîine e Sîntămăria, sînt treaz, mă duc la biserică, a pus un român din Canada mulți bani și a făcut biserică și în partea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Ierusalim, mi-a devăluit ce surprindere! că visul ei este să viziteze (dar de Paști) Orașul Sfânt. Am spus că perioada aleasă este foarte agreabilă și frumoasă, dar există și alte perioade care favorizează un turism plăcut. "Da" a răspuns recepționera "dar vedeți, eu nu sunt catolică, ci ortodoxă". "O italiancă ortodoxă?", am întrebat mirat. "Eu nu sunt italiancă", mi-a răspuns tânăra. "Eu sunt româncă". Numai la așa ceva nu mă așteptasem. Iar când am schimbat imediat conversația din engleză în
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
fetei să pufnească într-un râs tensionat și să spună: "Uite-așa! Timp de o săptămână ne-am forțat să vorbim engleză, când colo am fi putut să ne ușurăm viața vorbind românește". Ei bine, Janina căci așa se numește recepționera este moldoveancă din Târgu-Neamț, a studiat teologia la București. "Teologie?", am întrebat. "Cu ce folos?" "Fără niciun folos", mi-a răspuns, "ci din pur interes intelectual", iar după terminarea facultății a venit la Roma, în urmă cu zece ani. Israelieni
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
problema impactului acestor stereotipuri în decizia de angajare a personalului. În acest scop, autorul a proiectat trei experimente. Mai întâi, Thomas F. Cash a căutat identificarea diferențelor percepției asupra înfățișării femeilor manager și a celor care ocupau posturi tradiționale (secretare, recepționere și funcționare). Un focus-grup structurat cu 60 de funcționari din instituțiile din New York a delimitat aceste diferențe. În discuțiile de grup, subiecții s-au referit la femeile din posturi non-manageriale ca fiind mai feminine și mai atractive (tabelul 3.3
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
the Olive Tree am scris despre o reclamă Qwest din 1999, care arăta un om de afaceri obosit și plin de praf, cazându-se la un motel de pe marginea drumului, Într-un colț uitat de lume. Omul o Întreabă pe recepționera cu figură plictisită dacă au acolo room service și alte facilități. Ea zice că da. După aceea, el o Întreabă dacă la televizorul din camera lui poate urmări programe de divertisment, iar recepționera Îi răspunde monoton, cu o privire care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
uitat de lume. Omul o Întreabă pe recepționera cu figură plictisită dacă au acolo room service și alte facilități. Ea zice că da. După aceea, el o Întreabă dacă la televizorul din camera lui poate urmări programe de divertisment, iar recepționera Îi răspunde monoton, cu o privire care parcă ar fi spus „Da’ tu ce crezi, măi idiotule?“: „În toate camerele puteți urmări orice film care s-a făcut vreodată, În orice limbă, la orice oră din zi și din noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
pe Țiriac singur în tramvai. E o cofetărie aici, aproape. Am poftă de o înghețată de ciocolată. Sau de un tort Krantz. Sau de amândouă. O poveste cu doi moși pe o plajă pustie Bagajele sunt gata. Coborâm, îi dau recepționerei cheia și-i mulțumesc. Drum bun. Ajungem la mașină. E o zi mohorâtă, dar, inexplicabil, e exact ce-mi trebuie acum. Constanța în luna aprilie. Blocuri, blocuri, blocuri. Stă să plouă peste blocuri. Nu știu cum reușesc, dar, până la ieșirea din oraș
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
dat o petrecere din astea la scară mai mare și la care am fost invitați și noi doi de către prietenele noastre ocazionale, cunoscute tot cu astfel de prilejuri și cu care ne simțeam noi bine. Nicu o avea pe Lina, recepționeră la aceiași vilă, Tanța mea nu mai știu cu ce se ocupa, dar locuiau împreună într-o garsonieră, adică aveau o cameră, despărțită de un perete din placaj. Erau două fete bine făcute, stilate și educate, nici nu știu ce găsise la
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
ia cineva comanda. Plictisit, am mers alături, la restaurantul de categoria I. Nici aici nu m-a băgat nimeni în seamă, deși eram singurul client. Nici apă n-aveam de unde bea. Revenit la hotel, indignat, i-am povestit și recepționerei ce pățisem, sperând s-o impresionez. După un timp mi-a cerut buletinul mie, și altui tip care zicea că era în delegație pe acolo. Spre marea mea mirare, aceeași doamnă m-a sfătuit să pun bicicleta pe hol, că
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
hotel de categoria a II-a, după 170 de kilometri, încheiam penultima zi a "excursiei”. Dimineață m-am trezit foarte devreme, nu mai știu dacă m-am ras sau nu. Ușa de la intrare fiind încuiată, am chemat-o pe recepționeră de undeva de la etaj, și la drum! M- am luat după indicatoarele spre Onești. Pespectiva trecerii prin pasul Oituz mă îngrijora, parcă mai mult decât culoarul Rucăr-Bran. Trecusem pe acolo cu mașina împreună cu Nicu și, poate asta era explicația. Mă
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
dar pașaportul, oricum, lipsește. Tipa îi spune că a preluat schimbul abia acum o oră de la o colegă de-a sa, care a și plecat acasă. Nu mă mai stăpânesc, încep să strig revoltat, și mai apar încă vreo trei recepționere. Caută toate cu febrilitate pașaportul prin sertarele meselor, în seifuri... Un milițian - a ieșit, pare-se, de la bar - întreabă și el care-i pricina scandalului... Situația mi se pare absurdă, fără nici o logică, și asta mă înfurie și mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de la baștina lui Yanka Kupala. Le spun cum „m-am odihnit”. Mă apropii din nou de recepție, împreună cu VITALIE CIOBANU și Andrei Bodiu, care „îmi sar în ajutor” (Vitalie, calm, le sugerează angajaților de la hotel s-o sune acasă pe recepționera care a primit pașaportul, Andrei asistă cu o privire mirat-nedumerită, descifrând în această întâmplare o simplă tracasare KGB-istă). Se implică și attendent-ul scriitorilor beloruși din Trenul Literaturii, Ludmilla Gorbacheva, o ochelaristă delicată și liniștită, care mă asigură că se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]