830 matches
-
dificil în economia supraviețuirii zilnice, furnizând în același timp suficiente referințe pentru nostalgii culturale. America părea să fie pentru imigrant o soluție pe termen indefinit, ceea ce justifică o serie de posturi în meserii necalificate, dar rezonabil remunerate (vânzător la KFC, recepționer marfă la librăria „Barnes & Noble” din Washington). Presiunea modelului idilic inițial din mintea tânărului asupra vieții made in USA slăbește pentru a face loc unei perspective dezvrăjite, chiar cinice, exersată asupra clișeelor existențiale din Lumea Nouă. De aici succesiunea de
RADU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289095_a_290424]
-
totul. În cele din urmă, Eleanor ajunge la un hotel din Esmeralda. Urmărind-o, Marlowe reușește să obțină o cameră lipită de a femeii despre care începe să creadă că este o fugară. Scena jucată de Marlowe în fața celor doi recepționeri ni-l înfățișează în una dintre cel mai puțin onorabile prestații ale întregii sale cariere. Nu mai trebuie spus că și literar textul e găunos, coborând la nivel de scheci vag comic un discurs care până atunci se menținuse la
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
că și literar textul e găunos, coborând la nivel de scheci vag comic un discurs care până atunci se menținuse la un bun nivel estetic. Chiar dacă, psihologic, lucrurile pot fi explicate (Marlowe mizează pe o complicitate amoroasă între cei doi recepționeri), postura jalnică a detectivului care pozează în bărbat înșelat de o Messalină de provincie nu poate fi trecută cu vederea. Probabil că secvența este o reminiscență din vremea scenariilor hollywoodiene, când prin astfel de trucuri ieftine se rezolvau, cât ai
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
un pseudonim, Doghouse Reilley, pentru a se amuza și pentru a o amuza pe Carmen Sternwood. El va folosi diverse alte nume de împrumut, inclusiv cărți de vizită false ori „impersonări” penibile: deși își folosește numele real, își arogă, față de recepționerii hotelului din Esmeralda, o falsă identitate, cea de soț înșelat al lui Betty Mayfield. Terry Lennox (în The Long Goodbye) își schimbă numele în Maioranos, Velma Valente devine Helen Grayle, iar lista se întinde peste aproape toate episoadele aventurilor lui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
segment din California provincială. Acest spațiu diferă fundamental de zona metropolitană, dominată de nevroza colosului urban scufundat în propria-i violență și propriile isterii. În Esmeralda, lumea are timp, iar timpul a știut să dăltuiască un alt fel de oameni: recepționeri de hotel sentimentali, polițiști calmi, gata să colaboreze cu detectivul particular, până și gangsteri în care pulsează generozitatea și instinctul cavaleresc. Marlowe se simte atras de acest spațiu ca de un magnet, revine în Esmeralda, deși, cum spune în capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
minister pentru a ocupa funcții În străinătate Într-un termen de maximum trei săptămâni dela data propunerii lor. 9. Vom verifica În aceleași condițiuni pe tovii propuși de Ministerul de Externe ca curieri diplomatici și de Ministerul Comerțului Exterior ca recepționeri sau reprezentanți temporari. Complectarea Secției cu cadrele necesare, precum și cu personalul tehnic, va fi deasemenea una din preocupările noastre. Anexa 4 REFERAT privind necesitatea organizării vieții de partid În cadrul oficiilor noastre diplomatice 14 iulie 1953 În cadrul oficiilor noastre diplomatice din
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
de la The Times, care a primit în 1988 o amendă de 20.000 de lire. Desigur că ziaristul cu experiență își dezvoltă la limita legalității și alte surse, mai puțin convenționale, cum ar fi oamenii plasați în zone potențial informative: recepționeri la hoteluri de lux, anumite persoane din lumea interlopă etc. În afara subiectelor oferite de diferite surse - inclusiv de cititori -, ziaristul mai are nevoie și de un dram de noroc, așa cum a pățit o tânără ziaristă sovietică în 1984, când, intrând
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
aibă ocazia să mă examineze. ― O să vă placă, ne asigură Milton. E destul de dichisit, din câte-mi amintesc. Nu era. Am ajuns acolo cu un taxi din aeroportul La Guardia și am găsit hotelul Lochmoor decăzut din gloria sa trecută. Recepționerul și casierul lucrau după geamuri antiglonț. Mocheta vieneză era umedă sub caloriferele care picurau, iar oglinzile fuseseră scoase, lăsând În urmă dreptunghiuri fantomatice de ghips și șuruburi decorative. Liftul era antebelic, cu gratii aurite și Încovoiate, ca o colivie. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
m-a lăsat În fața unui motel. I-am mulțumit că m-a luat și mi-am cărat geamantanul sus, la recepție. Și aici costumul s-a dovedit folositor. Plus geamantanul scump. Nu arătam fugit de-acasă. S-ar putea ca recepționerul să fi avut dubii legate de vârsta mea, dar am pus banii pe tejghea din prima și cheia s-a ivit numaidecât. După Ohio au urmat Indiana, Illinois, Iowa și Nebraska. Am călătorit În mașini combi, În mașini sport, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Au părut că sunt Înțeleși? — Nu. L-a luat de braț și s-au Îndreptat spre hotelul Ambasador. Cel căruia Maigret, cu o oră Înainte, Îi contemplase holul și lustra de cristal. — Pe urmă? Nimic. Bărbatul a luat cheia de la recepționerul care i-a urat noapte bună. — L-ai văzut bine? Destul de bine. După părerea mea, e mai În vârstă decât soția lui. Probabil că se apropie de șaizeci. Au urcat În ascensor și nu i-am mai văzut. — Era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ei să revină ca s-o liniștească. Lecoeur murmură: — Puteți să trimiteți un bilet doamnei Pélardeau. Dacă nu știe nimic. — Nu. Ce să-i scriu? — Nu știu. Că veți fi reținut mai mult decât ați crezut... Omul se Îndreptă spre recepționer. — Ai o foaie de hârtie, Marcel? Era mai mult trist decât distrus sau speriat. Scrise cu pixul de la recepție câteva cuvinte și refuză plicul Întins de recepționer. — Mai așteaptă câteva minute Înainte să duci sus biletul. — Bine, domnule Pélardeau. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Că veți fi reținut mai mult decât ați crezut... Omul se Îndreptă spre recepționer. — Ai o foaie de hârtie, Marcel? Era mai mult trist decât distrus sau speriat. Scrise cu pixul de la recepție câteva cuvinte și refuză plicul Întins de recepționer. — Mai așteaptă câteva minute Înainte să duci sus biletul. — Bine, domnule Pélardeau. Omul ar fi dorit să mai spună ceva, căută cuvintele, nu găsi nimic și renunță. — Pe aici... Lecoeur Îi dădu instrucțiuni cu glas scăzut lui Dicelle, deja ud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Înaltă și strâmtă care dădea În arenă se deschise brusc și Manuel văzu ringul scăldat În lumina puternică a reflectoarelor și tribunele Înălțându-se Întunecate de jur Împrejur. Doi bărbați Îmbrăcați ca niște vagabonzi alergau În jurul ringului, urmăriți de un recepționer care se tot apleca și culegea pălăriile și bastoanele aruncate-n arenă și le arunca Înapoi În Întunecime. Se aprinse lumina În patio. — Eu mă duc să mă cațăr pe unul din poneii ăștia cât Îi aduni tu pe copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se ducă acasă după meci. Ajunși În oraș, am luat un taxi până la Shelby. Un valet ne-a luat bagajele și noi ne-am dus la recepție. — Cât costă camera? Întrebă Jack. N-avem decât camere cu două paturi, spuse recepționerul. Pot să vă dau o cameră frumoasă cu două paturi la zece dolari. — Prea scump. — Pot să vă mai ofer alta la șapte dolari. — Are și baie? — Desigur. — Păi, În cazu’ ăsta poți să rămâi cu mine, Jerry. — O, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să rămâi cu mine, Jerry. — O, nu-i nevoie, spusei, dorm la cumnată-miu. Nu voiam să te pun să plătești ceva, spuse Jack. Atâta că eu nu arunc cu banii. — Vă rog să vă treceți numele-n registru, spuse recepționerul. Numărul 238, domnule Brennan, spuse după ce citi numele din registru. Urcarăm cu liftul. Camera era mare și frumoasă, cu două paturi și o ușă care dădea-n baie. — Arată bine, spuse Jack. Valetul care ne arătase drumul trase draperiile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de drum. — Trebuie să mergem să ne luăm la revedere de la Fontani, spusei. — Da, trebuie. Mă tem c-au stat să ne-aștepte aseară. — Poate că am fi putut să mergem totuși. — Mai bine mergeam. Ne-am luat rămas-bun de la recepționer, de la Larry și de la ceilalți prieteni pe care-i aveam În oraș, și apoi ne-am dus la Fontani. Erau amândoi acasă. Erau bucuroși să ne vadă. Fontan părea bătrân și slăbit. — V-am așteptat aseară, ne spuse madam Fontan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fost expus gazului sarin în timp ce se afla în metroul de pe linia Marunouchi și se îndrepta spre muncă. Are o experiență bogată în domeniu, de aceea tratează direct cu clientul în fața magazinului. „Munca noastră e oarecum asemănătoare cu cea a unui recepționer de la hotel.“ E un mecanic priceput, un veteran în acest domeniu. Până și tăcerea lui îmi transmitea lucrul acesta. Are părul scurt și este solid, are conformația unui om care muncește mult. Are un teribil simț al responsabilității față de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fii femeie, că este ceva în neregulă cu asta. Prima întâlnire s-a produs la Baku, capitala Azerbaidjanului, în 1990. Locuiam în hotelul central, cel de lângă parlament. În holul hotelului, cu excepția turistelor europene, singurele femei, nu erau decât bărbați azeri: recepționeri, chelneri, oameni de serviciu și pur și simplu localnici care veneau în hol să privească femeile accesibile vizual, cele europene. Și asta după șaptezeci de ani de comunism și de egalitarism tovărășesc între femei și bărbați. Stăteau ore în șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
E unică în felul ei - temerară, fără secrete și cu un spirit de contradicție înnăscut. De exemplu, când și-a înființat agenția (Lucky Star Investigations), ar fi putut avea biroul într-un apartament minunat pe strada Dawson, cu portar și recepționer la comun, dar în loc de asta s-a stabilit într-o zonă cu apartamente acoperite de grafitti, unde toate magazinele aveau obloanele trase în permanență, și tineri dubioși cu hanorace treceau în trombă pe biciclete, aruncând petice mototolite de hârtie albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a dat cu ochii de Brooke și de bătrânul Edison (care era mai bogat decât Cel-de-sus), uitându-se la genți Chloe. La început, Franklin a crezut că tipul în vârstă era prietenul lui Brooke și, când l-a auzit pe recepționer spunând „Ce mai faceți, domnule Edison?“, i-a venit să vomite. Spunea că e o chestie pedofilă, că e aproape incest. Nu cred că vorbea serios, Franklin e pur și simplu de o răutate fenomenală. Urăște pe toată lumea în afară de Henk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
prostituate. Numai că eu nu cumpăr, nu în seara asta. M-am întors la hotel fără incidente. Nu s-a întâmplat nimic. Niciodată nu se întâmplă, dar până la urmă se va întâmpla. Ușa turnantă m-a introdus în hol, unde recepționerul s-a ivit la ghișeul lui. — Vă salut, spuse el. În timp ce dumneavoastră erați în oraș, a sunat domnul Lorne Guyland. Îmi întinse cheia cu un gest elegant. — E vorba chiar de Lorne Guyland, domnule? — O, n-aș merge chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
În trei direcții. Trei puncte de interes ale holului de hotel categoria lux au depistat ele, privirile lor, În primele fracțiuni de secundă de după zgomotul vătuit cu care ușa de la intrare s-a Închis. Mușu l-a privit crunt pe recepționerul din spatele comptoirului: nu cumva ăsta ridică vreo pretenție, că ce vrem, că nu e voie să intrăm aici, că cine suntem? Zare a depistat În stânga lui barul de zi, Încă deschis, Însă cu toate mesele și scaunele ocupate de persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
intrare. — S-ar putea, zise el, parcând lângă altă mașină. Mal ieși primul din mașină și intră în hotel în pas alergător. Buzz îl ajunse din urmă la recepție. În holul cufundat într-o căldură înăbușitoare Mal se legitimă în fața recepționerului, un negru uscățiv, într-o cămașă cu butoni și uniformă încheiată la toți nasturii. Acesta murmură „Da, domnu’, da, domnu’”, cu un ochi la Mal și o mână sub tejghea. Mal întrebă: — Roland Navarette. Mai stă la 402? Omul zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Navarette? — Nu, domnu’, nu domnu’! — Băiete, spune adevărul sau îți rup mâna cu care ți-o tragi în venă și te arunc în arestul celor de la Șapte-Șapte.! — Da, domnu’, da, domnu’! Buzz îi dădu drumul și puse plicul pe birou. Recepționerul își masă degetele. — Bărbat alb, femeie albă aici pus aceleași întrebări acu’ douăj’ de minute. Spus lor, spun vouă, Roland curat, nu mai vinde heroină nicicum. Ochii mișelului poposiră pe telefon. Buzz îl smulse din priză și-l aruncă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
e mândru de asta. — Domnul Meeks? Buzz îi scutură mâna foarte încet, temându-se să nu i-o rupă. — Da, dom’ doctor. — Și ce grad ai? — Nu sunt polițist. — Da? Atunci ce treabă aveai cu marele juriu? Buzz îi înmână recepționerului hârtia de cinci dolari și luă cele două scaune. Băiatul se îndepărtă zâmbind. Lesnick se sprijini de brațul lui Buzz. — Atunci de ce? Credeam că toți trepădușii lui Ellis Loew sunt polițiști. Lesnick nu mai cântărea aproape nimic. O briză mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]