5,656 matches
-
copilărie de Ion Creangă, tradusă în slovacă în 1957, nu a fost primită prea favorabil de critica slovacă: lipsea baza de interpretare pentru opera lui Creangă, lipseau tradițiile și asociațiile culturale, prezente în mediul de origine. În perioada de după război, receptarea a fost orientată într-o altă direcție - spre teme sociale, spre realism critic și expresionism cu tentă lirică, cum o dovedește aprecierea unanimă a operelor lui Liviu Rebreanu sau Zaharia Stancu. Tot atât de avizat, autoarea urmărește și felul cum au fost
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
în limba cehă au fost totdeauna primite cu interes în Slovacia, servind deseori ca un impuls pentru editorii și traducătorii de acolo, și viceversa. Cartea colegei noastre de la Bratislava este lucrarea cea mai completă, aș zice chiar exhaustivă, cu privire la fenomenul receptării literaturii române în Slovacia. În Cehia, din păcate, o asemenea carte de referință deocamdată nu a fost scrisă, dar după câte știu, nici în altă parte. Dacă cumva vreun românist din lume se va apuca să scrie despre felul cum
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
de exemplu), dar să ne resemnăm că există o foarte bună Enciclopedie a exilului literar românesc (1945-1989), cea a lui Florin Manolescu. Totuși, nu pot trece cu vederea două-trei carențe: la scriitorii din exil, lipsesc din referințele critice trimiterile la receptarea în străinătate; dacă la fiecare sunt citate toate (sau aproape toate) titlurile cărților publicate în exil, la Norman Manea, printr-o excepție bizară, nu se întâmplă același lucru; la secțiunile de reviste, grupări sau concepte nu există nici o mențiune despre
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
opera criticilor și eseiștilor ca o sursă bibliografică în sine, ce ar putea fi ulterior redistribuită în funcție de scriitorii comentați și de epocile analizate. Avem încă o dată ocazia să constatăm cât de repede se învechesc bibliografiile care au în vedere istoria receptării adusă la zi. Dintr-o notă preliminară aflăm că Bibliografia esențială... și-a oprit înregistrările, în cele mai multe dintre cazuri, în anul 2000, dar uneori, pentru scriitorii contemporani, a mers până în 2003. Datorită confuziei editoriale de după 1989, cele mai multe carențe ale bibliografiei
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
să se exerseze în selecție. Ba, mai mult, fără să-și dea seama, era pus în fața unui blocaj al judecății: memoriile și jurnalele nu sunt compatibile cu un criteriu estetic, deci pot fi primite pe bandă într-o devălmășie a receptării euforice. Nu prea repede, cam prin 2000, s-a ajuns la sațietate (tot ce-i prea mult strică!), la autoiluzionare în legătură cu valoarea unora dintre aceste documente inedite și chiar la o stare de insalubritate a detritusurilor memoriei. Curiozitatea (politică, istorică
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
artistică distinctă ce interacționează cu matematica, oratoria și... sportul. Lumea curentului literar urmează același scenariu. Curent, perioadă, epocă literară, școală, grupare, devin elementele cheie ale privirii teoretice retrospective. La un moment dat, Antoaneta Tănăsescu formulează o idee extrem de interesantă, problema receptării în epocă a manifestelor și a programelor literare, asupra căreia însă nu insistă, deși cred că ar fi dus la concluzii surprinzătoare și foarte utile: aceste texte "înving timpul dincolo de confidențialitatea ecoului imediat. Câți cititori vor fi citit Introducția la
Despre comportamentul literaturii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12274_a_13599]
-
prea bine știm - rezultatul convenției, al unei codificări prin consens. De aceea, căutând cu orice preț urmele semnificantului dispărut, riscăm să proiectăm in absentia asupra textului setul comun de pattern-uri hermeneutice. În demersul de articulare a unui sens, actul receptării nu este suveran, independent de o sintaxă textuală. Superficială, în acest caz. Nu e suficient că opera poate suporta in abstracto un număr variat de scheme interpretative, mai trebuie și ca perspectiva abordată, pentru a fi legitimă, justă, să fie
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]
-
A fost de atunci de foarte multe ori reeditată. E un model de ediție cu adevărat critică: la 476 de pagini, câte are opera lui Creangă, se adaugă 400, de note și variante, un glosar, 300 de pagini din dosarul receptării critice, 200, de bibliografie actualizată, extrem de minuțioasă - la a căror redactare și completare a contribuit substanțial Fănuș Băileșteanu. Însă și alte detalii au fost de retușat. Grigore Brâncuș a intervenit cu mici revizuiri ortografice (mai ales în sensul actualizării) și
Clasicii - mereu aceiași? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12625_a_13950]
-
publicații și din cărți. Mai mult încă, au fost inventariate, pentru epoca de până la 1900, chiar și romanele rămase în manuscris, atâtea câte se cunosc, în totul autorii Dicționarului urmărind să dea o imagine "suficient de exactă a circulației și receptării romanului în cultura română". Au reușit cu prisosință, după părerea noastră, și firesc este măcar să le amintim aici numele. Mai întâi pe ale regretaților Augustin Pop și Elena Stan. Apoi pe ale lui Ion Istrate, Ioan Milea, Doina Modola, Mircea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12653_a_13978]
-
garantează sensul, dar poate eroda însăși semnificația opusului. Tehnicile de-constructiviste au făcut ochi în clipa în care structura sonoră a devenit însuși obiectul creației componistice, faptul muzical ca atare, încetând a mai fi un instrument euristic, un mijloc de receptare, o simplă metodă de lucru. Hegemonia structurii, a schemei de construcție reclamă, desigur, de-structurarea, fie prin de-formare ori preformare, fie prin reformare sau transformare. Orice proces de reglare structurală presupune oricând un altul de dereglare. Compoziția muzicală, sub
Festin al silogismelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12686_a_14011]
-
montării, ai scenografiei, ai interpretării, totul sărind izbitor, de fapt, din tiparele spectacolelor de la școală, pe care le-am văzut în ultimul deceniu și ceva acolo. Spectacolul ei avea greutate, avea unitate, coerență, era elaborat, cu paliere, cu trepte de receptare, cu multe imperfecțiuni. Chiar și greșelile erau asumate, integrate direcției de scenă. Ce am văzut acum, la Green, este un teatru direct, aproape brutal, decupat într-o formă de o simplitate ce-ți dă fiori. De la limbaj și poveste, pînă
Schiță de portret by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12683_a_14008]
-
onestității ca observație de istorie literară. Nu e mai puțin adevărat că orice compromis afectează imaginea scriitorului. Dezbaterile din perioada postdecembristă despre posteritatea operei argheziene, în pragul mileniului III, au depășit rareori sfera oportunismului, pentru a surmonta un impas al receptării și a lua în seamă partea cea mai însemnată a operei argheziene. Oricum am întoarce-o însă, nu putem evita formularea adevăratei probleme a momentului actual al posterității argheziene: traversează opera argheziană o criză prelungită a receptării, trece personalitatea proteicului
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
un impas al receptării și a lua în seamă partea cea mai însemnată a operei argheziene. Oricum am întoarce-o însă, nu putem evita formularea adevăratei probleme a momentului actual al posterității argheziene: traversează opera argheziană o criză prelungită a receptării, trece personalitatea proteicului scriitor printr-un con de umbră? Cu toată tristețea răspunsului, trebuie să spun: da. Arghezi, ca și Sadoveanu, se află într-o depresiune evidentă a interesului public � înțelegând prin aceasta atât criza receptării critice, cât și criza
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
o criză prelungită a receptării, trece personalitatea proteicului scriitor printr-un con de umbră? Cu toată tristețea răspunsului, trebuie să spun: da. Arghezi, ca și Sadoveanu, se află într-o depresiune evidentă a interesului public � înțelegând prin aceasta atât criza receptării critice, cât și criza lecturii. Ar fi prea simplu să dăm o explicație prin criza generală a statutului literaturii, într-o vreme a presiunii de nestăvilit a Internetului, a televizorului și a divertismentului. Ar fi, de asemenea, evaziv și fals-optimist
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
Caraion, Ed. Cartea Românească), căreia Mitzura Arghezi și Traian Radu îi fac numeroase observații de amănunt în nota asupra ediției. Există cu adevărat un apetit semnificativ al exegezei critice consacrate operei argheziene în anii de după revoluția din 1989? Semnele unei receptări (generoase) sunt prea firave pentru un scriitor atât de mare. Au apărut două cărți de istorie literară, special consacrate subiectului: Întâlniri cu Arghezi (1992) de Gh. Bulgăr și Arghezi necunoscut (1998) de Pavel }ugui, la care mai sunt de adăugat
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
lui Tudor Arghezi de Nicolae Balotă (în 1997; prima apariție, în 1979), alături de care putem așeza eseul Marele Alpha (1970) de Alexandru George. Deceniul opt fusese unul prielnic posterității argheziene. De atunci, după 1980, am putea spune că înregistrăm declinul receptării. Reeditarea astăzi a cărților de critică de altădată nu ține locul necesarelor reevaluări din perspectiva actualității. Prozatorul Arghezi, îndeosebi pamfletarul (precaut cenzurat în perioada comunistă în edițiile de Scrieri), pare privilegiat în interpretările craioveanului Marian Victor Buciu din Celălalt Arghezi
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
într-o colecție care se vrea un index ordonator al "arhivelor critice" nu e, în ansamblu, un obiect peren. E mai mult un fel de "Rider"s Digest", o publicație a momentului, care se uzează după un timp. Dosarul de receptare critică se înlocuiește, ca o anvelopă veche, la fel și datele bio-bibliografice, "ars poetica" (interviurile acordate de Ivănescu în anii "80), chiar și antologia, subsumată unei selecții provizorii. Un nucleu rămâne, peste ani, și intră în imensa stivă a "memoriei
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
de Eugen Simion primele două volume și promițând un al treilea: I. Versuri. Proză. Scrieri istorice și memorialistice (1300 pag.); II. Istoria critică universală. Biblicele. Echilibru între antiteze (1078 pag.), cu prefață, note și bibliografie (extrase critice semnificative din istoria receptării). Scrierile istorice și memorialistice, în versiunea lor franceză integrală, paginile religioase, filosofice, politice, cu numeroase implicații polemice și fantezii sociologice sau spiritualiste nu au mai fost retipărite de cel puțin o jumătate de secol, unele nici în perioada interbelică, în
Preclasicii revizitați by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12739_a_14064]
-
literaturii române. Urmează o destul de minuțioasă cronologie a vieții scriitorului și o notă asupra ediției, semnate, evident de îngrijitorul respectivei serii de opere. În final, avem o secțiune de note, variante, comentarii și indici, uneori glosare, apoi un dosar al receptării critice și o bibliografie selectivă " adică tot ce trebuie ca preambul documentar și instrumente imediate de lucru pentru studiul doct al operei unui clasic. Grupez în patru categorii istorice seriile de opere apărute, într-un tablou ce arată astfel: PRECLASICII
Edițiile Eugen Simion by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12759_a_14084]
-
mai grav pentru un creator, ar fi intervenit, în cazul său, indiferența, "armistițiul tăcerii": "Cum se întîmplă și cu alți scriitori, pe Goga îl apasă de mai multă vreme un mare risc: încremenirea imaginii lui într-o schemă rigidă a receptării, perpetuată în virtutea inerției. Nimic nu ar mai fi în stare să resuscite vreun interes dincolo de verdictele unor judecăți casante". Dar autorul Cîntecelor fără țară a fost o glorie a literelor românești cum, măcar în timpul vieții, puține altele. Larg recunoscut din
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
Deși opera lui Țuculescu ar fi meritat un destin cu mult mai fericit în arta modernă universală, fiind promovată doar pe canalele oficiale, chiar dacă a fost expusă în muzee și galerii importante, nu s-a bucurat de același tip de receptare ca cea de care ar fi beneficiat dacă ar fi urmat drumul, ce-i drept, mai dificil, al promovării pe criterii strict culturale, fără interferența politicului. Nu trebuie ignorat nici faptul că opera sa, declarată peste noapte, bun de patrimoniu
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
80, care, în cîteva direcții ale sale, l-a asimilat și l-a revendicat ca model, creatorul lui Guillaume poetul și administratorul n-a mai rămas decît cu aura de poet boem, vag suprarealist, vag oniric, vag textualist etc. La receptarea sa în acest fel aureolat a contribuit și faptul că n-a publicat foarte mult. "și după ce am inventat poezia într-o încăpere clandestină din adîncul pămînturilor sterpe - curajul și puterea (omenească) s-au topit ca aburul".Editura Muzeului Literaturii
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
prefață de Mariana Marin), cuprinzînd opera cunoscută pînă acum a poetului. Probabil că nici acest volum nu va reuși să disloce inerțiile, e posibil ca poezia de aici să nici nu mai corespundă sensibilității anilor '90-2000, însă pentru o corectă receptare și o necesară recuperare a unei literaturi aproape uitate, aproape necunoscute, scrierile lui Virgil Mazilescu se află acum la vedere: poemele publicate în periodice sau în cărțile apărute în timpul vieții, cele rămase în manuscris, recenziile, proza, scrisorile și jurnalul. Referințele
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
vedere: poemele publicate în periodice sau în cărțile apărute în timpul vieții, cele rămase în manuscris, recenziile, proza, scrisorile și jurnalul. Referințele critice, de la debut încoace constituie și ele, alături de datele bio-bibliografice stabilite de Alexandru Condeescu, un solid sprijin pentru istoria receptării scriitorului. Cea mai însemnată cantitativ și calitativ este opera poetică. Adunate astfel, volumele Versuri (1968), Fragmente din regiunea de odinioară (1970), Va fi liniște, va fi seară (1979), Guillaume poetul și administratorul (1983), împreună cu poemele din periodice (autume și postume
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
riscante aprecieri superlative formulase numai Mihail Dragomirescu. Luând în seamă, pe deasupra, și condițiile nefaste ale războiului, ale absenței unei vieți literare coerente care abia se reorganiza, nu e deci de mirare că volumul Calvarul nu s-a bucurat de nici o receptare semnificativă. Cartea beneficiază doar de o notiță de semnalare a apariției în revista "Sburătorul", unde Liviu Rebreanu era un fel de secretar de redacție, mâna dreaptă a lui E. Lovinescu. Și mai ciudat este că prozatorul nu-și va mai
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]