257 matches
-
-i faci, așa e lumea. Și ca dânsa suntem noi. Comentarii critice "Cu sufletul mai mare decât mărunta-i dar vânjoasa făptură, Vasile Tărâțeanu este veșnicul pelerin romantic cu pielea tăbăcită de cele patru vânturi, dedicat apostolatului românesc-bucovinean și unui recitativ poetic al înstrăinării în maniera Goga sau folcloric-eminesciană. El scoate versul de-a dreptuldin sufletul său înstrăinat, fără dichisuri și zorzoane sonore, mereu cu coarda înstrunată la sunetele amar-dulcei Bucovine". Acad. M. Cimpoi "Invectivat, tîrît în fața instanțelor pentru păcatul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
că la Salon du Livre de la Paris, literaturile nordice, printre care se numără și cea finlandeză, au fost reprezentate de patruzeci de scriitori. În "Atelier". La Baia Mare se vorbește despre Finnphonia 5.0, "un performance auditiv și vizual care combină recitativul actoricesc cu muzica live și proiecții video"501. Acest performance este susținut de European Theater Collective Helsinki și a fost conceput de doi actori de origine română stabiliți în Finlanda: Romulus Chiciuc și David Kozma. Spectacolul se fundamentează pe poeme
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
în finalul simfoniei a III-a, în ,,Allegretto” din simfonia a VII-a și în finalul simfoniei a IX-a. În ceeace privește orchestra, Beethoven a pornit de la componența orchestrală stabilită de Haydn, dar pe care a lărgit-o, introducând recitativele instrumentale și dialo gurile dintre grupele de instrumente, adăugând diferite combinații timbrale, adâncind diferite combinații timbrale, adâncind puterea sonorității orchestrale. În general, la Beethoven, melodia, ritmul, armonia, polifonia, orchestrația, toate elementele limbajului muzical sunt puse în slujba unei cât mai
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
parte a Simfoniei începe cu o introducere în care fantezia compozito rului se desfășoară liber. La început un torent de sunete de o mare violență: O scurtă pauză și corzile grave aduc în forte o melodie severă, ,,cu caracter de recitativ”. Este anticiparea vocii umane care se reunește pentru prima oară în Simfonie cu ansamblul instrumental. Recitativul este urmat de revenirea sunetelor furtunoase de la început, după care, în mișcarea allegro ma non troppo, apar amintirile îndepărtate ale începutului Simfoniei. Exclamațiile patetice
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
început un torent de sunete de o mare violență: O scurtă pauză și corzile grave aduc în forte o melodie severă, ,,cu caracter de recitativ”. Este anticiparea vocii umane care se reunește pentru prima oară în Simfonie cu ansamblul instrumental. Recitativul este urmat de revenirea sunetelor furtunoase de la început, după care, în mișcarea allegro ma non troppo, apar amintirile îndepărtate ale începutului Simfoniei. Exclamațiile patetice ale recitativului se ivesc din nou. Ele sunt brăzdate apoi de o fugitivă reamintire a scherzo
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
anticiparea vocii umane care se reunește pentru prima oară în Simfonie cu ansamblul instrumental. Recitativul este urmat de revenirea sunetelor furtunoase de la început, după care, în mișcarea allegro ma non troppo, apar amintirile îndepărtate ale începutului Simfoniei. Exclamațiile patetice ale recitativului se ivesc din nou. Ele sunt brăzdate apoi de o fugitivă reamintire a scherzo-ului și a melodiei cantabile de la începutul părții a treia. Tema principală a finalului începe să se contureze. Ea se înfiripă la instrument tele de suflat
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Tema principală a finalului începe să se contureze. Ea se înfiripă la instrument tele de suflat: Dar căutările încordate care au făcut să scânteieze pentru o clipă această idee, nu au fost încă îndeajuns de rodnice. Revin accentele pătrunzătoare ale recitativului și, în sfârșit, după două acorduri care pun capăt dramaticei înfruntări, se aude la violoncele și contrabași o melodie caldă, cuceritoare. Cântecul se amplifică treptat, căpătând accente de marș. Revine, furtunoasă, mișcarea (presto) de la început. Ea nu poate stăvili însă
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Revine, furtunoasă, mișcarea (presto) de la început. Ea nu poate stăvili însă decât pentru puțin timp afirmarea bucuriei. Ah! iată, bucuria este în sfârșit găsită”... Cu aceste cuvinte a marcat Beethoven în manuscrisul lucrării momentul solemn al apariției vocii omenești. Reluând recitativul expus la început de violoncelele, baritonul solist înalță o patetică chemare: ,,Prieteni, nu viersul acesta... haideți să cântăm un cântec plin de farmec, de foc înălțător”. Și iată că Oda bucuriei își întinde aripile: Corul, apoi soprana și tenorul solist
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
se cântă (cele mai multe), că sunt însoțite de melodie, doina, cântecul bătrânesc etc. Creațiile epice: - au un fir narativ simplu; acțiunea nu se duce pe mai multe planuri; - personajele nu au complexitate psihologică. Creațiile dramatice: - se înscriu mai mult în sfera „recitativului” decât a scenei propriu-zise;„înscenarea” este simplă, dialogul, replica au roluri minore. Mituri: 1. mitul etnogenei; 4. mitul marii călătorii (=moartea); 2. mitul pastoral; 5. etc. 3. mitul erotic; Teme, motive: 1. comuniunea om Ț natură; 8. dorul; 2. jertfa
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
antic care îmbină un vere silabic cu o finală cantitativă ciudat de rigidă. *48 Se pot distinge diferite tipuri de vers folcloric și se poate reconstitui istoria fiecărui tip în parte. Se cuvine să se facă o deosebire categorică între recitativul epic și versul "melodic" folosit în Lirică, în toate limbile, versul epic pare să fie mult mai conservator, în timp ce versul liric, care este mai strâns legat de trăsăturile fonetice ale limbii, prezintă o mult mai mare variație națională. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
mult mai conservator, în timp ce versul liric, care este mai strâns legat de trăsăturile fonetice ale limbii, prezintă o mult mai mare variație națională. Chiar și în privința poeziei moderne, este important să se țină seama de deosebirile dintre versul oratoric, versul recitativ și versul "melodic", deosebiri ignorate de majoritatea metricienilor englezi oare, sub influența teoriei muzicale, sunt preocupați mai ales de versul cantabil. *49 Într-un valoros studiu consacrat poeziei lirice ruse din secolul al XIX-lea, *50 Boris Eihenbaum a încercat
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
încă în floare. În târgul de pe Siret unde m-am născut erau în putere acum jumătate de veac: poezia lor simplă și dulce mi-a fermecat sufletul și a fost pentru mine primul model după care am îngânat și eu recitative, intrate apoi în literatura orală a acelor locuri. Unele din aceste producții naive le-am regăsit după ani și ani; altele s-au prăpădit și nici eu nu-mi mai aduc aminte de ele. [OBSERVAȚII, AFORISME, "RĂVAȘE"]* Domnul-Dumnezeu e cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pentru două cravate și un pachet de țigări americane sunt gata să jure că în Piața Națiunii stă gâdele cu satârul în mână, e mai mult decât probabil. Însă academicianul n-are timp să verifice enormitățile astea și atunci cârâie recitativul pe care îl cunoașteți, amintindu-ne de propriii săi rinoceri. Să-l privim cu îngăduință pentru că el măcar are niște merite literare incontestabile. Dar acum, ajuns la vârsta minții copiilor, s-a mai zaharisit și, în consecință, de ce să ne
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
examinatori", comicii Anestin și Tănăsescu făcuseră două tipuri, două creații, pe care nu știu să le fi întrecut, sau chiar egalat, alți interpreți, nu numai de la noi, ci și de aiurea. Nu-mi aduc aminte în care act, Adam cântă recitativ câteva cuplete, al căror cuprins exploatează legenda unei metempsihoze ciudate, după care fiecare om ar constitui a doua fază a unei existențe, în care prima ar fi trăit-o în formă de pasăre. Aceasta ar explica de ce fiecare om seamănă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de ureche” (= umbra ; <endnote id="cf. 38, p. 380)"/> ; sau Înjurături : „Du-te-n jidovi” (= Du-te dracului ; <endnote id="cf. 39, p. 21"/>) ; sau strigături : „Una, două, trei,/ Să ia dracu’ pe ovrei” <endnote id=" (3, p. 12)"/> ; sau recitative din folclorul copiilor : „Iese dracul din tăciuni/ Cu jidanul de perciuni,/ Iese dracul de sub iarbă/ Cu jidanul dus de barbă,/ Iese dracul de sub ghiață/ Cu jidanul de mustață,/ Iese dracul din curechi/ Cu jidanul de urechi,/ Iese dracul dintr-o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
șvab <endnote id="(83, p. 96)"/> ; „Evreul și Diavolul dorm În același pat” - proverb șvab <endnote id="(83, p. 98)"/> ; „Atâta timp cât sunt evrei,/ Lumea este plină de diavoli./ Dacă lumea ar fi golită de evrei,/ Nu ar mai exista diavol” - recitativ din sudul Austriei <endnote id="(83, p. 98)"/> ; „Evreii și băcanii sunt prieteni cu Diavolul” - proverb german <endnote id="(3, p. 62)"/> ; „Evreii sunt creștinii Diavolului” - proverb german <endnote id="(3, p. 62)"/> ; „Crezuse că-l apucase pe evreu de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
druga,/ Să omor pe Iuda,/ Iuda a murit,/ Apa a ieșit” <endnote id="(169, p. 126 ; 342, p. 235)"/> sau „Cu sabia lui Mihai/ Capul turcului să-i tai” <endnote id="(49, p. 105)"/>. În 1879, plecând de la acest ultim recitativ, B.P. Hasdeu era convins că este vorba de „o mențiune autentică despre [voievodul] Mihai Viteazul” și luptele sale cu turcii <endnote id="(9, p. 37)"/>. În aceeași capcană au căzut mai târziu Vasile Bogrea În 1921 <endnote id="(171, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
recită o formulă cu elemente depreciative referitoare la evrei : asocierea cu Iuda Iscarioteanul, ademenirea cu mâncare interzisă (carne de porc cu varză), evreul este bătrân (alte) sau zdrențăros (schäbiger) și, În final, exclamația consacrată (Hep !, Hep !). O versiune a acestui recitativ, culeasă din satul bănățean Vizejda, sună În dialect astfel : Jud, Jud Iskarjot,/ Sauerkraut is gut, gut, gut,/ Schweinefleisch ist fett, fett, fett,/ Bischt e alte Hep, Hep, Hep („Evreu, evreu Iscariot,/ Varza murată e bună, bună, bună,/ Carnea de porc
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
propria-i înnoire, ca în Restituire (1972). Un cu totul alt registru, îndatorat lui Saint-John Perse și lui Paul Claudel, nu fără multiple trimiteri la oracularul nietzscheean, îl exprimă versurile ulterioare, din Imn (1974), Cartea zilelor (1975), Cartea nopților (1977), Recitativ (1980), Relief (1981) ș.a. Traducătoare din Paul Claudel (Cinci mari ode) și din Friedrich Nietzsche (Așa grăit-a Zarathustra), T. cultivă simfonismul psaltic îmbibat de aluzii mitologice și religioase, călătorind în timp și în geografii spirituale unde supraabundența, grandilocvența și
TAUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290099_a_291428]
-
Nietzsche (Așa grăit-a Zarathustra), T. cultivă simfonismul psaltic îmbibat de aluzii mitologice și religioase, călătorind în timp și în geografii spirituale unde supraabundența, grandilocvența și poza profetică amenință să sufoce miezul sensibil al viziunilor. Acumularea marilor teme orfic-biblice în recitativul amplu, croit pe tiparul „marelui fluviu” al lui Perse, reprezintă însă o zonă aparte în poezia română contemporană. Două eseuri, Ion Pillat. Ceremonia naturii (1972) și Paul Verlaine (1974), „explică” prea puțin personalitatea poetei, însă dau seama de anvergura (ca
TAUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290099_a_291428]
-
București, 1966; Metamorfoze, București, 1968; Existențe, București, 1969; Catharsis, București, 1970; Brățara lui Prometeu, București, 1972; Ion Pillat. Ceremonia naturii, București, 1972; Restituire, București, 1972; Imn, Cluj-Napoca, 1974; Paul Verlaine, București, 1974; Cartea zilelor, București, 1975; Cartea nopților, București, 1977; Recitativ, București, 1980; Întâmplări pentru tot anul, București, 1981; Relief, București, 1981; Cantata pământului, București, 1982; Cineva urca un munte, București, 1983; Strig către tine, București, 1985; După-amiaza unui circ, București, 1988; Crescendo, București, 1990; Portrete de poeme, Oradea, 1995; Poemul
TAUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290099_a_291428]
-
Enescu, „Catharsis”, F, 1970, 9; Doinaș, Diogene, 221-222; Valentin Tașcu, „Restituire”, F, 1973, 1; Piru, Poezia, II, 198-201; Barbu, O ist., 135-137; Regman, Colocvial, 199-201; Popa, Dicț. lit. (1977), 556; Dan C. Mihăilescu, Poezia fervorii, LCF, 1980, 10; Mircea Scarlat, „Recitativ”, RL, 1980, 16; Al. Cistelecan, „Recitativ”, F, 1980, 8; Rodica Florea, Neîntrerupta regenerare, VR, 1980, 9; Lit. rom. cont., I, 582-588; Dan C. Mihăilescu, Poezia de cultură, RL, 1981, 49; Emil Manu, Locuința Parabolei, RL, 1982, 48; Ioan Holban, „Cineva
TAUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290099_a_291428]
-
Diogene, 221-222; Valentin Tașcu, „Restituire”, F, 1973, 1; Piru, Poezia, II, 198-201; Barbu, O ist., 135-137; Regman, Colocvial, 199-201; Popa, Dicț. lit. (1977), 556; Dan C. Mihăilescu, Poezia fervorii, LCF, 1980, 10; Mircea Scarlat, „Recitativ”, RL, 1980, 16; Al. Cistelecan, „Recitativ”, F, 1980, 8; Rodica Florea, Neîntrerupta regenerare, VR, 1980, 9; Lit. rom. cont., I, 582-588; Dan C. Mihăilescu, Poezia de cultură, RL, 1981, 49; Emil Manu, Locuința Parabolei, RL, 1982, 48; Ioan Holban, „Cineva urca un munte”, CRC, 1984, 22
TAUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290099_a_291428]
-
Punta Europa), Nicu Caranica și Al. Busuioceanu, proză de Mircea Eliade, Vintilă Horia și Grigore Cugler, pagini memorialistice de Gr. Nandriș etc. Colecția „Destin” publică, de asemenea, câteva dintre scrierile remarcabile ale deceniilor al șaselea și al șaptelea: Horia Stamatu, Recitativ (poeme), Vintilă Horia, Poeme, Mircea Eliade, Nuvele și Amintiri, Nicu Caranica, Povestea foamei și Nașterea tragediei, Ștefan Baciu, Ukulele (poeme) ș.a. La cincisprezece ani de la apariție (1966), Horia Stamatu putea astfel să constate că Gruparea Destin „a contribuit original și
DESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286743_a_288072]
-
mult de la el, mi-ar da, poate, altă dimensiune. A.V. V-ar fi plăcut să jucați teatru? Numai teatru... L.V. Cred că da (râde). Pentru că în operele franceze sunt multe partituri în care avem și text vorbit... A.V. ...recitative. L.V. Da, am încercat totdeauna să le fasonez, să le dau o culoare cât mai aproape de adevăr, să fie cât mai naturale, să nu trec peste ele, în general. Probabil din opera franceză am învățat cum să cânt recitativele. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]