17,060 matches
-
Vasile Dan, referindu-se la Rinocerii lui Eugčne Ionesco, a rămas izolat în fața maleficelor metamorfoze: "El a refuzat să se schimbe în splendidul unicorn. Și a plătit-o prin dublă ruptură de mandibulă, țeastă crăpată, arcadă deschisă". Semn că postideologia recurge la acte banditești, ca efect al deplinei sale epuizări raționale.
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
literală, opțiune atât de mult apărată de un Walter Benjamin sau de un Antoine Berman, dar inaplicabilă pe multe opere în proză. O traducere ca aceea din Scrisorile Doamnei de Sévigné trebuie să aibă un parfum de arhaicitate, fără a recurge însă la o limbă cu adevărat arhaică, inaccesibilă publicului actual, și trebuie să evite "ravagiile conotative" ce sunt o primejdie în traducerea unor termeni specifici unei anumite civilizații și unui anumit spațiu cultural. în traducerea operei unui mare autor care
Schiță de portret al traducătorului. by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12841_a_14166]
-
le întîlnim și la E. Lovinescu și G. Călinescu), dar reluarea lor e cît se poate de bine venită, întrucît "fața nevăzută" a criticii necesită încă incursiuni, spre a-i consolida fața văzută, pîndită mereu de clișee, de stări inerțiale. Recurgînd la citate din Eugen Simion și Mircea Martin, referindu-se la Florin Manolescu și Alex. Ștefănescu, precum și la cîțiva scriitori de azi, Ion Bogdan Lefter subliniază persistența problemei și degajă semnificația sa mai profundă, care este expresia integrală a vocației
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
strofe care detaliază conceptul și descriu diversele înfățișări pe care acesta le arborează. Nu ne putem salva de ipocrizie, de vreme ce nu suntem capabili s-o depistăm întotdeauna. Și apoi, ce ne facem cu "minciunile pioase", cu "adevărurile parțiale" la care recurgem uneori? C. P.: Cum se poate face din poezie o "sărbatoare zilnică"? N. C.: Sărbătorile zilnice e titlul unui volum al meu, cred de prin anii șaizeci, scris într-o perioadă a mea mai optimistă la suprafață. De fapt, zilnica
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
premiat, dacă dl Șiulea își mai amintește, volumul de debut Retori, simulacre, imposturi. Iar acum ni se înfățișază cu acest text lipsit de rigoare, împiedicat la tot pasul în contraziceri și pe alocuri, încă mai rău, lipsit de bună credință. Recurge, de pildă, la clișeul populist cu cheltuirea "banilor publici", când se știe prea bine, și oricând se poate proba, că U.S. nu din bani publici se susține ci din veniturile proprii. Sunt unele proiecte de amploare (d. ex. festivalul "Zile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
folosit mai ales cu referire la tineri și la persoane cu un standard social mediu sau ridicat; locuirea în comun nu este exclusă, dar nu e nici presupusă. În cronicile de senzație și în evocarea unor straturi sociale marginale, ziariștii recurg mult mai des la termenul juridic concubin: "Minoră violată de concubinul mamei" (EZ 30.05.2004); "De Paște, un bărbat a fost înjunghiat de concubina sa" (gardianul.ro); "și-a omorât concubina cu un cuțit, pe care i l-a
Prieten, ibovnic concubin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12404_a_13729]
-
dar "e o gîscă"; cineva "e un bou", nu și: "prost ca un bou". "Oralitatea scrisă" a Internetului ne furnizează și în acest caz destule exemple de clișee și inovații, de variații pe tema dată a prostiei omenești. Limbajul familiar recurge cu ușurință la superlative ale insultei sau pur și simplu ale caracterizărilor depreciative. Sînt numeroase atestările formulelor prost (sau mai prost) ca noaptea: "ești prost ca noaptea și nu știi în ce te bagi" (agonia.ro); "Ești mai prost ca
Prostia Comparată by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12452_a_13777]
-
Bucur... Totuși, cu inteligența, cu iubirea de locul natal, criticul descoperă în... orașul pe care l-am vrea,... la urma urmei în propria noastră ființă, ca geografie ontică, partea nobilă, ideală, atmosfera, nu neapărat idilică, inventată, pentru care face să recurgem la preumblări prin spațiul astfel înțeles, cu inima, cu mintea, rațional, nu în conflict cu el... Este unghiul unei priviri aristocrate... Vina orașului ajunge astfel vina, propria noastră lipsă ori vedere viciată de propriile noastre cusururi sociale... Nu era, oare
Orașul unui aristocrat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12470_a_13795]
-
de atât de diferite facturi, ilustrând prin frământările lui o dramă a neputinței de fixare. S-au făcut în legătură cu Ziua și noaptea trimiterile de rigoare la Nietzsche, evocându-se corespondența dintre categoriile apolinic-dionisiac ale filosofului și diurn-nocturn la care a recurs prozatorul. în Voința de putere, romanul următor, filiația de idei nietzscheeană este nu doar subînțeleasă, ci afișată vizibil, cartea deschizându-se cu un motto extras din Genealogia moralei. Eroii romanului și nu odată romancierul direct fac referiri la Nietzsche și
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
sfârșit taina. Acceptă senin să fie batjocorit, trișat și chiar să înfunde pușcăria în urma înscenării de asasinat la care ar fi fost părtaș, pusă la cale tot de Mârzea. Nu se împotrivește în nici un fel năpăstuirilor, nu se dezvinovățește, nu recurge la ceea ce naratorul numește în final ,prerogativa noastră cea mai de preț: apărarea propriei persoane, voința de a fi, voința de putere". Dar... nu există cumva și o... altă putere?", se întreabă la sfârșit naratorul, aruncând astfel o punte către
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
unor interviuri cu deținuți, condamnați la închisoare pe viață, cuprinde material autentic, cules dintr-un mediu puțin cercetat, specific argoului. Cine se așteaptă însă la un pitoresc lingvistic masiv, în genul memorialisticii voit argotice, va fi dezamăgit: deținuții intervievați nu recurg decît sporadic la argou, în primul rînd pentru că nu le-o cere situația de comunicare: dialogul cu un reporter cult, pe teme în genere grave, care îi implică existențial. Argoul nu e o limbă maternă unică, ci un cod suplimentar
Limbajul de pe Rahova by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11435_a_12760]
-
glosările furnizate la cerere. În plus, interlocutorii lui Istodor sînt oameni care au nevoie de autostimă și de confirmări exterioare, și care încearcă de multe ori să-și construiască prin limbaj o identitate mai bună: e deci firesc faptul că recurg pe cît pot la limba standard, la neologisme, chiar la formule pretențioase, grefate uneori surprinzător pe un registru popular dominant. Cartea furnizează așadar, chiar prin absențe, chiar prin relativa sărăcie a lexicului propriu-zis argotic, informații importante despe funcționarea limbajelor periferice
Limbajul de pe Rahova by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11435_a_12760]
-
cuprinzătoare a vieții trăite: șanse ratate, mici ritualuri, momentele de maximă intensitate. Naratorii seamănă cu scafandrii care se scufundă în fluviul timpului și scot la lumină misterele propriilor existențe. Coeziunea volumului o dau așadar temele, iar diversitatea - construcția epică. Barnes recurge la tot ce a putut învăța de la marii săi maeștri și face un tur de forță: fiecare narațiune are alt subiect și fiecare subiect reclamă alt narator, altă perspectivă narativă. Nici o povestire nu seamănă cu cealaltă, iar ordinea lor lasă
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
ca aurul și Radioul. Piesa de rezistență, Părul Profetului, radiografiază o familie musulmană, pe care o întîmplare neobișnuită o face să dea la iveală partea nevăzută din firea fiecăruia, într-o suită de întîmplari tragicomice. Povestirile "occidentale", îmbibate de livresc, recurg la reciclări de personaje, situații devenite un bun comun al culturii europene și clișee în era imaginii: Hamlet și Yorick, Cristofor Columb și regina Isabela. Rushdie nu-și reprimă plăcerea de a jongla cu semnele trecutului, de a le reinventa
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
fără glumă, apariția unei asemenea forme nu e accidentală și nici aberantă: atitudinea comunicativă, strategia conversațională pe care o relevă este cît se poate de coerentă - și, dacă nu universală, în orice caz transculturală. Cel care vrea să vîndă ceva recurge adesea la strategii ale politeții pozitive, ale familiarității, ca formă de apropiere de client. O strategie la fel de răspîndită este cea de minimalizare a aspectelor financiare ale schimbului comercial. Asemenea principii pragmatice generale se particularizează însă de la cultură la cultură și
"Facturica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11459_a_12784]
-
e activ, cu un echivalent funcțional, de pildă cu traducerea adjectivului mic), ca să ne dăm seama de diferențele practicilor sociale și culturale. Sînt limbi în care atenuarea expresiei - încercarea de a o face mai puțin agresivă, mai indirectă, mai nuanțată - recurge la particule ale aproximării, ale vagului și atenuării, de tipul cam, un pic; procedeul e bine reprezentat și în română, care manifestă însă o preferință clară și stabilă pentru diminutiv ("Așteptați un minuțel " - în limbajul administrativ și comercial, al secretarei
"Facturica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11459_a_12784]
-
în- tr-o convenție narativă și în cadrele unui figurativism șarjat, Brâncuși țintește dezintegrarea materiei, scoaterea tridimensionalului din regimul gravitației și de sub fatalitatea oricărei arhitecturi exterioare. Ca și Paciurea, dar într-un alt timp și într-o altă perspectivă filosofică, Brâncuși recurge, în disputa sa fundamentală cu statuarul istoric, cel căruia Rodin îi sleise și ultimile puteri, la trei mari direcții conceptuale și formale. Înaintea declanșării oricăror ostilități, el face ostentativ dovada perfectei stăpîniri a limbajului, a convențiilor istorice, a instrumentelor și
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
de a discuta cu seriozitate despre declanșarea anticipatelor. Partea proastă e că fiecare zi scursă înseamnă o slăbire a PNL-ului și o creștere în Alianță a influenței pediste. Tare mi-e teamă ca atunci când realitatea îi va obliga să recurgă la ceea ce acum, cu multă artă a disimulării, evită, va fi cam târziu: fie va fi dispărut avantajul categoric de astăzi, când pesedeii sunt umbra palidă a vedetelor de ieri, fie efortul se va dovedi inutil, de vreme ce preferințele electoratului se
Țara împăraților goi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11553_a_12878]
-
intimitatea? H.K.: Ideile sunt cele care-mi vin în întîmpinare, nu eu trebuie să le caut. Dacă una dintre idei mi se pare cu adevărat bună, încep să-mi fac gînduri: cum o pot transpune, la ce mijloace stilistice pot recurge pentru a o exprima cît mai clar, și apoi, în ce fel o pot articula conceptual, pînă unde pot merge...Cînd am realizat portretele scriitorilor, am avut următorul plan: mai întîi i-am vizitat, i-am fotografiat în camera lor
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
vie și mult mai bine făcută. Are chiar și o rubrică de recenzii, "O carte pe zi", semnată de tineri critici care s-au remarcat în revistele literare (Iulia Popovici, Cătălin Sturza, Paul Cernat). Jurnaliștii acoperă întreaga arie culturală, se recurge și la colaboratori "cu nume", iar știrile sînt redactate corect, vădind familiarizarea cu domeniile artistice. Nu lipsesc nici polemicile și replicile lor. Adresîndu-se unui public eterogen ca nivel de instruire, dar pe a cărui inteligență se scontează, articolele trebuie să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11642_a_12967]
-
Nu numai cu anii, dar și cu lunile, lucrurile se schimbă de tot... Unii pretind că și cu zilele. Au fost cazuri, când și cu ceasurile. Unii spun, mai mult, - secundele. Poți albi într-una singură! Oricum, e bine să recurgi, din când în când, la un control de sine atent, ca și al lucrurilor mai însemnate. Ceea ce și fac, în momentul de față. Totul ar fi în ordine. Totul se cufundă în istorioara nărăvașă a breslei noastre. Totul, - timpul trecând
Scribul egiptean by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11699_a_13024]
-
atare, motiv pentru care potențialul lor realist trece neobservat. Orice iluzie de transparență veridică a filmului e anihilată prin apariția finală: un înger care cântă pop. Faptul că Orlando se adresează direct "camerei" dă frâu liber unor alte conotații: creează, recurgând la distanțarea brechtiană, un spectator critic, conștient de mecanismul suturii care de obicei se face mizând pe inconștient. Potter mai plasează ceva piedici în calea unei identificări line și sigure dintre public și protagonist: și în roman, Orlando mai spune
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
Nu-i așa că seamănă mult radicalii de altădată cu cei de acum? Și unii și alții vor să năruiască instituțiile neconvenabile, să deșertifice și să dezinfecteze, cu deosebirea minimă că pentru ultima operație unii foloseau rășina iar alții vor să recurgă la sare. În jurul "Generației ‘27" Gabriela Gavril în TIMPUL (nr. 76) polemizează cu Dan C. Mihăilescu pe tema "Generației ^27", care pentru acesta ar reprezenta un model viabil, "fecund" și astăzi. Eseista ieșeană crede dimpotrivă că avem de-a face cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11736_a_13061]
-
85, în Filocalia..., vol. II, p. 84. 92 Evagrie Ponticul, Capete despre deosebirea patimilor și a gândurilor, cap. 15, în Filocalia..., vol. I, p.73. 11 Diavolul mai stârnește în om patima desfrânării prin împodobirile și sulimanurile la care mulți recurg ascultând șoaptele acestuia, în scopul de a atrage privirile, prin vopsirea feței, prin parfumurile tari și îmbrăcămintea indecentă, mijloace pe care Sfinții Părinți le numesc: steaguri ale desfrânării. Deci și acestea sunt mijloace prin care stârnesc pe oameni la desfrânare
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
175. Gravitatea cea mai mare este că desfrânatul nu-și strică doar trupul său, ci atentează, din cauza patimii dezlănțuite, și la trupurile celor din jur, încercând să le subjuge pentru a-și satisface dorințele păcătoase, iar dacă dă greș, poate recurge la ucideri, adultere, hoție. Unii intră într-un adevărat Joc al seducției 176, privind doar scopul, adică satisfacerea plăcerii proprii, neluând seamă la faptul că celălalt partener are suflet, voință și sentimente care ar trebui respectate. Desfrânatul nu-și urmărește
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]