187 matches
-
pătrat perfect, și anume pătratul diferenței celor două. Algebric, Alternativ, același fapt se poate demonstra grafic: Există o infinitate de numere triunghiulare care sunt și pătrate perfecte; de exemplu, 1, 36. Unele din ele pot fi generate printr-o formulă recursivă simplă: Toate numerele triunghiulare și pătrate pot fi găsite cu formula recursivă De asemenea, pătratul celui de al "n"-lea număr triunghiular este același cu suma cuburilor numerelor întregi de la 1 la "n". Suma primelor "n" numere triunghiulare este al
Număr triunghiular () [Corola-website/Science/322806_a_324135]
-
se poate demonstra grafic: Există o infinitate de numere triunghiulare care sunt și pătrate perfecte; de exemplu, 1, 36. Unele din ele pot fi generate printr-o formulă recursivă simplă: Toate numerele triunghiulare și pătrate pot fi găsite cu formula recursivă De asemenea, pătratul celui de al "n"-lea număr triunghiular este același cu suma cuburilor numerelor întregi de la 1 la "n". Suma primelor "n" numere triunghiulare este al "n"-lea număr tetraedral, Mai general, diferența dintre al "n"-lea număr
Număr triunghiular () [Corola-website/Science/322806_a_324135]
-
este număr triunghiular. Diferența în modul a două numere triunghiulare este un număr trapezoidal. Numerele triunghiulare corespund cazului de ordin întâi al formulei lui Faulhaber. Toate numerele perfecte pare sunt triunghiulare, conform formulei formula În baza 10, suma cifrelor calculată recursiv a unui număr triunghiular este întotdeauna 1, 3, 6 sau 9, și deci orice număr triunghiular fie este divizibil cu 3, fie este de forma "9k + 1": Reciproca afirmației de mai sus nu este însă adevărată. De exemplu, 12 are
Număr triunghiular () [Corola-website/Science/322806_a_324135]
-
pointerilor. Însă, atunci când codul se extinde, obiectele se înmulțesc la număr și/sau se dorește execuție de tip multithreaded, redundanta codului va crește exponanțial și la fel și numărul erorilor. Astfel, citând cuvintele lui Stroustrup: "Aplicând această tehnică în mod recursiv și în cât mai multe locuri posibil în cadrul aplicatei tale, alocările și dealocările vor dispărea aproape total din cod."
RAII () [Corola-website/Science/322811_a_324140]
-
În analiza numerică,diferențele divizate reprezintă un algoritm recursiv folosit pentru a calcula coeficienții unui polinom de interpolare în formă Newton. Având în vedere "k+1" puncte de date Diferențele divizate înainte sunt definite că: Diferențele divizate înapoi sunt definite că: În continuare ne vom referi la diferențele divizate
Diferențe divizate () [Corola-website/Science/329870_a_331199]
-
înapoi, raționamentul este asemănător. Dacă punctele de date sunt valorile unei funcții "ƒ", uneori se scrie Câteva notații pentru diferența divizată a funcției "f" pe nodurile 'x", ..., "x" sunt următoarele: etc Pentru primele valori ale formulă 12 Pentru a face procesul recursiv mai clar diferențele divizate pot fi puse într-o formă de tabel Pentru n=1, evident. Pentru n>1, demonstrația se continuă aplicând inducția matematică. Tot prin inducție matematică, știind că orice permutare se poate reprezenta că un produs de
Diferențe divizate () [Corola-website/Science/329870_a_331199]
-
M =( H, O, Ț, δ, β ) unde: Conceptul de calculator universal poate fi reprezentat prin mai multe modele echivalente corespunzătoare diferitelor abordări științifice.Dintr-un punct de vedere matematic un calculator universal este o mașină capabilă să calculeze funcții parțial recursive, din punct de vedere informatic cel mai folosit model este al mașinii Turing, dintr-o perspectivă tehnică este utilizat conceptul de circuit logic iar din perspectiva programării noțiunea de limbaj de programare universal este esențială. Fiecare din aceste concepte clasice
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
mașinii Turing, dintr-o perspectivă tehnică este utilizat conceptul de circuit logic iar din perspectiva programării noțiunea de limbaj de programare universal este esențială. Fiecare din aceste concepte clasice are un analog pentru calcululatorul cuantic Echivalentul cuantic al funcțiilor parțial recursive sunt operatorii unitari.Așa cum fiecare problemă computaționala clasică poate fi reformulata drept calcularea valorii unei funcții parțial recursive, fiecare calcul cuantic poate fi descris printr-un operator unitar.Descrierea matematică a unui operator este în mod inerent declarativa și poate
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
limbaj de programare universal este esențială. Fiecare din aceste concepte clasice are un analog pentru calcululatorul cuantic Echivalentul cuantic al funcțiilor parțial recursive sunt operatorii unitari.Așa cum fiecare problemă computaționala clasică poate fi reformulata drept calcularea valorii unei funcții parțial recursive, fiecare calcul cuantic poate fi descris printr-un operator unitar.Descrierea matematică a unui operator este în mod inerent declarativa și poate fi tratat că o cutie neagră. În analogie cu o mașină Turing (TM) clasică mai multe tipuri de
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
scenarist american. Este cunoscut în principal pentru rolurile sale din filmele "Contact", "The Green Mile", "Disturbia", "The Long Kiss Goodnight", "The Crossing Guard", "The Rock", "Extreme Measures", "12 Monkeys", "16 Blocks", și "Hounddog". În 2006, Morse a avut un rol recursiv, detectivul Michael Tritter, în serialul american de dramă medicală "House", rol pentru care a fost nominalizat la Premiul Emmy. El l-a mai portretizat pe George Washington în miniserialul HBO din 2008 "John Adams", rol care i-a adus cea
David Morse () [Corola-website/Science/332913_a_334242]
-
acceptă exact aceleași limbaje, limbajele regulate. Un AFN poate fi făcut determinist prin și apoi poate fi pentru a obține un automat optim corespunzător cu o expresie regulată dată. Cu toate acestea, un AFN poate fi și . Algoritmul se aplică recursiv prin divizarea unei expresii în subexpresiile sale constituente, din care se poate construi AFN-ul folosind un set de reguli. Mai precis, de la o expresie regulată E, automatul obținut A cu ajutorul funcției de tranziție δ respectă următoarele proprietăți: Următoarele reguli
Algoritmul lui Thompson () [Corola-website/Science/337610_a_338939]
-
limbajele cu strictură finită cu o fixă, inclusiv o relație de ordine totală. Atunci, toate aceste limbaje din P pot fi exprimate într-o , cu adaosul unui adecvat. Aceasta, în combinație cu relația de ordine, permite efectiv definirea de funcții recursive. Atâta timp cât signatura conține cel puțin un predicat sau o funcție în plus față de relația de ordine, astfel încât cantitatea de spațiu ocupată prin stocarea acestor structuri finite este de fapt polinomială în raport cu numărul de elemente în structură, aceasta caracterizează în mod
Clasele de complexitate P și NP () [Corola-website/Science/336745_a_338074]