1,248 matches
-
eu; acesta presupune conștiința, posibilă, la rândul ei, datorită creierului; iar rostul eului este de a "participa" la structura personalității, prin urmare și la structura realității energetice ultime. Nu avem de-a face cu o nediferențiere a planurilor, cu o reducție a conștiiței la fiziologie și a acesteia la fizico-chimic. Este vorba doar de o legătură între planuri prin raportare la legea unică a realității: energia. Aceasta, în evoluția sa, crează corelații care se păstrează în trecerea la forme mai coerente
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cuvintele Signor Maestro. În fiecare dimineață Verdi îi dădea lecții de contrapunct și de compoziție. El l-a învățat bunele maniere și avea grija de garderobă elevului sau. Muzio acționa că un secretar pentru profesorul sau: copia partiturile vocale, pregătea reducțiile pentru pian și în plus prepară gustarea de dimineață sau îl îngrijea pe Verdi atunci când acesta se îmbolnăvea. Ei lucrau la aceeași masă, mâncau împreună la amiază și ocazional jucau împreună cărți sau biliard. Admirația lui Muzio pentru profesorul sau
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Însă același: clădirile pot fi ridicate fără piedici. ș...ț Omul cu umbra zidită (respectiv măsura, fotografia) moare odată cu terminarea clădirii, la 40 de zile sau la un an după aceea. ș...ț În zilele noastre, ritul a suferit puternice reducții. În primul rând zidirea umbrei a fost considerată necesară numai pentru clădirile mari (biserici, școli, poduri), fapt care reprezintă, să zicem așa, o reducție externă a lui. În al doilea rând n-a mai fost zidită umbra unui om sănătos
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
zile sau la un an după aceea. ș...ț În zilele noastre, ritul a suferit puternice reducții. În primul rând zidirea umbrei a fost considerată necesară numai pentru clădirile mari (biserici, școli, poduri), fapt care reprezintă, să zicem așa, o reducție externă a lui. În al doilea rând n-a mai fost zidită umbra unui om sănătos, ci a celor care sufereau de boli incurabile, a celor „uitați de Dumnezeu”, „pe lângă care a trecut moartea” sau a celor care se Întâmpla
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unui om sănătos, ci a celor care sufereau de boli incurabile, a celor „uitați de Dumnezeu”, „pe lângă care a trecut moartea” sau a celor care se Întâmpla să Își ofere singuri măsura trupului lor. Aceasta ar putea fi numită o reducție internă (I. Taloș, 1978, pp. 86-87). Următoarea perspectivă poate fi exemplificată prin două analize ale unor antropologi de referință pentru școala engleză. În prima dintre ele, Evans-Pritchard explică de ce, În anumite situații, Nuerii (populație din Sudanul de astăzi) pot sacrifica
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Despre o anume metodă, din volumul În apărarea poemului scurt, 1993). Dacă în Dubla eroare (1999), D. insistă pe experiența care a făcut din poezie povestea autorului ei, tot aici el încearcă să redea poemului inocența și forța sa primordială. Reducția purificatoare, semnalată anterior chiar în titlul În apărarea poemului scurt, este operată acum la nivelul ultim al mijloacelor de expresie, fiind eliminat tot ceea ce ar putea părea îndepărtare de esența ideii. La apariția cărții Poeme duminicale (1998), critica, pusă în fața
DOCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286808_a_288137]
-
a mecanismului punitiv, trec în prim-plan. Oroarea demolează mituri, rescrie portrete, creează atmosfera de dominare a unor forțe potrivnice omului. Scatologicul, care trădează întinarea, metamorfozele animaliere, dezvăluind răul adânc, transformarea credinței în „comică și spurcată tragedie titubantă”, teroarea în fața reducției umane duc scrierile când la un paroxism expresionist, când la intuiția, aproape kafkiană, a unei „vini nedefinite, ca un păienjeniș”. Cele trei romane ale lui A., Ochii Maicii Domnului, Cimitirul Buna-Vestire, Lina, formează, nemărturisit, un ciclu; obsesia permanentă a autorului
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
o lentă, definitivă circularitate. Ambianța este aceea a orășelelor de provincie, unde monotonia se împânzește peste tot. O existență căzută în plictis, instalată - la fel ca în proza lui I. Al. Brătescu-Voinești - în stereotipii, care sunt semnul neîndoielnic al unei reducții sufletești. Pendulul acompaniază cu un ticăit leneș gesturile unor creaturi pălite de euforia actelor maniacale (Leandrii, Între acareturi). O banalitate compactă plafonează mărunta lor mișunare. S-ar părea că, în târgușoarele năclăite în torpoare, nimic nu poate schimba mersul egal
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
întotdeauna numai prin examinarea interacțiunii conținutului și a procesului narativ în sensul de "formă văzută ca exteriorizare relativizantă a conținutului"73. Totuși, în numeroase cazuri, măsura în care forma narativă afectează conținutul poate fi cel mai bine revelată printr-o reducție radicală, printr-o reprezentare rezumativă a poveștii. Deosebit de semnificative în această privință sînt acele fragmente dintr-un text narativ care necesită cele mai radicale schimbări într-o astfel de reducție. Lectura cîtorva rezumate ale unor romane cunoscute dintr-una dintre
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
afectează conținutul poate fi cel mai bine revelată printr-o reducție radicală, printr-o reprezentare rezumativă a poveștii. Deosebit de semnificative în această privință sînt acele fragmente dintr-un text narativ care necesită cele mai radicale schimbări într-o astfel de reducție. Lectura cîtorva rezumate ale unor romane cunoscute dintr-una dintre enciclopediile celebre de uz curent, precum Concise Oxford Dictionary of English Literature, confirmă imediat ceea ce am afirmat anterior: faptul că nu se spune nimic despre forma intermedierii, adică despre forma
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de adunarea episcopală. Ce i se reproșa lui Kung? Nerespectarea "integrității adevărului în credința catolică" (1979). Cum? Prin trunchierea identității lui Hristos, deoarece Kung îl considera pe Iisus "doar reprezentant al lui Dumnezeu, și nu Fiul etern, consubstanțial cu Tatăl". "Reducție cristologică" care nu compromite numai dogma Sfintei Treimi, ci pune în pericol avalanșa de ministere care refac legătura cu Hristos prin intermediul lui Petru, al papalității, al Bisericii în ansamblu în calitate de corp sacru ce participă la viața divină a lui Iisus
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nu separe studiul transmisiei sociale de cel al aparatelor politice. El ne reamintește de asemenea că un aparat politic (partid/club/mișcare) este un instrument de comunicare, și că un aparat de comunicare (presă/editură/audiovizual) este un instrument politic. Reducția cochiniană pare să merite un omagiu întreit. Pentru început, ea reunifică un cîmp dizlocat. Se cunoaște șarada. Istoria ideilor analizează "operele" lui Jean-Jacques și ale abatelui Mably; istoria socială, academiile, saloanele și cabinetele de lectură; istoria politică analizează cluburile și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
este aceea de a organiza activitatea copilului pusînfața unui material structurat”, de a prefigura, pe baza acțiunilor, exterioare și controlabile, aplicate asupra modelelor, structurile (operațiile) mintale care conduc la constituirea unor noi achiziții (concepte, legi, principii, teorii etc.). Operând o „reducție” de ordin metodologic și pedagogic - modelarea tinde să se afirme, așadar, ca o metodă de autentică ținută euristică, deoarece modelele nu rămân numai o simplă imagine a aspectelor relevante ale unor realități, ci vehiculează un principiu constructiv, cu posibilități de
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
și întreg, se prezintă, de fapt, principiul ontologic care normează diviziunea: cel al raportului dintre unul-idee și multiplul, raport în care multiplicitatea își menține caracterul definit și determinat. Acestea sunt regulile metodei dihotomice, dar dihotomia, la rândul ei, este o reducție, iar una dintre cerințele oricărei proceduri discursive este să fie eficientă. Străinul ne avertizează la 287b-c că este dificil să se împartă în două artele auxiliare politicii, pentru că o astfel de împărțire n-ar urma articulațiile naturale ale genului. Prin
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
avertizează la 287b-c că este dificil să se împartă în două artele auxiliare politicii, pentru că o astfel de împărțire n-ar urma articulațiile naturale ale genului. Prin urmare, trebuie să continuăm să împărțim după părți (kataă me/lh) după principiul reducției: trebuie divizat cât mai mult în cât mai puține părți („Căci trebuie să divizăm întotdeauna în numărul cel mai restrâns cu putință.”) Din cele analizate anterior putem deduce că există trei feluri de diviziune: 1) cea prin multiplicități nedefinite, considerată
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
să fie specifică în mod unilateral unui număr de indivizi (fie ei unul, câțiva sau mulți) care o posedă. Mai apoi, pe baza modului de exercitare a funcției politice, sunt separați auxiliarii guvernării de cei care conduc. Până în acest punct, reducția a fost una mai degrabă descriptivă, bazată pe caracteristici proprii ale genurilor și părților, care duc la raporturi de contrarietate și identifică obiectul căutat într-una dintre părți. Aceasta devine mai apoi gen pentru următoarea diviziune. Însă o dată cu determinarea artei
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și, implicit, în relativ). Ceea ce încearcă Platon - prin „transformarea mitului în religie” (p. 132) eminamente morală - este tentativa de a reînvesti mitul ca liant comunitar. Prin această transformare, cuvântul mitului devine asumat ca o sentință emanând de la o instanță principială. „Reducția” mitului la religie (celebra „cenzură” platoniciană invocată vizavi de izgonirea poeților din cetate) e întru totul coerentă cu parcursul ascensional al sufletului (descris în „mitul peșterii” - celălalt episod îndeobște citat al Republicii). Corelația dintre aceste două episoade - inaparentă lectorului modern
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
replica sufletului în forma lui tripartită. Până la urmă, mitul, întrucât e mit, nu își propune ca autoexigență nici faptul de a fi rațional, și nici de a fi precis. 6. Ispită și păcat (sau despre cum că seducția nu bate reducția) Cred că Dover are dreptate să afirme că este puțin important pentru istoria filosofiei sau pentru cea a homosexualității dacă Platon a reacționat bărbătește mai puternic decât majoritatea atenienilor de la sfârșitul secolului al V-lea și începutul celui de-al
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ne transcende, dar mai întâi și mai cu seamă în aceea că El ne iubește infinit mai bine decât iubim și Îl iubim noi. Dumnezeu ne întrece cu titlul de cel mai bun amant”. Pentru asta este însă nevoie de reducție, nu însă una fenomenologică, deși aceasta se constituie ca parte. De o reducție erotică este vorba. Într-o asemenea reducție se iubește în avans (iar avansul înseamnă „faptul de a iubi primul”). Și când iubești primul, adică anticipat, o faci
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ne iubește infinit mai bine decât iubim și Îl iubim noi. Dumnezeu ne întrece cu titlul de cel mai bun amant”. Pentru asta este însă nevoie de reducție, nu însă una fenomenologică, deși aceasta se constituie ca parte. De o reducție erotică este vorba. Într-o asemenea reducție se iubește în avans (iar avansul înseamnă „faptul de a iubi primul”). Și când iubești primul, adică anticipat, o faci fără reciprocitate. Invers iubește Don Juan, el iubește „puțin și slab, fiindcă avansul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și Îl iubim noi. Dumnezeu ne întrece cu titlul de cel mai bun amant”. Pentru asta este însă nevoie de reducție, nu însă una fenomenologică, deși aceasta se constituie ca parte. De o reducție erotică este vorba. Într-o asemenea reducție se iubește în avans (iar avansul înseamnă „faptul de a iubi primul”). Și când iubești primul, adică anticipat, o faci fără reciprocitate. Invers iubește Don Juan, el iubește „puțin și slab, fiindcă avansul său e provizoriu și anulat: o dată ce celălalt
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fără reciprocitate. Invers iubește Don Juan, el iubește „puțin și slab, fiindcă avansul său e provizoriu și anulat: o dată ce celălalt se recunoaște sedus, cel ce iubește nu-l mai iubește în avans și în pierdere, ci calculat și în schimbul reciprocității”. Reducția, acolo unde vreau să ajung, se însoțește cu Socrate; seducția, cu Alcibiade, cu precizarea că dacă Socrate rezistă ambilor termeni (și redus și sedus), Alcibiade nu rezistă niciunuia. Alcibiade e imun reducției erotice așa cum o vede Marion. Poate suporta reducția
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și în pierdere, ci calculat și în schimbul reciprocității”. Reducția, acolo unde vreau să ajung, se însoțește cu Socrate; seducția, cu Alcibiade, cu precizarea că dacă Socrate rezistă ambilor termeni (și redus și sedus), Alcibiade nu rezistă niciunuia. Alcibiade e imun reducției erotice așa cum o vede Marion. Poate suporta reducția epistemică (e de recunoscut un lucru prin ceea ce este în el repetabil, permanent, fie acest lucru un eu sau un obiect, fie eu ca obiect sau ca subiect; toate acestea cad sub
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Reducția, acolo unde vreau să ajung, se însoțește cu Socrate; seducția, cu Alcibiade, cu precizarea că dacă Socrate rezistă ambilor termeni (și redus și sedus), Alcibiade nu rezistă niciunuia. Alcibiade e imun reducției erotice așa cum o vede Marion. Poate suporta reducția epistemică (e de recunoscut un lucru prin ceea ce este în el repetabil, permanent, fie acest lucru un eu sau un obiect, fie eu ca obiect sau ca subiect; toate acestea cad sub ceea ce adunăm sub codul - „teoria științei”) sau reducția
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
reducția epistemică (e de recunoscut un lucru prin ceea ce este în el repetabil, permanent, fie acest lucru un eu sau un obiect, fie eu ca obiect sau ca subiect; toate acestea cad sub ceea ce adunăm sub codul - „teoria științei”) sau reducția ontologică (ea conservă din lucru exclusiv statutul de ființare al lucrului, sub rezerva unei anume intenționalități, e adevărat). Reducția erotică, lui Alcibiade, îi este străină. E, cred, deja un construct cristic așezat sub semnul unei fenomenologii a donației în clipa
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]