402 matches
-
provoacă victimelor și sentimentul de impunitate care se dezvoltă la agresori. Nu există aici o ruptură între "incivilități" și delictele mai grave, ele le însoțesc, le pregătesc și putem lesne vedea un ansamblu corent, fără să ajungem totuși până la facilitatea reducționistă adusă de faimoasa "metaforă a geamului spart". Noțiunea de incivilitate nu slujește la "scuzarea" delincvenței, ci la mai buna ei descriere. În privința școlii și e o observație pe care am făcut-o frecvent -, sentimentul de neputință crește odată cu repetarea incidentelor
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
deconstrucției, vom propune în acest capitol câteva piste de acțiune. Există acum suficiente programe evaluate pentru un asemenea proiect... chiar dacă nu există rețete și cu atât mai puțin soluții miraculoase. Naivităților simpliste ale analizei le corespund prea adesea "soluții" la fel de reducționiste. Unele sunt de un comic involuntar, iar în capitolul de față nu voi ezita să-mi exercit dreptul la umor dând un astfel de exemplu. Mai serios vorbind, eroarea care constă în perceperea violenței în școală exclusiv ca o violență
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
acestora! Pur și simplu, iar lucrul acesta trebuie să ne fie clar, cercetarea arată că strategiile bazate pe școală și pe schimbările în implicarea școlii în comunitate sunt cele mai eficace. Nu folosesc niciodată, decât pentru a o combate, noțiunea reducționistă: violența în școală, violența școlii. E vorba aici de un simplism radical. Totuși, uneori, adulții din școli pot fi ei înșiși agresori. Pentru o parte deloc neglijabilă a opiniei publice, ba chiar, în unele țări, pentru imensa majoritate a populației
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
îi atacă pe realiștii din tradiția sociologiei istorice. O soartă asemănătoare este rezervată și teoretizărilor inductive, pe care el pare să le definească drept o cunoaștere derivată din generalizări empirice. Waltz ridiculizează explicațiile bazate pe stat, pe care le consideră reducționiste sau, într-un mod mai degrabă idiosincratic, behavioraliste. Prin opoziție, se poate conchide de aici că el propune deductivismul, falsifi-caționismul sau explicații care să meargă dinspre exterior înspre interior, sistemice. Ceea ce este și nu este adevărat: așa cum va arăta această
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și distribuția particulară a puterii la nivelul ei, este de așteptat ca statele care au o putere comparabilă și se află într-o poziție asemănătoare să se comporte la fel, indiferent de motivațiile și tradițiile lor sau de alte atribute reducționiste. În al doilea rînd, comportamentul unui stat este o variabilă care intervine în explicarea inevitabilei formări a balanțelor de putere, ca rezultat al acțiunii lor. Altfel spus: dată fiind distribuția puterii la momentul t1, statele reacționează într-un anumit mod
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fost percepute de către unități. Unitățile trebuie să cunoască nivelul diferitelor puteri, dacă intenționează să ducă o politică de echilibrare a puterii. Trebuie să existe o altă bază pentru afirmația auto-contradictorie a lui Waltz că teoria sa este diferită de teoriile reducționiste, deși se bazează pe asumpții similare. Se pare că el pierde adesea din vedere distincția dintre cauze materiale și cauze non-materiale, pe de o parte, și pe cea dintre nivelul sistemic și nivelul unităților, pe de altă parte. În viziunea
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
asupra culturii În general, despre cultura organizației se poate vorbi din perspective diferite (complementarea). Viziunea colectivist-normativă privește cultura organizației ca un dat, acționând prin constrângeri normative asupra membrilor organizației. Culturismul - explicarea Întregii vieți sociale doar prin cultură - este o simplificare reducționistă care autonomizează cultura și o transformă În unicul factor activ În societate. Dar la fel de eronată este și poziția care neagă culturii orice rol generator, transformând-o Într-un efect pasiv. Unul dintre primii specialiști care au folosit sintagma „cultura Întreprinderii
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
pot determina în totalitate. În acest context, teoriile feministe recente insistă pechestionarea validității conceptului de gen ca unitate analitică. Lisa xe "Disch"Disch (1991) subliniază dificultățile în specificarea identității (sau identităților) grupului femei. Astfel, operarea cu o dihotomie de tip reducționist (dedicate/nededicate), dar, mai ales, pretenția de model explicativ pentru situația femeilor pe piața muncii ridică nenumărate probleme atunci când intervin excepții de la cele două categorii. Din acest motiv, teoria feministă critică, argumentează autoarea, schimbă perspectiva de la studierea rolurilor și identităților
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
special ecuații diferențiale sau cu diferențe finite, ajunseseră la o mare dezvoltare. Ulterior, s-a arătat că astfel de modele nu simplifică descrierea sistemului, ci înlocuiesc un tip de descriere cu altul. De multe ori, o astfel de substituție este reducționistă, iar aceasta înseamnă că se renunță la reprezentarea unor proprietăți ale sistemelor complexe modelate, în schimbul obținerii unei simplități în reprezentare. Începând cu anii ’80 ai secolului trecut, teoria sistemelor complexe, fondată pe lucrările lui Herbert A. Simon, s-a dezvoltat
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
spune că astfel de sisteme sunt ireversibile, adică nu se pot readuce la punctul de pornire. Dar, asta nu Înseamnă, desigur, că metoda carteziană nu trebuie, În genere, folosită. Trebuie folosită tocmai pentru că nu există o alta, deși ea este reducționistă. II. ASIGURAREA CALITĂȚII IN INVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR 1. Aplicarea conceptelor managementului calității În Învățământul superior Obiective. La nivel național, politica guvernamentală În domeniul Învățământului universitar promovează ca obiective generale: Crearea, implementarea și certificarea sistemului de management al calității aplicabil unei unități
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
cele din urmă, determinismul absolut a fost contrazis, deoarece el se bazează pe teoriile de cauzalitate, realitate și certitudine și niciuna dintre acestea nu mai poate fi definită În termeni absoluți” . Multe procese par cu siguranță explicabile În termeni mecaniciști, reducționiști. Dar, pe măsură ce fizicienii pătrund mai adânc În natura realității, descoperă că aceasta nu poate fi Înțeleasă În termeni mecaniciști. Mecanicismul presupune existența unor obiecte separate care interacționează În moduri determinate, cauzale. Dar nu aceasta este realitatea În care trăim. Realitatea
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
noastră ia în considerație și ideea că "oralitatea fără scriere este posibilă, scrierea fără oralitate, în absența sa totală, este imposibilă"126. Să nu uităm însă că oralitatea înseamnă individualizare, negocierea sensurilor, improvizație, interpretări apocrife. În același timp, este mai reducționistă în exprimare decât scrierea și se construiește în jurul unor formule concise, prea puțin predispuse la rafinamente reflexive ori ficționale. Se pare că nu există încă nici o culegere de interviuri special dedicată, după 1990, amintirilor despre școala postbelică. Fragmentele care se
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
283: * de la preceptul cartezian al evidenței la cel "context sensitive" al pertinenței; ceea ce contează este intenția explicită sau implicită a cercetătorului: natura nu mai este investigată abstract și detaliat, ci dintr-o anumită perspectivă impusă de finalitățile cercetării; * de la principiul reducționist (investigarea structurii in-terne, atomice a părților care reglează comportamentul întregului) la cel globalist (obiectul supus investigării face parte dintr-un întreg, iar relațiile cu celelalte părți ale întregului condiționează funcționarea și devenirea sa în mai mare măsură decît subdiviziunile interne
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
capitalistă). * viziune plurală despre lume, în care totul devine scriptibil (Barthes) sau productibil (Fiske). Pentru România însă mediile internaționale oferă o viziune trunchiată, unilaterală, de dark ages discursivizată într-o retorică neagră a corupției endemice, naționalismului, xenofobiei; schematizarea realului este reducționistă și distorsionată (embleme referențiale: copiii străzii și ai orfelinatelor, țiganii mîncători de lebede la Viena sau embleme predicative ale violențelor interetnice). 10.5. Ziaristul, producător de semne și reprezentări Spre deosebire de unii filosofi postmoderni pentru care traversăm acum o perioadă postistorică
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cea inelară. Teza lui Șklovski provoacă o mutație definitivă și în câmpul percepțiilor asupra fenomenului pe care îl avem în vedere. O dată cu ele, parodia nu va mai avea statutul de procedeu inferior, care vulgarizează subiectele nobile, cum apărea în percepția reducționistă aristotelică, ci de mecanism funcțional al literaturii, dar al unei literaturi preocupate și să se autoincrimineze... Așa se întâmplă în Candid, unde Voltaire "parodiind forma romanului, adună în jurul aceleiași mese șase regi detronați", scop în care "scriitorul se vede nevoit
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
percepții și valori. Valorile se explică. Cercetarea respectă condiții naturale, ecologice. • Utilizează rezultatele în perfecționarea, dezvoltarea proprie și profesională, în luarea de decizii în instituție. Limite •Observarea și recunoașterea a ceea ce este cunoscut, reconstituirea trecutului ca reconstrucție, hiperbolizarea cazului, elaborarea reducționistă a complexității, subiectivitatea cercetării. Pe acest fond al recursului la paradigma calității versus paradigma cantității are loc și în educație trecerea de la cercetarea clasică teoretică la cercetarea-acțiune (a cercetătorului expert) și apoi la acțiunea-cercetare (a practicianului) sau combinată, prin acțiunea
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Weber interpretativist Societatea e creația indivizilor Berger & Luckmann constructivist Societatea e creația indivizilor care la rândul lor sunt produsul său Marx conflictualist Indivizii reproduc și / sau transformă societatea Sursa: adaptat după Bhaskar (1997) În prezent, se poate vorbi, la modul reducționist, de două mari viziuni asupra schimbării sociale: o perspectivă sistemică 6 căreia Appelbaum (1970) îi asociază teoriile evoluționiste, teoriile echilibrului (funcționaliste), teoriile conflictualiste și teoriile ciclice, iar Sztompka (1993) îi asociază teoriile evoluționiste, neoevoluționiste (sau structural-funcționaliste), teoriile modernizării, teoriile ciclurilor
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
în ele învățături spirituale. Ele se "descarcă" în moduri de a fi, tipuri sociale, configurații psihoculturale, habitusuri mentale specifice diferitelor epoci și societăți. Dacă am încerca să ne reprezentăm grafic sistemul teoriei noologice o imagine posibilă, evident într-o vizune reducționistă, ar fi următoarea (Figura 5): Figura 5. Sociologie noologică. Relațiile între elemente sistemului Am văzut mai sus că sufletul popular este o expresie a latențelor. Acesta are așadar realitate transistorică, "este garantul, păstrătorul și păstorul acelei unități mai adânci din
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
bazate pe numărul oamenilor, în stabilirea acestor criterii 403. Cînd analizează ideile unor mari filozofi ai lumii -Platon, Aristotel, Descartes sau Leibniz−, Noica realizează de obicei evaluări ale virtuților limbii și ale teoriilor despre limbă, construind o metafilozofie în spiritul reducționist al epocii sale, ceea ce nu oglindește însă integralitatea ideatică din opera filozofilor respectivi. S-ar părea că demersul gînditorului român are la bază un șir de raționamente de tipul: filozofia este trăire, iar trăirea se exprimă prin limbă (sau, chiar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
acest sens, unele cu un înalt grad de iraționalitate, dar rezultatele nu pot fi acceptate ca adevărată literatură sau ca adevărată artă decît tot de spiritele iraționale. Ca atare, discuția purtată astfel are mai mult o valoare teoretică, fiindcă este reducționistă. Ea nu ține cont, de exemplu, de receptor, care poate găsi sau nu valoarea literară indiferent de intențiile autorului unui text. 352 Vezi G. Ibrăileanu, op. cit., vol. IX, p. 305 și 322. 353 Astfel se explică de ce Eminescu este un
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
față de celălalt și egalitatea în fața Legii, deși acestea nu sunt decît niște concepte, iar gîndirea pură nu are nevoie de concepte, morala nu are nevoie de concepte. Cum să faci din infinit, de pildă, un concept? Sau din transcendență? E reducționist. De aceea orientalii ne îndemnau să gîndim fără imagini și fără concepte. De pildă binele e de căutat dincolo de esență, semnificația sa e greu de surprins cu un cuvînt. Filosofia lucrează însă cu concepte, deci filosofia este reducționistă, e doar
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
transcendență? E reducționist. De aceea orientalii ne îndemnau să gîndim fără imagini și fără concepte. De pildă binele e de căutat dincolo de esență, semnificația sa e greu de surprins cu un cuvînt. Filosofia lucrează însă cu concepte, deci filosofia este reducționistă, e doar o cale întru cunoaștere. Dacă o însoțim, de exemplu cu niște imnuri religioase, cu niște psalmi, înțelegerea devine mult mai bună, se deschide ca un boboc de floare. Înflorirea e un miracol în sine, viața toată e un
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ajuns să declare senin că nu știe cum se vindecă rănile istoriei, poate că viitorul se va ocupa de asta (!), dar știe să acrediteze în schimb patru "motoare" ale evoluției societății umane: puterea, averea, sexul și cunoașterea. E un amalgam reducționist de condiție spirituală precară. Cel puțin cunoașterea e din alt registru, iar alăturarea acesteia la sex și la celelalte îmi sugerează că avem definiții diferite pentru cunoaștere. Probabil că pentru dl. Boia și sexul e tot un fel de cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
e totuși omul, dar avem în continuare nevoie de o înțelegere adecvată a naturii umane, care iertare! nu poate fi redusă la schema euforie-pasiune-rațiune, care crede autorul că ar explica ciclul financiar și fluctuațiile economice în general. E un mod reducționist și o greșită înțelegere a ființei umane, care nu e doar "animal spirit", nu poate fi redusă la o sumă de instincte care generează efecte de turmă. În tot cazul, nu peste tot. "Cîteodată mai mult înseamnă mai puțin", citează
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
ele și ceea ce e dincolo de orice disciplină. Finalitatea ei constă în înțelegerea lumii actuale, unul din imperative fiind unitatea cunoașterii" (din Manifestul Transdisciplinarității), și în sensul oferit de Michel Random, potrivit căruia " În fața unei tehnostructuri izvorîte din gîndirea scientistă și reducționistă, gîndirea transdisciplinară combate închiderea într-o știință fără conștiință și deschide o nouă realitate: convergență a cunoștințelor și disciplinelor, interacțiuni între sfere de cunoaștere ce-și regăsesc unitatea pro-fundă. Întoarcere a sensului într-un echilibru în-tre rațional și spiritual" (din
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]