370 matches
-
în fața direcțiilor din întreprinderi acuzate de păstrarea posturilor pentru copiii lor și de refuzul de a le da celor ai lucrătorilor, ca altădată indică un gol din ce în ce mai mare pe care termenul de "inegalitate" îl califică la un nivel extern și reductibil în comparație cu universul mental al actorilor, în ciuda faptului că desemnează o realitate obiectivă. Fractura se integrează în articularea unor câmpuri amestecate în logicile și practicile de viață aflate în joc: imaginarul rudeniei ca pivot al unificării politice împotriva unui dușman exterior
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
muncitorești, așadar la lumea urbană. Tendința ei actuală este de a-și deplasa obiectele către periferiile și marginile sociale alogene. De la meseriile vechi, artizanale, a început să se intereseze de lumea muncii salariate, însă într-o optică de multe ori reductibilă. Așadar, focalizarea problematicilor asupra competențelor muncitorești, a transmiterii tehnicilor, a formelor culturale interne sau a unor aspecte de sociabilitate a muncii apare ca o cantonare a etnologilor în observarea și descrierea posturilor de lucru sau a frecventării automatului de cafea
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
fixa modele exemplare ale tuturor acțiunilor umane semnificative” (). Mitul cosmogonic formează arhetipul unui Întreg ansamblu de mituri și de sisteme rituale. Orice idee de reînnoire, de reînceput, de restaurare, oricât de diverse ar fi planurile În care se manifestă e reductibilă la ideea de naștere, iar aceasta, la rândul ei, la cea de „creație cosmică”. Mitul, de orice natură ar fi, este Întotdeauna un precedent și un exemplu, nu numai În raport cu acțiunile omului (sacre sau profane), ci și În raport cu propria lui
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
fuzioneze” (/412). Spre deosebire de hierofanie care instituie o discontinuitate În experiența religioasă prin ruptura sacruprofan, un simbolism realizează „solidaritatea permanentă a omului cu sacralitatea” (/408). A doua apreciere a simbolului arată pregnant dubla sa funcție: existențial unificatoare, și cogniscitiv deschisă, interpretativă, reductibilă la prima funcție: „o dată constituit, simbolul e investit cu o dublă funcție, „existențială” și cogniscitivă. Pe de o parte, un simbol unifică sectoare diverse ale realului (simbolismul acvatic, bunăoară relevează solidaritatea structurală Între Apă, Lună, devenire, vegetație, feminitate, germeni, naștere
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
a fantasticului românesc, Nicolae Ciobanu își pune problema specificității acestuia. În concluzie, definirea fantasticului prin temele și motivele sale este un demers dificil, oarecum hazardat și nu foarte relevant, pe o parte, deoarece identitatea unui gen literar nu poate fi reductibilă la un inventar tematic, iar pe de altă parte deoarece fantasticul prezintă numeroase interferențe cu alte genuri literare. Cu toate acestea, critica literară ne oferă o varietate de serii tematice aparținând operelor de tip fantastic. 1.2. Conceptul de literatură
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
vizita familia, prietenii pot fi calificate drept "practici culturale", în sensul că este vorba de acțiuni diferențiate social (în termeni de diplome și medii sociale), care se referă la o comunitate de norme și valori împărtășite. Aceste practici nu sunt reductibile la cheltuieli. Această abordare aparține astăzi viziunii comune adoptate de INSEE și DEP (Donnat, 1994 și 1998). Ministerul Culturii • Originile anchetelor Producția "inseeană" este preluată, din 1960, de Ministerul Culturii. Ideea de a primi date statistice privitoare la practicile culturale
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cu raționalitatea instrumentală, dar fără vreo preocupare pentru sensul implicat în aceste operațiuni (Friedberg și Urfalino, 1984); modurile de evaluare a politicilor culturale: se pune întrebarea dacă există indicatori ai democratizării culturale (și, dacă da, care sunt aceștia?). Este cultura reductibilă la procesul de democratizare, de calificare, de masificare, pe scurt, de difuzare? Sau este un domeniu simbolic pe care politicul l-a "supradeterminat" și "învestit" în cursul formării statului? Este democratizarea criteriul după care trebuie evaluată politica culturală? Trei indicatori
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Heinich să-l reprezinte (1998 și 2001). În cadrul a ceea ce astăzi poartă numele de "întoarcere a actorului" (Ricœur și Touraine), ea critică optica holistă în beneficiul analizei comprehensive a jocului actorului. Ea a încercat să arate că reprezentările nu sunt reductibile la iluzii devoalate de sociolog (2000). Pentru ea, arta nu ține doar de credințe și de iluzii ce trebuie denunțate. Pentru sociologie, ceea ce reprezintă arta pentru actori este la fel de demn de interes ca și a spune ce este ea. Reprezentarea
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în fața propriei noastre experiențe). Obiectivism: cum scria Durkheim în 1895, este vorba de a considera faptele sociale ca pe niște "lucruri", la fel ca științele naturii. Într-un mod radical (subliniat de "ism"), această atitudine tinde spre pozitivism: totul este reductibil la analiza științifică, la mă-sură, orice realitate poate fi obiectivată. Omologie: corespondență obiectivă între două structuri: unei configurații ierarhizate de consumatori îi corespunde, de exemplu, o configurație la fel de ordonată de produse. Ontologie: ceea ce are legătură cu ființa, cu esența
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
aceste acțiuni este faptul că ele sunt orientate către un scop, că ele sunt realizate pentru a îndeplini scopul. Dar din acest fapt nu urmează în mod logic că toate scopurile pe care oamenii se străduiesc să le realizeze sunt reductibile la unități comensurabile ale aceleiași substanțe. Scopurile și motivațiile noastre pot fi variate; când mergem la piață să cumpărăm un ciocan, când intrăm într-un muzeu de artă și când legănăm un nou-născut, noi realizăm scopuri foarte diferite și nu
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
iar cel din urmă se oferă să ți le mărească, oferindu-ți ceva ce nu ai, dar pe care poate îl dorești mai mult decât ceva ce ai, și pe care îl dorești mai puțin. Nu toate relațiile umane sunt reductibile la aceiași termeni ca piețele; se poate cel puțin afirma că acele relații care implică "schimburi" involuntare sunt radical diferite, deoarece ele reprezintă pierderi de oportunitate și de valoare și nu oportunități de a câștiga valoare. 20. Piețele pot rezolva
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de "bande etnice" sau de o naturalizare rasistă a violenței școlare. Să ne amintim că "întreaga problematică a etnicității a constat în ruperea de definițiile substanțialiste ale grupurilor etnice și în susținerea faptului că o identitate colectivă nu este niciodată reductibilă la posesia unei moșteniri culturale, chiar și redusă la un nucleu dur, ci se construiește ca un sistem de distanțe și diferențe în raport cu "ceilalți" semnificativi într-un context istoric și social determinat" (Poutignat- Streiff-Fenart, 1996). În joc este construcția conflictuală
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
internaționale. ASCENSIUNEA ȘI DECĂDEREA IDEALISMULUI DUPĂ PRIMUL RĂZBOI MONDIAL Ceea ce s-a numit idealism în perioada interbelică s-a bazat pe trei dogme majore (pentru cele ce urmează vezi și Meyers 1979: 38-51). Prima spune că natura umană nu este reductibilă la motivații egoiste și la nevoi materiale. Înțelegerea naturii umane necesită așadar referirea la o serie de țeluri specifice și la felul în care idealurile influențează aceste țeluri. A doua dogmă este cea conform căreia aceste idealuri, care afectează profund
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lumii de semnificații a unei comunități internaționale a oamenilor politici. La rîndul ei, comunitatea academică a neorealiștilor ia în mod greșit practica socială drept realitate obiectivă, independentă de gîndire. Cu alte cuvinte, politica internațională nu este determinată de materialismul puterii, reductibil la un model mecanicist. Ci ea este o construcție socială a instituțiilor care evoluează istoric și în care materialismul puterii joacă un rol în schimbare. Ca atare, politica internațională nu poate proveni dintr-un interes național optimizabil pe căi raționale
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
există decât o diferență de formă (și nu și de esență) între normele penale și cele sociale, criminologia nu constituie decât un aspect particular al studiului conduitelor deviante și al comportamentelor prohibite (infracțiuni). Delincvența, în esența sa nu poate fi reductibilă la nici o teorie, sau este dimpotrivă, la toate. Ea reprezintă, înainte de orice, un fenomen transcedental, preț al afirmării libertății noastre existențiale care, singură "...este în măsură să definească o persoană în totalitatea sa" (Sartre, 1952). Această ireductibilitate a crimei și
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
să reactiveze "textura cărților", să le facă să se "întretaie" și să le determine "înscrierea dincolo de propriile limite, într-un text generalizat 332. Totuși, sfera intertextualității are o deschidere mult mai largă decât cea a parodiei, aceasta din urmă fiind reductibilă la vizibilitatea polemicii cu textul parodiat și la situația practică de rescriere, uneori chiar fonetică (vezi parodiile lirice realizate în cadrul aceleiași limbi literare sau parodia din sloganurile publicitare). Textul parodic nu se inspiră din textul parodiat, nu originează în acesta
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
se pun în ceea ce-i privește pe militanții partidelor naționaliste basce, scoțiene sau ai partidelor regionaliste. Și ele grupează în jurul unei cauze specifice burghezi, țărani și muncitori, peroane de dreapta, de centru și de stînga. Oare gaullismul este cu adevărat reductibil la un partid de dreapta, chiar "bonapartist"? Criteriul de organizare propus de către Maurice Duverger se dovedește cel mai pertinent dintre cele trei. Și totuși, el nu acceptă decît în parte fenomenul partizan. Într-adevăr, evoluția organizațiilor politice demonstrează azi că
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
relație dintre om și Dumnezeu, Transcendență, Unu, Abis, Principiu, Totalitate, Ființă etc. În Biblie, de peste 350 de ori răsună afirmația: "Eu sunt Stăpânul, Dumnezeul tău". Primele, cuvinte biblice sunt "la început, Dumnezeu...". Dat fiind că realitatea lui Dumnezeu nu este reductibilă la măsura omului, natura divinului va fi controversată. Această stare de fapt nu este astfel dintotdeauna, ci doar din epoca modernă, pentru că ateismul de masă este un fenomen modern, necunoscut în civilizațiile antice." (Enciclopedia de științe socio-umane..., 2004, p. 920
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
și toate celelalte texte ficționale de dinainte, reconfigurate deja în primul roman-ciclu, Viață dublă. Pe de altă parte, Lovinescu găsește "diferența specifică" dintre memorialistică și epica autobiografică în chiar "forma ficțiunii romanțate", ceea ce impune renunțarea la strategiile curente ale mimesis-ului, reductibile în ultim resort la "reproducerea obiectivă a unui crâmpei de viață". Rezumând, dacă memorialistul se prezintă mai mult ca un "povestitor" ingenuu și lipsit de "metodă", prozatorului îi revine rolul unui "regizor" care știe să "romanțeze" povestea vieții și s-
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
atunci când "accentul cade esențial pe cunoaștere": astfel, ghidată de sensibilitate, și nu de intelect, narațiunea proustiană ar urma o traiectorie centrifugă și aleatorie, mărturisind autenticitatea "trăirii" (și nicidecum a cunoașterii). Pentru eseistul român, "noua structură" a romanului modern ar fi reductibilă, în ultim resort, doar la mecanismul memoriei involuntare, singura ce "ne poate da realitatea concretă"27. Or, romanul proustian îmbină ambele tipuri de "memorie" (voluntară și involuntară deopotrivă), făcând tranziția de la "eul" psihologic la acela fenomenologic, într-un dozaj inefabil
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
formele sale elementare (adică de lupta pentru supraviețuire și pentru putere), fie acestea "individuale" sau "colective". În termeni lovinescieni, literatura tradiționalistă (situația 2) se vădește a fi manifestarea estetică primară, în context istoric, a creativității "rasei", pe coordonatele unei psihologii reductibile la mecanica instinctului vital (situația 1), pe când literatura propusă de autorul lui Bizu (situația 4) stă sub semnul reflexivității (situația 3), o reflexivitate ancorată totuși în "istorie" printr-o determinare existențială concretă ce leagă din nou pe insul contemplativ (devenit
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
vitală". Lipsit de ambiție și de energie, personajul lovinescian e o ființă insulară, însingurată, situându-se la antipodul "ariviștilor" balzacieni ori al "cuceritorilor" de tot felul. Din această pricină, Bizu lasă impresia unui roman "fără subiect", câtă vreme narațiunea e reductibilă la niște "episoade" stereotipe, banale dar de o importantă relevanță existențială, ceea ce face ca preconizata "romanțare" a documentului (mai exact: înscenarea melodramatică a narațiunii) să fie înțeleasă acum drept procedeu predilect al literaturii... "autenticiste", prin care trăirea interioară se obiectivează
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
romanului polițist. Incipitul e din nou regizat cu migală, până la cele mai mici detalii, pentru că, așa cum remarca Ligia Tudurachi 47, Lovinescu și-a construit, ca și Rebreanu, "o mitologie personală a romanelor", menită a sugera caracterul mecanic al procesului creator, reductibil la un simplu automatism fapt confirmat și de însemnările din Agende, și de următoarea mărturisire culeasă din presa vremii: "[...] m-am agățat ca punct de plecare, ceea ce-mi reușește totdeauna, la o reîntoarcere în orașul natal, de data aceasta
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
prenumărat și tânărul Lovinescu. Excedat de ofensiva naționalismului agresiv, ambalat în faldurile unei retorici religioase, criticul modernist făcea de altfel această confesiune, simptomatică pentru cel ce exalta sensibilitatea și "emoția", elementul de "sugestie" în detrimentul intelectului și "ideilor" din creația eminesciană (reductibilă, în ultim resort, la lirism): "Pentru generația mea, ca și pentru cea imediat anterioară, Eminescu a fost un fetiș cu o putere de sugestie necunoscută azi, sau, în orice caz, altfel cunoscută (s.n.). Pentru noi, el nu era nici ideologul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
erotică. Voyeurismul (și, implicit, fetișismul: ochiul bărbatului nu vede niciodată "întregul") desemnează de fapt, spune Culianu, o mentalitate magică, ceea ce conferă "obiectului" pasiunii o aură sacră, intangibilă, astfel că "numai ritualul privirii furișe conferă interes iubirii" (altminteri, un sentiment obștesc, reductibil în ultim resort la instinct). Scurt spus, privirea îndrăgostită e o privire "perversă", de voyeur. O scurtă explicație e, pe moment, necesară. Printre mulți alții, același Culianu atribuia mecanismului psihologic al "vederii" un rol fundamental, de "moment" esențial în dinamica
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]