1,230 matches
-
de cunoștințe extrem de diversificate (având acces la o multitudine de surse informaționale, îndeosebi la cele oferite de mijloacele moderne de comunicare - spre exemplu, rețeaua Internet), astfel încât „pierderea” acestei puteri poate să influențeze negativ climatul școlar. Soluția constă în utilizarea acestui referențial informațional multiplu pe care-l reprezintă cursanții și folosirea lui în special în activitățile de echipă. Figura 9. Reprezentarea grafică a celor cinci baze ale influenței Trebuie remarcat că prin prisma comunicării eficiente moderne, cadrul didactic, managerul ori părintele (toți
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
comunicare; în această ordine de idei, ea poate fi - la un nivel primar - cel mai simplu mod de a comunica, iar - la un nivel secundar- atunci când ținem cont de toate influențele interpersonale, de grup și publice, cea mai complexă, incluzând referențialul finalităților. În acest mod, din perspectiva autoevaluării, este necesară utilizarea unor criterii care trebuie să conțină, pe de o parte, elemente obiective, de relevanță socială în raport cu individul și, pe de altă parte, mecanismele interne trebuie să se structureze într-o
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
atitudini și opinii, credințe și valori, la nivelul receptorului sunt atitudinile, opiniile și prejudecățile, credințele și valorile, receptivitatea la idei noi, structura de referință folosită, caracteristicile personale. În sfârșit, la nivelul mediului avem conflictul interpersonal, „ciocnirile” emoționale, diferențele de status, referențialul grupului, experiențe anterioare în interacțiuni similare; • Barierele acțiunii se constituie, de asemenea, atât la nivelul emițătorului (unde regăsim memoria și nivelul acceptării), cât și la cel al receptorului (memoria și atenția, nivelul de acceptare, flexibilitatea pentru schimbarea atitudinilor, comportamentului etc.
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
analizat, și anume efectele de coacțiune, se observă dominanța actelor cooperative în raport cu cele competitive. Semnalăm și aici faptul că nu putem opera foarte clar o distincție între competitivitate și cooperare într-un fenomen real: astfel, orice acțiune definită de către un referențial drept una de colaborare include elemente ale actului competițional și invers. Problema coacțiunii o regăsim și sub alte aspecte în cercetările în domeniu; alți autori (Hellriegel, Slocum, Woodman, 1992, p. 313), referindu-se la interdependența în grupurile de lucru, vor
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
românește a cărții Roman de gare, subiectul ar fi realizarea unei ecranizări a nuvelei Așteptare, făcută de un regizor identificat cu autorul. Punând în abis mai multe paliere de ficțiune, subminând convențiile narațiunii realiste tradiționale, scriitorul sondează puterea, marginile iluziei referențiale și explorează totodată motive și teme predilecte, precum năzuința soteriologică, nuntirea cosmică, mitul cristic și cel mioritic. În general, în prozele scurte și în majoritatea romanelor se pot remarca micromotive recurente, aparent obscure sau opace, cu rost esențial în articularea
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
diferite și prin sex, singurul lor element comun fiind rolul de revelator/catalizator al unui fatum amoros destructiv. În general, autorul recurge la procedeul - extrem modernist - al temei cu variațiuni. Lizibilă fără efort, chiar captivantă în ciuda desfășurării arborescente a ficțiunii, referențial scrierea a putut fi percepută de unii critici drept „scandaloasă”, în sensul că e dominată covârșitor de explorarea erotismului explicit, dezinhibat și necenzurat, urmărit ca un principiu fondator al vieții (și, prin alegorie, al artei, al literaturii). Așadar, la nivelul
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
cărui miză ar fi aceea de a căuta (și mai ales de a „regăsi”) timpurile și locurile „pierdute” ale operelor. Or, în aceste condiții e previzibil că în sfera de interes a exegetului vor intra cu precădere genurile mai apăsat referențiale (îndeosebi proza, dar și memorialistica sau publicistica) și doar în subsidiar acelea caracterizate prin indeterminarea obiectului (poezia și critica). Chiar și în cazul prozei, care în următoarele decenii îi acaparează volumele, U. se va preocupa, sub raportul comentariului, mai mult
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
conștiința, mi-au imprimat, aș putea spune, pornirea mea spre cercetarea etnografică. Acești moșneni au fost întotdeauna prezenți când am realizat un lucru deosebit”. Atașamentul față de clasa muncitoare și îmbrățișarea ideologiei comuniste au constituit, după instalarea guvernului Groza în România, referențialul noului tip uman. La preluarea puterii, PCR număra mai puțin de o mie de membri. La prăbușirea comunismului, PCR era un partid de mase, având aproximativ 3,5 milioane de membri. În legătură cu îngroșarea peste măsură a rândurilor ilegaliștilor - date fiind
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
prima carte ca autor de limbă franceză. Opuscul de rafinament ludic și erudiție manipulată burlesc, Le Chasseur de corbeaux, editat în Franța, conceput inițial ca o prefață, a devenit în cele din urmă o lucrare independentă, păstrând, firește, puternice legături referențiale cu Povestea poveștilor de Ion Creangă, text a cărui prezentare era destinat să fie. Asocierea spiritului cărturăresc cu licențiozitatea și, în general, cu erotomania literaturizată în chip estet se produce la P. pe linia unei vechi și consistente tradiții franceze
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
faptul că erau concepute spre a fi transmise pe calea undelor, la Radio Europa Liberă. Inevitabil modelate de subiectivitatea autorului și de contextul în care au fost realizate, comentariile difuzate în cadrul emisiunilor „Tribuna liberă” și „Meridiane culturale” conțin un bogat referențial cultural. Frecvent polemice, uneori colorate de umor, intervențiile radiofonice au mai ales valoare documentară, vorbind despre climatul unei perioade și despre perspectiva configurată de „baricada” din Occident. Monografia George Coșbuc, publicată de P. în tinerețe (1951), ilustra o percepție sociologizantă
POPPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288972_a_290301]
-
va conține însă Noul Roman francez. Preludii la o poetică a antiromanului (1973). Pronunțat teoretică și pornind de la o arie mai amplă, cartea debutează cu o privire istorică, în căutarea definiției și a unei linii evolutive cu privire la arta narațiunii, comentariile referențiale și discursul narativ. Tranziția de la roman-histoire la roman-recherche s-a făcut prin relativizarea autorului obiectiv și a viziunii omnisciente, prin mijlocirea unor mutații antitradiționale la nivelul agenților epici: personaje, intrigă, timp, spațiu etc. Se aspiră spre un roman total, care
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
analizat” - nuvelă Drumul spre Polul Sud, aparținând lui Alexandru Vlad. Că și în eseul precedent, criticul remarcă la prozatorul clujean o „poetica a nealinierii”, concretizata prin nesupunerea la programul textualist și livresc al congenerilor săi și prin producerea unei proze referențiale, umpluta cu „substanță existențiala”. Drept martori, P. îi convoacă acum în ajutorul sau pe Gabriel Marcel, Georges Bataille și Emmanuel Levinas, din această întâlnire rezultând un discurs speculativ și digresiv, cu numeroase observații pertinente, dar și cu destule momente de
PODOABA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
străin. Este, evident, spațiul tematic al unui cercetător interesat de diferitele fațete ale capitalului social comunitar. Toate aceste teme sunt urmărite În oglinzile lui „acum” și „Înainte”. Este vorba despre un „Înainte vreme” pe care fiecare interlocutor Îl precizează după referențialul relevant lui (În tinerețe, Înainte de cooperativizate, pe „vremea comuniștilor”, Înainte de revoluție etc.). Imaginile rezultate sunt, unele dintre ele, concordante cu ceea ce se știe deja din literatura asupra cursului modernizării: oamenii nu se mai ajută „ca Înainte”, nici la fân, nici
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În atenție o serie de practici cotidiene care au marcat perioada comunistă. Adrian Neculau revine cu investigarea contextului, plecând de la ipoteza că gândirea stereotipă și practicile ritualice pot controla reprezentările și acțiunile individului (studiul cozii, ca reverberație a penuriei, fiind referențialul investigativ principal). Tatiana Slama-Cazacu tematizează instituția colocatarilor, invenție comunistă - a deposedării și desființării intimității - pe care aproape că o uitasem. Septemiu Chelcea, cu spiritul exact și probant ce-l caracterizează, aduce la lumină un studiu de caz, dosarul de cadre
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Îndreptării noastre (atât cât se mai poate); b) o valoare Îndepărtată, amânată, care ne scapă astăzi, din perspectiva căreia vor fi judecate și „epoca”, și ceea ce a urmat imediat după ea; volumul, ca Întreg, precum și autorii ei vor fi noi referențiale pentru alți evaluatori și judecători (ceva de felul: iată cum se judecau cei care tocmai au ieșit din comunism!); cu alte cuvinte, o valoare pur epistemologică și istorică, pe atât mai mare pe cât cei ce ne vor judeca se vor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
convergente. Trebuie mai degrabă să avem în vedere modernitățile multiple, cu structuri instituționale distincte, care sunt totuși raportabile la una și aceeași matrice cu principii determinate. J. Habermas, U. Beck sau C. Lau, de exemplu, disting un set de principii referențiale ale modernității, cum ar fi reflexivitatea, egalitarismul și subiectivitatea, dar și forme variabile de manifestare instituțională care se asociază cu variante distincte într-un set de modernități multiple. Dintr-o astfel de perspectivă, tranziția postcomunistă poate fi analizată în contextul
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pretutindeni cu schimbări rapide și radicale care sunt circumscrise în continuare modernității; b) de la sfârșitul secolului XX, societățile europene au intrat într-un nou stadiu al modernității, în care accentul este pus pe reflexivitate, în vederea modernizării modernității însăși; c) matricii referențiale a principiilor modernității îi corespund structuri instituționale care se diferențiază de la o societate la alta în zone geografice diferite; d) tranziția postcomunistă nu este doar contemporană cu tranziția nord-americană și europeană către modernitatea reflexivă, ci și, măcar parțial, convergentă și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
să analizeze tranziția de la una la cealaltă. Să încercăm acum să identificăm conceptele centrale cu care au operat, insistând în principal asupra convergențelor care au generat distincția lor discursivă. Transgresăm astfel diferențele dintre autori și insistăm doar asupra acelor concepte referențiale care au generat presupozițiile specifice ale unei abordări pe care o considerăm ca iluministă prin origini și în multe privințe continuatoare peste timp, indiferent de intențiile declarate ale autorilor. Astfel, abordării iluministe îi este specific, în termenii lui M. Foucoult
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
De fiecare dată, rațiunea a fost asociată cu știința, iar ambele au fost opuse tradiției, care a fost identificată cel mai adesea cu religia, iar uneori cu elemente culturale care țin de obiceiuri, moduri de comportare, reguli de conviețuire, valori referențiale, mentalități etc., proiectate într-un trecut privit cu mefiență. Rațiunea analitică sociologică s-a vrut a fi științifică, adică similară cu metoda de cercetare din științele naturii, în special din fizică. Raționalitatea organizării sociale a luat forma birocrației impersonale și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
materialiste și postmaterialiste etc. Oricare dintre principiile modernității dispune de o încărcătură cognitivă și de o valoare normativă cu propriile coordonate, în virtutea cărora sunt ghidate acțiunile sociale și individuale și sunt generate instituțiile sau structurile instituționale. Ca atare, între principiile referențiale și structurile instituționale, apar corespondențe a căror variabilitate este limitată de normativitatea imperativă inerentă principiilor. De exemplu, statului național îi corespund anumite structuri instituționale, tot astfel cum putem identifica acele instituții ce corespund raționalizării organizatoare, libertății, egalității, individualizării etc. Mai
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
intens venerată și atent conservată, universitatea tradițională (consacrată) este departe de a-și fi epuizat resursele de supraviețuire. Atunci când vizităm universități contemporane cu o oarecare vechime, putem să observăm variații de la una la alta, însă nucleul lor tare de valori referențiale, de structuri de organizare și funcționare sau de practici academice este prezent. Organizarea cunoașterii urmează diviziunea academică clasică pe discipline bine separate și apărate de granițe intangibile. Ori de câte ori se pune problema înființării unor noi catedre sau a unui nou program
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
scop am comparat numărul de persoane din fiecare sat care au intra în contact cu fiecare element în parte, raportându-ne la o sută de persoane. Am ales să prezentăm datele ca procent dintr-o sută pentru a avea un referențial comun. Tabelul 6. Numărul de persoane care au intrat în contact cu componentele campaniei (dintr-o sută de persoane) Sat Emisiuni TV despre șase dintre satele câștigătoare Filme scurte despre cele douăzeci de sate câștigătoare Ziar Spoturi TV Poster Ațintiș
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
că ele sunt complet lipsite de substanță la o eventuală utilizare în absolut. Așa cum argumenta Merton cu peste 60 de ani în urmă, concretizând dezvoltările sociologiei din vremea sa, dar și pe cele ale întregii cunoașteri științifice, la modul general, referențialul utilizat este extrem de important. El definește cadrul în care sunt plasate comparațiile, în care sunt realizate evaluările. Zerindul sau Tomșaniul apar a fi moderne în comparație cu situația generală a ruralului românesc. Traian Vuia nu este un sat de imigranți per se
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
că se mai impune o observație. A deveni un sat de tip european nu poate fi o țintă fezabilă, în sensul atingerii unu anumit standard bine definit, din cel puțin două puncte de vedere. În primul rând, în vestul Europei, referențialul nostru cel puțin în ultimele secole, „satul” contemporan a încetat de mult să mai fie un „sat”, ci este mai degrabă o zonă de tip urban, cu pronunțat caracter rezidențial. În al doilea rând, Europa este atât de diversă, încât
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
onomastice, corectate de mine tacit. Andrei Corbea-Hoișie, cu care am avut pe această temă o substanțială corespondență, a observat judicios că folosesc sintagma „industria Holocaustului”, la care trimit în secțiunea „«Radu Grielescu» și Mircea Eliade: ficțiune și istorie”, în câmpuri referențiale în care nu mă refer strict la cartea lui Norman Finkelstein cu acel titlu, ceea ce dă impresia unei empatizări discursive cu sintagma (și „teoria” din spatele ei); admit că am putut produce acest echivoc și menționez aici că nu am avut
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]