10,187 matches
-
nu este, cum se întîmplă frecvent în traductologie, de inspirație lingvistică, ci de inspirație poetică/poietică și în ea intră concepte precum ambiguitate, literaritate, literalitate, serie deschisă, care își au originea în teoria și analiza literară. Un moment decisiv al reflecției despre traducere îl constituie în 1983 un număr întreg din Cahiers roumains d'Etudes litteraires, coordonat de Irina Mavrodin, dedicat unei Poietici/Poetici a traducerii și care antrenează drept colaboratori marile nume ale domeniului din epocă. El impune ideea traducerii
Schiță de portret al traducătorului. by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12841_a_14166]
-
așadar scrisul și facerea creatoare dinăuntrul lor. În cărți precum Modernii precursori ai clasicilor, Mîna care scrie, Uimire și Poiesis sau Cvadratura cercului, în studii și articole din Secolul XX, Convorbiri literare, România literară, semnate de Irina Mavrodin, sînt numeroase reflecții despre traducere și traducător, fie că autoarea vorbește direct despre complexa muncă a traducătorului lui Cioran, despre salvatoare literalitate în transpunerea lui Tristan Tzara, fie că ea vorbește despre lupta cu materialitatea limbajului ce opune mereu rezistență, despre dificultatea de
Schiță de portret al traducătorului. by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12841_a_14166]
-
despre diversele stiluri critice". Ion Bogdan Lefter se silește a-și păstra capacitatea de înțelegere la cota unei lucidități ce respinge rutina, neexcluzînd ingenuitatea mirării, mirabila scînteie a surprizei. Drept care înregistrează nu o dată paradoxalele reacții ale unor critici ce emit reflecții în răspăr cu contextul mai mult ori mai puțin arid al scrisului lor: Ciudată mai e, uneori, și istoria lucrurilor! I-a fost dat tocmai lui Gherea, care a deschis drumul criticii (o numea el) Ťștiințificeť, să facă o adevărată
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
în societatea românească. Pe de altă parte, concret, e din ce în ce mai greu să găsești tineri valoroși până la această vârstă. În calitate de coorganizator al primului Festival Profil (22-24 octombrie), nu am căderea sau intenția să-l evaluez în pagini de cronică muzicală. Câteva reflecții marginale mi-au fost provocate însă mai ales de o discuție publică pe tema "Creator în secolul XXI", din cadrul acestui Festival. Mai precis, m-a interesat actualitatea profesiei de compozitor, mai ales din punctul de vedere al interpretului. Ion Bogdan
Profiluri dintr-un festival by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12290_a_13615]
-
să scoată mașina în afara drumului. Sîntem implicați într-un accident", își spuse Chip în gînd, în timp ce vehiculul plutea prin aer. Trăi o uriașă afecțiune retroactivă față de tracțiunea bună, centrii de greutate joși și variațiile inerțiale neunghiulare. Fu destul timp pentru reflecția tăcută și pentru scrîșnetul dinților, apoi nu mai rămase timp deloc, doar bufnitură după bufnitură, zgomot după zgomot. Fordul încercă mai multe variațiuni ale verticalei - nouăzeci, două sute șaptezeci, trei sute șaizeci, o sută optzeci - și, în fine, se opri răsturnat pe
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
Bogdan Lefter e în măsură, așa cum își propune, a-l contura "în liniile lui generale", însă fără a rezulta "o panoramă atent elaborată", ci - probă a contactului cu viața obiectului - un "șantier" plin de materiile concretului, forfotitor de impresii, remarci, reflecții, rectificări, ipoteze. în felul acesta intră în scenă o diversitate de modalități critice, într-un montaj atracțios tocmai prin capacitatea lui de-a răsfrînge cu o sporită fidelitate întregul (subiectul extrem de bogat și complex care e prestația critică a perioadei
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
în care se complac, sau chiar pe care-l impun, cei "slabi" și "personalitatea" scoasă în relief, în atmosfera căreia se scaldă și pe care o imprimă celor din jur cei "puternici"? Iată, se pare, o strună nietzscheană atinsă de reflecția ușor înfierbîntată, însă cu atît mai stimulativă a criticului! (va urma)
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
fantezia, inteligența de a se transforma. În schimb, cei pe care-i văd schimbându-și atitudinea față de Lenin, de Europa etc. se dezvăluie în non-individualitatea lor. Această schimbare nu este nici creația, nici invenția lor, nici capriciu, nici surpriză, nici reflecție, nici nebunie; este fără poezie, nu este decât o ajustare foarte prozaică la spiritul schimbător al Istoriei. De aceea nici nu observă măcar. La urma urmei, ei rămân mereu aceiași: mereu în adevăr, gândind mereu ceea ce în mediul lor trebuie
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
special franceze). Nu toate, însă. Altele prezintă note de lectură (la rigoare și acestea s-ar putea circumscrie aceleiași categorii, prezentarea de cărți în marile cotidiane putîndu-se lesne încadra în zona de interes a faptului divers), întîmplări din viața cotidiană, reflecții de tot felul (foarte multe legate de natura și formele de manifestare a regimului comunist, dar și de civilizația stadioanelor de fotbal sau de alte teme mai puțin grave). Majoritatea eseurilor din acest volum au menirea să zgîlțîie spiritul comun
Savoarea faptului divers by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12300_a_13625]
-
nr. 12, aprilie 1927), Fondane va mai publica un articol care-l arată preocupat de relațiile dintre literatură și revoluția socială, așa cum e gândită de marxism și, în speță, de cel sovietic, - sub titlul Les surréalistes et la révolution. Subiectul reflecției sale privește recenta adeziune la marxism a lui Breton și a suprarealiștilor, foarte discutabilă din punctul său de vedere. Mai exact, adeziunea vizată este cea legată de amintita publicație "Clarté, organul comunist din Paris", același, așadar, la care făcea trimitere
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
nomadă... acea viață în care societatea nu are nici o putere asupra individului" și pentru "revoluția unuia singur" (Op. cit., p.144). Dezgustat de felul cum sunt puse în practică principiile crezute nobile ale revoluției proletare, el nu-și mai ia răgazul reflecției asupra fondului însuși al filosofiei și ideologiei ce le susține, ci motivează doar alterarea lor prin situația societății rusești abia aspirante la condiția burgheză, "la fel ca toate națiunile din Balcanii noștri, care ies lent din viața patriarhală". Și adaugă
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
că avem de-a face cu o neputință a doctrinei" (Op. cit., p. 112). Gândind ca un intelectual democrat, Fondane înțelege să se situeze pe o poziție reflexiv-interogativă, își motivează mereu și își condiționează "angajarea". Va invita, ca atare, la o reflecție responsabilă, căci, scrie el, "o doctrină care vrea să modeleze și modelează deja destinul a sute de milioane de oameni trebuie să fie mereu supravegheată, discutată, adaptată și readaptată exigențelor reale ale oamenilor - iar aceasta este, de asemenea, marxism pur
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
Căci dacă autorul Spovedaniei pentru învinși dă glas unei uriașe decepții a omului care nu încetează să creadă în idealurile socialismului, deși nu e un militant strict înregimentat politic, mai raționalul filosof Fondane pune în joc, cum am văzut, în reflecțiile sale critice, și un fond ideatic chemat să le justifice în planul unei concepții mai generale. Amândoi se întâlnesc, însă, în refuzul îngrădirii libertății individuale de către organizații și programe constrângătoare, ce nu țin seama de concretul faptelor și existențelor particulare
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
despre diversele stiluri critice". Ion Bogdan Lefter se silește a-și păstra capacitatea de înțelegere la cota unei lucidități ce respinge rutina, neexcluzînd ingenuitatea mirării, mirabila scînteie a surprizei. Drept care înregistrează nu o dată paradoxalele reacții ale unor critici ce emit reflecții în răspăr cu contextul mai mult ori mai puțin arid al scrisului lor: Ciudată mai e, uneori, și istoria lucrurilor! I-a fost dat tocmai lui Gherea, care a deschis drumul criticii (o numea el) Ťștiințificeť, să facă o adevărată
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
de a fi publicat atît de multe cărți, în domenii care nu au mare lucru în comun, nu poate să lase pe nimeni indiferent. Literatura, ce poveste. Un diptic și cîteva linkuri în rețeaua literaturii te o carte care reunește reflecții asupra lecturii, scrisului și Bibliotecii (văzută ca o variantă atotcuprinzătoare a lumii). În plus, volumul realizează un arc peste timp, primul său capitol fiind preluat din cartea de debut a autorului, scrisă la sfîrșitul anilor '80. În fascinanta sa pledoarie
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
înapoi picturile șterpelite? Să o fi enervat obrăznicia lui Haider? Acesta să fie motivul apariției autoritarismului fără principii sau limite al Uniunii Europene?" (p. 97) Logica postmodernului este o carte destul de bizară în care își găsesc locul decupaje din presă, reflecții de tot felul, note epistemologice, interpretări ale unor episoade biblice, impresii de călătorie, dacii (inclusiv cei din nordul continentului) și romanii, masonii, cruciații, templierii, Inchiziția, părinții fondatori ai Statelor Unite, generalul George Pomuț, Stalin și Hitler, Hannah Arendt, Al Gore, Bill
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
De altfel, mulți critici de film consideră că această sexualitate proteică a devenit un simbol al Spaniei ultraliberalizate de după cenzura lui Franco. Există și trăsături ale melodramei care subzistă, ca de pildă faptul că personajele tind către acțiune, nu către reflecție. Apare și tradiționalul triunghi conjugal - plasat însă în copilăria personajelor - doar că acesta nu mai e heterosexual, ci homosexual, cu tușe de pedofilie. Decorul de orășel de provincie e și el tipic melodramei. Tot la nivel formal, se conservă aportul
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
bine acest lucru Mihai Cimpoi în prefața pe care am cunoscut-o în prealabil. Exprim în mod deschis un alt punct de vedere decât Mihai Cimpoi, propun o lectură complementară, problematizantă, cu dorința de a incita la discuții și la reflecții. Reiau aici fragmentar câteva considerații generale. Am pornit de la necesitatea integrării literaturii basarabene în literatura română și în literatura europeană, ca o probă de rezistență la schimbarea contextului cultural. Din nefericire, nu rezistă prea bine acestei încercări. Nu cred că
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
sale organice. Orice părtinire a unuia din cele două înclinații de căpetenie ale acestuia, implicînd nesocotirea, blamarea, interdicția celorlalte, nu poate avea decît efecte alienante, nu poate decît a-i dezechilibra structura și a-i perturba grav funcționalitatea. Cu asemenea reflecții am parcurs o carte interesantă, incitantă pentru intelect aș zice tocmai prin bunul său simț care dobîndește uneori o inflexiune polemică: Hîrtia de turnesol a lui Ion Dur. Ocupîndu-se de Nae Ionescu și de Cioran, autorul său calcă pe un
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
profundă a transformat însă Ťzgomotulť produs în jurul operei și personalității lui Nae Ionescu într-o energie care să intensifice judecata cît mai echilibrată, tot așa cum celebrul Demostene își șlefuia dicția pe fundalul tumultului pricinuit de valurile mării. Căci textele și reflecția lui Nae Ionescu contează enorm de mult - în pofida anatemelor la care a fost supus - în efortul de a răspunde la întrebarea: cum a fost și cum este posibilă filosofia și filosofarea în această parte a Europei". Dincolo de contestatari, e menționată
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
cecene" (pp.102-104). Acordat de Zarema Mujahoieva ziarului Izvestia (și preluat de Lettre (.) via Courier international), interviul se citește realmente pe nerăsuflate. Tot la capitolul politică internațională, un alt text demn de semnalat, tocmai pentru că invită, în felul său, la reflecția lucidă asupra anumitor întâmplări din calendarul recent este cel al Slavenkăi Drakuli despre Transformarea Bilianei Plavsi. Mai radicală decât bărbații în privința atrocităților, în anii '90, fosta președintă a republicii Srbska se dovedește acum mai radicală decât ei și în căință
Un bazar de mașini și foarte multe cărți by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12472_a_13797]
-
drept niște fantome blajine și omenoase care nu au nimic înfricoșător și a căror companie este nefiresc de luminoasă. Totul (aproape totul) este în Misterele Castelului Solitude lăsat în voia fluxului liber al gîndirii. Evenimentele din trecut se combină cu reflecțiile despre proză și tehnica povestirii, umorul cu melancolia, amintirile cu proiecțiile în imaginar. Admirabile sînt la Daniel Vighi notațiile despre singurătate: "Vreme de iarnă. Nu e nimeni, chiar nimeni pe coridoarele astea scufundate în penumbră, toți sînt plecați undeva, fiecare
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
trăiești cînd ți-este dat să te întîlnești cu nepămîntescul." (pentru întreaga poveste vezi pp. 132-134) Cartea lui Daniel Vighi merită citită fie doar și pentru acest savuros fragment. Misterele Castelului Solitude este o călătorie în lumea fantasmelor și a reflecțiilor lui Daniel Vighi, un roman al singurătății și al plictiselii, al candorii și al înțelegerii umane și, în același timp, un regal pentru naratologi.
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
nouă în istoria literaturii universale. Arhetipul cărții lui Leonard Oprea este, fără dubiu, monumentalul roman al lui Thomas Mann, Muntele vrăjit. Personajele cu temperamente și convingeri diametral opuse, bine individualizate din azilul în care se tratează Inochente Damian, discuțiile și reflecțiile cu substrat filozofic, cultural, religios la care participă acestea, paginile reproduse din lucrări științifice (extrasele din tratate de psihiatrie) și chiar numele prietenei protagonistului, Clavdia, (aluzie evidentă la doamna Chauchat din romanul scriitorului german) demonstrează influența de netăgăduit pe care
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
disprețuiască, în cea mai publică, umilitoare și dureroasă formă de execuție. „Iar Eu, când Mă voi înălța de pe pământ, îi voi trage pe toți la Mine” (In. 12, 32), prezice El. Aproape anticipând un astfel de deznodământ, pasajul îndeamnă la reflecție asupra scopului acestei suferințe nevinovate: „Dar El a luat asupră-Și durerile noastre și cu suferințele noastre S-a împovărat. Și noi Îl socoteam pedepsit, bătut și chinuit de Dumnezeu. Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre și zdrobit pentru
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]