3,182 matches
-
suc propriu în care orice scriitor se simte perfect, dar numai până la un punct. Ar fi fost și păcat ca Nicolina Blues să apară la o editură obscură, cu difuzare precară și promovare inexistentă. E un volum excelent, de maturitate reflexivă și creativă, un poligon de încercări în maniere lirice diverse (specialitatea lui O. Nimigean), dar totodată o artă poetică elaborată și desfășurată. Autorul a fost de la bun început un teoretician al poeziei pe care o scrie, o instanță cerebrală, critică
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
opera și cu scriitorul ei. Parcurgân-du-i cărțile și eseurile, răspunsurile la interviuri și textele publicistice, observăm cu relativă ușurință reluările, reiterările, laitmotivele, cele câteva teme dominante, aproape obsesive. Pare că am ajuns să deținem în extensie și în profunzime lumea reflexivă a lui Paler, pe care el însuși a expus-o în numeroase rânduri și a disecat-o metodic sub ochii noștri. Îi cunoaștem ezitările și retractilitatea; timiditățile sociale și obstinația morală; mefiența față de progres, de tehnologie, de viitorul "luminos" și
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
ci numai prezent, orice critică sau minimă observație sceptică erau imposibile. Dubiile erau periculoase, erau contra-revoluționare. Oricum, un text literar nu avea această libertate de a se îndoi sau de a reflecta la ceea ce se întâmplă prin prisma unei conștiințe reflexive. Activitatea entuziastă, adeziunea efuzivă erau singurele soluții salvatoare: "Nu mai sta pe gânduri,/ Treci în rânduri" - îndemna una din lozicile versificate ale momentului. Individul nu avea dreptul la singurătate și la reflecție, la opțiune personală. Alternativa obligatorie era masificarea euforică
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
pentru gândurile eroului (amintiri din trecut, în special), dar revolta împotriva modernismului static readuce acțiunea, incidentul, suspansul. Autorul Desperado a înțeles de la modernism că eroul e în primul rând o inteligență. Esența revoltei moderniste era transformarea eroului picaresc în erou reflexiv, trecerea de la istorie la meditația în marginea incidentului. În loc să gonească prin peripețiile realului, personajul era o uriașă inteligență statică. Pentru el nu exista trecutul-prezentul-viitorul incidentului, ci fluxul conștiinței, indiferent la trecerea timpului. Eroul Desperado își recapătă trupul fizic, goana prin
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
altfel, majoritatea lucrurilor pentru mica făptură fusese nu cumpărată, ci - prin rețele complexe - procurată, cineva, aflat la capătul unui lanț salvator, ne rezolvase (în acei ani, verbul "a rezolva" se conjuga, într-un mod bizar care îmi zgîrîia urechile, cu reflexivul). Îmi amintesc cît de greu procurasem cămășuțele de pînză, căciulițele de bumbac și păturile (urîte, dar, în sfîrșit, de dimensiuni potrivite pentru un nou născut). Soacra mea obținuse o sticlă cu biberon ușoară, din plastic, cu mici desene viu colorate
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
poetizând la nesfârșit existența ca experiență scripturală" (p. 17). Gheorghe Crăciun, cu care Marin Mincu nu se confruntă niciodată, vedea în Bacovia o culme a poeziei tranzitive, ca o premisă a postmodernismului; Marin Mincu originează în opera bacoviană o poezie reflexivă (nu folosește noțiunea, ce ar fi fost utilă), în care existența și scriitura se identifică. Dar aplicația preferențială a lui Marin Mincu o constituie poezia lui Ion Barbu, în care găsește împlinite alte aspirații, legate de "corporalitatea textuală", de "autospecularitate
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
știut. În plus, Dan Puric e un medium prin excelență, știind să se încarce cu o dispoziție pe care o transmite apoi altora. De aceea, nu e analitic, ci catalitic. Nu face analize, ci emite intuiții, motivîndu-și ascultătorii. Nu e reflexiv, ci confesiv. Nu meditează asupra unei teme, ci o pune în vibrație înfățișînd-o ca o mărturisire venită dinlăuntru. Nu despică firul în patru, ci îl face să zbîrnîie. La el, toate descrierile sunt participări nemijlocite. Nu vorbește decît de idei
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
se regăsesc și în opusuri moderne: Ansamblul „Flauto dolce” condus de Zoltán Majó, soprana Mihaela Maxim. Prezențe solistice de neuitat ale Festivalului, pe care ne dorim să le reascultăm frecvent la noi, sunt chitaristul Costin Soare (cu un deosebit repertoriu reflexiv) și violonistul Ilian Gârneț (relevat acum ca fenomenal interpret al Concertului nr. 1 de Prokofiev). Muzicieni tineri care confirmă - Ansamblul „AdHOC” condus de dirijorul Matei Pop, soprana Daniela Păcurar, pianistul-acompaniator Horea Haplea - sau care se lansează - cvartetul feminin „Zefiro” - se
CLUJ MODERN 2013 by Elena - Maria ?ORBAN () [Corola-journal/Journalistic/83980_a_85305]
-
Daniel Cristea-Enache In contra programului "optzecist" al poeziei tranzitive, Nichita Danilov a făcut de la bun început o lirică simbolică, vizionară și reflexivă. El a preluat din întreg arsenalul postmodernist (poate și din versurile lui Geo Dumitrescu) o anumită detașare "tehnică" de propriile viziuni, împrumutate unor personaje și expuse într-o ramă colocvială. Poetul și le asumă, însă nu la suprafața textului, ci
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
vârsta asta în toate direcțiile, reține ceva din pasagerele noastre alunecări prin fața oglinzii. Băieții, cel puțin, sunt în asemenea măsură prinși într-un fel de dezmăț al jocului (care-i absoarbe clipă de clipă și până la epuizare) încât o întoarcere reflexivă asupra trupului și o evaluare a fiecărei părți a lui lipsesc cu desăvârșire. De aici și indiferența pentru aparența noastră în general, de aici o anumită vocație a jerpelelii de care pesemne nu scapă nici un băiat până pe la 13-14 ani
Rațiunile inimii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7787_a_9112]
-
de vorbitori pentru a evita ipotetice confuzii. Construcția a cere scuze are de fapt mai multe variante de realizare: fără complement indirect (cer scuze), cu un complement care indică destinatarul (cer scuze cuiva sau de la cineva) - și cu pronume în reflexiv, indicînd interesul, participarea (îmi cer scuze). Ultima construcție nu este un caz izolat în limba română; ea apare și în a-și cere iertare, a-și cere voie să plece etc., fiind îndreptățită din punct de vedere gramatical și semantic
Îmi cer scuze... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8013_a_9338]
-
cea pe care o trăim spontan, ci cea pe care o retrăim în planul amintirii. Ceea ce înseamnă că experiențele de care avem parte prima dată nu sînt și cele pe care le trăim pentru întîia oară, căci trăirea e mereu reflexivă și ulterioară, ea cerînd o revenire asupra unor amănunte care, în lipsa întoarcerii asupra lor, ar dispărea ca și cum n-ar fi fost. Nimeni nu-și trăiește viața concomitent cu desfășurarea ei. Oamenii care sînt absorbiți de prezent pînă la pierderea deprinderii
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
structură realității timpului lor. Ele trăiesc după norme și coduri secrete de natură intimă. Vitalismul lor agresiv e într-o profundă contradicție cu normele, festivismul și codurile ideologice. Așadar personajul narator masculin nu este un John Wayne, ci este introspectiv, reflexiv (e o proză de idei!) și trist pentru că istoria tragică a României comuniste nu se schimbă. Persoana întâi, utilizată în narațiunile sale și teoretizată în volumul de eseuri Între Socrate și Xantipa, este una de esență masculină. Bărbații povestitori sunt
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
astăzi destule îmbinări aproape suprarealiste, produse de aplicarea la prelucrarea imaginilor și mai ales la jocurile pe computer: se setează puterea loviturii, densitatea fulgilor de zăpadă, viteza găinilor (contexte autentice, furnizate cu ușurință de Google). Specifică limbajului familiar este folosirea reflexivă a verbului, în construcție cu mai multe prepoziții, între care este clar preferată pe; a se seta pe ceva devine, în contextul metaforei cognitive om-mașină, un sinonim contextual pentru "a se fixa", "a se regla", "a adopta o anumită idee
Setare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8076_a_9401]
-
Want to Believe". Ironia și autoironia sunt semne bune dacă sunt adecvate genului, și dacă sunt prinse convenabil în context fără a bruia registrul utilizat ceea ce nu prea este cazul. Este clar că Chris Carter a intrat într-o fază reflexivă a carierei sale regizorale cînd dorește ceva mai complex, mai psihologic, mai aproape de filmul de artă ceea ce-l determină să-și aducă principalii protagoniști în pragul unor crize religioase și pe el însuși la un bilanț. Una peste alta, este
EX-Files - sfîrșit de etapă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8103_a_9428]
-
bine în scris decât la un examen oral, precis și meticulos, are nevoie de multă informație până să înceapă lucrul. - Stilul C are o deschidere mai mare spre creativitate, se centrează pe imaginea de ansamblul în detrimentul detaliilor, este relaxat și reflexiv, este entuziast, dar poate fie ușor de distras de la activitate - Stilul D este comunicativ și lucrează mai bine cu ceilalți decât singur, este deschis spre nou, preferă să citească în diagonală, nu-i place prea multă planificare fiind o persoană
Părinți de succes: Harta dezvoltării copilului (VI): Învățarea () [Corola-journal/Journalistic/81054_a_82379]
-
atuurile care au impus nu numai două cupluri memorabile, subtil diferențiate, ci și două registre de lectură ale spectacolului. În ambele distribuții, personajele sunt tratate regizoral într-o accepțiune ludică. În prima ludicul a fost ceva mai apăsat de natură reflexivă. Flonda i-a contrapus o gravitate inteligent cenzurată, o bunătate protectoare, o aură cristică, uneori poate și de o ușoară autopersiflare, voind să ascundă, dar nu de tot, resemnarea și deșertăciunea împăcării cu o soartă nedreaptă. Vladimir a fost, după cât
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
spus despre versiunea cu Marian Râlea? În primul rând faptul că în același decor, în care soluțiile regizorale și mizanscena nu au suferit modificări, emoțiile și rezonanțele spectacolului sunt altele. Ludicul se dilată la maximum și e scos din zona reflexivului. Marian Râlea, de minune în acord cu harul său nativ, creează în Vladimir un personaj total desprins de cotidian, imponderabil, de o ingenuitate dezarmantă, înzestrat cu o duioșie de clovn plutitor, mistic, învăluit într-o aură de mister blagian. Constantin
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
în afară de orice constrîngeri, pentru a avea o impresie de ansamblu. Or, cred că s-a putut vedea din toată opera mea filosofică de pînă acum că felul meu de a gîndi este profund românesc". Ceea ce constituie o consecință a libertății reflexive asumate principial. Atacurilor venite din direcția așa-numitei "filosofii științifice" li s-au alăturat cele dinspre apărătorii rigizi ai teologiei ortodoxe, ofensați de "disidența" tot mai apăsată a lui Blaga ce păruse o vreme a se încadra convenabil gândirismului. Din preajma
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
a unei lumi exterioare "reale" cedând locul unei geografii emblematice, generice, care sugerează esențializarea experiențelor sufletești, desprinderea de contingentul precar, ancorarea într-un teritoriu al viziunii. Termenul de visare acoperă oarecum starea dominantă a eului, în ipostaza să de ființă reflexiva, întoarsă spre lumea lăuntrica și învăluind-o pe cea din afara într-o aură încetosat-luminoasă, în care particularul se pierde în favoarea unor prezente indeterminate: "Ascultăm totul Tot vorbea Si-ntr-o tăcere/ fiecare lucru în cuvântu-si se năștea/ Nu mai
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
nu doar de restrângerea spațiului de joc și limitarea cadrelor exterioare care omoară acțiunea și repune în drepturi dialogul, cât mai ales din caracterul livresc al acestui dialog. Personajele care intră în viața lui Eric împărtășesc cu acesta o dimensiune reflexivă, de la Didi Fancher (Juliette Binoche), consilierul pe probleme artistice, la Vija Kinski (Samantha Morton), consilierul pe probleme financiare. Filosofia asupra capitalului alunecă către una a rațiunilor de a exista, asupra unui colaps iminent al lumii. Există la aceste personaje o
Apocalipsa cosmopolitană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4249_a_5574]
-
și sentimentale (la Cartea Românească), de-a dreptul extraordinară. Evident, sintagma provine din studiul lui Schiller, Über die naive und sentimentalische Dichtung (1796). Teza acestuia e cunoscută: ca atitudine, un artist poate fi ori spontan și energic (ca anticii), ori reflexiv, analitic, înclinat spre melancolie (ca modernii, în speță romantici). Intersecția nu e imposibilă. Dimpotrivă. La noi, Ion Vartic a publicat în urmă cu un deceniu un strălucit eseu despre Cioran, văzut exact așa, naiv și sentimental. De curând, Orhan Pamuk
Naivii și sentimentalul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4264_a_5589]
-
sufletului și interiorizare a lumii - pe cel mai plin de consecințe pentru proza Hortensiei Papadat Bengescu, căci germenele din care vor răsădi marile romane nu e acela liric și confesiv al sufletului care-și caută ieșire în lume, ci acela reflexiv, al conștiinței oglindă a lumii, după cum afirma Nicolae Manolescu „Și cu asta ne aflăm deja la confiniile ionicului”. Confesiunea se produce cu o neobișnuintă abundență și vehemență ca ale marilor ape când îneacă ogoarele de primavară. S-a spus că
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
pur și ca formă, povestirea? De întotdeauna au existat faptele - bază a epicului - și firea omenească, caracterele... Creștinismul a adăugat sufletul și trecerea timpului, sensibilitatea, și freamătul nervilor. Se mai poate dispensa epopeea de aceste atribute?”, se poate observa natura reflexivă și intransigentă a autoarei, față de actul scriitoricesc. Minuțios atentă la amănuntul semnificativ, scriitoarea accentuează conceptul de “definiție” Pentru ea conține noțiunea de “definitiv”, noțiune abstractă cu felurite valori semantice. O inteligență sclipitoare, la nivelul sensibilității, i-a deschis perspective către
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
să se privească pe el și viața lui, apoi lumea și viața ei, apoi timpurile în care s-au pelindat”. Precum și-n alte scrieri din prima etapă, în Femeia în fața oglinzii introspecția stă pe primul plan, devenind apăsătoare prin amănuntul reflexiv relatat, prin densitatea obsedantă a trăirii de a trăi. Manuela, o altă proiecție a Adrianei, percepe și reflectă cu toată trăirea urâtul zilei prin sine, cu sine, de la sine, retrăgându-se în propria solitudine. În ritmul naturii eroina își deschide
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]